1,085 matches
-
cele ale golzilor), acestea se compun în mod normal din aceleași elemente: - o mantie, cel mai adesea din piele, deschisă în față și oprindu-se de obicei la pulpă și ale cărei două pulpane din față, mânecile și mai ales spatele poartă diferite pandantive din piele, pânză grosolană și metal; - un pieptar din piele tăbăcită în untură de pește, legat în jurul gâtului cu două fâșii, acoperind tăietura mantoului și coborând mai jos de talie; - o tichie din piele tăbăcită în grăsime
Costumele ?amanilor ?ungu?i by Dan Cristian R?caru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83573_a_84898]
-
reacționă, mai întâi cu o zăpăceală plată, apoi cu o voioșie de automat. Într-o jumătate de oră, prietenii lui îi îmbunătățiră coordonarea ochi-mână mai mult decât reușise fizioterapeutul în zile întregi. Duane era foarte grijuliu. — Ce faci cu nuca spetei, Mark? Ai grijă la nuca spetei. Ăsta se numește punct focal. Rupp îi supraveghea, ca să se țină de treabă. —Las-o mai moale cu chestia asta de vraci și dă-i voie lui Gus al nostru să arunce mingea. Zic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
plată, apoi cu o voioșie de automat. Într-o jumătate de oră, prietenii lui îi îmbunătățiră coordonarea ochi-mână mai mult decât reușise fizioterapeutul în zile întregi. Duane era foarte grijuliu. — Ce faci cu nuca spetei, Mark? Ai grijă la nuca spetei. Ăsta se numește punct focal. Rupp îi supraveghea, ca să se țină de treabă. —Las-o mai moale cu chestia asta de vraci și dă-i voie lui Gus al nostru să arunce mingea. Zic bine, Gus? —Bine, Gus, spuse Mark
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
miri spre mirese, dragostea țese cu de platină ațele plasei dorințelor cu ochiuri dese. Metafora nopții autumnale este atât de adâncă încât unii nu adorm și trăiesc cu aceste sacre elixiruri din centrul minunii. 1971 La munte Ziua dă prin spata serii umbrele și liniștea; se întorc la stâni oierii, se reface pajiștea. Stau pădurile în părți în armuri, semn de putere, muntele-i plin de mistere ca memoria de cărți. Hogaș cu Pisica lui e pe undeva pe-aproape; Eminescu
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
cer zefirii Există, orice-am spune, -un dor să facem peste goluri saltul, și soarele din tot înaltul să ne surâdă protector. Să fim aceiași, de-altădată: festivi, aprinși de idealuri și peste ale vieții valuri să țesem poduri fără spată. Am fi aproape de izvor și-am bea nectarul nemuririi cântând, cum cântă-n cer zefirii: un imn de slavă zărilor; luminii ce ne înconjoară, atâtor flori ce se deschid, cu ochii care văd prin zid iubirea de odinioară. Nu aveam
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
Julian al lui Domițian bătuse pe Daci, întâlnește pentru întăia oară Tra-ian pe potrivnicii săi, Dacii, care se retrăseseră din câmpie, și căutaseră aici un adăpost și o poziție strategică minunată, apărați fiind în frunte de cursul Timișului, iar cu spatele rezemați pe munții păduroși ce se întind la nordul acestui râu și care munți îi fereau de a fi încunjurați. Lupta ce se dădu aici fu foarte sângeroasă. Se spunea mai târziu între soldați, că nemaiajungând pânza pentru legatul rănilor
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]
-
un tei el de pe cal se dete, Se-ntinse leneș, jos pe iarba moale - 75Din tei se scutur flori în a lui plete Și mai că-i vine să nu se mai scoale. Și calu-i paște flori, purtând în spete Presunul lui și șeaua cu paftale, În valea de miros. de râuri plină, 80În umbra dulce bine-i de odină. De-a lui bătrân el își aduse-a minte, Cum îl lăsă și cum porni în lume, Dorind cu o
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
îngăduia s-o văd. Ne-am reântâlnit prima oară după 14 ani... Întâmplător, la Sălcii ― un sat pe valea Someșului. Eram în manevre. Am intrat într-o dugheană să cumpăr timbre și țigări. Ea m-a recunoscut, i-am întors spatele... Își scoase mâinile de sub pled și începu să-și mângâie genunchii. Nu am mai văzut-o niciodată după aceea. Așa am considerat corect. N-avea dreptul să-l părăsească pe tata! Maiorul abia mișcă buzele: ― De ce? ― Nu-i îngăduit să
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
severitate și mușcându-și obrajii pe dinăuntru. Apoi dădea din cap și o lua din loc pe măsură ce Porfiri îl ajungea. Nu își vorbeau deloc. Podul Kazanski se ridica în unghi peste Canalul Iecaterniski înghețat. În timp ce se apropiau, puteau să vadă spatele aplecate ale mulțimii aduntă pe pantă, încercând să reziste trotuarului înghețat și înclinat. Un polizieski striga și îi descuraja pe voaieurii încăpățânați care refuzau să se împrăștie. Se uitau cu disperare fixă la un punct de pe pod, dincolo de marginea ascuțită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
cărnii de vită și cele mai amănunțite secrete ale sosului pentru pește. Retorica aromatică transportă. Oleaginoasele mustesc. Miniaturi tărcate. Cleștișori de crab aspru dojeniți. Sherrill Îl Întrerupe: — Fum cum? Deranjat, poetul repetă: — Fulcrum. — La noi În Kentucky i se spunea spată. Poetul reia. Nu este nici fum, nici fulcrum, ci fourme d’ambert. E o parte componentă din Sfeclă la Cuptor și Fasole Salomée. Cine și-ar fi Închipuit? Sub amenințarea reluării da capo a recitării, Paulee privește amenințător spre Sherrill
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
feline care se băteau necontenit, își marcau teritoriile și se uitau ciudat printre ochiurile gardului la grădina de dedesubt. Când aveam cinci ani am încercat să prind de coadă un motan care se freca de gard. S-a întors cu spatele (i-am văzut testicolele umflate și coada dreaptă) și a pulverizat o oarecare cantitate de urină prin plasa gardului. Stropii au făcut o boltă și n-am apucat să-mi feresc fața. Mama Mare făcea parte din categoria anacronică a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
să spui asta cu mirare și teamă în voce? sugeră el. —Hugo. — Nu, din lac în puț. E clar că n-am stofă de regizor. Las-o baltă. M-a luat în brațe și m-a pus pe pământ, cu spetele lipit de structura metalică a foișorului. Din instinct, m-am prins cu mâinile de grilaj, ca să mă sprijin. Hugo mă săruta pe gât cu atâta hărnicie încât nici nu mi-am dat seama unde îi sunt mâinile până când fusta nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
la fotograf. Birjarul chiui o dată la animalele ascultătoare și apucară spre gară. Caii săltau în galop, mișcîndu-și cu mândrie spinările pieptănate și împodobite cu stele de alamă și flori de hârtie. Muscalul în livrea de catifea albastră le atingea rar spatele puternice, roșcate și lucioase de sudoare. Ei răspundeau săltând într-o parte și-n alta cozile tăiate scurt, aruncând 29 copitele înainte, zvâcnind în același timp, mândru și cu forță, din piepturile pline și musculoase. Lumea ieșită la plimbare până la
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
cu ochii țaglă. Ce i-ar mai fi ușurat! Tocmeala începu sub nasul lor. Barosanii se ridicaseră, pășiseră dezmorțiți pe bătătura din fața șopronului și se pipăiseră prin buzunare. Ei luau inima târgului. Erau toți înalți, croiți pe picioare groase, cu spete de bivol și brațe puternice. Tocmașii aveau cizme de lac și nuiele scurte de trestie de mare, cu alamă în capete, pe care le băteau de carâmbi. Ocoleau vitele și mchideau dintr-un ochi. Pungașii nu mai aveau astâmpăr. - Stăpâne
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
pe malul gârlei, unul după altul, hămesiți. Gunoierii descărcau sus, pe mal, camioanele, și din fundurile lor se rostogoleau resturi grase. Zăvozii se năpusteau scormonind. Aveau boturile ascuțite și ochii fierbinți de poftă. Nemâncați, ca stăpînii! Albi, roșcați, negri, cu spete mari, urcau malurile. Al lui Chirică rămânea mai în urmă. Era beteag de un picior, că-l prinseseră grădinarii în bostani și-l schilodiseră. Din cauza lui era să se omoare omul cu oltenii într-o dimineață. Câinele, câine, dăduse prin
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
o carte care nu lasa nimic de dorit pentru a aprinde niște creieri superstițioși, dispuși la o asemenea hrană. La sfârșitul cărții era zugrăvit Sf. Gheorghie în lupta cu balaurul - dragă doamne simbol ce înfățișa adevărul nimicind neștiința. Aurul de pe spata legăturei de piele se ștersese pe alocurea și licurea pe la altele ca stropit cu peteală. Cu coatele așezate pe masă și cu capul în mâni, Dionis descifra textul obscur c-un interes deosebit, până ce căpețelul de lumină începu a agoniza
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
un sfânt, colo un cățel svîrcolindu-se în iarbă, colo icoana foarte bine executată a unei rudaște, flori, tufe, capete de femei, bonete, papuci, în fine, o carte de schițe risipită pe părete. Un dulap cu cărți bisericești, un scaun cu spata naltă, haine călugărești spânzurate într-un cui, o ladă zugrăvită cu fel de fel de flori, un pat simplu de sub care se vedea o păreche de papuci și un motan negru, iată toată îmbrăcămintea. Prin mreaja vie și tremurătoare a
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
umbrele mrejelor de frunze. Ea-l văzu, dar nu-și iuți pasul. I ghicise ea caracterul? Poate. El stătea locului și se uita lung la ea cum s-- apropia încet, asemenea unei lunatice, ca-n somn. El..., rezămîndu-și cotul de spata bancei, își lăsă bărbia pe mână, mișcîndu-și încet degetele și se uita uimit, cu ochii strălucitori, la strălucitorul ei chip ce s-- apropia. Ea șăzu alături cu el, dar drept în lună. Nu-i atinse mâna - nimic. Luna o polia
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
Ah! te iubesc!... țipă el apăsat... te iubesc!... o văd prea bine că te iubesc! El o strânse cu atâta putere încît se-ncleștase amândoi într-o îmbrățoșare lungă și nervoasă. Apoi el recăzu obosit de-o simțire nemaicunoscută pe spata bancei, își închise ochii și-și lăsă capul pe acea spată. Luna-l bătea drept în față, Cezara veni drept înainte-i, se-nclină asupră-i, se ținu cu amândouă mînile de spata bancei și-l sărută, cu ochii pe
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
bine că te iubesc! El o strânse cu atâta putere încît se-ncleștase amândoi într-o îmbrățoșare lungă și nervoasă. Apoi el recăzu obosit de-o simțire nemaicunoscută pe spata bancei, își închise ochii și-și lăsă capul pe acea spată. Luna-l bătea drept în față, Cezara veni drept înainte-i, se-nclină asupră-i, se ținu cu amândouă mînile de spata bancei și-l sărută, cu ochii pe jumătate închiși, de nenumărate ori. El nu simțea nimic... asemenea unui
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
recăzu obosit de-o simțire nemaicunoscută pe spata bancei, își închise ochii și-și lăsă capul pe acea spată. Luna-l bătea drept în față, Cezara veni drept înainte-i, se-nclină asupră-i, se ținu cu amândouă mînile de spata bancei și-l sărută, cu ochii pe jumătate închiși, de nenumărate ori. El nu simțea nimic... asemenea unui copil amețit de somn pe care mama îl dezmiardă. {EminescuOpVII 129} S-auzi o foșnire în frunzele unui tufari. "D-zeul meu
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
prea bine că te iubesc! El se lipi ca un șarpe de ea și o strânse cu putere, astfel încît se-ncleștase amândouă aceste corpuri într-o îmbrațoșare lungă și nervoasă... Apoi el recăzu obosit de o simțire nemaicunoscută pe spata bancii, își închise ochii și-și lăsă capul pe spate... Luna-l bătea drept în față. Cezara... Ea veni drept înainte, se lăsă pe el cu tot greul ei, se ținu cu amândouă mînile de spata bancei pe care el
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
o simțire nemaicunoscută pe spata bancii, își închise ochii și-și lăsă capul pe spate... Luna-l bătea drept în față. Cezara... Ea veni drept înainte, se lăsă pe el cu tot greul ei, se ținu cu amândouă mînile de spata bancei pe care el era culcat și ea-l săruta, cu ochii semiînchiși, de nenumărate ori. El nu simțea nimic... asemenea unui copil somnoros pe care mama îl dezmiardă... era o apatie, o lipsă de simțire, o lîngezire a vieței
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
ciudate - ici un sfânt, colo un cățel în iarbă, colo icoana foarte bine executată a unei flori, tufe, capete de femei, bonete, papuci, în fine, o carte de schițe răsipită pe perete. Un dulap cu cărți bisericești, un scaun cu spata înaltă, haine călugărești spânzurate într-un cui. Prin mreaja vie și tremurătoare a fereștii pătrundeau razele soarelui și împleau semiîntunericul chiliei cu dungi de lumină în care se vedeau mii de firicele mișcătoare cari toate jucau în imperiul unei raze
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
de umbrele mrejelor de frunze. Ea-l văzu dar nu-și grăbi pasul. Îi ghicise ea caracterul? Poate. El stătea locului și se uita lung la ea cum s-- apropia încet, asemenea unei lunatice... ca-n somn. El, rezămîndu-se pe spata băncei, își lăsă bărbia pe mână și se uita uimit, cu ochii strălucitori, la strălucitorul ei chip ce s-- apropia. Ea șezu alături cu el. Nu-i atinse mâna - nimic. Luna o polia frumos și ea era îndestul de vicleană
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]