3,995 matches
-
În acea clipă am simțit pe șira spinării lovitura de bâtă noduroasă a lui nea Ghiță (Dii, afârâsache!). De aceea am vrut să fug când domnul Arsu a deschis ușa clasei. Noroc că mă ținea tata de mână. - Hai, mă, speriatule! M-a repezit domnul Arsu. Bineînțeles că tata m-a târât până în mijlocul clasei. Și misterul s-a dezlegat... Am văzut copii ca mine șezând în bănci (vasăzică, așa arată băncile!). Uite că sunt și fetițe!... Dar stau în alte
DOMNIŞOARA IULIA-2 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1716 din 12 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378224_a_379553]
-
când omul crede că a pus mâna pe ea, fuge, se ascunde!”- îi zic eu. “Știi că ești deștept și ai dreptate! Eu fug demult după ea, zise ea, lăsând cartea jos și ridicând ochii spre mine, niște ochi mari, speriați, cu genele înrourate de lacrimi, să-ți spun și ție istoria vieții mele, începu ea să mi se destăinuie, mama mea a fost turcoaică, da, da, turcoaică get-beget, poate de-aici vine neliniștea mea atât de tulburătoare, m-am întâlnit
ÎNGERUL CARE A CĂZUT DIN PARADIS -FRAGMENT-CONTINUARE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1716 din 12 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378228_a_379557]
-
am avut impresia că cineva mă urmărește din spate, deși nu era nimeni. Eu și colegii mei aveam mereu tendința să ne aplecăm, să nu ne lovim de ceva ca niște obiecte, deși nu era nimic în acel pustiu. Văzîndu-ma speriată, unul a început să râdă și mi-a spus că e normal să ne ferim de ceva invizibil, pentru că acel ceva chiar există: sunt câmpurile de forță ale Pământului. Cea mai mare surpriză am avut-o însă când am verificat
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93649_a_94941]
-
gânduri, speranță și teamă, ajunse în fața blocului. Tresări. O voce puternică de bărbat o trezi din starea în care se afla, golindu-i mintea de toate gândurile... - Săru’ mâna, doamnă! „Veniți de la servici?” - Buuuună dimineața, Costel! răspunse Emanuela, grăbită și speriată, ca după un șoc. Nu-i venea a crede, când a ridicat ochii, văzând pe cine are în față. Destinul își făcea jocurile... Tocmai eeeeel? Costel?! Nu pot să cred. Ce-i asta? Lividă la față, se hotărî și reuși
ÎN MÂNA DESTINULUI... de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1480 din 19 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377067_a_378396]
-
nou. Și nici bugetul nu era schițat. Deci avea pe cap o mie de griji, și el se ocupa de sarcina bufetierei. „Halal director mai sunt!”, zise cu glas atât de tare încât se auzi și dincolo de ușă. Secretara intră speriată, întrebând dacă a fost cumva chemată. - Ei ce-ai aflat? - Păi, eu cred că nu poate fi altul decât șoferul dumneavoastră. Mi-am adus aminte că i-am văzut de câteva ori plecând împreună. El o lua pe după gât și
CINE A SEDUS-O PE LIZETTE? de HARRY ROSS în ediţia nr. 1512 din 20 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377107_a_378436]
-
Spitalului, privind, printre ulucile putrezite ale gardului, la o garnitură de tren cu multe tancuri și tunuri. Soldați care vorbeau în gura mare o limbă pe care nu o înțelegeam, îmi făceau semne cu armele. Deodată, am auzit o împușcătură. Speriat am căzut în bălăriile care năpădiseră gardul. Atunci a fost pentru prima dată când m-am gândit la faptul că nu m-a întrebat nimeni dacă doresc să mă nasc. Cine a hotărât să am acești părinți?! Aceste gânduri îmi
ALBASTRUL DE GORGONE, PREFAȚĂ DE MARIANA CRISTESCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1647 din 05 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377146_a_378475]
-
când vânez, râse prințul, și apoi, îmi place să am la masă vânat. - Dacă mai vânezi în această pădure, vei fi pedepsit! - Cine spune asta? Tu? Se aplecă brusc și îi fură fetei o sărutare, râzând. Cicoare se dădu înapoi, speriată. Pe locul în care stătuse înainte, iarba se colorase într-un ton ciudat, pe care nu-l cunoștea. Ce culoare era aceea? Ridică privirea spre Prințul Galben, care era tot atât de uimit cum era și ea. Flăcăul îi prinse mâna, privind
NĂSTRUŞNICA POVESTE COLORATĂ de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1547 din 27 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377211_a_378540]
-
cerul să-l rup. și m-am întâlnit cu tine, trupul meu era proscris, simultan cădeam în van, voiam să te prind o clipă, dar mai amănam un an. zeii toți treceau călări peste noi și peste timp, zările verzui, speriate, alergau peste orbite dând din cap și din copite. voiam ca să îți desprinzi trupul de pe cer, femeie, te vedeam printre oglinzi când convexe, când concave, niște deformații grave ce nu doream să le vezi. din părul tău curgeau stele iar
VISUL UNEI NOPŢI DE PRIMĂVARĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1528 din 08 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377255_a_378584]
-
o facă pe colindătorii. -Încui eu, dar sparg ușa. N-ai văzut ce-a făcut asta mică? -Anunță poliția, dragă! Să-i culeagă pe toți și să-i ducă... Biata Floricica era complet năucită de discuția stupidă a revoltatelor și speriatelor bigudiuri. Și ea care se credea o „păpușă simpatică”. Se sperie de-a binelea și hotărî să nu mai colinde în blocul acesta, unde toți o cunoșteau și aveau astfel de păreri despre ea. După ce intrară vecinele, coborî tiptil-tiptil și
FLORICICA MAMEI-3 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1442 din 12 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/382042_a_383371]
-
îți sucesc gâtul! Simți că vocea răgușită, aspră, scoasă ca dintr-un butoi dogit, este a unui om rău, bețiv și violent, în stare să lovească, fără să asculte. Văzuse ea cu mama astfel de oameni și mami îi spusese speriată : „ Să fugi din calea lor, Floricica mamei!” Ceea ce și făcu. Urcă la etajul următor și bătu la-ntâmplare într-o ușă. Ieși un bărbat cu chelie și cu privirea piezișă. După ce se uită în jur și se asigură că nu
FLORICICA MAMEI-3 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1442 din 12 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/382042_a_383371]
-
niciodată, bâzâi un bărzăune mai mare și Floricica lansă în spațiul sonor din tramvai, cu toate vibrațiile cristaline ale sufletului său, un îngeresc „Steaua sus răsare”. Urmare acestor vibrații celeste, stolurile de griji și socoteli de pe frunțile oamenilor se agitară speriate, încercară să se bulucească spre uși și ferestre, care, bineînțeles că erau închise și, în vaiete jalnice, se topiră, transformându-se în mirifice boabe sclipitoare de liniște și bucurie. Toți zâmbeau, însă erau nedumeriți și contrariați. Pentru că, în adâncul creierelor
FLORICICA MAMEI-3 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1442 din 12 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/382042_a_383371]
-
ieșiți din orbite izbucni : -Ești o purcea nerușinată! Eu îți iau apărarea, și tu? Pui de vagaboandă! Unsă cu toate șmecheriile, ai? Să te dai jos din tramvai, vagaboando! Tremurând de frică, la prima stație Floricica se dădu jos. Năucită, speriată, total dezorientată, nu-și mai dădea seama pe unde este, nu mai știa ce să facă...De ce s-au supărat călătorii, că ea nu le-a făcut nici un rău? Colindele nu fac rău! Și acum? Ce să facă ea acum
FLORICICA MAMEI-3 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1442 din 12 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/382042_a_383371]
-
am ticluit un plan pe înserate Să-l scap pe Godăcel de la măcel Și dimineață, chiar cu noaptea-n spate L-am luat în brațe și-am fugit cu el. Pe uliță zăpada e cât casa Și Godăcel se uită speriat Nu știe că, de doamna cea cu coasa Și de tăiere doar ce l-am salvat. Și am să-l duc o vreme la bunica, Că ea nu taie porcul de Crăciun; Și de-o fi să ne caute mămica
SALVAT de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 1818 din 23 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382271_a_383600]
-
mulți copii cuminți! - Nu e de râs, Moșule! Spiridușul se lăsă să alunece la picioarele Moșului, rezemându-și coatele de genunchi, gata să izbucnească în plâns. În acel moment, se auzi o bătaie zdravănă în ușă. Petrică sări în picioare speriat. - Așteptai pe cineva? Moșul nu răspunse. Deschise zâmbitor ușa, lăsându-l să intre în căsuța luminoasă pe Moș Ene. - Bine ai venit, vere! - Vere dragă, mă tem că am venit cu o problemă la tine! Tu, care faci magii și
MOŞ CRĂCIUN ŞI URIAŞUL FĂRĂ NUME de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1818 din 23 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382274_a_383603]
-
Nu a trăit într-o lume favorabilă preocupărilor sale, seriozității sale intelectuale, exigenței sale; o lume a drumurilor care nu duc nicăieri, a descumpănirilor, a oamenilor cu capul prea strâmt ( expresia îi aparține lui Mihai Eminescu), o lume a iepurilor speriați, dar care nu a putut să-i oprească idealul. Poate că era precum pescarii din Evanghelie care la început nu au întâlnit rodul pe Marea Ghenizaret, dar au aruncat iar mrejele după Cuvântul Lui și au aflat rodul. Nicolae Dan
Comemorarea lui Nicolae Dan Cetină la PUNTI DE LUMINA [Corola-blog/BlogPost/93194_a_94486]
-
adâncă durerea ei, - ce nu Te minte. Căci de la marginile lumii, eu, Doamne, am strigat spre Tine când inima pierise-n mine"... (din Psalmul 60, op. cit.) Ruga tânărului Eugen Ionescu Un mic soare, Doamne, pentru sufletul meu. [...] sunt un broscoi speriat, sunt o vrabie rănită. Mi-au furat toate cuiburile. M-au ajuns toate praștiile. Doamne mic, ridică-mă și fă-mă fericit ș...ț ca pietrele prietenele." (din Rugă, în Elegii pentru ființe mici) Implorarea lui Eugen Ionescu, la maturitate
Tu și eu by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/8278_a_9603]
-
atunci) Ion Pop. Un specialist în avangardismul românesc (Ion Pop) și un reprezentant de seamă a acestei mișcări literare (Geo Bogza) au dialogat îndelung și cu împărtășit folos pe această temă. Viorel Mureșan a fost tot timpul tăcut și retras, speriat poate și de avertismentul lui Geo Bogza că șoferul care-i conduce este securist. După această vizită, care marchează apogeul prieteniei lui Geo Bogza cu tinerii scriitori ardeleni, autorul Cărții Oltului își rărește dialogul epistolar, pentru că, sprijinind pe câțiva dintre
Geo Bogza și tinerii scriitori ardeleni by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/8290_a_9615]
-
Pandorei, ca să intrăm în poveste. Ca și în celelalte montări, și aici, totul se simte. Cu retina, cu viscerele, cu auzul, cu mirosul. Se face cald sau frig, marea ți se vîră în nări și în suflet. Ca și ochii speriați ai Desdemonei. Ca și ochii lui Othello, hăituit de propriile limite, de propria masculinitate. Maurul-lup de mare clătinat și destabilizat de tenebrele geloziei. Statura lui impozantă nu mai privește departe, întinderea mării, ci aproape. Prea aproape. Acolo este deșertăciunea. Pierzania
Shakespeare mai presus de orice (II) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8453_a_9778]
-
caldă, fără urmă din marca ironiei sale, că era mai speriat decît noi de ce-ar putea să iasă și c-a reușit să ne readucă între oale și farfurii. Da, nu se găsea mai nimic, dar noi eram tineri, speriați și, în același timp, nepăsători, cu acea credință de la douăzeci de ani că viața e în altă parte [...]
Tovarășe de drum Experiența feminină în comunism by Sanda Cordoș () [Corola-journal/Journalistic/8558_a_9883]
-
om viu”) sau din liceu Să mă întorc, nu pot, fiindcă n-aș mai putea niciodată să râd de poza mea din albumul de final... Să merg, mi-e frică... Dacă n-am să mă mai recunosc în chipul acela speriat dar dornic să impresioneze posteritatea. Și atunci eu zbor cu toată cutezanța pe care mi-o dă liceul cu poza mea de absolvent! Drag liceu, îți mulțumesc că mi-ai dat aripi atunci când visam să zbor și că ți-ai
D by M?D?LINA MIREA () [Corola-journal/Journalistic/84103_a_85428]
-
le fumează fac atmosfera și mai sinistră. Oare n-o fi unul din ăia care o să le ofere țigări sau bani ca să se ducă cu el în spatele fabricii de gheață? Au auzit ei de asemenea lucruri, dar nu sunt prea speriați, în fond, ei sunt șase și el e unul singur. Mingea ricoșează din panoul de care-i prins coșul, trece peste capetele celor șase și aterizează la picioarele celui singur. Acesta o prinde când sare în sus cu o iuțeală
John Updike Fugi, Rabbit by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/8410_a_9735]
-
Potrivit conducerii Inspectoratului Școlar Județean (ISJ) Vaslui, elevul de clasa a X-a a ajuns la școală în stare de ebrietate și, în timpul celei de-a doua ore de curs, i s-a făcut rău și a început să vomite. Speriat, profesorul aflat la catedră a încercat să-i acorde primul ajutor și, după mai multe tentative eșuate, a solicitat intervenția unei ambulanțe, scrie RTV.
Elev în comă alcoolică, în timpul orelor by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/79958_a_81283]
-
salbă de aur. Sala Botticelli. Faunul care tocmai prinde o nimfă. Femeie cu o cruzime voioasă pe față... * Nicholas Froment. Niște domni bine îmbrăcați care își astupă delicat nările înaintea putrezitului Lazăr, care se uită la ei cu o mutră speriată parcă de învierea lui, de ieșirea din putrefacție... * îngerul cel mai sever din toate Bunavestirile, la Uffizi, în stilul lui Leonardo. Chiparoșii funebri țepeni, ca decor. Senzația că totul are greutate. Că trupurile tuturor, plus al micuțului Isus, are un
Bunevestiri la Uffizi by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/7996_a_9321]
-
și făcea parte din garda vicepremierului Daniel Constantin, informează România TV. Bărbatul a intrat în mare în zona vilelor de protocol de la Neptun, sub privirile prietenei sale. Când a văzut că acesta nu mai iese din apă, femeia a sunat speriată la 112. La fața locului s-au deplasat patru scafandri, șase salvamari și polițiști de frontieră, iar după mai multe zeci de minute de căutări au reușit să scoată trupul bărbatului la mal. Din păcate, însă, acesta nu mai avea
Ofiţer SPP din garda lui Daniel Constanin, înecat la Neptun by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/68955_a_70280]
-
lasciv, se îndepărtează", ea semnifică și decăderea puterilor divinului. Tema e reluată într-un poem recent, cu suprapunerea ideii morții personale și celei a lumii: "A venit toamna. Ziua de mîine n-o mai apuc. Pe cer trece un îngeraș speriat. Picuri-picuri îi curge sîngele din năsuc. // Iar mie mi-e frică, / mi-e frică, / mi-e frică peste măsură. Stau culcat pe frunze uscate. / Picuri-picuri sîngele îngerașului îmi cade pe gură." (Poem) Posedatul este însă și un vizionar care are
Expresioniști după expresionism by Georgeta Moarcăș () [Corola-journal/Journalistic/8147_a_9472]