4,078 matches
-
acum cu versuri, dacă-ți mai dă mâna! -Lăsați-o în pace, e și ea la fel de înfricoșată ca noi toți! -Flower-Power, să nu leșini, fii bărbată! -Fraților, ăsta-i Styxul, ce mai! -C'est fini la comédie! ...Și tot așa! Țipau speriați, bravând ori nu... Americanul se trase puțin într-o parte și se așeză pe un bolovan răzleț. Încercă să-și înfrâneze gândurile, dar o teamă lăuntrică îi creștea în piept. Teama că totul se sfârșea într-un mod stupid, de
CAP.9 (PARTEA A II-A) de ANGELA DINA în ediţia nr. 1675 din 02 august 2015 by http://confluente.ro/angela_dina_1438495078.html [Corola-blog/BlogPost/372112_a_373441]
-
de scaldă. Am coborât la malul lacului, lângă părinții mei care munceau de zor și luând albia ce nu-i mai folosea mamei, m-am urcat în ea și dând din mânuțe, am ajuns la câțiva metri de mal. Mama, speriată, văzându-mă pe lac, striga să mă întorc la mal, să nu mă răstorn cu albia. Dar eu visam că sunt într-o barcă adevărată și mi-am promis în gând, ca atunci când voi fi mare și voi câștiga proprii
UN SCRIITOR AL TAINICELOR IUBIRI, de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2051 din 12 august 2016 by http://confluente.ro/stan_virgil_1471023191.html [Corola-blog/BlogPost/343107_a_344436]
-
din cunoștințele sale geografice. Dumnezeii mă-tii de neisprăvit, ăia m-au bătut pe mine! și bâldâbâc cu mine în apă, așa cum eram îmbrăcat, în singurul meu costum pe care îl aveam, direct în canal, la peste doi metri adâncime. Speriat, țipam și dădeam din mâini să ies la mal, căci nu prea știam să înot, ceea ce i-a amuzat pe vlăjgani, care au plecat cu toții râzând, lăsându-mă în plata Domnului, să mă descurc singur cum pot. Chinuindu-mă ca
UN SCRIITOR AL TAINICELOR IUBIRI, de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2051 din 12 august 2016 by http://confluente.ro/stan_virgil_1471023191.html [Corola-blog/BlogPost/343107_a_344436]
-
o ciupercă, iar mătura ei deveni pe loc un buștean acoperit de mușchi. Misterioasa fată căzu la pământ plângând. Regele Pădurilor se apropie de ea ușor ca să nu o sperie. - Nu mai plânge, frumoasa mea! Fata vânătorului sări în picioare speriată. Recunoscându-l pe Regele Pădurilor porni să plângă și mai tare. Printre lacrimi și suspine îi povesti despre tatăl ei vânătorul, despre fratele ei și despre necazul cumplit care se abătuse asupra familiei lor de când se mutaseră în casa vrăjitoarei
LACUL VRĂJIT de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2112 din 12 octombrie 2016 by http://confluente.ro/mihaela_alexandra_rascu_1476253571.html [Corola-blog/BlogPost/368730_a_370059]
-
Alex, cel mijlociu în vârstă de opt anișori care, strângând la piept un ghemotoc micuț și alb de cățeluș, mă striga cu așa foc, încât nu mai avea timp nici să-și tragă sufletul. Din puful acela imaculat, mă priveau speriați doi ochișori tremurători ca două mărgeluțe sclipitoare, transmițându-mi astfel, pe calea acestor unde misterioase, o mulțime de „rugăminți” pe secundă... Mărturisesc cu sinceritate că, atunci, nu am putut împărtăși entuziasmul lor copilăresc, nu neapărat datorită situației materiale nu prea
URSU” de ALEXANDRU ŞI MARICUŢA MANCIUC TOMA în ediţia nr. 526 din 09 iunie 2012 by http://confluente.ro/_ursu_alexandru_si_maricuta_manciuc_toma_1339269406.html [Corola-blog/BlogPost/358287_a_359616]
-
lăcrimând. -Niciodată, auzi?... niciodată, pentru mine nu există, spuse Alexandru după ce bău cu sete din sticla cu rachiu, iar cu mâna stăngă strănsă-n pumn sparge oglinda de lăngă ușă. Magdalena tresare și se retrage cu copila-n brațe în fundul chilerului speriată. El o privește amenințător și părăsește încăperea înjurând printre dinți: -Dumnezeii mamii voastre, vă omor pe toți!...și pleacă din nou către cărciumă. Magdalena rămâne tristă și golită de suflare, se ghemuiește-ntr-un colț pe patul din capătul chilerului
ÎNCHISORILE SUFLETULUI-DESTINUL MAGDALENEI- CAPITOLUL I de ANA PODARU în ediţia nr. 2227 din 04 februarie 2017 by http://confluente.ro/ana_podaru_1486165069.html [Corola-blog/BlogPost/382941_a_384270]
-
se urâse de câte generații îi trecuseră prin mână.Ne-a aliniat frumos, doi câte doi, ne-a băgat în clasă.Și-a pus ochelarii pe nas și a început să strige catalogul. Când a ajuns la mine, mă ridic speriată în picioare și zic: -Prezent! -Unde ești, fată? -Aici, zic, ridicându-mă în vârful picioarelor. Banca fiind mai înaltă de-cât mine. Învățătoarea mi-a zărit doar nasul. -Dar mică mai ești, fată! Zice învățătoarea cu un glas în care
PRIMA ZI DE ŞCOALĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 219 din 07 august 2011 by http://confluente.ro/Prima_zi_de_scoala.html [Corola-blog/BlogPost/360828_a_362157]
-
fată de nici zece ani, nici bebelușul nu mai erau în pericol. Voinescu însă, nu putea să se miște. . Rămase încremenit în intrare. . Polițistul sună repede pe mobil, cerând ajutor pentru descarcerare. Echipajul de salvare sosi repede și eliberă medicul speriat, care credea că urma să-și petreacă Crăciunul, încremenit în ușa peșterii. - Este copilul tău? îl întrebă el curios pe Gabriel. - Nu, răspunse acesta. Este al lui Mihai, fratele meu... care este acum la pușcărie. A furat o pungă cu
“CRĂCIUN AL COPIILOR STRĂZII” de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1821 din 26 decembrie 2015 by http://confluente.ro/cornelia_paun_1451151404.html [Corola-blog/BlogPost/370118_a_371447]
-
ați fost adus la spital de niște tineri. Florian: Erau și câțiva tineri în parc. Unul chiar mi-a sugerat să las trandafirii în pace. (Privește spre hortensile din ghiveci. Își apropie palma de florile roz, pe urmă o retrage speriat.) Ce caută florile acestea aici? Bolnavul X: Au fost aduse de soția mea. Florian: Nu mai are spațiu pentru flori acasă? Bolnavul X: Am o casă mare. Florian: (cu gândul departe, privind ghiveciul cu hortensii) Florile. Bolnavul X: Mi-au
DE CE SE OFILESC FLORILE CÂND LE ATING? de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1818 din 23 decembrie 2015 by http://confluente.ro/ana_cristina_popescu_1450882408.html [Corola-blog/BlogPost/382280_a_383609]
-
Restul fetelor erau obligate să-și urască viața. Eu trebuia să fiu primul client a fetei răpite în covor. Am plătit bine pentru acest privilegiu. Toate economiile mele au dispărut într-o clipă. Când am intrat în cameră, floarea aceea speriată, a început să fugă de mine ca de moarte și să mă roage să am milă de ea și să o salvez. S-a liniștit când a înțeles că și eu doream să o salvez. Tatăl fetei era agent de
DE CE SE OFILESC FLORILE CÂND LE ATING? de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1818 din 23 decembrie 2015 by http://confluente.ro/ana_cristina_popescu_1450882408.html [Corola-blog/BlogPost/382280_a_383609]
-
să scape de sub greutatea lui Viorel care îi supunea cu forța corpului său. Îi simțea răsuflarea fierbinte pe față. Cu limba sa aspră o rănea pe obraji, încercând să o sărute. Se trezi brusc din coșmar. Era toată transpirată și speriată, iar peste ea stătea pisica, care venise să se ceară afară cum făcea de obicei noaptea. Îi venea să o sărute de bucurie că nu era Viorel, ci doar pisicuța sa, care o lingea pe obraz. Parcă nici nu mai
CAP. XVI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1549 din 29 martie 2015 by http://confluente.ro/stan_virgil_1427606642.html [Corola-blog/BlogPost/377214_a_378543]
-
și fost atacat de o bandă de golani de cartier pentru a fi jefuit. Cum am opus - firește ! - rezistență, am fost înjunghiat de paisprezece ori. ********************************** Am bătut la o ușă și mi-a deschis un individ cu un ten palid, speriat, cu o țigară în colțul gurii - comisarul ! ... am constatat surprins - care mi-a luat totuși pliantul din mână, după care a închis repede ușa masivă din metal. Am coborât scările și am ieșit din bloc, destul de greu de altfel, ușa
EXAGERAREA SENTIMENTELOR ÎN DRAGOSTE DĂUNEAZĂ GRAV SĂNĂTĂŢII (SAU CE NU-I BINE SĂ FACI ÎN AMOR) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 2066 din 27 august 2016 by http://confluente.ro/liviu_pirtac_1472257160.html [Corola-blog/BlogPost/370037_a_371366]
-
un micuț în brațe... De când îndrăgește el copiii? Mi-a impus tot timpul să iau măsuri să nu rămân însărcinată. Ce naiba se întâmplă? Să aibă legătură cu biletul?". Aceste noi întrebări fără răspuns i-au amintit motivul vizitei și, oarecum speriată și jenată, a scos hârtia mototolită din buzunarul bluzei. Degetele au început să-i tremure în timp ce încerca să netezească coala. Gabi o privea în tăcere. Observase schimbarea bruscă pe chipul Ancăi. Devenise atât de palidă încât s-a îngrijorat și
ISPITA (12) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 267 din 24 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Ispita_12_.html [Corola-blog/BlogPost/355783_a_357112]
-
concedia din motivul ăsta? E foarte posibil. Unde naiba să-mi găsesc repede un loc de muncă? Și când mă gândesc pentru cine va fi să am eu necazul ăsta, îmi vine să..."... Ciocnindu-se cu cineva, Mariana a ridicat speriată ochii. Era aproape de intrarea în sala mare a restaurantului. Măcinată de gândurile legate de discuția cu "șeful cel mare", mergea supărată, cu privirea în jos, fără să vadă pe nimeni. - Ce ai? Nu mai vezi pe unde mergi? s-a
ISPITA (12) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 267 din 24 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Ispita_12_.html [Corola-blog/BlogPost/355783_a_357112]
-
a prins-o de încheietura mâinii și i-a spus aproape poruncitor: - În separeul 4 nu este nimeni. Vino peste cinci minute acolo să discutăm. Să nu știe nici cerul, nici pământul... - Da... bine, a îngăimat Mariana cu voce stinsă, speriată și a intrat în sală. L-a căutat cu privirea pe ospătarul care o înlocuise. L-a rugat să mai rămână o jumătate de oră. - Știe șeful de treaba asta, nu-ți fă probleme, a adăugat ea la întrebarea mută
ISPITA (12) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 267 din 24 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Ispita_12_.html [Corola-blog/BlogPost/355783_a_357112]
-
Ceea ce afla și felul în care-i vorbea șeful de sală, cel puțin de moment, au redus-o la tăcere. Simțea o teamă nelămurită în suflet și se ghemuise toată în scaun. Îl privea pe nea Vasile cu ochi mari, speriată. Iar el a continuat să vorbească șoptit, dar clar și apăsat. Se mai liniștise puțin. - Cei care au vorbit, după un timp, au fost dați afară de aici. De aia te-am prevenit, nu de altceva. - Dar eu... de ce pe mine
ISPITA (12) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 267 din 24 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Ispita_12_.html [Corola-blog/BlogPost/355783_a_357112]
-
noi în spațiul, în care Eu sunt doar eu, Tu ești doar tu, prin urmare, este Posibil să ne aflăm În epicentrul exploziei? (8) O seară-cenzor Din nou a împrăștiat șpalturile Frazelor, unite de muzica coroanelor Foșnitoare ale arborilor. Păsări speriate Se strânseseră, derutate, în stoluri, Grăbindu-se să plece Din umbrele reci de toamnă. Cât ne asemănăm cu păsările. Așa și noi, undeva, suntem Dispersați și neînțeleși. Pentru șleahticii îngâmfați Poetul este o dărâmătură, Un fir de nisip, e moloz
TĂLMĂCIRI: OLEG GONCEARENCO (UCRAINA) de PAUL POLIDOR în ediţia nr. 2078 din 08 septembrie 2016 by http://confluente.ro/paul_polidor_1473309489.html [Corola-blog/BlogPost/368477_a_369806]
-
interesantă, pentru noi toți! Noapte bună! - Noapte bună, surioară! Lea adormi într-un târziu, surâzând gândurilor și perspectivelor promițătoare. Dorul și incertitudinile, teama și sentimentul insuportabil de vinovăție, o răvășiseră complet și-i slăbiseră cugetul. Se simțea fragilă și vulnerabilă, speriată și singură. Singură? ,, Nu ești singură, Lea! îi spusese Carlos. Eu sunt acolo, în corpul și sufletul tău!” Așa era. Suspină de dorul brațelor lui și dorința fierbinte de al le simți în jurul ei, o copleși. Se simțea incompletă fără
DILEME ( FRAGMENT 32) de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2273 din 22 martie 2017 by http://confluente.ro/silvia_giurgiu_1490214736.html [Corola-blog/BlogPost/375660_a_376989]
-
privire pe care o arunc intr-acolo mi se deschide „banca amintirilor" unde am depus la păstrare „tot ce a fost mai frumos pe parcursul tinereților mele”... Privind lucrarea revăd pădurea, aud muzica păsărelelor și stau de vorbă cu pădurarul nostru speriat... George GOLDHAMMER Holon, Israel 25 septembrie 2014 Referință Bibliografică: George GOLDHAMMER - BANCA AMINTIRILOR (2) - FANTOMELE / George Goldhammer : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1368, Anul IV, 29 septembrie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 George Goldhammer : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea
BANCA AMINTIRILOR (2) – FANTOMELE de GEORGE GOLDHAMMER în ediţia nr. 1368 din 29 septembrie 2014 by http://confluente.ro/george_goldhammer_1412003754.html [Corola-blog/BlogPost/353093_a_354422]
-
viului în acest spațiu universal, rămâne prizonier în babilonismul limbilor, în aspectul fizic, în obiceiuri și depinde integral de mama natură. Numai când natura își arată puterea, sau el ca individ , societate, dă de necaz, recunoaște acestă putere supremă și speriat începe să se ascundă în diferite forme ale credinței. Este singurul răspuns iluzoriu, ce îi dă un gram de răgaz până va reuși să își înțeleagă menirea și sensul universal. Mereu a fost nevoie de ,,Cineva,, care să îl îndrume
INVENȚII ALE OMULUI ȘI EFECTELE LOR. de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 2100 din 30 septembrie 2016 by http://confluente.ro/anghel_zamfir_dan_1475238015.html [Corola-blog/BlogPost/371427_a_372756]
-
m-am comportat cu Ioana? Poate că am înțeles rău viața? Sau poate că fac o greșeală în modul cum mă raportez la cei din jurul meu?” Acele întrebări cercetătoare de sine și le puse Virgil în primele zile de pușcărie, speriat fiind de tot acel loc ce i se părea îngrozitor. Dar acele procese ale sale de conștiință aveau să fie înăbușite de toată duritatea acelei vieți de pușcăriaș. În pușcărie învăță ce înseamnă cu adevărat să ai tupeu și să
POVESTEA UNUI ÎNVINS (3) de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 2095 din 25 septembrie 2016 by http://confluente.ro/eugen_oniscu_1474796244.html [Corola-blog/BlogPost/341197_a_342526]
-
a băgat în pat lângă el. Pruncul lovea cu piciorușele în burta mamei sale, făcându-și simțită prezența. Chiar dacă primea aceste lovituri, Jeni își mângâia cu tandrețe burtica țuguiată și vorbea în șoaptă cu pruncul său, alintându-l. Era totuși speriată, fiind primul lor copil și nu avea decât douăzeci de ani iar din familia sa, nu avea pe nimeni în comună să o ajute la o adică. Provenea dintr-un sat îndepărtat, la peste treizeci de kilometri și pe Victor
PUNŢI PESTE VREMURI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1430 din 30 noiembrie 2014 by http://confluente.ro/stan_virgil_1417351061.html [Corola-blog/BlogPost/371952_a_373281]
-
la slujbă ca toți creștinii, îl văzuse vorbind cu preotul. Imediat după aceea, preotul îl chemă la dânsul. - Cum îți place cartea, măi băiete? îl cercetase părintele, după ce-l invitase în odaia mare pentru oaspeți. Băiatul era nedumerit și puțin speriat. - Păi cum să-mi placă? Îmi place să citesc, lecțiile sunt tare ușoare și simt că aș putea face mai mult la școală, numai că... - Nu știi cum, așa-i? Era chiar în perioada în care se hotărâse să scrie
INSTRAINAREA PARTEA I de MIHAI ŞTIRBU în ediţia nr. 209 din 28 iulie 2011 by http://confluente.ro/Instrainarea_partea_i.html [Corola-blog/BlogPost/345716_a_347045]
-
fie pe acolo niciodată, pornise pe un drum fără întoarcere. Odată ajuns la Iași, privea lung peroanele lungi, forfota oamenilor grăbiți s-ajungă pe la casele lor, sau la cine-i aștepta. Numai el se simțea mai singur decât oricine. Derutat, speriat chiar, se așeză pe o bancă din fier forjat în fața gării, gândind intens, încercând să-și domolească bătăile grăbite ale inimii. “Trebuie să merg la Școala Normală, trebuie să aflu cum ajung acolo ș-apoi, voi mai vedea!“ se încuraja
INSTRAINAREA PARTEA I de MIHAI ŞTIRBU în ediţia nr. 209 din 28 iulie 2011 by http://confluente.ro/Instrainarea_partea_i.html [Corola-blog/BlogPost/345716_a_347045]
-
sută la sută a celor două specii a fost... Tekla lovi cu pumnul panoul și transmisia se întrerupse. - Cum îndrăznește?! Se întoarse respirând anevoios. Arla o privea din pragul biroului cu ochii mari și inocenți cerând protecție. Progenitura ei părea speriată. Se duse imediat spre ea și o luă în brațe. - Nu te teme, acum ești în siguranță! Arla îi zâmbi dulce: - Damy a mea, dar nu mă tem! Se aplecă în față, își întinse gura și prin deschizătura care începu
PROGENITURA (SF) de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2127 din 27 octombrie 2016 by http://confluente.ro/mihaela_alexandra_rascu_1477572616.html [Corola-blog/BlogPost/340495_a_341824]