269 matches
-
îl însoțise până la poartă spre a-i mai extrage oarecare preciziuni și pronosticuri, și spuse: G. Călinescu - Fii liniștit! Totul merge bine. Copii!... Natura lucrează din plin. Natura are tainele ei. La te uită la Conțescu! Voinic, sănătos. Cu toată sperietura sa, Gonzalv, auzind de Conțescu, redeveni implacabil și-și arătă o îndoială malignă în remisiunea lui: - De, domnule, zise el, crezi c-o să dureze? Gonzalv Ionescu nu-și concedie fostele soții decât când fu absolut încredințat că copiii nu mai
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Aloim aproape că se lipi de peretele opus al culoarului. ― Rados... Abatele, vreau să spun... vrea să te vadă. Fără nici o vorbă, Rim începu să se îmbrace, aruncîndu-i tânărului, din când în când, câte o privire piezișa. Nu e numai sperietura... Probabil ca e homosexual. Și îi spune pe nume Abatelui... Ce moșneag pișicher! Abatele stătea în fotoliul său favorit și privea la dimineața mohorâtă când Rim intră și își înclină foarte puțin capul, pentru a rămâne apoi tăcut în mijlocul biroului
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
știam ce se petrece. «Nu contează! Fugiți! Fugiți!» a repetat observatorul cu voce tare. Mi-am dat seama că nu era de glumit. M-am ridicat de pe scaun. În momentul acela mi se înmuiaseră genunchii. Mă gândeam că era din cauza sperieturii. Cred că, mai degrabă era vina sarinului, decât a fricii. Fără să-mi dau seama, am inhalat gazul. Chiar dacă voiam să închid magazinul, nu puteam să o fac așa, pur și simplu. Multe lucruri erau scoase afară. Le-am aruncat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
ne-am plimbat, am vizitat catedrale. Am pierdut vreo patru ore, poate mai bine. Hai să plecăm! Era târziu. Ca privitor de lucruri de artă și de frumuseți, Golescu e un primitiv. El are înțelegerea țăranului care merge la bâlci, sperietura de tot ce e mare și cu meșteșug. Măsura estetică a lui e stânjenul. La Pesta a măsurat cu pasul o latură a unei piețe și a făcut socoteala că ocolișul tot va fi fost de 800 de stânjeni.. (G.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
pe un trotuar în colțul străzii Quinet. Noi doi abia ne-am întîlnit, adăugase. Vorbește serios? O fi nebună? N-ar fi oare mai cuminte ca pe viitor să încerce s-o țină la distanță? La gîndul ăsta trase o sperietură mai mare decît cu cîteva minute înainte, cînd se văzuse încolțit de milițieni, însă reuși să și-o ascundă cu atenție. Dacă stai să te gîndești mai bine, poți spune c-ai scăpat cu o nimica toată, îi zicea Bătrînul
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
-o. O clipă, Weber nu-și mai găsi brațul sau umărul stâng. Nu-și dădea seama deloc dacă mâna lui era sub sau deasupra lui, cu palma în sus sau în jos, întinsă sau pe lângă corp. Intră în panică, iar sperietura îl îngheță, trezindu-l aproape suficient cât să identifice mecanismul: devenise conștient înainte de trezirea completă a cortexului somatosenzorial. Dar abia când își forță partea paralizată să se miște reuși să-și localizeze din nou toate membrele. Un hotel anonim, într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
în mijlocul trotuarului, cuprins de o confuzie palpabilă. Câtă stângăcie! Dacă aș fi crezut că tipul este doar genul de maniac trist care se excită urmărind femei necunoscute la cumpărături, m-aș fi întors brusc către el să-i trag o sperietură zdravănă. Dar speram să fie mai mult decât o simplă urmărire perversă. Până la urmă mă așteptase în fața studioului; nu mai era nimeni pe stradă și am auzit pașii imediat ce am ieșit din casă, deci trebuia să fi fost pe o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
palidă bolborosind rugăciuni și privindu-l ca pe un copil mic. Îi luă mâna lui între mâinile ei, i-o mângâie și i-o sărută. — Constandine, măria ta, știu, te-ai speriat. O să pun muta să-ți stingă tăciuni... De sperietură. Ce-i ăla orbalț? — Brâncă, adică. Da’ ce-ți veni cu orbalțul? Marica înțelese că vodă nu auzise ce spusese doctorul și tăcu, suspinând. — M-am speriat, Marico. Mi-e frică cum nu mi-a fost în viața mea. Cum
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
lume. — Dacă stau de povești cu Alex, îmi trece o după-amiază întreagă călcând, fără să-mi dau seama cum zboară timpul, îi zicea ea tatii când venea seara acasă istovit. Și, ține cont, aveam doar patru ani. Cât despre țipete, sperieturi, plânsete, până și astea își aveau strălucirea și farmecul lor; mai mult, faptul că niciodată nimic nu era, pur și simplu, nimic, ci întotdeauna CEVA, faptul că până și cele mai banale întâmplări se puteau preschimba, fără veste, într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
pedeapsă-n definitiv, o zbatere necontenită și un tremur mare, ivit, desigur, dintr-o mare spaimă. E lesne de văzut că de la spaimă i se trage, și, oricum, toată școala îi știe povestea. Se spune că a rămas cu o sperietură de-acum doișpe ani, când au bătut-o niște copii până au lăsat-o aproape fără suflare, dar cine știe ce o fi fost de fapt, de vreme ce toți copiii din dormitorul ăla au negat până-n pânzele albe că s-ar fi atins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
grăbit. Tuturor ne este frică atunci când glonțul șuieră la ureche. Și nu este slăbiciune să îți recunoști teama, dimpotrivă, arată încredere în forțele tale. Asta face diferența între curajul adevărat și cel inconștient Aveți dreptate, domnule locotenent, dar pentru mine sperietura de dinainte și mai ales cea de după, îmi arată că încă trăiesc. Rezemat de perete, soldatul Iovuț Florea face o cruce mare apoi deschide cu baioneta conserva nemțească pe care o ține între picioare. Zvâcnind din gâtul scurt, puternic, ridică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
schije în timpul atacului. Nu mai este bun de nimic. Asta nu e bine de loc, mormăie Marius. Rămâne pe gânduri câteva clipe, cu privirea pierdută în beznă. Izolați, fără nici un mijloc de comunicare...Transmisionistul e teafăr? A scăpat doar cu sperietura. Norocos băiat. Ei, în definitiv nu e vorba decât de cel mult două zile, după care sigur ai noștri vor apare. Deocamdată, băieții să nu afle despre asta. Și vezi, poate totuși Bocioagă face ceva cu stația. Se întoarce pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
scoși la pensie, care au început să se gudure pe lângă noi, dând din coadă, curioși și dornici de mângâieri. „Nu mușcă !“, ne-a asigurat Sailasi. Drept să spun, chiar dacă ar fi mușcat, n-aș mai fi simțit probabil nimic, după sperietura strașnică pe care o trăsesem. Ușurați, eu și Ivan ne-am aprins câte o țigară în așteptarea celorlalți, contemplând priveliștea dezolantă pe care ne-o oferea satul. Arăta ca o adunătură de barăci din prefabricate construite pe piloni - citisem undeva
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
făcut restul lumii? Bunicul meu Încercă să o Îmbrățișeze, dar ea se scutură. ― Nu mă atinge! ― Des, te rog... ― Mai bine muream În incendiu! Jur! Mai bine muream În Smirna! Începu să-și supravegheze copiii Îndeaproape. Până acum, În afară de o sperietură - la cinci ani, Milton fusese la un pas de moarte de la o mastoidită -, fuseseră amândoi sănătoși. Când se tăiau, sângele li se coagula. La școală Milton avea note bune, iar Zoë peste medie. Dar pe Desdemona n-o liniștea nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
un fel de șerpișori înfometați... Mi s-a făcut rău deodată, iar remediul a fost, firește, obișnuita injecție. Două săptămâni n-am mai suferit să văd ceva scris. Mi-am revenit apoi cu încetul, încercînd mai întîi (ca leac de sperietură) să țin în palme, ca pe niște tarantule hidoase, literele unui vechi alfabetar. Nu le puteam privi 51 fără oroare. "A" devenea cu o iuțeală de viperă "B", "B" devenea "C", "C" se schimba în "W"... Le-au trebuit zile
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
filme. Deschidere calmă, dar vag amenințătoare, apariția semnelor prevestitoare, crescendo-ul emoției care culminează cu momentul confruntării finale, apoi se lasă iar liniștea. Toată carnea stă pe această schelărie atât de laxă în filmele americane, unde zgârciul e constituit din sperieturi fizice, din stârnirea groazei în spectator. Orfelinatul are însă o măduvă pe cât de tristă, pe atât de cunoscută de orice spectator (și pe atât de ușor de interpretat, dacă autorii ratează, ca șantaj sentimental). Asta nu se întâmplă. Construind filmul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2206_a_3531]
-
naștere la cute cu diverse orientări. Cutele verticale indică un nivel ridicat de concentrare, o atitudine critică, de nemulțumire sau chiar, la valori extreme, mânie și furie. Cele orizontale se asociază cu deschiderea largă a ochilor, semn de mirare, neînțelegere, sperietură sau chiar frică. ▪ Sprâncenele - sunt un element extreme de mobil al fizionomiei. S-a dovedit că ele pot lua peste patruzeci de poziții diferite. Salutul prin ridicarea sprâncenelor este unul din semnalele cele mai răspândite de pe întregul glob. La rândul
Mimica ?i gestualitatea by Coca Marlena Vasiliu,Ady Cristian Mihailov () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84347_a_85672]
-
proști ?? Da ??? Așa ne credeți ?!? Sau mai bine zis ne-ați crezut. Pentru că v-a demonstrat poporul român - Măria SaPoporul - că nu-i prost deloc, dimpotrivă. Nu știți la ce mă refer ??! Știți foarte bine, că v a tras o sperietură s-o țineți minte toată viața : REFERENDUM. Erați așa de speriați că până și președintele și-a ieșit din tradiționalul zâmbet și-a făcut spume la gură à propos de indiferenți. Greșiți domnule președinte, nimeni nu mai este indiferent În
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
curată, și priveam cu nesaț toate mișcările care se ascundeau în ea. Și erau multe, pentru 39 că și ea era adâncă, în locul acesta în care se răsucea ca într-un cerc. Și deodată am căzut înăuntru. Simplu, fără nici o sperietură, ca și cum aș fi vrut să cobor. Țin minte foarte precis că stăteam drept, în picioare, pe fundul apei și priveam liniștit în sus, prin apă, spre lumină. Liniștit, fără să mă zbat, fără să fac vreo mișcare. După un timp
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
Încerc să zîmbesc, dar nici măcar nu mă pot uita În ochii individului. Vreau să spun că i-am povestit despre chiloții mei. Și despre punctul meu G. — Nu vă faceți probleme. Am fost foarte panicați, cu toții. Am tras o ditamai sperietura. Își ia rucsacul și se ridică de pe scaun, după care mă privește. Credeți că o să ajungeți În siguranță acasă ? — Da. Totul e În regulă. Mulțumesc. Vizită plăcută ! strig În urma lui, dar nu cred că mă mai aude. Încet-Încet Îmi strîng
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
că ridică în fața eroului pavăza refuzului ei. El este atunci disperat, gestul sfâșietor cu brațele care se avântă plecând din dreptul inimii se repetă, iar de partea cealaltă, palma întoarsă în dreptul frunții și a ochilor se agită sugerând o teribilă sperietură, subliniată de faptul că eroina face mulți pași mărunți când în dreapta, când în stânga, lăsîndu-ne să înțelegem că ar vrea să fugă, să scape de sub șuvoiul declarațiilor prințului, care o înspăimîntă și, deopotrivă, îi fac plăcere. Tot acest balans dreapta-stînga, precum și
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
lui cu această creatură“. Așa credea Lizaveta Prokofievna, așa credeau chiar și cele două fiice mai mari ale ei. Câștigul rezultat din această concluzie era o și mai mare acumulare de enigme. Deși erau furioase, într-o oarecare măsură, pentru sperietura exagerată și fuga pe față a mamei lor, totuși fetele, în primele momente de zăpăceală, nu îndrăzneau s-o deranjeze cu întrebările lor. Pe lângă aceasta, cine știe de ce, li se părea că surioara lor Aglaia știe poate mai multe în legătură cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
fi bine cumva să cadă în capul vreunuia dintre bătrânei, însă deodată se aplecă în direcția opusă, spre nemțotei, care, îngrozit, de-abia apucă să sară în lături, și se prăbuși pe parchet. Bubuitul, țipetele, cioburile scumpe împrăștiate pe covor, sperietura, uimirea - o, e dificil și aproape inutil de descris ce era în sufletul prințului! Însă nu putem să nu pomenim o senzație ciudată, care îl uluise chiar în clipa aceea și care i se limpezise brusc din învălmășeala tuturor senzațiilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
motiv... să nu rezolve crima. — Cum se termină... Întreb eu cam prea precipitat. — O, Îi potcovim pe niște bandiți cu crima. O poveste cu sfârșit fericit. Încuviințez din cap. Genul de sfârșit care le place oamenilor. — Da, am tras o sperietură când documentul a fost furat, iar fișierele șterse. Mai Întâi i-am bănuit... pe unii. Dar știam că persoana ar fi trebuit să-l citească și atunci aș fi putut să-mi dau seama cine era. Bineînțeles, mai aveam o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
care găzduia Renumitul la Nivel Mondial, Medaliatul Internațional, Aclamatul și Criticatul Cirque Fantastique. Parcă sub eșafodul cu loje, coborî și încuie portiera. Nimeni dintre muncitorii din spatele scenei, polițiștii și numeroșii paznici nu îi acordă vreo atenție lui sau ambulanței. După sperietura cu bomba de mai devreme, era perfect normal ca un vehicul de urgență să fie parcat acolo - perfect natural, cum ar spune un iluzionist de profesie. Priviți, Onorată Audiență, priviți la iluzionistul dumneavoastră, aflat la mijlocul scenei și totuși cu totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]