391 matches
-
lucrurile nu se petrecuseră niciodată în felul ăsta. John Robert se așeză pe unul din scaunele de bambus care scârțâi sub greutatea lui. Se ridică și se așeză pe bancheta de sub fereastră. Hattie își luă pentru ea un scaun cu speteaza dreaptă și se așeză. Ce mai faci? Foarte bine, vă mulțumesc. Niciodată, când se adresau unul celuilalt, nu foloseau vreun nume. — Îți place casa? O, e încântătoare, încântătoare! răspunse Hattie cu o fervoare care mai însufleți puțin conversația. E cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
În sensul ăsta mi-a vorbit aseară, în timp ce tu te aflai în taxi, iar eu am avut o discuție sinceră cu ea. Hattie respiră adânc și continuă să-l privească fix. Apoi, îndepărtându-și mâinile de pe masă, se lăsă pe speteaza scaunului. Spuse cu enervare: — Astea sunt argumente copilărești. Fără îndoială, trebuie să stau de vorbă cu ea, să am o explicație cu ea, desigur că mă așteaptă. Dacă, într-adevăr, sentimentele ei sunt cele pe care mi le-ai înfățișat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
am stat vreodată ca lumea de vorbă... noi doi... aș fi dorit să fi discutat... acum, când pleci, simt că... Stella se încrunta și își mijea ochii, adâncind cele două cute dintre sprâncene. Își îndreptă umerii și se lăsă pe speteaza scaunului. Brian își spuse: „Ce naiba m-a apucat să-i înșir toate astea? Se vede că-s beat și sunt lipsit de loialitate față de Gabriel, Stella o să mă disprețuiască...“ — Dar nu am de gând să plec de aici, răspunse Stella
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Își înfipse degetele în părul scurt, creț, cărunt, și trase cu putere, de parc-ar fi vrut să-l lungească și să-l facă să-i acopere ochii. Se așeză, cu greutate, în fotoliu. Hattie ședea pe un scaun cu speteaza dreaptă, lângă masa cu rămășițele unei cine pe care încercaseră să o consume cu multe ceasuri în urmă. — Hattie, nu mai stărui, nu mă duce în ispită, ești ca un demon, ca diavolul, cu nevoia asta a ta de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
vedea că au capac, erau totuși goale... Până la urmă cupoane, cuvântul acela, trebuie să fi fost ceva de rău. Se aplecă pe spate și ceea ce văzu fu șirul de spinări încovoiate ale celor care ședeau incomod pe banca lungă, fără spetează. Lumina palidă venită de afară le scotea în evidență curbura spinărilor. Cu toții ascultau în tăcere discursul domnului înalt de la masa cu daruri, pe care Puiu nu-l cunoștea poate că era directorul sau contabilul-șef sau cine știe ce alt funcționar cu
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
că nu-l interesează, în timp ce cu dreapta scutură scrumul în scrumieră și continuă să aștepte. Stancu îi atinge cotul lui Chițu și, pe muțește, arată insistent spre un obiect din apropiere. Chițu întoarce capul într-acolo și zărește aruncată pe speteaza unui scaun, la doi pași de măsuța de serviciu, o haină de pânză albă, din acelea pe care le poartă chelnerii. Ia-o! îi spune Stancu, prin semne. Hai, ia-o! Chițu se uită în dreapta și-n stânga prefăcându-se
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
Băieții nu mai au pic de astâmpăr. Schimbă cu înfrigurare între ei locurile de la cele două mese și șușotesc în draci fără întrerupere. Calm! face semn Chițu. Și, cu o poză marțială, se ridică, apucă haina de pânză albă de pe speteaza scaunului și și-o trage pe mâneci. Băieții sunt în delir. Chițu înhață o furculiță și un cuțit din cutia compartimentată pentru tacâmuri și, plin de morgă, se duce drept la masa domnului Panciu, iar pe drum se încheie la
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
același film și mulți dintre ei au avut, poate, aceleași trăiri văzând filmul." La catedră, domnul Postolache avea două poziții predilecte: fie aplecat mult în față, rezemat în coate cu toată greutatea de masă, fie răsturnat pe spate, rezemat de speteaza scaunului. Ceea ce nu înseamnă că era o poziție relaxată. În schimb îi permitea domnului Postolache să-și întoarcă mai ușor capul spre fereastră și să se inspire din furtuna de afară. Se vedea clar cum se inspiră. Apoi își întorcea
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
nu părea să fie la curent. Da' știu c-au făcut ceva mobilizare! Nu-i chiar ca la chemarea sub arme, dar e la fel de înălțător! Pocnind din bici pe lângă boi!... Jipa se răsuci pe scaun trecându-și un cot peste spetează și aruncă o privire plictisită în susul stalului. Ia uite la ei! Dezgustător! Îi fixezi drept în ochi și ei îți ocolesc privirea. Rând pe rând! Toți! Și știi de ce? Fiindcă le e rușine! Cu ochii goi, te-ntâmpinau cerșind la
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
își făcea intrarea rectorul Marciuc, candidat în științe, masiv, aplecându-se greoi în timp ce urca, cu puteri bătrânești, treptele către masa prezidiului. Toată suflarea studențească se ridica în picioare, lăsând sutele de tăblii rabatabile ale scaunelor, dezechilibrate, să se izbească de speteze într-un ropot de lemne întărite cu fiare. Și un nou ropot câteva clipe mai târziu, când studențimea se așeza la loc. Atunci Dragoș o recunoscu pe Elena, chiar în fața lui, mai jos cu vreo zece rânduri. Șuvița curbată din
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
Și privirile se îndreptau cu fereală și neliniște spre locul de unde asistentul universitar Grossman smulsese ziarul din mâna colegei lor. Dar murmurele deveniseră hărmălaie și studențimea se ridica să plece lăsând tăbliile rabatabile ale scaunelor, dezechilibrate, să se lovească de speteze. Studenta exmatriculată ieșise din amfiteatru sau se pierduse în mulțime, astfel că nimeni nu știa cum arată. Viață trepidantă, sigur că da! Avea dreptate maică-mea! Jipa aruncase cuvintele cu furie, fără să se mai ferească, și se îndrepta impetuos
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
fie frică, neamul ei e curajos, lucru mare. Mihaela stropși între degete o bucățică de pâine și împrăștie firimiturile pe jos, pe covor. Dar păsărică nepricepând gestul zvîcsni în aer, făcu mai multe cercuri deasupra noastră și se lăsă pe speteaza unui scaun în spatele meu. Voiam să mă întorc ca s-o văd, dar Mihaela, fricoasă, mă opri: ― Nu te mișca, Dor, că zboară pe fereastră. Am rămas locului, statuie. Ea a fărâmițat din nou miez de pâine și cu mișcări
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
la colecta de dimineață“. Juan Lucas ar fi vrut să-i spună, ușurel părinte, cum a-i Încerca să potolești un bețiv, dar Susan, Bobby și Julius, surprinși și totodată Încîntați și puțintel batjocoritori, se trăgeau Înapoi lipindu-se de speteaza băncii și-i făceau loc să poată ieși. Și preoțelul Își rotunjea buzele Într-un cerc asemeni tonsurii și-i zîmbea recunoscător, făcîndu-i semn să-l urmeze pînă la măsuța pe care se afla coșulețul pentru donații În bani și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
cu dragostea-n eternitate. Stii că trăiești, vei fi ce-ai fost minune în minunea lumii; de copii fug numai nebunii în viața lor fără de rost. Un pedagog - în ghilimele - și-a-mpins soția s avorteze și astăzi sunt două speteze la un gard putred de nuiele. Ce mărunțeii sunt unii oameni și câți mai sunt ai nimănui de n-ai cu cine să-i asemeni și nici n-ai ce să le mai spui! Atâtea rele comit unii cât izbutesc
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
un fotoliu, spunînd: — Probabil că suferă de folie de grandeur. Primarii sînt tampoane între noi și votanți, nu trebuie să facă un lucru anume. Dar, nimeni nu dorește o revoltă. La biroul din spatele lui era un bărbat voinic, lăsat pe speteaza scaunului, care fuma pipă. Lanark se uită pe fereastră la acoperișul luminat al unei clădiri de vizavi. La capăt era un dom cu o giruetă strălucitoare în formă de galion. Bărbatul înalt puse telefonul în furcă și zise: — Asta-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
grăsuță cu o față slabă stătea în mijloc. — Intrați. Luați loc. închideți ușa și taceți din gură. Scuzați-mă, vă rog. O să fac un ceai imediat dar nu vreau să-mi neglijez grădina. Lanark închise ușa și se lăsă pe spetează cu un sentiment de ușurare. Razele soarelui PĂTRUNDEAU PRIN GEAMURI, iar mașina părea să-și facă loc printr-o tufă de trandafiri. Frunzele verzi și bobocii albi și grei zgîriau parbrizul și geamurile. Văzu albine aurii-maronii lucrînd în miezul trandafirilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
de roze se împrăștie peste tot. Oftă, se lăsă pe spate cu ochii închiși, și spuse: — N-am nevoie s-o văd. Sunetul și mirosul îmi sînt suficiente. Mașina nu avea ambreiaj sau volan, iar scaunul putea aluneca înainte, în timp ce speteaza se lăsa, luînd forma unui pat. Un panou de sticlă și un transperant separau bancheta din spate, unde probabil dormeau copiii. Sub parbriz era un set de sertare, rafturi și compartimente. într-un compartiment se afla o plită electrică, într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
această decizie e definitivă, n-o s-o revoc.“ Aproape de vîrful pantei, începu să-și piardă suflul. Iarba de pe vîrf era frîntă de stînci noduroase. Stîlpul de beton al triangulației era plasat pe una dintre ele și Alexander îl folosea drept spetează. Avea aerul unui ins care stătea tolănit pe o canapea confortabilă în propria casă și, la început, păru că nu-l vede pe Lanark, apoi îi făcu semn bătînd ușor cu mîna în stînca de lîngă el, și cînd Lanark
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
oftă. Pentru el nu era timpul de odihnă și de leneveală pe malul lacului, tocmai acum, când lumile locuite ale sistemului solar tremurau sub amenințarea armatelor de invazie. Îl privi pe furiș pe doctor. Capul ciufulit i se odihnea pe speteaza fotoliului; ochii îi erau închiși. Pieptul i se ridica și i se cobora cu regularitate. Gosseyn îl chemă șoptii: ― Doctore! Adormit profund, acesta nu reacționă. Gosseyn mai așteptă un minut, apoi se strecură la comenzi. Le acționă, în așa fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
oftă. Pentru el nu era timpul de odihnă și de leneveală pe malul lacului, tocmai acum, când lumile locuite ale sistemului solar tremurau sub amenințarea armatelor de invazie. Îl privi pe furiș pe doctor. Capul ciufulit i se odihnea pe speteaza fotoliului; ochii îi erau închiși. Pieptul i se ridica și i se cobora cu regularitate. Gosseyn îl chemă șoptii: ― Doctore! Adormit profund, acesta nu reacționă. Gosseyn mai așteptă un minut, apoi se strecură la comenzi. Le acționă, în așa fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
plină de sânge închegat era cusută frumos o monogramă, trei litere cu cozi încolăcite ca melcii, R.O.Z. Primul lucru pe care-l făcu conu Costache fu să apropie lampa cu gaz de la căpătâiul patului de cămașa pusă pe speteaza scaunului și să studieze, la rândul lui, cele trei litere. Numai pentru asta și tot meritase să facă drumul. Se așeză lângă rănit și se cufundă în gânduri, ignorând iscodelile bărbatului bine hrănit, cu piciorul în ghips. Îi era prea
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
îngăduit să-și repună portmoneul gol în buzunar, dar câțiva gologani fură, chipurile, pierduți din vedere. - Înainte să aterizăm o să ai nevoie să îmbuci și tu ceva, zise cu mărinimie Seal. Pistolul dispăru sub masă și Seal se. lăsă pe speteaza scaunului, relaxându-se ușor: - Așa, ca chestie, vreau să-ți spun că, dacă-ți zboară cumva vreun gărgăune prin cap și vrei să te plângi căpitanului, află de la mine că-ți facem de petrecanie cât ai zice pește, fără să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
mă plâng căpitanului? Fata clătină din cap: - Nu, n-aș face una ca asta, zise ea. Căpitanul și echipajul primesc patruzeci de procente reducere pe majoritatea acestor nave. I-ar ajuta să scape de cadavrul tău. Cayle se lăsă pe speteaza scaunului. Parcă i se scursese toată vitalitatea din trup. Călătoria, prima pe care o întreprindea mai departe de Ferd, îl obosea: - Cum se face că nu te-au ales pe tine ca pradă, întrebă el, în cele din urmă, îndreptându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
mă bucur când aud asemenea lucruri, îi zise ea. Și, întrucât reprezintă un răspuns satisfăcător la problema pe care voiam s-o discut cu dumneata, te felicit. Asta e tot. Un declic goli teleecranul. Colonelul Medlon se lăsă încet pe speteaza scaunului, în timp ce Cayle înaintă spre el cu zâmbetul pe buze. Colonelul îi spuse franc: - Mi-a făcut plăcere să te cunosc, tinere. Dar acum sunt tare ocupat. Firește, nădăjduiesc că voi avea vești de la tine în următoarele două săptămâni, împreună cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
Nu ne preocupă câtuși de puțin corijarea moravurilor. Chestiunile etice nu ne privesc. Și acum, dacă nu vă supărați, relatați-mi pe scurt problema dumneavoastră pentru a o trece în registru și a o prezenta tribunalului. Fara se lăsă pe speteaza scaunului leoarcă de apă. Avea nevoie absolută, disperată de informații suplimentare despre Cayle. Vorbea, bălmăjind cuvintele: - Bine, dar... dar ce... cum... Își reveni cu oarecare dificultate și, cu un glas slab, povesti tot ce s-a întâmplat. Când termină, fata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]