506 matches
-
Ion Aramă, poate-poate, uită de monotonia mersului cu personalul care oprea și în cea mai neînsemnată haltă de pe traseu. Cu perdelele trase și ferestrele deschise să se facă curent în compartimentul încins de razele ce băteau direct în sticla geamului, sporovăiau despre școală sau despre locurile de naștere, destul de apropiate, la mai puțin de șapte zeci de kilometri unul de celălalt. Stelian era din Drăgănești, o localitate la vreo opt kilometri de Tecuci. În zona Tecuci-ului se stabilise mulți țigani
INTALNIREA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1260 din 13 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360527_a_361856]
-
aveau și treabă de făcut! Erau prin grădina din spatele casei să adune zarzavaturile trebuincioase la prepararea mâncării pentru masa de prânz: ciorbă și varză călită, garnisite cu carne de cocoș. Ca-ntre femei, care nu se văzuseră de multă vreme, sporovăiau tot timpul; puneau țara la cale, lăsându-l pe Costică mai mult singur lângă paharul cu vin și ceașca aproape plină, bună/rea, dar se numea cafea. Vremurile se schimbaseră, satul nu mai era ca altădată când colcăia de lume
LA UMBRA UNUI FAG ROTAT de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2302 din 20 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/359972_a_361301]
-
fata ei dragă s-a întors acasă după șase ani de când o tot vedea sporadic, în vacanțe sau în concediu, câteva zile de fiecare dată pe an. De data aceasta o va avea lângă ea și vor avea timp să sporovăiască câte în lună și câte în stele. Ca mamă care își cunoștea copila foarte bine, vedea că ceva nu era în regulă cu starea sa sufletească. - Ce-i, mamă? Parcă nu-ți este bine. Ești cumva bolnavă? Parcă nu-ți
COSMARUL ADEVARULUI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1277 din 30 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360013_a_361342]
-
un văl de duioșie. Am descoperit că, fără fumul care să îi învrăjbească, lupii sunt în stare să se pupe cu mieii bine mersi. Mi-a venit să le strâng în brațe pe cele trei femei necunoscute care fumau și sporovăiau în față localului. Lângă ele era instalată deja o scrumieră mare, nouă, de exterior. Legea asta așa de înjurată nu părea că le-a stricat viață. Am tras cu urechea, vorbeau despre o vacanță în Grecia. Până să apuc să
Ultima noapte de război, întâia noapte de dragoste () [Corola-blog/BlogPost/338507_a_339836]
-
s-a părut destul de accesibilă. Aparcurs-oși a însușit-o fără eforturi deosebite doar în trei zile și deja trecuse de faza emoțiilor. Nu-și făcea probleme. Mergea la sigur și mai avea aproape o săptămână la dispoziție. Avea timp să sporovăiască cu mama ei la bucătărie și să o ajute pe ici pe colo. Andrei plecase la facultate. A reușit să obțină cameră la cămin. Dăduse șpagă la un student de anul patru care "administra" o parte din afacerea "cazarea". Aveau
PRIN LABIRINTUL VIEŢII (2) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 509 din 23 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/340685_a_342014]
-
Sunt de fapt într-un mic concediu de transfer. „ȚARA” are nevoie de mine în alt loc. - Văd că n-ai bagaj. - L-am trimis direct la Moinești unde mă așteaptă. Am doar două cămăși pentru drum. - Ne descurcăm noi. Sporovăind din amintiri nici n-am observat unde ne duce autobuzul. Stația era la doi pași de casă. După ce m-a prezentat părinților mi-a arătat casa, acareturile, grădina, holdele de porumb și cânepă. După ce m-a hrănit împărătește, m-a
NUNTĂ-N MAHALA de EMIL WAGNER în ediţia nr. 2082 din 12 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/341195_a_342524]
-
urmată de echipajul de prim ajutor, a părăsit parcarea cu semnalele acustice și luminoase în funcțiune. Au plecat și cei doi agenți “Anonimous”, întorcându-se la treburile lor, la fel cum au venit, doar curioșii de la fața locului încă mai sporovăiau în grupuri, la început mai mari, apoi din ce în ce mai mici, fiecare îndreptându-se spre case ori alte direcții dinainte programate... O zi de 24 iunie... Patrula mobilă care avea stabilit în itinerariul de patrulare și zona lacului Ciric, formată din doi
ÎNTRE DOUĂ PRAGURI, SECUNDA. DINCOLO… RESPECT! de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1872 din 15 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/341327_a_342656]
-
cântecul miluitele doamne, căci la un semn discret al Matroanei cu părul gri, Doamnele de bine se și adunaseră într-un colț în sala Congresului. Aflată în mijlocul lor, Matroana impozantă cu părul gri îmbrăcată în costum de general, le tot sporovăia de zori cum să facă să dezbine cât mai repede roiul acela de femei care continuau să cânte în jurul Saricai. Astfel că din mijlocul Doamnelor de bine ieși o ciudată femeie închipuită cu mai multe pălării mari pe cap puse
REPORTAJ IMAGINAR LA UN CONGRES INTERNAŢIONAL AL FEMEILOR ( 5 ) de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 528 din 11 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341976_a_343305]
-
fie o părere? Stau toate mute, reci, de-a valma fără noimă-n convoaie plumbuite. Pot oare ele să nu-nvie ? Smulse din carnea rece ce încă era trup. Din poarta lumii mele ocean de vis acum zăresc mesaje cum sporovăiesc de spuma valurilor prinse rămase fără urmă. Era ea frica venea să le susțină. Din jocul lor eu îmi doresc, nimic. Din poarta unei vieți de negăsit, e timpul, e trecut, e totul amintire prinsă în spuma valului pierdut. Convoiul
UN SIMPLU MARTOR INCOMOD de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 556 din 09 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341950_a_343279]
-
vrei să-mi povestești ceva, ce s-a mai întâmplat, În viața lor și în a ta, Asculta vântul, care bate, aproape ne-ncetat. Poți crede, că el vine la tine, fără vreun motiv? El mai întâi, se-oprește pe la mine, Sporovăim, în felul nostru, despre tot ce vreau să știu, Apoi, îl trimit la tine, iar dacă-ți faci un pic de timp, Te rog să vii...el îți va spune. Să nu crezi, că nu te-aud, chiar dacă taci Nevrând
TRISTEŢE de COSTI POP în ediţia nr. 1252 din 05 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/340619_a_341948]
-
fata ei dragă s-a întors acasă după șase ani de când o tot vedea sporadic, în vacanțe sau în concediu, câteva zile de fiecare dată pe an. De data aceasta o va avea lângă ea și vor avea timp să sporovăiască câte în lună și câte în stele. Ca mamă care își cunoștea copila foarte bine, vedea că ceva nu era în regulă cu starea sa sufletească. - Ce-i, mamă? Parcă nu-ți este bine. Ești cumva bolnavă? Parcă nu-ți
CAP. XVII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1550 din 30 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/341011_a_342340]
-
una spre cealaltă, a Mariei spre a Ilenei, a lui Gheorghe spre a lui Ion, doar a lui Grigore se îndeasă îmbufnată: - Nici somnul de veci nu-l am, cum apare careva... șo, șo, șo!, nu vă mai săturați de sporovăit. - Taci și dormi măi Grig, un adormit în cioareci ai fost toată viața, noroc de Dumitrița că te-a cerut de bărbat, că altfel... tu nu vezi nici o femeie, uite și frumoasa asta cum calcă, precum barza prin baltă, sigur
VISUL de MIHAELA SUCIU în ediţia nr. 626 din 17 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343564_a_344893]
-
să pună pază cu o zi înaintea comemorării poetului. Apoi, un pictor concitadin restaura sculptura ca să fie gata la marea sărbătoare. De obicei, îi punea mâna la loc. Se zice că avea mai multe brațe confecționate special pentru zilele respective. Sporovăiam nestingherită, liberă de orice constrângeri de timp, spațiu și conveniențe, uimită de propria mea îndrăzneală. Parcă nu eram eu, cea timidă și reticentă, care abia răspund, monosilabic, conversațiilor ocazionale, când mă plimb prin urbe. „Apoi au strâns totul / și au
CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 619 din 10 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343734_a_345063]
-
dosul palmei lacrimile, care, încăpățânate curgeau și îi zâmbi acestui suflet nevinovat, care o diviniza. Ionuț zâmbea, era fericit în brațele mamei, nu-i mai era teamă de tati și nici de nimeni altcineva, mami era cu el. Începu să sporovăiască vesel și să o bombardeze cu întrebări, teama și tristețea dispărură ca prin farmec. - va urma - Referință Bibliografică: D E S T I N E / Luchy Lucia : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1943, Anul VI, 26 aprilie 2016. Drepturi
D E S T I N E de LUCHY LUCIA în ediţia nr. 1943 din 26 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378304_a_379633]
-
iubea pe Ionuț, era departe și îi duceau mereu dorul. - Bunicule, plecăm la bunica Ioana! Sărea într-un picior de bucurie, iar lui Gheorghe îi căzu, fără voie, lacrimi pe obraz. Ce va face fără el, cu cine va mai sporovăi și cine îl va mai întreba ce și cum la toate! Tot sărind într-un picior și zburdând de bucuria plecării, Ionuț își strângea, în rucsăcelul primit de la mătușica Angela, jucării. Nu știa pe care să le lase, pe care
de LUCHY LUCIA în ediţia nr. 1945 din 28 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378307_a_379636]
-
de-al nostru tot așa va fi! adăugi de la masă Vidu. El, cruce de voinic, folosea patul doar la culcare, zicând că lungit acolo îi vine să viseze ș-apoi să doarmă. După cină, rămânea tot în capul mesei fie sporovăind cu cine mai era prin preajmă, fie citind. Când se găsea doar cu Geta, o tăcere ca de basm pogora-n odaie peste-amândoi, adevărate păpuși de ceară dintr-un muzeu al figurilor domestice perene, el, cu biblia-n mâna, ea
POVESTE DE PAŞTI de ANGELA DINA în ediţia nr. 1948 din 01 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378368_a_379697]
-
expusă peripatetic și zigzagat - ”cale-ndelungă, la vale și cotiș, și de-a dreptul...” - cum este scris în ”Iliada” lui Homer. Mai exact, acțiunea are loc undeva într-un oraș din Moldova noastră. Două prietene, relativ tinere, Emanuela și Simona, sporovăiesc până noaptea târziu, ultima informând-o pe Emanuela că băiatul care îngrijește terenul dintre blocuri, Costel, are o concubină, mamă a unei fetițe de șase luni, Luca Daniela Nela, probabil a lui, dar nefiind sigur de paternitatea ei, nu o
UN DEBUT DE ROMAN, CUCERITOR... DE CRISTIAN PETRU BĂLAN de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1945 din 28 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378382_a_379711]
-
a Laurei, nu se schimbase, poate puțin mai plinuță, dar tot frumoasă și cu părul ei ca abanosul căzut pe umeri, arăta splendid. O strânse pe Laura în brațe cu drag și, așa cum îi era felul, tot ea continuă să sporovăiască și să-i readucă în memorie pe cei de la masă, unii mai schimbați, greu de recunoscut. - Îl ții minte pe Tony, nebunaticul care m-a purtat în cârcă până acasă, când mi-am rupt tocul pantofului, la bal? Cred că
de LUCHY LUCIA în ediţia nr. 1957 din 10 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378428_a_379757]
-
nevoia să ieșim, așa că ne-am îmbarcat și iată-ne aici. Dacă tot ne-am întâlnit, sper că ne putem așeza la masa voastră! - Cum să nu, ne face o mare plăcere și mai ales ne bucurăm că mai putem sporovăi și delecta cu amintirile noastre comune! Luați loc, noi deja am făcut comanda, o să vină imediat și la voi ospătarul, este foarte prompt. - Ia spune, unde este frumosul tău, Laura? Fiica mea își caută un partener, poate facem echipă bună
EP.19 de LUCHY LUCIA în ediţia nr. 1961 din 14 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378432_a_379761]
-
vocea lui Nicolae răzbea deznădejdea, disperarea, deși încerca să braveze. Pierduse și trebuia să se obișnuiască cu această pierdere incomensurabilă. Dorind să treacă peste această stare, care vrând-nevrând, îi cam întristă pe toți, Valentina începu să pună întrebări și să sporovăiască, alungând pentru moment atmosfera apăsătoare care încerca mereu să se strecoare la masa lor. Vorbiră vrute și nevrute, iar după ce terminară cu toții de servit cafeluța, așa zisă, matinală, plătiră și părăsiră localul. Vremea era superbă, deși debutase cu frig și ceață. Era
de LUCHY LUCIA în ediţia nr. 1972 din 25 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378856_a_380185]
-
nu se știe cine va avea grija rigoarea fierbinte - afundat cu genunchii-n visul zăpezii mă rog să nu apară de nicăieri - servitorii - nici zorii e-atâta parfum cald - în plin frigul minunii : alaiuri - crai și crăiese de abur - zăbovesc sporovăiesc - prin somn și haruri - la fântâna sticlindelor daruri MULȚI ANI mulți ani - nu-nseamnă motiv de trufie: doar să privești - cu liniștea soarelui lumea-n ochi - iar privirea maiestuos transatlantic - să-nainteze - trainic - prin mrejele tulburi de alge - printre bancuri
POEME PENTRU UN NOU AN de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 2192 din 31 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380564_a_381893]
-
-și caută iubitul Ades sub razele ce își măsoară Trecutul, calculat în ani lumină, Răsună în neștire o vioară- Tremolul ei apune în surdina Aleargă-n toamnă frunzele pierdute De gânduri și visări la lungi popasuri La poarta depărtării nevăzute Sporovăiesc chemările de glasuri Nici nu mai știu ce anotimp mă ține Să dau trăirilor și foc și viața A renăscut armata de ondine Speranțele au revenit din ceață La ceas de toamnă negurile nasc Iubirile ce-adună depărtarea Cu un
ÎN PRAG DE TOAMNĂ de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 1747 din 13 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/380620_a_381949]
-
vocea lui Nicolae răzbea deznădejdea, disperarea, deși încerca să braveze. Pierduse și trebuia să se obișnuiască cu această pierdere incomensurabilă. Dorind să treacă peste această stare, care vrând-nevrând, îi cam întristă pe toți, Valentina începu să pună întrebări și să sporovăiască, alungând pentru moment atmosfera apăsătoare care încerca mereu să se strecoare la masa lor. Vorbiră vrute și nevrute, iar după ce terminară cu toții de servit cafeluța, așa zisă, matinală, plătiră și părăsiră localul. Vremea era superbă, deși debutase cu frig și ceață. Era
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379202_a_380531]
-
vocea lui Nicolae răzbea deznădejdea, disperarea, deși încerca să braveze. Pierduse și trebuia să se obișnuiască cu această pierdere incomensurabilă. Dorind să treacă peste această stare, care vrând-nevrând, îi cam întristă pe toți, Valentina începu să pună întrebări și să sporovăiască, alungând pentru moment atmosfera apăsătoare care încerca mereu să se strecoare la masa lor. Vorbiră vrute și nevrute, iar după ce terminară cu toții de servit cafeluța, așa zisă, matinală, plătiră și părăsiră localul.Vremea era superbă, deși debutase cu frig și ceață. Era
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379202_a_380531]
-
Articolele Autorului Credeam, că e în lume frumusețea, Și- am rupt o frunză verde de măslin- Să-i dărui cuvântul și finețea Acestei mult înflămânzite cu venin Lumi, care din gustul banului absoarbe O apă tulbure, cu iz de îmbălăcire, Sporovăind în limbi, ce nu-i se cade, Se îndobitocește în lipsuri mercantile. Acestei lumi, cu dinții puși pe ducă, Înaintea sufletului parcă-i un sicriu, În care se deschid cu ochi, ce se bifurcă Pustiurile inimii și- al vieții lor
CREDEAM, CĂ FRUMUSEŢEA E ÎN OAMENI... de LILIA MANOLE în ediţia nr. 2119 din 19 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381379_a_382708]