533 matches
-
unul al companiei chiliene LAN-CHILE și am mai făcut o escală la Lima. Aici avionul parcă s-a luminat la îmbarcarea unui grup de tinere chiliene participante la un concurs de frumusețe. Erau toate minunat de tinere și frumoase, vesele, sporovăind în cor ca niște vrăbiuțe, așa că primul contact cu "țara de reședință" a fost OK! Drumul de la Lima la Santiago a fost superb! Aveam noroc de o zi senină, avionul zbura paralel cu țărmul oceanului, în stânga defilau munții, cu crestele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
hoinăreli în jurul Iașului sau prin mahalalele mărginașe ale târgului. Numai că, în zorii zilei de 15 iunie 1889, dragul dumitale prieten - Eminescu - trecea pe celălalt tărâm, luându-și locul cuvenit între Luceferi. Mare durere ai simțit dumneata și o lume... Sporovăind noi de unele și de altele, nici n-am băgat de seamă cum a trecut timpul. Doamne, cât de repede a trecut și iată-ne, în seara de 31 decembrie 1889... Apoi numai Dumnezeu știe cum s-au petrecut lucrurile
Un humuleștean la Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1273_a_1920]
-
se rezema cât de cât pe umerii unui bărbat, nenorocit sau ticălos de bărbat, Într-o legătură care depășește sfertul lor de ceas profesional, de zi și de noapte, destinat tuturor bărbaților. Auzeam mai demult pe cucoanele noastre de la Iași sporovăind Între ele: „Să ai acolo un lemn și să-i zici: Ăsta-i bărbatul meu! Parcă te simți altfel.“ [...] Am fost și eu un „tătic“ al femeilor mele, cărora o viață Întreagă le-am ținut picioarele, totdeauna reci ca niște
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
virea Încordată, cu toate simțurile la pândă, pentru a prinde cel mai mic semn de primejdie. Toți tăceau, pătrunși de gravitatea situației. Chiar dacă ducele Conrad n-ar fi poruncit liniște deplină, nimănui nu i-ar fi trecut prin minte să sporovăiască. Acesta călărea alături și se străduia să-și amintească cuvinte, gesturi, Întâmplări pe care le cunoștea și care În aparență nu aveau nici o legătură Între ele. Dintr-odată, din toate aceste fapte neînsemnate se Înfiripa un uriaș joc de șah
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
Mama mi-a povestit că preotul n-a vrut să-l îngroape creștinește și de aceea fantoma lui cutreieră toată valea Sucevei. Ar trebui sfințit locul cu pricina, pentru a nu mai persista bănuieli, zice Eufrosina, verișoara mea. Astfel au sporovăit ceasuri bune iar eu tiptil tiptil m-am retras și mi-am văzut de treabă, cu pânzele mele. Mă bucuram nespus văzându-le albe ca omătul, că se usucă așa de iute și le pot ghilii de multe ori. De
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
Sâmbătă Am dormit foarte bine; mi-am băut cafeaua cu lapte, fără unt, la Muedin; cei doi băieți ai lui Muedin mi-au dus bagajul, mi-au pus cortul; la scurt timp au sosit Irène, și apoi Mirona. Întâi am sporovăit îndelung cu Irène, care tot reia subiectul și-i dă târcoale: problema Dan. Pretinde că Lisette Bălteanu i-a spus că tot orașul vorbește despre divorțul lui Dan, cu convingerea că a divorțat pentru tine. Am liniștit-o. Pe urmă
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
lungul unui lustru, am schimbat destule păreri și observații despre literatură și politică, despre societatea actuală și despre cei alături de / sau printre care trăiam. „Scăpări regretabile”, pe care însă mi le asum. *Ieri, la redacție, timp de o oră, am sporovăit despre „vina de a te entuziasma din senin”. Cineva l-a citat pe Ernest Gavrilovici, exemplu tipic pentru un astfel de păcat: dintr-o pornire spontană, el i-a pus fetei sale numele de Svetlana, în onoarea fiicei tătucului de la
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
mele mai mici, elevă la Liceul "Oltea Doamna", pe atunci pepiniera de frumuseți a urbei. Când am văzut-o prima oară avea 15-16 ani și în drum de la școală spre casă, se oprea cu sora pe la poarta noastră să mai sporovăiască. Deși încă "necoaptă", era tare drăgălașă, o prezență proaspătă, gingașă, ca o gâză abia trezită la viață de soarele primăverii. Era, vorba poetului național, "mândră-n toate cele", brunetă cu ochi albaștri, cu un năsuc de jucărie, un corp frumos
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
cu unul al companiei chiliene LAN-CHILE și am mai făcut o escală la Lima. Aici avionul parcă s-a luminat la îmbarcarea unui grup de chiliene participante la un concurs de frumusețe. Erau toate minunat de tinere și frumoase, vesele, sporovăind în cor ca niște vrăbiuțe, așa că primul contact cu "țara de reședință" a fost OK! Drumul de la Lima la Santiago a fost superb! Aveam noroc de o zi senină, avionul zbura la joasă înălțime, paralel cu țărmul oceanului, în stânga defilau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
ci de un spectacol de estradă scris de N. Constantinescu și G. Voinescu, În care pigulitorii greșelilor ideologice deciseseră eliminarea următoarelor pasaje, numerotate cu litere mici: „a) Din tabloul <<Povestea vorbii>>: <<Dar măi fîrtați! Nu să venim/ Așa, doar să sporovăim.../ Să spunem zeamă lungă vorbii/ Că spune și povestea vorbii/ Haideți să vorbim degeaba/ Că tot n-avem nici o treabă/ Fiindcă.../ Ca să spui o prostie/ Gura nu cere chirie/ Dar/ Sau taci, sau zi ceva mai bun/ Decît tăcerea/ Că
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
prindea viață cu, printre altele, afacerile unor femei de stradă din cartier, toaleta femeilor devenea un loc unde nu-ți doreai să intri. Era un fel de sală de așteptare pentru prostituate, un loc unde se puteau spăla, relaxa și sporovăi puțin între doi clienți. Cu siguranță ceilalți clienți nu se bucurau de acest lucru. Unele magazine de felicitări Hallmark au departamente de papetărie cu preluare de comenzi, locuri unde viitoarele mirese pot merge să dea comandă de invitații și așa
[Corola-publishinghouse/Administrative/1868_a_3193]
-
prietenă Sașa. Dar apropo de fete și de tinerețe, amândouă la un loc sunt amintiri de mare preț. Am vorbit mult cu Vitea Covalenco, elevă în clasa a VII-a de liceu. Treceam zilnic pe la fereastra ei, aproape doi ani, sporovăind cu folos literatură, istorie, muzică. Am auzit că s-ar fi măritat cu un medic militar sovietic. O altă fată, cu care am purtat corespondență era Vera Dimov din Enichioi. Am cunoscut-o atunci, în vacanța de Crăciun din 1929-1930
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
Radule” și ne spunea din cinci în cinci minute „Hai noroc, bre!” dînd cu paharul în masă. În general ne-am simtit bine, având și această imagine despre frații nostri din sudul Dunării. Ne-am întors veseli și am mai sporovăit în fața casei până pe la două noaptea, iar a doua zi ne- am trezit, ne-am făcut bagajele, am coborât la „Bodega cu moară” a lui Dimitrin care se afla aproape de plajă, am luat micul dejun, despărțindu-ne apoi de
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
elementară manevră de politețe. Totul se poate salva prin această încăpătoare categorie: există băieți drăguți și fete drăguțe, petreceri drăguțe, filme drăguțe, cadouri drăguțe, restaurante drăguțe. (Tot astfel există emisiuni drăguțe, cu și pentru femei: două sau mai multe cucoane sporovăiesc drăguț, despre tot felul de întâmplări de viață, triste sau dră guțe, contemplă poșețele, rochițe sau pantofiori drăguți, se plâng nițel de bărbați, deși, una peste alta, sunt drăguți. „Drăguț“ funcționează bine în regim diminutival. Se împacă bine cu „mâncărică
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
unele episoade erotice în biroul meu de la facultate, iar o dată în apartamentul ei din afara campusului. Continua să pretindă că intențiile ei erau absconse. Și ca multe alte lucruri din viața mea, apăruse de niciunde. Stătea la bar cu o prietenă, sporovăind cu vârcolacul, în timp ce One of Those Nights a celor de la Eagles făcea să vibreze toată casa, și atunci am început să dansez, apropiindu-mă de ea. Văzându-mi manevra, i-a șoptit grăbită ceva prietenei - gest de fetișcană care-i
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
la timp. Superstition de Stevie Wonder vibra acum în toată casa. - Miau, zise Jay, luând un cips năclăite cu brânză. - Ne vedem mâine, murmură Aimee. Am dat din cap, privind-o cum se întoarce la prietena ei care continua să sporovăiască cu vârcolacul. - Hei, am strigat. Distracție plăcută în continuare. Și am continuat să mă uit după ea până ce a devenit clar că nu se va mai uita la mine. Trezindu-mă din reverie, Jay mi-o arătă pe pisica cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
asigurase invitația). Soții Wagner le serveau celorlalți părinți ciocolată fierbinte marca Valrhona, preparată fără lapte (alte sortimente interzise cu această ocazie: făină, gluten, lactate, sirop de porumb), iar când mi-au oferit și mie o ceașcă, am rămas să mai sporovăiesc. În momentele acelea eram tatăl care se jurase că nimic din asta nu se va schimba (plus că pastilele de Klonopin erau nemaipomenite în a-ți augumenta răbdarea), un tată care din fericire apărea perfect normal deși eram exasperat de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
burlacii o luau razna, îmbătrâneau singuri, devenind niște spectre flămânde care nu se săturau niciodată. Burlacii plăteau menajere să le spele rufele. Un alt pahar de Glenfiddich comandat într-un club de noapte pentru care erai mult prea în vârstă, sporovăind cu niște fetișcane bine dotate care te fac să clipești și să te încrunți când îți dai seama câte lucruri nu știu încă. Însă stând pe scaunul acela din verandă m-am gândit: șterge-o din Midland, lasă-ți cioc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
muzică, în familia mea toți am iubit arta!". Trec dintr-o încăpere în altele și mă izbesc trei lucruri: cărți multe, o casă primitoare și mirosul de scorțișoară. Ne cocoțăm pe scaune (parcă suntem în alte timpuri!) și începem să...sporovăim. Angela face o cafea la ibric, de undeva se aude o muzică veche, mi-o imaginez pe Angela la pian, cred că ar cânta precum scrie: cu minuțiozitate, calm, rafinament. Gândul zboară, intuiția mea merge în direcția bună. Angela îmi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
printre tarabele cu ambră - o industrie înfloritoare în aceste locuri în care, de câțiva ani, „s-a dat drumul” la turiști. Mă hotărăsc să cumpăr niște salbe pentru doamnele de acasă, ținând cont că n-am mai apucat la Malbork. Sporovăim apoi pe terasă, la o bere. Aici ne găsesc și ceilalți membri ai grupului nostru român - Vasile, Nae și Adrian. Aflu de la ei că au fost abandonați pe stadionul din Svetlogorsk, unde e în plină desfășurare un festival etnofolcloric, la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
mai sus, înspre un nor alb șugubăț care pare să o aș tepte, iar fetița se pierde cu ghiozdan cu tot în nor, călcând apăsat, cu mersul ei abătut, fără să observe că plutește. Copiii din fața ei își continuă drumul sporovăind nepăsători și se urcă gălăgioși într-un tramvai. Rămân cu privirea în sus, la norul alb care și a schimbat înfățișarea. Acum pare a fi un inorog alb, cu cornul lui maiestuos îndreptat spre soare. — Ce-i cu tine? aud
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
asemenea unor limbi de șerpi veninoși. Ceva se frânsese înăuntrul meu, înțepenindu-mă. M-am ridicat cu greutate și am pornit spre stația de autobuz târșâindu-mi picioarele. Era liniște deplină în casă, când am intrat. Nu se auzea radioul sporovăind, ca de obicei, nu se auzea nici glasul mamei, dialogând la telefon cu tot felul de cunoscuți, nenumărați cunoscuți. Am auzit, în schimb, în mod surprinzător, niște suspine. Cineva plângea. Cineva plângea în dormitorul alor mei. Am deschis ușa speriată
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
vânzătoarei joviale și o sărută pe obraji, pentru a-și camufla totala siderare. Pe ascuns, în timp ce-și aranja buclele brune, îi studie prin ochelari ecusonul. Da, o chema Leni. Nu-și amintea deloc, absolut deloc, de ea. Leni sporovăia afectată, ne scăpând-o din ochi, cu un soi de stupoare necioplită, iar doamna Ionescu dădea din cap, zâmbitoare, și mai punea întrebări neutre, ca să nu se dea de gol că nu-și amintește deloc de ea. — Mai țin legătura
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
să-mi îndulcesc următoarele două ceasuri alocate îmbunătățirii marelui proiect pe care trebuia să i-l prezint luni moșului. Bineînțeles că m-a apucat prânzul jucând. Noroc că m-a sunat tata să mă invite la masă. Am mâncat împreună, sporovăind cumsecade. Pe la trei după-amiază m-am întors acasă. În mai puțin de o oră am rasolit lucrarea, știind că oricum Băși o să-mi mai dea niscaiva indicații prețioase. Apoi m-am întors iar pe net, mustăcind ca motanii la oala
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
într-o poziție strategică de unde puteam vedea și auzi tot. Eram în biroul babei de Fito. Trupele mele de elită erau ascunse tot acolo, așteptând un semn de la mine. Bineînțeles că se ocupau de activitatea lor favorită, adică mâncau și sporovăiau între ei. O chestie firească, la urma urmelor. Nu aveam câtuși de puțin pretenția să aștepte încordați, într-o disciplină de iuncheri prusaci. Oricum, știam că la orice semnal venit din partea mea or să percuteze imediat. Madam Săvulescu tocmai pătrunsese
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]