310 matches
-
mai târziu Armata I de cavalerie. Aceste unități militare au jucat un rol important în câștigarea de către bolșevici a războiului civil, respingând albii generalului Anton Denikin din fața Moscovei. Budionîi a intrat în rândurile partidului bolșevic în 1919, devenind unul dintre sprijinitorii lui Stalin și lui Kliment Voroșilov. În 1920, Armata I de cavalerie a lui Budionîi a luat parte la invazia Poloniei în timpul războiului polono-sovietic. La începutul războiului, Budionîi a obținut victorii importante, alungându-i pe polonezi din Ucraina și reușind
Semion Budionnîi () [Corola-website/Science/299344_a_300673]
-
a evenimentelor a fost Rebeliunea de la baza navală Kronstadt din februarie 1921. Rebeliune a avut un efect copleșitor asupra lui Lenin, pentru că deși răscoala militară a fost zdrobită de Armata Roșie, marinarii de la Kronstadt se număraseră printre cei mai devotați sprijinitori ai comunismului la începutul Revoluției din Octombrie. După înfrângerea rebeliunii, Lenin a hotărât să sfârșească cu politica comunismului de război și a înlocuit-o cu aceea a Noii Politici Economice.
Comunism de război () [Corola-website/Science/298765_a_300094]
-
radicală a lui Lenin a devenit din ce în ce mai populară în timpul primului război mondial, odată cu creșterea împotrivirii față de regimul țarist, iar conducători importanți ai meșevicilor au trecut de partea bolșevicilor, la fel ca Alexandra Kollontai și Lev Troțki, împreună cu grupul lui de sprijinitori. Această sciziune a scăzut popularitatea partidului, ei primind mai puțin de 3% din voturi, comparabil cu cele 20% ale bolșevicilor. Menșevicii de dreapta au sprijinit acțiunile dreptei burgheze împotriva bolșevicilor, în timp ce menșevicii de stânga (majoritari în partid în acel moment
Menșevic () [Corola-website/Science/298416_a_299745]
-
lui Vlasov. Într-un discurs ținut pe 3 aprilie 1943 în fața Înaltului Comandament German, Hitler a declarat că o asemenea armată nu trebuia să fie creată niciodată și a ordonat ca toate eforturile pentru crearea respectivei forțe militare să înceteze, sprijinitorii din armata germană a inițiativelor lui Vlasov trebuind să fie izolați. Hitler se temea că Vlasov ar fi putut să-l răstoarne pe Stalin și să creeze o Rusie independentă, ceea ce ar fi contravenit planurilor de expansiune nazistă până la Munții
Andrei Vlasov () [Corola-website/Science/306983_a_308312]
-
și Ziua Retrocedării pe 25 octombrie. Totuși, odată cu transferul puterii de la Kuomintang la facțiunile proindependentiste și cu întărirea politicii de dechinificare, evenimentele comemorând războiul au căpătat o tot mai redusă importanță în viața de zi cu zi a taiwanezilor. Mulți sprijinitori ai independenței Taiwanului consideră că nu este relevant să se păstreze vie memoria rezistenței din timpul războiului, care s-a dus în principal în China continentală. În regiunile în care mișcarea veteranilor Kuomintangului este încă puternică, care încă sunt puternic
Al Doilea Război Chino-Japonez () [Corola-website/Science/308023_a_309352]
-
pînă la bătrînețe) de ideea necesității reformării structurilor sociale și politice. A urît nedreptatea și alcătuirile strîmbe, a fundat o doctrină (un curent de idei), a elaborat proiecte reformatoare, s-a angajat să le înfăptuiască, și-a căutat prieteni și sprijinitori, s-a luptat cu adversarii. Într-un cuvînt, s-a aflat de pe la 14-17 ani șî pînă pe la 66, mereu pe baricadă, pururea neliniștit, fără odihnă și răgaz. I-a fost viața, de el însuși așezată, veșnic în bătaia tuturor furtunilor
Constantin Stere () [Corola-website/Science/306554_a_307883]
-
Unii istorici sugerează că Petliura nu a făcut suficient de mult ca să oprească pogromurile, ba, poate, chiar a încurajat sentimentele antisemite ale soldaților, comandanților și populației sătești, pentru a-și asigura un sprijin cât mai important în lupta împotriva bolșevicilor. Sprijinitorii lui Petliura au pretins că liderul ucrainean nu era un antisemit și că ar fi încercat să oprească violențele antievreiești, prin introducerea pedepsei capitale pentru crima de participare la pogromuri. Pe 25 mai 1926, în veme ce se deplasa pe
Simon Petliura () [Corola-website/Science/306752_a_308081]
-
țariști ai acestei doctrine au ajuns la concluzia că numai rușii sunt "slavi adevărați". Unii au considerat că națiunile slave ar trebui să adopte limba rusă, religia ortodoxă și alfabetul chirilic. Astfel de atitudini extremiste au făcut ca mai vechi sprijinitori ai ideii panslave să se delimiteze de abordarea rusească, sau să o denunțe ca pe o simplă tentativă de rusificare. În timpul primului război mondial, soldații austro-ungari de naționalitate slavă au fost îndemnați să lupte împotriva "opresiunii din Imperiul Austro-Ungar". Astfel
Panslavism () [Corola-website/Science/303076_a_304405]
-
Olanda, Anglia și Sfântul Imperiu Roman în timpul a ce s-a numit Marea Misiune Diplomatică. Petru a învățat foarte multe lucruri noi și a angajat sute de specialiști occidentali. Această călătorie a fost scurtată de complotul pus la cale de sprijinitorii Sofiei, care au încercat să o pună pe aceasta pe tronul imperial, tentativă zdrobită de credincioșii țarului rămăși în țară. Petru, reîntors în țară, a ordonat torturarea și uciderea a sute de complotiști, trupurile lor mutilate fiind expuse în locuri
Istoria Rusiei, 1682-1796 () [Corola-website/Science/302226_a_303555]
-
act al guvernului comunist a fost încetarea participării Rusiei la luptele primului război mondial. În schimbul păcii, tânărul stat comunist ceda Germaniei cea mai mare parte a Ucrainei și Belarusului prin Tratatul de la Brest-Litovsk. Aproape imediat după preluarea puterii de către bolșevici, sprijinitorii regimului țarist au pornit rebeliuni militare împotriva unui guvern pe care îl considerau nelegitim. Războiul civil rus a durat aproape patru ani, până în 1922. Cunoscuți cu numele generic de "albii", (prin opoziție cu "roșiii comuniști"), acești luptători antibolșevici au fost
Istoria Uniunii Sovietice () [Corola-website/Science/302281_a_303610]
-
considerente practice și ideologice. Sistemul socialismului de piața începuse să creeze rezultate negative specifice capitalismului: inflație, șomaj și apariția unei clase a îmbogățiților. Ei au folosit "Criza foarfecii" pentru a câștiga lupta politică împotriva aripii moderate a partidului, (care era sprijinitoarea NEP-ului), condusă de Nicolai Ivanovici Buharin. La început, Stalin s-a aliat cu Buharin pentru a înfrânge facțiunea troțkistă. În cele din urmă însă, după ce Troțki a fost exilat, Stalin s-a întors împotriva moderaților, reușind să-și întărească
Istoria Uniunii Sovietice () [Corola-website/Science/302281_a_303610]
-
a muri a dictat o scrisoare numită de cele mai multe ori "Testamentul lui Lenin", în care atrăgea atenția asupra pericolului pe care îl reprezenta acumularea puterii în mâinile lui Stalin, pe care îl caracteriza drept "brutal", "intolerant" și "capricios". Stalin și sprijinitorii lui au acuns de publicul larg textul scrisorii. Anumite pasaje din scrisoare au ajuns să fie cunoscute în cercurile conducătoare ale partidului, dar textul în întregime nu a fost dat publicității decât după moartea lui Stalin din 1953.
Istoria Uniunii Sovietice () [Corola-website/Science/302281_a_303610]
-
După cel de-al XV-lea Congres al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice din decembrie 1927, Stalin a atacat aripa de stânga, excluzându-i pe Troțki și pe sprijinitorii lui din partid, ca mai apoi să se întoarcă și împotriva dreptei, abandonând Noua Politică Economică moștenită de la Lenin, susținută încă de Buharin și Alexei Ivanovici Rîkov. Avertizând delegații asupra iminentei încercuiri capitaliste, Stalin a susținut că supraviețuirea și dezvoltarea
Istoria Uniunii Sovietice (1927-1953) () [Corola-website/Science/299472_a_300801]
-
tendințe, (o "stângă" muncitorească, un "centru" birocratic și o "dreaptă" tărănească), au putut fi găsite în mai toate partidele comuniste importante din întreaga lume. Practic, în fiecare secțiune a Internaționalei Comuniste (Comintern) s-a găsit o "aripă de stânga" troțkistă sprijinitoare a revoluției mondiale, tot așa cum existau sprijinitori ai stalinismului și ai teoriei socialismului într-o singură țară. O "aripă de dreapta" s-a dezvoltat numai într-o mică parte a partidelor comuniste, iar acolo unde a apărut, ea s-a
Opoziția de dreapta () [Corola-website/Science/299514_a_300843]
-
și o "dreaptă" tărănească), au putut fi găsite în mai toate partidele comuniste importante din întreaga lume. Practic, în fiecare secțiune a Internaționalei Comuniste (Comintern) s-a găsit o "aripă de stânga" troțkistă sprijinitoare a revoluției mondiale, tot așa cum existau sprijinitori ai stalinismului și ai teoriei socialismului într-o singură țară. O "aripă de dreapta" s-a dezvoltat numai într-o mică parte a partidelor comuniste, iar acolo unde a apărut, ea s-a aflat în contradicție cu cele de "stânga
Opoziția de dreapta () [Corola-website/Science/299514_a_300843]
-
din secțiunile naționale ale orhanizației comuniste internaționale. În Europa, cel mai important și mai numeros grup dintre aceste organizații a fost Opoziția Partidului Comunist (KPO) din Germania, condusă de Heinrich Brandler. În Statele Unite ale Americii, Jay Lovestone, Bertram Wolfe și sprijinitorii lor au fondat "Partidul Comunist (Opoziția)" - "PC(O)" și au publicat ziarul "Workers Age". În Canada, "Liga de Educație Marxistă" a fost formată ca secțiune a PC(O) și a devenit afiliată la Cooperative Commonwealth Federation. Totuși, până la sfârșitul anului
Opoziția de dreapta () [Corola-website/Science/299514_a_300843]
-
-l aroga Partidul Comunist al Uniunii Sovietice în cadrul organizației și a secțiunilor naționale, dar și politica internă stalinistă, în mod special politica Frontului Popular. În plus, când Procesele de la Moscova au intrat în a doua lor fază și Buharin și sprijinitorii lui au fost cei judecați, au apăruit discuții în interiorul OCI asupra alegerii opoziției în interiorul Cominternului versus crearea unei noi Internaționale, care să rivalizeze cu cea stalinistă, așa cum a făcut Troțki cu a sa Internațională a patra. În februarie 1938, la
Opoziția de dreapta () [Corola-website/Science/299514_a_300843]
-
Britanic) a organizat "Biroul Internațional pentru Unitate Revoluționară Socialistă". BIURS era o organizație eclectică de centru. "Centrismul" se referă la faptul că membrii blocului gravitau undeva între social democrație și comunismul revoluționar. Acestea erau problemele ideologice cu care se confruntau sprijinitorii lui Buharin, în condițiile în care spațiul lor de manevră politică era extrem de redus. Ideile lor difereau prea puțin de cele ale social-democrației și le ofera puține motive la o existență politică independentă. În SUA, PC(O) al lui Lovestone
Opoziția de dreapta () [Corola-website/Science/299514_a_300843]
-
Europei ocupate de naziști nu a rezistat nici o organizație a opoziției de dreapta. În mod neașteptat, o facțiune a organizației suedeze conduse de Nils Flyg s-a apropiat de nazism în timpul războiului, pentru ca după încheierea conflagrației mondiale să dispară. Foștii sprijinitori ai opoziției de dreapta din SUA au intrat în rândurile aripii de dreapta a mișcării muncitorești și s-au angajat în activități anticomuniste, iar Lovestone a lucrat pentru mulți ani atât pentru AFL-CIO, cât și pentru CIA. În alte țări
Opoziția de dreapta () [Corola-website/Science/299514_a_300843]
-
Pentru astfel de motive, Uniunea Sovietică este uneori considerată de anumiți istorici ca fiind unul dintre cele mai importante imperii ale istoriei, (tot atât de important ca Imperiul Britanic sau Imperiul Roman), moștenitoare a tradițiilor Imperiului Țarist, pe care l-a înlocuit. Sprijinitorii URSS-ului, în mod special intelectuali de stânga sau comuniști, respingeau asemenea alegații și afirmau că relațiile dintre Uniunea Sovietică și țările din "imperiul" său erau de fapt relații de cooperare voluntară. Deși nu a existat niciodată din punct de
Imperiul Sovietic () [Corola-website/Science/304606_a_305935]
-
decolonizate, datorită rolului copleșitor pe care l-a avut un singur partid în lupta pentru eliberare sau pentru independență. În statele în care partid de guvernământ este de orientare marxist-leninistă sau stalinistă, acel stat este denumit de obicei stat comunist. Sprijinitorii sistemului unipartid apelează de cele mai multe ori la sentimentul unității, puterii și eficienței unei guvernări monopartite. Aceștia argumentează că sistemul pluripartit induce prea multe divizări și este nepotrivit pentru dezvoltarea economică și politică. Astfel de argumente au fost foarte populare pe la mijlocul
Sistem monopartid () [Corola-website/Science/303527_a_304856]
-
14 mai 1881, al cărui președinte a fost între 1891 și 1892. După acea s-a retras din politică. A luat de asemenea o parte însemnată la reîntemeierea și organizarea Mitropoliei de dincolo, sub arhiepiscopul Andrei Șaguna, fiind unul din sprijinitorii de frunte ai acestei idei. Tot dânsul a fost referentul comisiunii, care s-a dus la Karlowitz pentru aplanarea neînțelegerii dintre românii și sârbii din Ungaria, privitor la fondurile și averile bisericilor și mănăstirilor, iar in sinoadele și congresele bisericii
Vincențiu Babeș () [Corola-website/Science/303554_a_304883]
-
mânăstire și plasat sub strictă supraveghere. În 1950, au fost rupte relațiile diplomatice cu SUA. A început persecutarea minorității turce, iar disputele de frontieră cu Grecia și Iugoslavia au fost redeschise. Țara trăia într-o stare de teamă și izolare. Sprijinitorii lui Cervenkov erau puțini nu numai în societatea bulgară, dar și în rândurile Partidului Comunist, pentru ca liderul bulgar să poată supraviețui morții patronului său spiritual, Stalin. Stalin a murit în martie 1953, iar un an mai târziu, tot în luna
Republica Populară Bulgaria () [Corola-website/Science/303559_a_304888]
-
acestuia. În centrul reprezentării se gaseste un scut albastru, încărcat cu două săbii de aur, încrucișate, cu vârful în jos. Scutul este timbrat de o acvila de aur, cruciata, cu cioc roșu, purtând în acestă o cruce de culoare aurie. Sprijinitorii scutului sunt doi lei cu limba și ghearele roșii. Deviza, plasată pe o eșarfă de culoare roșie, cuprinde cuvintele „SEMPER FIDELIS”, scrise în culoare albă. Emblemă este încadrată în partea de sus de denumirea țării, „ROMÂNIA”, iar în partea de
Serviciul de Protecție și Pază () [Corola-website/Science/303614_a_304943]
-
de atac împotriva sediului parlamentului, care urma să fie dat de Grupul Alfa, (forțele speciale ale KGB-ului), a fost abandonat după ce militarii au refuzat în grup să execute ordinele. O unitate de tancuri s-a alăturat lui Elțin și sprijinitorilor lui și a ocupat poziții defensive în jurul sediului parlamentului. Pe străzile învecinate au avut loc confruntări, trei protestatari fiind striviți de un tanc, dar, pe ansamblu, au fost surprinzător de puține violențe. Pe 21 august, marea majoritate a trupelor a
Tentativa sovietică de lovitură de stat din 1991 () [Corola-website/Science/303807_a_305136]