312 matches
-
unor seisme în care sunt prinși, în epicentru, cei direct legați de persoana dispărută, iar la margini oamenii dependenți, într-o măsură mai mare sau mai mică, de cel decedat. Formulele exterioare de marcare a doliului - de la culoarea îmbrăcăminții la spunerea rugăciunilor - sunt partea vizibilă a unui aisberg a cărui masivitate nu poate fi, de fapt, descrisă cu precizie niciodată. Din acest motiv, doliul a devenit un subiect de analiză mai ales pentru tehnici (ar fi o exagerare să le numim
Mic tratat despre doliu (2) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6964_a_8289]
-
prolixitate a lui, reproșată de unii critici, venea, de fapt, din generozitate nu din egocentrism. Scriitorul restituia lumea oamenilor, era un intermediar de o curiozitate extremă, dotat cu fin simț de observație și, mai ales, cu plăcere și talent al spunerii. Sorin Stoica putea povesti orice - într-un text din volumul colectiv Povestiri mici și mijlocii "povestește" un fes -, era un one man show-writing. Cred că Sorin Stoica s-a apucat de scris pentru că nu avea niciodată destui prieteni cu care
Cel mai viu dintre scriitori by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/10570_a_11895]
-
țară/ Lume m-ai sleit lume/ mă torn în cubul mic/ al unui zar/ să mă odihnesc" (Cursa ) între lucruri bolborositoare și viclene oglinzi, se pierde și se recucerește, cu matură melancolie, ades ironic și câteodată placid, într-o neostoită spunere. Istoricul literar, apreciindu-i echilibrul și puterea, l-ar situa în continuarea înnoitorilor interbelici, cu vagi răsunete din Blaga și Arghezi, aflându-i prea puține înrudiri cu poeții epocii sale, ceea ce ar putea induce fie un anumit provincialism, fie, dimpotrivă
Poet în veacul XXI by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/11930_a_13255]
-
1 Însă chiar dacă ironia e departe de a fi specifică epocii în care trăim, nu înseamnă defel că ironia ar fi dispărut de tot. ș...ț De exemplu, în retorică apare deseori o figură de stil numită ironie, definită ca spunere a contrariului a ceea ce gândești. Aici avem de-a face o însușire care se întâlnește la orice ironie - anume, că fenomenul nu este esența, ci opusul esenței. Când vorbesc, gândul și sensul reprezintă esența, iar cuvântul, fenomenul. Aceste două elemente
Soren KIERKEGAARD - Despre conceptul de ironie by Ana-Stanca Tabarasi () [Corola-journal/Journalistic/11103_a_12428]
-
a mai relativizat discursul din tinerețe. Și, mai ales, în acest microroman, sau, cum spun nouăzecistii, în "eseul" recent apărut la Editură "Crater", posibilitățile de exprimare nu au mai fost limitate de prejudecăți și s-a petrecut o schimbare a spunerii discursive. Textul cîștiga în coerentă pe masura ce rostirea își depășește limitele impuse de gîndirea despre poezie, proza, eseu etc. Frazele se adună una cîte una într-un singur gest al unei povestiri care obosește pe masura ce este spusă. Una dintre caracteristicile prozei
Meseria de a scrie by Angela Marinescu () [Corola-journal/Journalistic/17874_a_19199]
-
plus să denunțăm situarea lui Caragiale în zona realismului. Pentru realiști, felul cum e spus ceva, actul în sine al enunțării contează mai puțin sau chiar deloc. Enunțarea pare să fie o consecință naturală a lumii. Or, la Caragiale, actul spunerii e esențial. Cititorul e obligat să vadă textul, nu lumea, nu realitatea”. Am citat amplu din Mircea A. Diaconu, simțindu-mă obligat să o fac. Susținerile sale nu sunt deloc comune, sunt originale și radicale. Firesc mi s-a părut
Cheia textuală by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/4324_a_5649]
-
în spiritul și litera legii, să... Astfel, cu mintea fortificată de acest scop nobil, ori de câte ori prietenul Haralampy se pregătește temeinic să urmărească o emisiune oarecare, se înconjoară de dicționare, tratate, colecții de ziare și soacră-sa, Parmenia care, înțelege multe spuneri televizate, pur și simplu din instinct. Acest fapt ne ajută foarte mult să pricepem ceea ce tot mai mulți analiști, specialiști și talk-show-iști de pe la televiziuni nu pot. Adică, nimic.
La Bruxelles, in poarta, oare cine bate? by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/10148_a_11473]
-
pas semnificația și însemnătatea revoluției întreprinse de Paul Valéry în teoretizarea genezei poetice: este vorba de o radicală mutare de accent, de la abordarea biografică a operei, la receptarea ei ca proces nicicând încheiat, ca mecanism angajând un tip special de spunere, perpetuu atent să se mențină în zona poeticului, să nu cadă în proză. Și ce este, până la urmă, poeticul, în concepția valéryană? O rostire a cărei extremă abilitate constă în a evita obiectualizarea, menținându-se ca act demn să producă
Ultima Thule a poeticului by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/9059_a_10384]
-
strânsoarea șaceluiț clește“, care este statul „față către față“. Cititorul nu se află decât virtual „față către față“ cu autorul, în timp ce acesta din urmă are, neîndoielnic, un „chip“, fie el imaginar, căruia i se adresează, îi spune ceva folosind propria spunere. Cititorul, însă, și-o imaginează și își vorbește presupunând spunerea autorului, având totuși propria intonație, propria secvențializare a textului citit, întrucât: „... după cum albăstrelele lui Luchian sunt făcute cu tibișirul comun elevilor de pretutindeni ș...ț, îmi vine în gând că
Mihai Șora: despre rostul dialogului by Vasile Savin () [Corola-journal/Journalistic/2525_a_3850]
-
nu se află decât virtual „față către față“ cu autorul, în timp ce acesta din urmă are, neîndoielnic, un „chip“, fie el imaginar, căruia i se adresează, îi spune ceva folosind propria spunere. Cititorul, însă, și-o imaginează și își vorbește presupunând spunerea autorului, având totuși propria intonație, propria secvențializare a textului citit, întrucât: „... după cum albăstrelele lui Luchian sunt făcute cu tibișirul comun elevilor de pretutindeni ș...ț, îmi vine în gând că tocmai din această omonimie răsare întreg haloul de semnificații cu
Mihai Șora: despre rostul dialogului by Vasile Savin () [Corola-journal/Journalistic/2525_a_3850]
-
săptămânal și care ne proiectează într-o actualitate încă fierbinte, spre a vorbi astfel. Texte care reîntregesc ceea ce Angela Martin numește „jurnalul politic și cetățenesc al scriitorului”, deloc fără legătură, adăugăm, cu spiritul în care el a mizat totdeauna pe spunerea integrală a adevărului despre lumea în care trăiește. În toate textele urmărește neconcesiv viața politică, publică, acțiunea partidelor, cu un sentiment amar care basculează între dezolare și indignare. Este cutremurat, dezgustat de ceea ce vede însă nu se poate opri să
Romancier și foiletonist by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/3645_a_4970]
-
de a tăcea”. Sub orice formă și în orice împrejurare trebuie spus ceea ce este de spus: „... să spun ce cred, chiar dacă articolele mele nu sunt decât un fel de mesaje disperate aidoma celor din sticlele încredințate odinioară milei valurilor mării”. Spunerea adevărului, odată aflat, dobândește astfel însemnătatea unei datorii de conștiință, a unei misiuni de la îndeplinirea căreia nu s-ar fi putut sustrage: „Nu este suficient să știi adevărul, trebuie să-l rostești, să-l strigi până îl vor auzi toți
Romancier și foiletonist by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/3645_a_4970]
-
păstrată și de alți folcloriști (de exemplu de Ovidiu Papadima, în Literatura populară română, EPL, 1968). E înregistrată și de dicționarul academic (DA, litera F, 1934), cu definiția: "fraze încîlcite, alcătuite numai din combinațiuni de cuvinte greu de rostit, cu spunerea cărora (repede și fără greșeală) se ia la întrecere tineretul, pe la șezători"; nu apare însă în DEX. Acesta din urmă (citez ediția din 1996) include, cu o explicație mai vagă și chiar incompletă, doar cealaltă sintagma, frîntura de limbă: "vorbire
Încurcături de limbă by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17832_a_19157]
-
din franceză: La vengence se mange froid, ori din engleză: Revenge is the dish better cold!... Deși înclin să cred că Parisul ar spune-o mai de grabă, ținând cont de prioritățile bucătăriei franceze... Se pare că bufnița,... (înainte ca spunerea să fi fost pusă în gura Ofeliei cuprinsă de nebunie) este fată de brutar - a fost mai întâi unul din versurile surrealiste ale lui Shakespeare, devansând curentele literare și, totodată, înfruntând timpul, smălțându-l cu un pumn de stele nesolidificate încă
Bufnița,fata brutarului by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11434_a_12759]
-
mai bine că dincolo de arhitectul unor structuri narative complicate, deopotrivă cu tuneluri și subterane întunecoase și cu bolți și turnuri amețitoare, Mircea Cărtărescu poate fi și un minunat povestitor. Dintre cei simpli, cu umor, voce blândă care te fură în spunerea poveștii. Cele câteva istorii "personale" (rețineți ghilimelele) se află, cum sugeram, undeva la jumătatea biografiei (și-ar fi găsit oricând o rațiune aruncate undeva prin jurnal) și a ficțiunii (unele povestiri par mici piese de mozaic scăpate din frescele romanelor
Povestiri pentru bărbați by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12176_a_13501]
-
obsedează. O spune singur într-un fragment cu rol de ars poetica: "Așa sar eu din literatură în viață./ Așa abordez eu realitatea. Cu mijloacele vieții/ nu ale literaturii. Îmi las cuvintele libere./ Absolut libere. Într-o deplină intimitate a spunerii./ Mă las în voia cuvintelor. Ca la o consultație neurologică./ Valoarea lor de document uman e cu mult mai complexă/ Decât aceea de document estetic." (p. 40) Tot ce a scris Radu G. }eposu în Istoria tragică & grotescă a întunecatului
Poetul cetățean by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/6693_a_8018]
-
preț pentru readmiterea în viața literară și în presă. Fusese pedepsit în 1956, să nu uităm, el și Nicolae Țic, pentru ce spuseseră la Conferința Tinerilor Scriitori, când s-au plâns de cenzură și, încă mai grav, au pledat pentru spunerea „adevărului integral” în literatură. Un act de disidență. Cărțile lui Cosașu de după acest episod nu mai puteau fi altfel decât prudente, necritice, „de un conformism când mai vesel, când mai trist“, cum el însuși le va vedea în Logica. Dar
O carte a cărților by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/3218_a_4543]
-
Manolescu observă că "nivelul adevărat la care se desfășoară acțiunea nu este niciodată al faptelor brute, ci întotdeauna acela, superior, al vieții în conștiință. Amprenta acestui tipar intelectual apăsat ( Tiefdruck) se regăsește, inconfundabilă, în toată literatura lui C. Țoiu. Plăcerea spunerii "deștepte, atît în sensul treziei, al veghii, al lucidității în exces, cît și în cel al ingeniozității ( o astuzia culturală de mare clasă) este sporită de harul receptării. Conștiința, "urechea imensă prin care trec întîmplări, păcate, crime sau remușcări, vești
Iulie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Imaginative/13741_a_15066]
-
credem; în plus, el are în mînă, cum aflăm ceva mai tîrziu, o dovadă concretă a existenței lui Aubrey, scrisoarea cu pecetea în formă de sfinx. Actul lui ultim, care se situează nu în timpul acțiunii povestite, ci în acela al spunerii/scrierii ei (1914, deci, și nu 1907), constă în arderea acestei probe, într-un gest de subminare intenționată a propriei credibilități; singura probă pe care o mai poate invoca acum e memoria personală, de a cărei failibilitate crescîndă naratorul e
Recitind Remember by Matei Călinescu () [Corola-journal/Imaginative/14139_a_15464]
-
al narațiunii e pretutindeni singura preocupare artistică; îl absoarbe pe autor, ca și pe cititor." Ca și G. Călinescu, Vladimir Streinu insistă asupra oralității, observând că scrierile lui Creangă, propriu-zis, nu se citesc, ci se aud. Accentul cade pe arta spunerii, textul fiind înțesat mai în tot locul de interjecții, onomatopei, întrebări și exclamații, ceea ce provoacă lectorului sentimentul de ascultător. Memorabilă de asemeni este caracterizarea făcută de Vladimir Streinu eroilor lui Creangă: "Ei își seamănă unii altora până într-atât, că
Centenar Vladimir Streinu by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/15173_a_16498]
-
găsi toate semnele coerenței tematice și ale unei ferme structuri de adîncime. Mai întîi, sursa poeziei. Ioanid Romanescu, în ultima sa carte, Noul Adam, tipărită în urmă cu aproape douăzeci de ani, imagina poetul ca pe un „mecanism” al cerului, spunerea sa fiind „sfîntă”, cuvintele venindu-i dintr-o memorie cosmică a tot ceea ce s-a rostit aici, jos, la suprafața lutului arghezian; numai Dumnezeu - spunea Ioanid Romanescu - poate să-l folosească pe poetul care dictează ceea ce i se dictează din
Sufletul mărunțit pe un tocător by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/4559_a_5884]
-
consiliată spiritual de Monseniorul Ghika, Sorana Gurian trecuse la catolicism, convertire care a avut, probabil, o anume importanță în decizia ulterioară de a o rupe cu regimul comunist, de a lua drumul exilului și de a se dedica, în exil, spunerii adevărului despre comunism, în împrejurări neprielnice spunerii acestui adevăr. În mai multe numere din �Jurnalul literar", de la sfârșitul anului trecut și de la începutul acestuia, Sorana Gurian este redescoperită (�regăsită"), prin prezentarea părții ultime din viața sa (a murit la Paris
Sorana Gurian by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Imaginative/14874_a_16199]
-
trecuse la catolicism, convertire care a avut, probabil, o anume importanță în decizia ulterioară de a o rupe cu regimul comunist, de a lua drumul exilului și de a se dedica, în exil, spunerii adevărului despre comunism, în împrejurări neprielnice spunerii acestui adevăr. În mai multe numere din �Jurnalul literar", de la sfârșitul anului trecut și de la începutul acestuia, Sorana Gurian este redescoperită (�regăsită"), prin prezentarea părții ultime din viața sa (a murit la Paris, în 1956), de către Nicolae Florescu, și prin
Sorana Gurian by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Imaginative/14874_a_16199]
-
qui bene latuit, spunea Descartes. Revolta tăcută, dar nu lipsită de adâncime, a lui Voiculescu cheamă parabola antitotalitară, exact atunci când avea nevoie de ea, în perioada de după 1946, când scriitorul s-a refugiat în povestire, ca într-o utopie a spunerii libere sub acoperiri variate. Ironia e o astfel de acoperire, mitologia și magia sunt alte văluri protectoare. Un scriitor autentic, cum nu se poate spune că n-a fost medicul Vasile Voiculescu, găsește mijloacele de a reflecta codificat societatea opresivă
Vasile Voiculescu, subversiv by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Imaginative/14901_a_16226]
-
ne falsificam istoria, cum s-a întâmplat mereu până în decembrie 1989, si cum, din nefericire, se mai întâmplă și azi. Sunt inca mulți iconolatri, în special în mediile didactice și la Academie, chiar la vârf, care se opun cu îndârjire spunerii adevărului întreg despre marii scriitori, în general despre marii noștri oameni din trecut, prezentării lor nefardate, realiste. Ei nu admit să se vorbească decât în termeni exaltanți despre oamenii însemnați ai nației, iar cine adopta față de aceștia atitudinea normală a
DIN NOU DESPRE COLABORATIONISM by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/17708_a_19033]