205 matches
-
putem cataloga discursul ca fiind rasist: "Sunt mai ales certăreți, rostul vieții lor e gâlceava... fără de larmă și tărăboi se asfixiază și pier... au un dar neîntrecut de a terfeli totul: mincinoși... Leneși, urăsc pe cine le cere un efort... Spurcăciunea. Dracul sordid... Cărora Coșbuc le-a găsit nume atât de potrivite și care-n infern își fac din cur o goarnă". Încă o dată sinceritatea eseistului și curajul asumării propriei opinii bulversează. Dar nu credea el că însuși modelul său suprem
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
mi-a lăsat un gust amar. E dezolant de jos nivelul dezbaterilor, al loviturilor și al mesajului. E apoi o încrâncenare primitivă, umorală, care arată trista plasare a țării noastre departe de civilizație, în plin deșert al subdezvoltării. Dihonia și spurcăciunea viscerală exhibate indecent în public arată că nu am depășit, încă, atmosfera contondentă creată de securiști, măcinată de ură și haos, care a făcut legea spațiului public (în tranziția postcomunistă), gândită și aplicată pentru a permite rețelelor subterane să ne
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
de obscenitate publică, o sursă de infecție socială, o probă frisonantă a abisului patologic ce animă o bună parte a concetățenilor noștri care, sub protecția incorectă și imorală a anonimatului, își expun indecent devărata lor față de bestii troglodite. Sau de spurcăciuni aflate pe diverse liste de plată. Pentru că, în acest fel, au fost înecate reacțiile critice argumentate, de bun-simț, ale unor oameni care au simțit nevoia de a nu lua pe nemestecate tot ceea ce salahorii informației erau obligați de patronat să
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
Pascalli” făcând „pe directorul de scenă” În condiții foarte avantajoase pentru el, În schimb, „Îndoapă pe bietul public cu tot soiul de producții păcătoase, ieșite din fabricile melodramatice ale Parisului. Schilozii, bețivii, pungașii, desfrânații, spânzurații, nemernicii, prostitualele, tuberculoșii și toate spurcăciunile și lăturile pariziene, Înscenate de industria teatrală franceză, apoi traduse ori localizate În românește de oameni ce nu se pricep...” Nici jocul acestor producții nu este Însă „cumsecade”. „Un rege... ghebos, urât, bătrân, șiret, buhav, roșu și creț” este jucat
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
peste apele furibunde, gata gata să se prăbușească în râu. Un pilon căzu de îndată ce el păși pe pod, zgomotul rămase fără ecou. O tăcere apăsătoare îi cuprinse pe toți. Moșul zise: Acum nu știu ce se va întâmpla. Nu garantez nimic. Taci, spurcăciune! Din cauza ta am rămas fără cal, fără căruță, fără lemne... Uite că a trecut! se mânie moșul, neatent la ce spuneam. Dacă mă asculta, dacă-mi dădea și mie ceva, nu aveați atâtea necazuri. Tata, ajuns lângă mine, mă săltă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
inima din ea, că nu se mai putea altfel. S-au apucat, au luat cuțitul, i-a scos-o și au dus-o, de au aruncat-o în varniță. Era varnița pe sfârșite. Făcea lumină albăstruie. Și cum a intrat spurcăciunea în foc, s-a făcut focul galben și apoi roș. Și a bubuit o dată și a duhnit toată valea de duhoare"2. Liniștirea sufletului celui dispărut se obține printr-o procedură de violare a trupului său care nu mai poartă
Justiție și coeziune socială () [Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
de la Qumran confirmă pe deplin, că toată povestioara revelată lui Ioan este o făcătură tîrzie făcută după scrierile esenilor iar el era unul dintre cei ca-re urmăreau să distrugă Frăția Celui Ales din Carpați sau imperiul fiarei cum îi iese spurcăciunea pe gură. Dacă el a copiat cu toptanul ca un tîlhar de drumul mare, din scrierea esenă Cartea revelațiilor, înseamnă că această plăsmuire s-a făcut după anul 381, iar informațiile le-a luat din manuscrisele acestui grup de preoți
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
culoare stacojie ce avea șapte capete și zece coarne și fiecare cu numele ei de hulă. Femeia era îmbrăcată cu purpură și stacojiu, împodobită cu aur, pietre scumpe și mărgăritare iar în mînă ținea un potir de aur plin cu spurcăciunile și necurățeniile curviei ei. Ea era îmbătată de sîngele mucenicilor și sfinților lui Iisus, faptă care i-a fost iluminatului Ioan de mare mirare. Geții aveau steagurile lor sub forma unor balauri de diferite culori iar Arian Flavius(95-175) îi
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
putere decât numai în Tine, Dumnezeule. Nu îndrăznesc să ridic ochii spre Tine din pricina nedreptăților mele. Dar Tu ai spus ucenicilor Tăi: „Tot ce veți cere în Numele Meu, voi face”, de aceea îndrăznesc să Te chem. Curățește-mă de toată spurcăciunea trupului și a sufletului și învață-mă cum să mă rog Ție. Binecuvintează această zi pe care mi-ai dăruit- o, mie, nevrednicului Tău rob. Prin puterea binecuvântării Tale, fă-mă vrednic, în toată vremea și în tot locul, de
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
imaginație englezilor ei iubiți, în vreme ce stă la plajă pe terasa unei prietene, ca să fie frumoasă atunci când aveau în sfârșit să sosească! Pe 18 august 1944, forțele aliate se apropiau de capitală. "Adunarea Națională Populară 127, PPF-ul128, Miliția și toate celelalte spurcăciuni, scrie Micheline Brood, au părăsit Parisul. [...] Ascultăm bubuiturile tunurilor, tot mai apropiate, cu un surâs de izbăvire, am vrea să le-auzim și mai aproape. Vin! Vin! Stăm cu răsuflarea tăiată". Și apoi, brusc, totul sare în aer. Aliații nu
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
și cele mai impresionante edificii și locuri mi se părea că le revăd după o absență îndelungată. Și ce lume ordonată și prevenitoare! Singura neplăcere ce am avut a fost cu un șofer pungaș, ce nu era francez, era o spurcăciune de prin răsăritul Europei. Într-o duminică, am fost și la Versailles și nici acolo nu m-am simțit străin. Această stare de spirit să fi fost efectul numeroaselor lecturi despre cele ce vedeam și îndelungile visări ale acestor locuri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
a văzut urmele dihăniilor care mă torturaseră întreaga noapte. Cearșaful alb era plin de puncte roșii-maronii și nu trebuia să fii expert în materie ca să știi ce s-a întâmplat și cui aparțin. Întrebarea era următoarea: cum de apăruseră aceste spurcăciuni? Pereții au fost muruiți, adică lipiți cu lut, văruiți de două ori, pe jos s-a lipit cu lut și balegă de cal, așa cum se obișnuiește. Apoi au fost așternute țolicile și preșurile noi, spălate și ele. De unde au apărut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
rosenbergian ce poate fi. Pentru că israelienii au luat ca soții pe fiicele străinilor și s-a amestecat sămînța ce sfîntă cu popoarele cele de alt neam, trebuie să se procedeze mai înainte de toate la despărțirea celor aleși de necurăția și spurcăciunea altor popoare ticăloase spre a se curma nelegiuirea amestecului. Nici nu le-a dat voie să intre în oraș, pe toți nenorociții aceia îi ține afară în ploaie zile întregi ca să se întocmească listele de israelieni căsătoriți cu femei străine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
n-o vom dezlega noi, contemporanii: de ce Germaniei i-a fost dat să-și pedepsească criminalii, iar Rusiei nu i-a fost dat? Cît de primejdios va fi drumul nostru dacă nu ne este dat să ne purificăm de această spurcăciune ce putrezește în trupul nostru? Ce lecție va putea Rusia să dea lumii? În procesele din Germania, ba ici, ba colo, se întîmplă un fenomen uluitor: inculpatul se ia cu mîinile de cap, refuză să se apere și nu mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
și mă voi mânia și vă voi face să pieriți de sabie, și femeile voastre vor rămânea văduve și copiii voștri orfani. Proprietatea pământului și a lucrurilor nu-i a omului, ci a lui Dumnezeu. Viforul dreptății va mătura toată spurcăciunea. A se sumeți la bine înseamnă a-ți sfâșia inima nu hainele. Rivarol E mai ușor să înțelegi iadul cu chinurile decât raiul cu fericirea. Dorința față de pasiune e ca plăcerea față de fericire. Dar dorința devine ades pasiune, pe când plăcerea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
basm anticipează parcursul inițiatic: „Și, biata, nu putea și ea să iasă din casă să se plimbe, nu putea să se mărite, nimic, din pricina zmeilor, că de cum mai răsărise și ea nițel de se făcuse de măritat, se pomenise cu spurcăciunile la poarta împăratului”, „Și-atâta trei zmei care bântuia la ele să le fure întotdeauna. El le-a țânut înainte șaptesprezăce ani într-un geamlâc de sticlă” (Boișoara - Vâlcea). Vârsta fetei este tipic inițiatică, planul sacru îi cunoaște dezvoltarea și
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
ceea ce îi transformă prin naștere în anihilatori ai haosului. Ulterior nașterii fabuloase lipsite de vizibilitate profană, tânăra îndură moartea inițiatică în chip de Persephona: Luați-o, băieți, și duceți această femeie ș-îngropaț-o dă vie la canale, unde curge toate toate spurcăciunile, să trăiască cu eleacolo-ngropată! ” (Fărcașele - Olt). Ambivalența paradoxală a morții inițiatice este sintetizată revelatoriu în replica fiului de împărat: coborâtă în infernul figurat grotesc, tânăra trăiește pentru a evolua la nivel mistic. Umilința rituală este indusă la nivel social printr-
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
Iași. Și el a dat bani stolerului Batcu de pe strada Sărăriei și mi-a făcut un stup cu 5 rame și lucrat foarte bine, care stup îl am și acum, dar în timpul refugiului, 1944-1945 un om ticălos, hoț și mare spurcăciune, i-a stricat acoperișul luându-i scândurile. Dar l-am acoperit din nou cu dranița; și în primăvara lui 1908, am comandat de la Pepiniera prințu Barbu Știrbei, 30 de varietăți de măr și 15 de păr. Și m-a costat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
jupuim toate vulpele, și toți lupii împușcați, ca să le ducem numai pieile acasă. Unul dintre haitași s-a și apucat să jupoaie lupul meu, începând operația de la coadă în sus. Dar nu bine îl despoiese până la jumătatea trupului, că deodată spurcăciunea de dihanie prinse să urle de clocotea pădurea, chemându-și se vede finii și cumătrii în ajutor, iar noi, zăpăciți, uimiți, l-am privit cu gurile căscate cum ticălosul pe jumătate jupit a fugit în pădure și fugit e și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
și căpușe. Înspăimântător! Moș Danilov ne-a lămurit parțial în această privință. Ăsta o mai avut oi și iarna le mai ținea aici. Ce era de făcut? Cum trebuia procedat? Iar tavanul era din scândură lămbuită. Puteam noi ști câte spurcăciuni își găsiseră adăpost acolo? Ce soluție trebuie adoptată? Ce-i de făcut, moș Danilov? Ascultă, Văsălie! Lighioanele astea pot fi omorâte numai într-un singur fel. Te duci cu copiii tăi la platforma de gunoi și aduni într-un sac
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
Universității a ziarului Scînteia. După aproape 30 de ani, am impresia că în afară de regim, nimic nu s-a schimbat. Lectura abjectei prese românești te vindecă de orice dor de casă. Vulgaritate, violență, rufe spălate în public, lipsă de măsură, scuipat, spurcăciune. Lichide biologice etalate pe pagina de hârtie. Când scrii despre abjecție riști să devii abject la rândul tău. "Par choix ou par la force, les voyageurs et les migrants sont sujet à un haut degré aux situations d'incertitude et
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
lighioana aceasta” care merge cu spatele. Țăranii români știu ceva. Într-adevăr, evreii ortodocși nu au voie să mănânce raci, dar din cu totul alte rațiuni : fiind o „vietate din apă, care nu are aripioare și solzi”, racul este o „spurcăciune” (Leviticul 11, 12). O altă motivație anecdotică se referă la proverbiala frică a evreului de arme : el nu mănâncă raci pentru că sunt „Înarmați” <endnote id="(639, p. 49)"/>. „Interdicția de a mânca porc” și „avariția evreului” sunt două clișee care
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
așa? Nu s-a sfârșit?! Da' aista ce fu? Cum credeți că Luminăția sa Mahomed-Împărat, Stăpânul Lumii, Fratele Soarelui, Trimisul lui Allah pe Pământ, cum credeți că va primi vestea umilitoarei înfrângeri a gloriosului Aliotman? Și de către cine? De o spurcăciune de țărișoară, de niște ghiauri spurcați, de niște țărănoi prăpădiți care au făcut de ocară "a mai mare, a mai tare oaste de pe fața Pământului"! Și, încă, în văzul întregii lumi! E o palmă nu numai rușinoasă, ci mai ales
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
el cu niscai gălbiori. Un război se duce și cu aur, nu numai cu inimă vitează și sfinte binecuvântări. N-o fi vrut să te spurce, clipește hâtru Țamblac. Știi: "Banul, ochiul dracului"... Ba să mă spurce! Să mă spurce! "Spurcăciune" de aiasta, pohtesc! Din păcate, nu se prea îndeasă nimeni... Noi ne-am făcut datoria, am plătit scump în sânge! E rândul lor. Este acolo, în scrisoarea Veneției, o frază cu o corabie, ce mult mi-a plăcut... Țamblac desfășoară
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
au isprăvit muierile de pe fața pământului! Ele... pe ele cine le mai strânge în brațe? Dar orice dezmăț, are și dezvăț, râde el. I-am aflat leacul: câte un ardei iute, mușcat, înfipt adânc, dimineața, la prânz și seara, în spurcăciune. Să se sature! Văleu!!... Nu-i mai trebuie "turcească" câte zile o avea! Vezi bine, sunt crud! Trebuie să fiu! Crud și nemilos! Când o învăța omul, singur, să păstreze omenia din buna-voia lui, îmblânzim și noi pravila. Până atunci
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]