699 matches
-
picioare în fața lui, a poruncit să se bucure de apa caldă, împreună cu el, aceia care așteptau tăcuți. Iar el, considerând că tocmai pentru asta așteaptă ei, s-a ridicat degrabă și a ieșit. Ei însă, considerând că și apa este spurcată de necurățenia ereziei ticăloase, i-au dat drumul să se scurgă prin canalele de evacuare și au pus să se încălzească altă apă de baie. Aflând acest lucru, Eunomie a părăsit cetatea și a plecat, considerând că e o insultă
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
mare a Respectabilei Loji a Pulii numărul 94, întârziind cu 23 de minute. Frații discutau aprins despre nimic, ca de obicei. Văzându-mă apărând în haine de stradă, s-au luat cu mâinile de cap și au început să mă spurce. Le-am tăiat scurt macaroana, anunțându-i că dacă cuiva nu-i plac adidașii mei să își suflece mânecile și să iasă în față. Au tăcut. - Vreau să vorbesc cu marele, ăăăă, șef, ăăă, nu, mh, hm, cu marele, ăăăă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
de noimă. Apoi se prăvălește la pământ fără suflare, imagine vie a rigidității cadaverice. Într-o singură clipă a Înnebunit și a murit blestemat. M-am mărginit să-i Împing trupul către trapă, cu băgare de seamă, ca să nu-mi spurc pantofii lăcuiți atingându-i tunica unsuroasă a ultimului meu dușman. Nu e nevoie de pumnalul omicid al lui Luciano, dar ucigașul nu izbutește să-și mai controleze gesturile, cuprins fiind cu totul de acel impuls repetat și funest. Râde și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
a aduce și țara la risipire desăvârșită și la pustiire... De care lucru bine venise vremea cuvântului lui David, sfânt prooroc și împărat, a-l zicere și noi cu puținel mai schimbîndu-l: Doamne, veniră străinii în moșia noastră și-și spurcară mâinile lor cu mite și îndrăzniră a vinde și a cârciumări sfintele taine și a goni pe moșnem, și în trudele și ostenelele lor a băga pe străini... Dar Matei ura de moarte pe greci și pe muscali! Dar nici
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
Orient de masele slave, turanice și grecești cari [le] încunjurau. Și-n adevăr, daca citim documentul lui Matei Basarab de la 1639, ne încredințăm că el își pricepea misiunea lui istorică: Doamne! - zice el - veniră străinii în moșia noastră și-și spurcară mînile lor cu mite și îndrăzniră a vinde și a cârciumări Sfintele Tale și a goni pe moșneni și în avutul lor a băga pe străini, fum de rușine vecinilor noștri,... oameni străini nouă, nu cu legea (religia), ci cu
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
la recepții! Merg pe șantier. Asta mi-i funcția! Trebuia s-o vezi și să-mi reproșezi la început. Acum... Corina se mai domolea. Și glumea: Lasă, Bițule, nu pune la inimă vorba mea. Îți par, cumva, rea? Așa-i spurcată la gură și maică-mea. Dar, în realitate, Coana Zitta e pâinea lui Dumnezeu. Nu-s altfel nici eu. Că știi, așchia nu sare departe de trunchi. Te-ai supărat...? Vai de mine și de mine, dragă "șefule"...! Iartă-mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
el cu ochii mijiți, cu obrazul buhăit, deformat de spasmele plînsului de mai înainte, de la care se mai păstrează și acum colțurile gurii lăsate în jos, ca într-o mască de teatru antic. Tot timpul nu te-am cunoscut decît spurcat la gură. Eu mi-aș zice altfel saltă Lazăr dintr-un umăr a indiferență. Mi-aș zice că am simțul umorului, cam prost uneori, dar umor. Așa-i, dom' pro'esor, au ba? face el un gest spre masa unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
cele două demoazele în elegantul lor adăpost. Bând și urlând, alaiul de bețivi, printre care se număra și preotul, Reverendul Bernard Jacoby, au încercat să pătrundă cu forța în casă și, neizbutind, au comis tot felul de vandalisme în grădină, spurcând pajiștile și devastând arbori și arbuști rari. S-a aruncat cu pietre în ferestre și un vitraliu antic de mare valoare a fost făcut țăndări. Au fost de față o serie de tineri șocant travestiți și mentora lor, Madame Diane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
beată, la culcare, lăsând-o pe Ruby afară, în grădină. Ruby își petrecuse noaptea în Rolls. Lui Alex i se făcea greață la gândul hălcilor asudate ale lui Ruby, tolănite în automobil. „Am să-l vând, gândi ea, l-a spurcat.“ Ceva mai devreme văzuse din nou vulpea femelă, culcată, în timp ce patru pui flocoși, de culoarea șocolatei cu lapte, cu ochi albaștri și niște cioturi de coadă, jucau leapșa pe pajiște. Acum până și această priveliște i se părea sinistră, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
vom tolera cariceala de către dulăi străini a Belei, orice înciotare considerând-o imediat ca o gravă imixtiune în politica noastră. Conducta de căcat de la subsol va fi prevăzută cu vană de frontieră, pentru ca nici un gram de rahat federalist să nu spurce efluviile noastre revoluționare exprimate pe cur. De asemeni, vom castra toți gândacii de bucătărie. Culorile naționale ale blocului vor fi cele actuale, urmând a fi modificate ulterior, dacă prindem vreun fraier care vrea să mansardeze și ne face termosistem. Limba
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2200_a_3525]
-
astăzi să fie descoperită acolo unde cuminte zace, În burta unui deal ce s-a-ncăpățânat de mii de ani să nu-și nască taina. Un alt Urmaș, mult mai Încoace, căpetenie, și el, a satului a cărui țărână o spurcați voi astăzi cu neghioaba călcătură s-a dus, Într-un Început călduț de toamnă, la Târgul care, Între timp, devenise un fel de buric al lumii. Cu el Îl luase, ca să-l deprindă cu meșteșugul negoțului și al tocmelii, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
bătătură, apoi pe poteca de pământ din fața curții. „Ce-aveți, mă, În țevile-alea?” Întrebase cam bănuitoare și Încruntată femeia. Neavând cum s-o dea cotită, Baronu Îi spusese. Femeia se Înroșise și-i blestema, cu țipete ascuțite, că-i spurcaseră oala În care fiersese apa, străchinile, prispa, scăunașul cu trei picioare, lingurile, bătătura, casa. Băieții o luaseră și ei la goană spre poartă și, Înainte să iasă, apucaseră să audă cum, În urma lor, azvârlit Înspre ei de muierea furioasă, microscopul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Partea Ailaltă, frica nu are ce căuta În ecuație. Dacă Îți e frică, atunci nu mai faci pasul ori, dacă-l faci, e vai de curul tău de sinucigaș prăpădit. Nu trebuie să apuci să te Înspăimânți. Otrava fricii Îți spurcă moartea și chiar o face inutilă, căci disprețul pentru ea e unul dintre motivele pentru care ți-o oferi, nu? Prostii. Otravă? Brrr! De unde să fac rost de cianură ca să termin repede? Să Încerc cu alte chimicale ar Însemna chinurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
femeia apărea Într-adevăr pe poteca dinspre grădină, Însă, În loc să solicite mieros lămuriri pentru chemarea ei acolo, Înainte ca țiganul cu statură și mușchi de uriaș să apuce să-i ceară, tacticos, cine știe ce lucru neînsemnat, ea se apuca să-l spurce și să-l trimită la dracu’, unde, de fapt Îi era și locul, printre focurile În veci nestinse ale cazanelor cu smoală. Fierarul o lăsa să se răcorească puțin și abia apoi, tot liniștit și tacticos, pronunța numele neînsemnatului obiect
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
necurățenia lor spirituală și fizică. Povestea adorării câinelui Harțiburie a fost, poate, cea mai cunoscută devenind un exemplu de erezie armenească. Referiri la această plăsmuire se regăsesc în cuprinsul Pravilei de la Govora, unde armenii sunt numiți „de trei ori procleți spurcatu postu ce postescu, de trei ori blăstemați arțivurii proceți“26. Grămăticul Stoica de la Biserica domnească din Târgoviște a dat, în 1668, o tălmăcire integrală a povestirii 27. Aversiunea față de ritul armenesc se va perpetua în scrierile clericilor ortodocși de la noi
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
meu nu are nici un fel de permisiune mai de seamă ca să fie neascultător, mamă. Sângele meu obișnuit s-a bucurat ore întregi de untură, și acum a dus totul la bun sfârșit. FRATELE LUI MARIEDL: Ce bine că nu am spurcat lumea cu o sarcină paternă. Bine că mai pot încă s-o fac cu pizdele ilustrate ale doamnelor din caietele astea despuiate și nu trebuie să mă împuroiez cu propriul meu copil. Așa că sunt din partea mea încă imaginea veritabilă a
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
disimulată sau explicită, precis direcționată sau orientată spre o țintă cu un contur ambiguu, va genera o gramatică specifică a textului. Accentul, determinat conjunctural și subiectiv, se va deplasa dinspre dialectică ("polemică ad rem", după Eminescu) spre "arta de a spurca frumos" (N. Balotă), atac gratuit, cu finalitate estetică. Nu e vorba aici de trecerea pe o scară valorică superioară, decât din prisma restrictivă a estetismului, ci de relevarea unei metamorfoze ca rezultat al intrării presei în jurisdicția literaturii. Acest lucru
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
lui Arghezi sunt cele mai feroce din publicistica românească, creând o plasticitate aparte a negativului sancționat"104. O atenție cu totul aparte se cuvine să acordăm hermeneuticii originale propuse de Nicolae Balotă, pentru care pamfletul arghezian, ca "artă de a spurca frumos", reprezintă "un fapt stilistic ce depășește cadrele oratoriei" și, totodată, "un gest verbal de magie neagră". Autorul e preocupat de impulsurile interioare care stau la baza faptului artistic, de intenție ca o consecință a structurii psiho-afective: "violența argheziană nu
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
tot ce fusese indiscutabil făcut și bine făcut". Sau: " Calitatea esențială a artei este să fie sprijinită pe un inefabil din seria ei: talentul". Deci artei îi trebuie "talent", criticii "geniu", scrisului, în general, o profundă considerație. Epigrama și calamburul "spurcă" arta și n-au "ce căuta în vecinătatea ei". Direcțiile pe care le trasează gazetarul alcătuiesc, groso modo, dimensiunea principială a unei conștiințe literare moderne, ceea ce presupune, dacă ne raportăm la contextul cultural interbelic, implicarea într-o confruntare, deschisă și
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
naivitățile și temerile delicate și nu-ți fie rușine cu ele; e marea avuție sigură a unui artist. Și să nu-ți închipui că omul poate să fie dublu, și artist și porc, și selenar și mocirlos, că poate fi spurcat în aer și divin pe hârtie"177. O asemenea apropiere echivalează, în termenii praxiologiei, cu intenția de a persuada un receptor reprezentat, prin intermediul sfatului, ca formă de intimație 178 secundă și alternativă celei imperative. În acest caz, gestul polemic este
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
de sârmă, răzătoarea, fierăstrăul și sculele de măcelărie ale lui Tudor Arghezi", în Imaginarul violent al românilor, Editura Humanitas, București, 2003, pp. 37-54. 105 Nicolae Balotă, Opera lui Tudor Arghezi, Editura Eminescu, București, 1979, pp. 418-441 (capitolul " Arta de a spurca frumos"). 106 Ștefan Melancu, Apocalipsa cuvântului. Pamfletul arghezian, Editura Cartimpex, Cluj-Napoca, 2001. 107 Ion Tudor Iovian, Gherla imaginarului arghezian (eseu despre pamfletul arghezian), Editura Plumb, Bacău, 2003. 108 Vezi Ion Dur, Noica portretul gazetarului la tinerețe, Editura Saelucum, Sibiu, 1999
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
ei, Marica nu face decât să stârnească rumoare și necinste, de aceea a sfă tuit-o deseori „să nu-și ocărască bărbatul, că râd oamenii și șade rău“. Alte și alte amănunte vin să întregească portretul femeii, „să pișă și să spurcă în pat“, cur veș te și pe trece cu un flă cău, își blesteamă soțul, urându-i „să nu se aleagă ca praful de dânsul“. Toate aceste fapte urâte au determinat-o pe baba Sanda să-i alunge din casă
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
sub privirile căreia România a cunoscut o degringoladă amețitoare sub toate aspectele. În consecință, Goma a ajuns exilatul cel mai demonizat, într-o măsură în care nici regimul comunist nu reușise s-o atingă. Și asta nu fiindcă el este "spurcat la gură", ci fiindcă a înțeles că trădarea intelectualilor a supraviețuit cu brio celor vreo cincizeci de ani de comunism. Iar Goma reprezintă conștiința națională de sorginte eminesciană, în contra pseudo-naționalismului de tip ceaușist. Înfrânt ca disident și alungat din țară
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
trasul de urechi, ne hrănea cu colaci de la biserică", scrie Vârnav în „Tecuciul literar", Bârlad, 1943, iar biograful lămurește lucrurile: „Preotul-învățător îi sfătuise pe copii să nu mănânce din perii și merii din ograda bisericii, sub cuvânt că ar fi spurcate roadele având rădăcinile crescute din untura morților. Dar biserica fiind acoperită cu stuh și-n câteva locuri spartă, băieții intrau în biserică și mâncau toți colacii. Scoteau stuhul din acoperământ, mâncau mierea de albine, sau hălăduiau prin livezile satului, bogate
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
din satul Crețești se zice că Vodă i-a iertat de toate „dările și angăriele" pentru că „la vremea hârtiilor - au dat omu câte un galben". Ion Neculce zice despre domnul Dumitrașcu Cantacuzin: „Făcut-au acest Domn un obicei rău și spurcat în tară, care n-a mai fost până atunci, de au dat hârtii de scriu fetele oamenilor, de la mic până la mare", socotind măsura impusă ca o „pedeapsă a săracilor". Se înțelege că introducerea „conscripțiilor" respective a făcut ca nimeni să
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]