192 matches
-
Finlanda vrea să dea o lege prin care să interzică, pe întreg teritoriul ei, fumatul! Nici criminalul Stalin nu mersese atât de departe cu pretenția de a face binele cu forța!). Am mai amintit, fugar, de această sectă iritantă a stângiștilor occidentali, preocupați să dea lecții tuturor, mari apărători ai muncitorilor exploatați, ai marginalizaților sau ai minoritarilor de toate culorile, care își oficiază predicile și afuriseniile de la amvonul universitar de cinci stele, pe salarii uriașe și cu un standard de viață
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
stupefacție, că a și fost nominalizat de țara noastră pentru Oscar-ul din acest an acordat unui film străin, nu aș fi primit și o serie de linkuri pe internet pentru a citi comentariile bombastice ale unor critici de film stângiști. Nu faptul că aceștia laudă filmul în cauză ar fi de discutat (e dreptul fiecăruia, evident, să-i placă sau nu o astfel de producție), ci întreaga mașinărie de distorsiune și răstălmăcire pe care acest gen de manipulatori ai câmpului
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
cele mai înalte culmi!" Realitatea e, din nefericire, mult mai crudă: indicele de box office a fost catastrofal, oamenii au ieșit rapid din săli, unii cerându-și banii înapoi, ceea ce arată că lumea nu poate fi prostită complet de textarii stângiști, gureși și tupeiști (care oricum văzuseră filmul "moca"). Iar efectul socialist de-abia urmează: dacă tot a fost aclamat mondial, junele regizor (ajuns, din greșeală, să predea (??) arta regiei la universitate) va pretinde ca fanteziile-i "minimaliste", "derrideiene", "ironice" și
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
respectiv. În această privință, Franța nu constituie o excepție. Note 1 ,,Stânga a încercat să favorizeze centralizarea și standardizarea ca modalitate în care își putea cel mai bine implementa obiectivele de egalitate și redistribuire a averii de la bogați la săraci; stângiștii priveau cu suspiciune mișcări precum regionalismul și federalismul care, în concepția lor, însemnau reacție și regres". 2 Capitolul V. * mid-century consensus în original (n.r.) * comunități autonome (n.r.) a ,,să apere regatul și patria" (nota trad.) * "La arme,cetățeni/ În batalioane
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
de mulți drept una dintre cele mai stabile și mai consolidate democrații din regiune (Peeler, 1992). Decăderea progresivă acestui regimului după 1989 este una dintre marile enigme politice ale Americii Latine și a avut o influență puternică asupra caracterului anti-sistem, stângist al variantei de populism venezuelean în timpul lui Chávez. Această experiență face dificilă catalogarea cazului venezuelean. Venezuela reprezintă în mod clar un exemplu de populism la putere, lăsând așadar loc pentru potențiale efecte mai profunde asupra democrației decât într-o țară
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
loc și erau de aproape trei ori mai predispuși să participe în activități de campanie ale partidului lui Chávez sau să se identifice cu partidul acestuia. În concluzie, pornind de la dimensiunea dahliană a participării sau a incluziunii democratice, marca populismului stângist a lui Chávez a dus în mod cert la progrese însemnate. Chávez a atras segmente ale societății venezuelene care se simțeau înstrăinate de sau excluse din regimul democratic existent, s-a adresat în mod direct sectoarelor marginalizate ale societății dând
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
altor funcționari ai statului. Într-adevăr, cele mai multe dintre aceste funcții sunt deținute de persoane numite de partide tradiționale. Desigur, președinții populiști puteau răspunde prin negociere și împărțire a puterii cu partidele tradiționale (cum a procedat Lula, de exemplu, un non-populist stângist din Brazilia). Totuși, fiindcă au fost aleși ca urmare a unui discurs anti-establishment, o asemenea mișcare ar însemna trădarea mandatului lor, fapt care i-ar putea costa din punct de vedere politic. Așadar, populiștii au o motivație puternică să atace
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
interesele elitelor (Waisbord, 2011:100). Nu este întâmplător, conform analizei detaliate a lui Kitzberger (2010) faptul că nivelul activismului din mass-media în cadrul administrațiilor stângiste actuale din America Latină pare să aibă legătură cu apropierea acestora de ideologia populistă. Cu cât guvernul stângist este mai populist, cu atât este mai vehementă critica la adresa mass-mediei și cu atât sporește intervenția statului spre a se asigura "democratizarea" accesului la exprimare în spațiul mediatic. O a cincea temă viitoare de analiză se referă la dezvoltarea unei
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
alimentului în starea sa primară. După clasicism... revoluția! Adică La Nouvelle Cuisine Française, denumire sub care se regăsesc maeștri precum Alain Chapel, frații Troisgros, Alain Senderens, Michel Guérard sau Bernard Loiseau. Spiritual născută din tumultul anului 1968, din mentalitatea studenților stângiști care au baricadat străzile Parisului, această școală gastronomică a fost definită în 1972 prin „decalogul“ redactat de Henri Gault și Christian Millau (jurnaliștii culinari care au înființat celebrul ghid al restaurantelor, ghid, pare-se, răspunzător pentru sinuciderea, în anul 2003
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
dominată de intelectualitea de stînga, care controla În mare măsură aparițiile editoriale. Conformismul era așa de mare Încît Virgil Ierunca afirma că este „Încîntat de apariția - deși cam provincială - a unei reviste care vrea să se opună valului de conformism stîngist...”. Exilul contemporan s-a văzut astfel pus În imposibilitatea de a se face auzit, În condițiile În care mass-media au fost principalul mijloc de influențare a opiniei publice, iar românii nu au avut acces la mass-media occidentale. Virgil Ierunca afirmă
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
volumul Monicăi Lovinescu se referă la scena culturală franceză, surprinzînd de cele mai multe ori evenimentele publicistice care marcau Într-un fel sau altul fie momentul desolidarizării unor intelectuali de ideologia comunistă, fie mărturiile venite dinspre blocul comunist. După cum se știe, conformismul stîngist domina În Franța În perioada aflată În atenția autoarei. Cu toate acestea, au existat glasuri solitare precum cel a lui Raymond Aron care consideră că „În secolul nostru filozofiile istoriei au devenit pluraliste și că singura filozofie a istoriei unitare
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
Într-un alt interviu memorabil, luat de Paul Rabinow, intitulat Polemics, Politics and Problematizations (mai 1984), Foucault spunea următoarele: "De fapt, am fost situat în cele mai multe pătrate ale tablei politice de șah, una după alta și, câteodată, simultan: un anarhist, stângist, ostentativ sau deghizat marxist, nihilist, explicit sau cripto antimarxist, tehnocrat în serviciul gaullismului, un nou liberal ș.a.m.d. Un profesor american s-a plâns că un cripto-marxist ca mine a fost invitat în Statele Unite, și am fost denunțat de către
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
schimbare de boală, cea a proso-vietismului în antiamericanism! Fără nimic logic, visceral, de parcă ar fi vorba de niște clocharzi, nu de oameni care se pretind a lucra cu mintea! Dorin Popa: Ce să-i faci dacă, în timpul vieții lui Aron, stângistul Jean-Paul Sartre era mai cunoscut și cu Nobelul refuzat, iar în timpul vieții lui Revel, dispărut dintre noi anul trecut, mass-media franțuzești l-au preferat pe monsieur Pierre Bourdieu care, de altfel, nu-i deloc de aruncat pe fereastră!... Am avut
by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
unii intelectuali, ideologi și birocrați le apreciază. Multe regimuri conservatoare au declarat că sistemele lor sînt naționaliste. Ele nu făceau însă decît să mențină la putere o clasă privilegiată (uneori cu sprijin financiar și militar străin), în timp ce răzvrătiții erau numiți stîngiști sau comuniști. De Gaulle s-a ridicat împotriva regimului militar conservator francez în numele națiunii franceze. El a înfăptuit o "lovitură de națiune" (așa cum alții înfăptuiesc lovituri de stat), preferînd legitimitatea legalității. În timpul celei de a doua președinții, a fost nevoit
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
vîrstă, oferind acum dinamismului "tinerilor" lideri fasciști mai mult decît o ocazie prielnică. Hitler și Mussolini nu aveau de gînd să o irosească. Dar Hitler, produs al Primului Război Mondial, stătea cu ochii pe Statele Unite. Încă din 1934 a luat măsuri împotriva stîngiștilor din cadrul partidului său în așa-zisa "Epurare sîngeroasă". "Generalul Schleicher", comenta Iorga, "a fost împușcat". "Cîțiva dintre prietenii apropiați (ai căpitanului Roehm)", continua el, "au fost găsiți în compania unor tineri de moravuri aparte"Iorga nu putea rezista să nu
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
nu numai pe cei câțiva cititori ai eseurilor lui Marcuse, ci și mulți alții care prindeau limbajul și orientarea generală a argumentului pe măsură ce acesta câștiga În popularitate. Accentul pe Împlinirea sexuală ca obiectiv revoluționar jignea o generație mai vârstnică de stângiști. Amorul liber Într-o societate liberă nu era o idee nouă (o Îmbrățișaseră unele secte socialiste de la Începutul secolului al XIX-lea, iar primii ani ai Uniunii Sovietice au fost de o destindere morală remarcabilă), dar tradiția clasică a radicalismului
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
care afișau o imagine de radicali fără pată, În timp ce, prin forța Împrejurărilor, trebuiau să implementeze politici economice moderate și adesea nepopulare. Cum spunea un cunoscut comentator spaniol, tranziția le „cerea franchiștilor să pretindă că n-au fost nicicând franchiști, iar stângiștilor temperați, că urmează principii radicale”22. Circumstanțele epocii i-au obligat astfel pe mulți să abjure practic peste noapte vechile poziții de principiu. Peste viața publică mediteraneană plutea În acei ani izul bine cunoscut al promisiunilor judicios Încălcate și al
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]