770 matches
-
a avut ca model comun stânjenul antic grec, de șase picioare, însă a variat în timp, de la o țară la alta, între regiuni, orașe, profesii, în funcție de dimensiunea etalonului folosit. Se cunosc și destule excepții, relevante pentru țările române. În Transilvania stânjenul a fost menționat din evul mediu iar din secolul al XVI-lea și dincolo de Carpați, în Țara Românească și Moldova. La români, ca și la alte popoare din Europa, stânjenul a fost folosit până la înlocuirea lui cu sistemului metric, în
Stânjen () [Corola-website/Science/319653_a_320982]
-
cunosc și destule excepții, relevante pentru țările române. În Transilvania stânjenul a fost menționat din evul mediu iar din secolul al XVI-lea și dincolo de Carpați, în Țara Românească și Moldova. La români, ca și la alte popoare din Europa, stânjenul a fost folosit până la înlocuirea lui cu sistemului metric, în a doua jumătate a secolului 19. Stânjenul este aproximat la români uneori cu lungimea corpului uman sau deschidera brațelor, fiind sinonim în limba română cu "„statul de om”" sau "„brațul
Stânjen () [Corola-website/Science/319653_a_320982]
-
iar din secolul al XVI-lea și dincolo de Carpați, în Țara Românească și Moldova. La români, ca și la alte popoare din Europa, stânjenul a fost folosit până la înlocuirea lui cu sistemului metric, în a doua jumătate a secolului 19. Stânjenul este aproximat la români uneori cu lungimea corpului uman sau deschidera brațelor, fiind sinonim în limba română cu "„statul de om”" sau "„brațul”". Submultiplii cunoscuți al acestuia sunt părți din corpul uman, precum piciorul, pasul, cotul, palma și degetul. Deoarece
Stânjen () [Corola-website/Science/319653_a_320982]
-
brațul”". Submultiplii cunoscuți al acestuia sunt părți din corpul uman, precum piciorul, pasul, cotul, palma și degetul. Deoarece denumirile acestor măsuri sunt de origine latină se presupune că ele au fost folosite din vechime de strămoșii noștri. Cu toate acestea stânjenul apare târziu în documentele de cancelarie din Moldova și Țara Românească, unde vânzările de pământ s-au făcut în părți de sate, moși (bătrâni), delnițe, funii, coarde, ș.a. și numai mai târziu se trece la măsurători în stânjeni sau pași
Stânjen () [Corola-website/Science/319653_a_320982]
-
toate acestea stânjenul apare târziu în documentele de cancelarie din Moldova și Țara Românească, unde vânzările de pământ s-au făcut în părți de sate, moși (bătrâni), delnițe, funii, coarde, ș.a. și numai mai târziu se trece la măsurători în stânjeni sau pași. De remarcat că la români nu s-a impus stânjenul antic de șase pași. În Moldova și Țara Românească stâjenul era stabilit prin opt palme iar în Transilvania medievală stânjenul oficial avea 10 picioare sau 16 palme. Spre
Stânjen () [Corola-website/Science/319653_a_320982]
-
Țara Românească, unde vânzările de pământ s-au făcut în părți de sate, moși (bătrâni), delnițe, funii, coarde, ș.a. și numai mai târziu se trece la măsurători în stânjeni sau pași. De remarcat că la români nu s-a impus stânjenul antic de șase pași. În Moldova și Țara Românească stâjenul era stabilit prin opt palme iar în Transilvania medievală stânjenul oficial avea 10 picioare sau 16 palme. Spre mijlocul secolului 19 stânjenul avea în cele trei provincii istorice românești aproximativ
Stânjen () [Corola-website/Science/319653_a_320982]
-
numai mai târziu se trece la măsurători în stânjeni sau pași. De remarcat că la români nu s-a impus stânjenul antic de șase pași. În Moldova și Țara Românească stâjenul era stabilit prin opt palme iar în Transilvania medievală stânjenul oficial avea 10 picioare sau 16 palme. Spre mijlocul secolului 19 stânjenul avea în cele trei provincii istorice românești aproximativ următoarele valori: În Transilvania au circulat mai multe standarde ale stânjenului, dintre care se disting în principal stânjenul vechi regal
Stânjen () [Corola-website/Science/319653_a_320982]
-
remarcat că la români nu s-a impus stânjenul antic de șase pași. În Moldova și Țara Românească stâjenul era stabilit prin opt palme iar în Transilvania medievală stânjenul oficial avea 10 picioare sau 16 palme. Spre mijlocul secolului 19 stânjenul avea în cele trei provincii istorice românești aproximativ următoarele valori: În Transilvania au circulat mai multe standarde ale stânjenului, dintre care se disting în principal stânjenul vechi regal maghiar de 10 picioare și stânjenul imperial austriac de șase picioare. Stânjenul
Stânjen () [Corola-website/Science/319653_a_320982]
-
era stabilit prin opt palme iar în Transilvania medievală stânjenul oficial avea 10 picioare sau 16 palme. Spre mijlocul secolului 19 stânjenul avea în cele trei provincii istorice românești aproximativ următoarele valori: În Transilvania au circulat mai multe standarde ale stânjenului, dintre care se disting în principal stânjenul vechi regal maghiar de 10 picioare și stânjenul imperial austriac de șase picioare. Stânjenul austriac a fost introdus după ocuparea Transilvaniei de către Imperiul Habsburgic în 1685, înlocuindu-l pe cel medieval maghiar. Cei
Stânjen () [Corola-website/Science/319653_a_320982]
-
Transilvania medievală stânjenul oficial avea 10 picioare sau 16 palme. Spre mijlocul secolului 19 stânjenul avea în cele trei provincii istorice românești aproximativ următoarele valori: În Transilvania au circulat mai multe standarde ale stânjenului, dintre care se disting în principal stânjenul vechi regal maghiar de 10 picioare și stânjenul imperial austriac de șase picioare. Stânjenul austriac a fost introdus după ocuparea Transilvaniei de către Imperiul Habsburgic în 1685, înlocuindu-l pe cel medieval maghiar. Cei doi stânjeni au circulat o bună vreme
Stânjen () [Corola-website/Science/319653_a_320982]
-
16 palme. Spre mijlocul secolului 19 stânjenul avea în cele trei provincii istorice românești aproximativ următoarele valori: În Transilvania au circulat mai multe standarde ale stânjenului, dintre care se disting în principal stânjenul vechi regal maghiar de 10 picioare și stânjenul imperial austriac de șase picioare. Stânjenul austriac a fost introdus după ocuparea Transilvaniei de către Imperiul Habsburgic în 1685, înlocuindu-l pe cel medieval maghiar. Cei doi stânjeni au circulat o bună vreme paralel, cel nou în practica oficială iar cel
Stânjen () [Corola-website/Science/319653_a_320982]
-
stânjenul avea în cele trei provincii istorice românești aproximativ următoarele valori: În Transilvania au circulat mai multe standarde ale stânjenului, dintre care se disting în principal stânjenul vechi regal maghiar de 10 picioare și stânjenul imperial austriac de șase picioare. Stânjenul austriac a fost introdus după ocuparea Transilvaniei de către Imperiul Habsburgic în 1685, înlocuindu-l pe cel medieval maghiar. Cei doi stânjeni au circulat o bună vreme paralel, cel nou în practica oficială iar cel vechi împreună cu unele forme regionale și
Stânjen () [Corola-website/Science/319653_a_320982]
-
care se disting în principal stânjenul vechi regal maghiar de 10 picioare și stânjenul imperial austriac de șase picioare. Stânjenul austriac a fost introdus după ocuparea Transilvaniei de către Imperiul Habsburgic în 1685, înlocuindu-l pe cel medieval maghiar. Cei doi stânjeni au circulat o bună vreme paralel, cel nou în practica oficială iar cel vechi împreună cu unele forme regionale și locale în cotidian. Stânjenul regal maghiar își are originile în evul mediu, din vremea regelui Sfântul Ștefan. Una dintre cele mai
Stânjen () [Corola-website/Science/319653_a_320982]
-
introdus după ocuparea Transilvaniei de către Imperiul Habsburgic în 1685, înlocuindu-l pe cel medieval maghiar. Cei doi stânjeni au circulat o bună vreme paralel, cel nou în practica oficială iar cel vechi împreună cu unele forme regionale și locale în cotidian. Stânjenul regal maghiar își are originile în evul mediu, din vremea regelui Sfântul Ștefan. Una dintre cele mai vechi menționări se păstrează de la anul 1270: "„amplexus ... cum mensura regia, iuxta regni consuetudinem approbata”". La baza acestui stânjen se află un sistem
Stânjen () [Corola-website/Science/319653_a_320982]
-
și locale în cotidian. Stânjenul regal maghiar își are originile în evul mediu, din vremea regelui Sfântul Ștefan. Una dintre cele mai vechi menționări se păstrează de la anul 1270: "„amplexus ... cum mensura regia, iuxta regni consuetudinem approbata”". La baza acestui stânjen se află un sistem decimal, de zece picioare, foarte rar folosit în Europa. În afară de picior, stânjenul regelui Sfântul Ștefan folosea și palma ca diviziune, 16 palme fiind un stânjen. Alte diviziuni cunoscute ale stânjenului regal maghiar sunt degetul, cotul și
Stânjen () [Corola-website/Science/319653_a_320982]
-
Sfântul Ștefan. Una dintre cele mai vechi menționări se păstrează de la anul 1270: "„amplexus ... cum mensura regia, iuxta regni consuetudinem approbata”". La baza acestui stânjen se află un sistem decimal, de zece picioare, foarte rar folosit în Europa. În afară de picior, stânjenul regelui Sfântul Ștefan folosea și palma ca diviziune, 16 palme fiind un stânjen. Alte diviziuni cunoscute ale stânjenului regal maghiar sunt degetul, cotul și pasul. Pentru stânjenul regal maghiar sunt cunoscute numeroase etaloane. Se remarcă cel păstrat în Administrația Camerală
Stânjen () [Corola-website/Science/319653_a_320982]
-
amplexus ... cum mensura regia, iuxta regni consuetudinem approbata”". La baza acestui stânjen se află un sistem decimal, de zece picioare, foarte rar folosit în Europa. În afară de picior, stânjenul regelui Sfântul Ștefan folosea și palma ca diviziune, 16 palme fiind un stânjen. Alte diviziuni cunoscute ale stânjenului regal maghiar sunt degetul, cotul și pasul. Pentru stânjenul regal maghiar sunt cunoscute numeroase etaloane. Se remarcă cel păstrat în Administrația Camerală de Buda de la Bratislava în 1702, în care palma regală măsura 19,54
Stânjen () [Corola-website/Science/319653_a_320982]
-
regni consuetudinem approbata”". La baza acestui stânjen se află un sistem decimal, de zece picioare, foarte rar folosit în Europa. În afară de picior, stânjenul regelui Sfântul Ștefan folosea și palma ca diviziune, 16 palme fiind un stânjen. Alte diviziuni cunoscute ale stânjenului regal maghiar sunt degetul, cotul și pasul. Pentru stânjenul regal maghiar sunt cunoscute numeroase etaloane. Se remarcă cel păstrat în Administrația Camerală de Buda de la Bratislava în 1702, în care palma regală măsura 19,54 cm, iar stânjenul totaliza 3
Stânjen () [Corola-website/Science/319653_a_320982]
-
un sistem decimal, de zece picioare, foarte rar folosit în Europa. În afară de picior, stânjenul regelui Sfântul Ștefan folosea și palma ca diviziune, 16 palme fiind un stânjen. Alte diviziuni cunoscute ale stânjenului regal maghiar sunt degetul, cotul și pasul. Pentru stânjenul regal maghiar sunt cunoscute numeroase etaloane. Se remarcă cel păstrat în Administrația Camerală de Buda de la Bratislava în 1702, în care palma regală măsura 19,54 cm, iar stânjenul totaliza 3,126 m. Pentru Transilvania este semnificativ Tripartitul lui Werböczi
Stânjen () [Corola-website/Science/319653_a_320982]
-
cunoscute ale stânjenului regal maghiar sunt degetul, cotul și pasul. Pentru stânjenul regal maghiar sunt cunoscute numeroase etaloane. Se remarcă cel păstrat în Administrația Camerală de Buda de la Bratislava în 1702, în care palma regală măsura 19,54 cm, iar stânjenul totaliza 3,126 m. Pentru Transilvania este semnificativ Tripartitul lui Werböczi, culegerea de legi din 1517 ce a stat la baza Principatului Transilvaniei. În această culegere a fost însemnat etalonul palmei regale maghiare de 19 cm, care dă o valoare
Stânjen () [Corola-website/Science/319653_a_320982]
-
3,126 m. Pentru Transilvania este semnificativ Tripartitul lui Werböczi, culegerea de legi din 1517 ce a stat la baza Principatului Transilvaniei. În această culegere a fost însemnat etalonul palmei regale maghiare de 19 cm, care dă o valoare a stânjenului regal de 3,04 m. Însă și acest etalon variază de la o ediție la alta a culegerii. În ediția tipărită la Debrecen în 1565 etalonul palmei este de 18 cm iar stânjenul are dimensiunea de 2,88 cm. Acesta din
Stânjen () [Corola-website/Science/319653_a_320982]
-
de 19 cm, care dă o valoare a stânjenului regal de 3,04 m. Însă și acest etalon variază de la o ediție la alta a culegerii. În ediția tipărită la Debrecen în 1565 etalonul palmei este de 18 cm iar stânjenul are dimensiunea de 2,88 cm. Acesta din urmă este cel folosit de meșterii bisericilor de lemn din Maramureș în secolele 17 și 18. Stânjenul austriac sau „stânjenul de Beci”, numit „klafter” în germană, „öl” în maghiară, și „orgie” în
Stânjen () [Corola-website/Science/319653_a_320982]
-
culegerii. În ediția tipărită la Debrecen în 1565 etalonul palmei este de 18 cm iar stânjenul are dimensiunea de 2,88 cm. Acesta din urmă este cel folosit de meșterii bisericilor de lemn din Maramureș în secolele 17 și 18. Stânjenul austriac sau „stânjenul de Beci”, numit „klafter” în germană, „öl” în maghiară, și „orgie” în greacă, avea în timpul Mariei Tereza 1,89635 m, aproape identic cu cel înlocuit de metru la 1875: 1,89648 m. Stânjenul se diviza în 6
Stânjen () [Corola-website/Science/319653_a_320982]
-
tipărită la Debrecen în 1565 etalonul palmei este de 18 cm iar stânjenul are dimensiunea de 2,88 cm. Acesta din urmă este cel folosit de meșterii bisericilor de lemn din Maramureș în secolele 17 și 18. Stânjenul austriac sau „stânjenul de Beci”, numit „klafter” în germană, „öl” în maghiară, și „orgie” în greacă, avea în timpul Mariei Tereza 1,89635 m, aproape identic cu cel înlocuit de metru la 1875: 1,89648 m. Stânjenul se diviza în 6 "„picioare”". Piciorul de
Stânjen () [Corola-website/Science/319653_a_320982]
-
secolele 17 și 18. Stânjenul austriac sau „stânjenul de Beci”, numit „klafter” în germană, „öl” în maghiară, și „orgie” în greacă, avea în timpul Mariei Tereza 1,89635 m, aproape identic cu cel înlocuit de metru la 1875: 1,89648 m. Stânjenul se diviza în 6 "„picioare”". Piciorul de Beci (31,6 cm) era cunoscut și sub numele de "„urmă”" și „șuc”, cel din urmă preluat din denumirea oficială germană „schuh”. Un "„picior”" era la rândul lui împărțit în 12 "„degete”". Degetul
Stânjen () [Corola-website/Science/319653_a_320982]