356 matches
-
mă rog, poate că e prea tare spus. Evident că toți suntem sensibili. Nu e vorba de vreo preocupare pentru persoana mea, pentru că mă repliez. Dar tocmai pusesem toate motoarele în mișcare, ca să servim țara noastră. Deci dacă nu-i stânjeneală, a fost o sensibilitate, asta este sigur. Toate lucrurile erau puse în mișcare. Ministerul și-a făcut și pe parcurs datoria. Evident, noi nu putem să răspundem de ceea ce se scrie într-un ziar sau altul sau de ceea ce un
Marga acuză jocurile de culise din PSD. Atac la Corlăţean () [Corola-journal/Journalistic/43080_a_44405]
-
nu atît de o maladie somatică, cît de o disfuncție profundă legată de viața sedentară, o dereglare întreținută de decenii de modus vivendi aberant, iar disfuncția o simți în lumina nefirească a feței, în revărsarea dizgrațioasă a trupului sau în stînjeneala gesturilor cu care sînt siliți să-și miște povara cărnii. La Ion Dur culoarea de ființă sănătoasă e atît de evidentă că prima reacție în preajma lui e să te bănuiești pe tine însuți de maladii iremediabile, pînă într-atît de diferit
Antologie interioară by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3555_a_4880]
-
nemulțumeș te unghiul de interpretare, întrebîndu-te cum Dumnezeu puteai să fii atît de necopt. În privința neplăcerii trăite la întîlnirea cu vechile texte, nimeni nu scapă de ordalițiul umilinței, asta însemnînd că fiecare, aplecîndu-se asupra rîndurilor de altădată, se va crispa de stînjeneala de a le fi scris. În fine, se adaugă îndoiala asupra rostului unei asemenea antologii. „Invariabil subiectivă cînd operația se petrece pe propriul corp de texte, selecția riscă să fie una personală, chiar ocultă. Căci te lupți zadarnic cu tine
Antologie interioară by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3555_a_4880]
-
capul uriaș cu două bose enorme, cu un occipit triplu peste care se întinde subțire-păios părul, un obraz acoperit de tuberculi și maxilarul strîmb devin încetul cu încetul secundare; manierele, distincția îl integrează cu lejeritate, nu fără inerente momente de stînjeneală într-o societate civlizată. Doamna Kendal (Anne Bancroft), actriță renumită a teatrelor londoneze îi dedică o întreagă reprezentație în aplauzele întregii săli, Merrick aflîndu-se în lojă alături de prințesa de Walles. Spectacol major, teatrul reprezintă oglinda culturală a unei societăți, în
Ecce homo... by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8503_a_9828]
-
avea pașaport. Nu va mai exista nimeni pe trotuar, sub pini, lângă barieră. Nici femeia și copiii lui. Numai el se va roti singur, mereu, în jurul turnului de piatră." (p. 8) Alte pagini antologice pun în evidență blocajul de comunicare, stânjeneala existentă între doi foști colegi de liceu și prieteni foarte buni, care se reîntâlnesc imediat după schimbarea de regim fără să știe cu certitudine dacă opțiunile politice ale celuilalt au suferit sau nu modificări în funcție de noua realitate. Lumea s-a
Destine în derivă by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8265_a_9590]
-
doar prezentarea corpului uman ca atare și a "semnificațiilor lui uzuale", adică, trebuie să traduc, a nevoilor lui fiziologice, cum ar fi aceea de a urina, fapt petrecut și el pe scenă. Aici a intervenit, din nou, un sentiment de stânjeneală, urmat apoi de sentimentul inedit de care vorbeam mai sus, acela de silă, pe care nu l-am mai trăit niciodată la vreun spectacol de orice fel. Acest ultim simțământ a acompaniat momentul când "interpreții" au luat în palme rezultatul
Simplă fiziologie și atât by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/9593_a_10918]
-
la casele noastre mai mult sau mai puțin confortabile, iar ei se duc în locuri unde decorul de pe scenă este realitate. Ne-au distrat (chiar dacă ceea ce povesteau nu era teribil de distractiv) și totul rămâne cum a fost. Starea de stânjeneală este întreruptă de directorul teatrului, Cornel Todea, care urcă pe scenă însoțit de un domn (aflu că îl cheamă Becali, știu de pe la televizor ceva confuz despre el, cu fotbal, cu mulți bani, cu legionari): se citește actul prin care le
În absența specialiștilor by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/16054_a_17379]
-
închideam instantaneu sursa care o propaga, din plictiseală. Pe diverșii politruci care se abăteau prin școală spre a ne instrui în diverse chestiuni îi judecam individual, în funcție de prestația lor. Unii făceau exces de zel, pe fețele altora se citea clar stânjeneala de a spune lucruri în care nu cred sau se ghicea începutul unui zâmbet ironic. Niciunul nu semăna cu celălalt. Existau ariviști în stare să vândă oricând, pe oricine, pentru te miri ce, bețivi veseli sau melancolici, activiști apatici, blazați
Totul despre Ceaușescu by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10037_a_11362]
-
natural pe Miruna și doar printr-o simpatie colaterală pe Traian. Născut doar ca să confirme o ficțiune, el se vede obligat s-o și expună. Iar tonul amplu, vibrația de adâncime a cărții e o neobișnuită - dar consecventă - senzație de stânjeneală. Cititorul primește numai un fragment sau numai o mostră din adevărata poveste, în vreme ce naratorul își asumă, dureros și integral, culpa: "Maria era mama, dar nici ea nu moștenise ochii albaștri ai bunicului, nici felul lui de a spune sau asculta
Cartea din mânecă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8598_a_9923]
-
aparențe, numele ucigașului îl scandaliza la fel de tare ca atrocitatea pe care o comisese. - Mama lui de nenorocit, zise Sam. - Nenorocitul naibii, repetă colonelul. Sper să-l împuște în coaie. Sper să-l împuște în cur. Ștergîndu-și lacrimile fără pic de stînjeneală, spuse: Oswald e numele lui mic sau ăla de familie? Houston își spuse că înainte îl văzuse pe ofițer pișîndu-se pe jos și acum îl vedea cum plînge. Tînărului asiatic, Sam îi zise: - Domnule, sîntem ospitalieri pînă la Dumnezeu și
Denis Johnson - Arborele de fum by Mircea Pricăjan () [Corola-journal/Journalistic/6412_a_7737]
-
trei ani după asasinarea lui John F. Kennedy. În vagon, Houston se simțea ca un uriaș, cum se uita așa peste capete împodobite cu păr negru ca smoala. Mărunțeii pasageri de origine japoneză îl priviră fără veselie, fără milă, fără stînjeneală, pînă cînd, la un moment dat, începu să se simtă de parcă cineva i-ar fi sucit gîtul. Coborî și ținu drumul drept prin burnița tîrzie, urmînd șinele ude de tramvai pînă la Peanut Bar. Abia aștepta să vorbească ceva în
Denis Johnson - Arborele de fum by Mircea Pricăjan () [Corola-journal/Journalistic/6412_a_7737]
-
e de tristețe curtenitoare, ochii zîmbindu-i amar pe fundalul unei fețe resemnate, Pillat aflîndu-se undeva între melancolia unui spirit care nu e în apele lui și dorința de a-i face pe plac ființei care îl fotografiază. E aici o stînjeneală politicoasă de ființă retractilă. A doua poză, din 1975, îl surprinde picior peste picior, zîmbind relaxat în obturatorul aparatului, cu o mimică ceva mai senină. Tenta pămîntie a feței e dată de cearcănele vinete, de proeminența sprîncenelor negre, ce par
Ochiul de muscă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4206_a_5531]
-
mai gândi la ele. Izbuti să spună doar atât: - Ceea ce nu pot înțelege este de ce n-a putut intra și ofițerul de poliție care venea după mine. Și unde e acum? Spre surprinderea lui, surâsul fetei căpătă o nuanță de stânjeneală, ca și cum și-ar fi cerut iertare: - Știm că oamenilor li se pare o prostie din partea noastră că tot mai insistăm asupra acelei vechi dușmănii (vocea îi deveni mai fermă). Ba știm chiar ce inteligentă este propaganda care pune accentul pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
și ușa se închise, fără zgomot, îndărătul siluetei lui înalte. McAllister întrebă: - Ce-a vrut să spună cu chestia aceea, cu pericolul în care se află propria-mi persoană? - Nu e chiar așa ușor de explicat, începu tânăra, cu vădită stânjeneală în glas. În primul rând, veniți până la vitrină și voi încerca să vă lămuresc totul. Presupun că sunteți destul de nedumerit. McAllister trase adânc aer în piept: - Ei, acuma parcă mai vii de-acasă. Îi trecuse spaima. Bărbatul cărunt părea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
fel asociată cu toate lucrurile necunoscute care i se puteau întâmplă unei persoane aflată în imposibilitatea de a se mișca altfel decât înainte sau înapoi, în cazul în care s-ar fi întâmplat ceva rău. Se întrebă dacă senzația de stânjeneală ar putea proveni cumva din propria-i încordare, din cunoașterea faptului că se găsește aici pentru un scop care nu are nimic de-a face cu activitatea normală a instituției respective. Ea, personal, era împotriva lucrurilor care se petreceau într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
ironic apare pe buzele tale frumoase. Da... poți fi ironic la modul cel mai usturător cu putință, atunci când vrei. Am simțit-o de câteva ori pe propria-mi piele, dar am tăcut, deși simțeam... dacă nu durere, cel puțin o stânjeneală apăsătoare. Încercam sa bravez, dar ustura al naibii de tare. Până la lacrimi. Mie nu mi-a plăcut să ironizez. Mi s-a întâmplat câteodată, extrem de rar, dar am regretat profund. Cuvintele pe post de arme au același efect, ca armele însele. M-
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
lipindu-se de ușă să-i facă loc. Chicotind nerușinat, mărunt, îl lovi cu genunchiul în spate. Spune-ne, nene, și nouă ce se întâmplă? Lasă-l în pace, tu! N-o asculta! îi luă apărarea cealaltă fată. Jenat de stânjeneala lui caraghioasă, ameți descoperind mirosul parșiv-languros pe care acum îl sorbea parcă pentru prima oară -, adierea aceea excitantă de trupuri tinere, care răpândeau o mireasmă dulce de eleatrop, de muguri de salcie și de ceva fără nume care-l pătrunse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
Te-ai țicnit. Așa se tachinară și umplură cu hârjoana și veselia lor întreg spitalul până ieșiră. Afară, când se treziră pe scările monumentale de piatră, dinaintea caldarâmului care mai transmitea căldura zilei, se opriră stingheriți, amuțiră și, printr-o stânjeneală ciudată care-i cuprinse, nu îndrăzniră nici măcar să se privească. Cei care ieșiseră la geamuri și-i urmăreau ca pe miri, niște miri ai suferinței și speranței germinate în decorul alb și auster al suferinței și luptei cu moartea, îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
privindu-și umbrele și uitând să mai întoarcă fețele spre geamurile de unde câteva zeci de priviri contrariate așteptară zadarnic fluturarea de adio. Trecuseră curtea mare cimentată, încrustată cu bolovani de râu, ieșiră în stradă, intimidați de ei înșiși și de stânjeneala lor, și-n stradă ezitară încotro s-o apuce: spre casa ei sau a lui, bucuroși să-și întâlnească privirile într-un consult reciproc, plin de nerăbdare și de dorința de-a se îmbrățișa. Miluță! Ne vede lumea! Și ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
abil. . - Am să încerc, domnule ministru, zise ea glumeț, să-mireprim orice sentiment de teamă. Și cu acestea se așeză pe genunchii lui Pomponescu și-l sărută pe buze. Dar apoi se ridică curând în picioare. În purtarea ministrului era o stânjeneală solemnă (așa i se păru) care o intimida. Pomponescu avea gust de muzică și o rugă pe Indolenta să-i cânte ceva. Aceasta deschise pianul și vocaliză Elegia lui G. Călinescu Massenet cu atâta impeto, cu toată reținerea vocii, încît
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
făcut în asemenea împrejurare. Momentan, privindu-l pe fiul său, nu simți vreo durere morală acută, fiindcă nu-și închipuia cum un tânăr sănătos putea să moară. Încăperea nu sugera nimic dramatic, era ca o odaie proastă de internat. Văzând stânjeneala lui Tudorel, ca să înlăture ideea vreunei intenții de reproș, arhitectul merse spre el și-l îmbrățișă puternic și scurt. Apoi se așeză pe marginea patului, la unul din capete, făcând semn fiului său să se așeze la celălalt capăt, în dreptul
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
o proteză dentară a mamei, pe care nu putuse s-o poarte niciodată și care era tăinuită aici ca un obiect rușinos, despre care nu trebuia vorbit. Când am dat prima dată de ea, am avut sentimentul de greață și stânjeneală care mă mai încercase odată, în adâncul copilăriei mele. Era în primul an în care traversam șoseaua singur, după câte o pâine, după o broșură din "Clubul temerarilor" sau ca să-i iau tatei țigări. Ajungeam, în seri tăcute de vară
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
se pierdu, tăcu pentru un moment și își mușcă buzele. în sfârșit, reluă el, nu e înțelept... și atât, asta-i tot. Scormonind cu ochii în privirea celui care-i vorbea, hunul surâse cu o expresie batjocoritoare. îi înțelesese perfect stânjeneala, dar nu făcu nimic ca să-l ajute și să ușureze atmosfera: pur și simplu, pentru el era o plăcere să-i vadă pe oamenii aceia mândri zdrobiți sub jugul neamului Hiung-nu. Oricum, țăranul căută imediat să schimbe vorba. Aruncă o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
fața scheletică, încadrată de o barbă scurtă și cârlionțată, veni înaintea celorlalți, oprindu-se la un pas de abate, care, încă nemișcat în prag, contempla cu o privire abătută masa aceea de disperați. Frământându-și mâinile cu un gest de stânjeneală, bărbatul își drese glasul și începu să vorbească: — Iartă-ne, părinte sfânt... Hunii au luat Vesontio. Arătă în spate, în direcția porții larg deschise ce dădea în drum. — De pe stâncăria de jos încă se vede fumul incendiilor. Sigur puteți să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
diferență de rang ce îi separa. Cu toate acestea, brațul cu care ea îi înconjura pieptul și coapsele sale pe jumătate dezbrăcate apăsate, prin forța împrejurărilor, de el îi transmiteau lui Sebastianus o anumită tulburare, dar mai ales o anume stânjeneală, căci în momentul acela mintea sa tindea să se concentreze asupra Fredianei: era nerăbdător, de fapt, să o vadă și să-i vorbească, cu atât mai mult cu cât ea îl recunoscuse și știa de prezența sa. De îndată ce găsea un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]