980 matches
-
să-mi vărs frustrările asupra ei pentru eșecurile mele sau pentru problemele mele personale. Petrecem atât de bine împreună. Ne bucurăm fiecare de prezența celuilalt. Eu respect felul în care gândește ea, felul în care simte. Nu mă simt deloc stânjenit alături de ea, nu mă agasează niciodată. Nu mă simt gelos când este cu alți bărbați. Nu simt invidie atunci când are succes. Poate că iubirea există totuși, dar este altceva decât ce cred oamenii." De-abia aștepta să ajungă acasă și
AU TRECUT SĂRBĂTORILE RELIGIOASE... URMEAZĂ SĂRBĂTORILE COMERCIALE de SIMONA BOTEZAN în ediţia nr. 46 din 15 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348996_a_350325]
-
care am tălmăcit-o în cuvinte - nu întâmplător în apropierea monumentului mentorului și marelui prieten, Grigore Vieru, unde cu evlavie și recunoștință ne-am închinat, cu o jerbă de flori - cu câteva versuri, care ar fi acestea? Nicolae DABIJA: Frazele stânjenite îmi înfloresc pe buze, Vie mi-i nădejdea ca focul sub spuze ... Bucuros este sufletul meu: ca o biserică în care a intrat Dumnezeu ----------------------------------------------------- Post-scriptum Parafrazându-l pe Lucian Blaga, am evitat eroarea de a pune punct după ultimul vers
„POEZIA E UN GEST DE PROTEST CONTRA DEZORDINII LUMII” de LILI BOBU în ediţia nr. 1267 din 20 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349035_a_350364]
-
Zer gut! i-a strigat el cu gura până la urechi. Tante Braun i-a răspuns, făcându-i cu mâna. - Poate nu vă vine să credeți, dar eu n-am mai văzut nemți până acum, ne-a mărturisit cu un aer stânjenit Culiță. Decât la film. Da acolo, la film, toți nemții par foarte răi. Omoară oameni, dau foc, trag cu tunurile ... Nemții de aici par foarte buni, Tantebrau ne e ca o mamă ... Toți o iubim pe Tantebrau. - Eu nu mă
IMITATORUL DE PĂSĂRI de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 644 din 05 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348454_a_349783]
-
cabine de vot unde „fierbe” răutatea din privirile oficialilor care se înfruntă cu ură fățișe. Ar trebui ca în biserică să găsești un loc de reculegere. Există asemenea biserici. Sunt chiar destul de frecvente. Dar în multe din ele te simți stânjenit, urmărit, amenințat. Sfinții din icoane parcă te arată cu degetul, parcă-ți azvârlă în față reproșuri învinuitu-te cu sau fără motiv. Nu sunt de vină bieții pictori care i-au zugrăvit ci energia negativă emanată de un popă fără
ÎNTRE DUMNEZEU ŞI NATURĂ 7 de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1214 din 28 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347988_a_349317]
-
mâna cu mine, fără să spună vreun nume. Eu totuși m-am recomandat și ne-am așezat la masă. Am întrebat-o dacă dorește să servească cina împreună cu mine, însă m-a refuzat mai mult decât categoric. Mă simțeam destul de stânjenit. Întrebările mele curgeau fără să aflu vreun răspuns, axându-se despre îmbrăcămintea ei ciudată și ce o făcea să vină în acel loc în fiecare dimineață? Nu a putut sau nu a vrut să-mi răspundă la nici o întrebare de
NECUNOSCUTA de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 223 din 11 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/348095_a_349424]
-
spusese, atât lui, cât și vânzătorului: Poate că nu m-ați crezut când v-am vorbit de Jardin du Luxembourg. Dar eu acum lângă ea locuiesc, la o aruncătură de băț. În 6e arondissement... Se uitase scurt la hemiplegicul care, stânjenit, își abătuse privirea într-o parte. Totuși, cum de?... pornise involuntar să-l întrebe, dar se întrerupsese, fiindcă, avusese brusc revelația, era o dovadă de impertinență să se intereseze de treburi care nu-l priveau. Omul putea să se supere
EMIGRANTUL, HEMIPLEGICUL ŞI STATUIA de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 223 din 11 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/348147_a_349476]
-
imediat mâna ca și când s-ar fi fript cu ceva și prinse paharul cu suc de fructe pe care-l duse la buze. Dalia nu avea cum să bănuiască ce luptă se dădea în sufletul mamei sale vitrege și cât de stânjenită se simțea față de ea. Parcă avea corpul pângărit cu ceva de care-i era rușine. Când a plecat de la Ștefan din cameră nu a avut timp să se gândească la consecințele acestei trădări față de soț și cum se va simți
ROMAN PREMIAT DE LIGA SCRIITORILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1190 din 04 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347442_a_348771]
-
Atunci, scrie-i să vină să te vadă. Aș vrea să o cunosc... - Nu se poate, ți-am explicat doar... - Vezi bine că ești gelos ! - Nu de gelozie este vorba ci de bun simț ! Cred că aici s-ar simți stânjenită. * * * L-a așteptat în gară. În gara orașului Focșani. Un soldat și o fată s-au contopit într-o îmbrățișare tandră, pentru ei nemaiexistând nimic altceva pe lume și nici dincolo de ea. Au rămas îmbrățișați chiar și după ce trenul îndepărtat
XV. ECOU RĂTĂCIT (INCURSIUNE ÎN ABSURD) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2116 din 16 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365361_a_366690]
-
catedră. Datorită reparațiilor din ASE, de după cutremur, cursurile și seminariile se țineau în „Agronomie ”. Treptele, din lemn, scârțâiau al naibii de îngrozitor, Albert reușind să nedumerească și chiar să scandalizeze o parte din colegi. Profesorul a rămas însă imperturbabil așteptându-l. Oarecum stânjenit, jenat de ceea ce dorea să spună, studentul i s-a adresat pe un ton confidențial : - Știți...., dom’ profesor, tehnologia asta am făcut-o doi ani în liceu ! Profesorul, un om deosebit, a avut prezența de spirit să realizeze situația și
XXV. ECOU RĂTĂCIT de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2168 din 07 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365392_a_366721]
-
și prestigioasă familie de spirite, pentru întâia dată definită ca atare printr-o sintagmă pe cât de jucăușă, pe atât de exactă. Aș încadra-o între limitele „umorului liant”, cel care, după cum spune definiția, „animă atmosfera fără ca nimeni să se simtă stânjenit”, furnizând „o tonică senzație de unitate”. N-aș vrea să mă autocitez reluând fraze din postfața la cartea „Înger cu coarne” („Junimea”, Iași, 2007 și „Niram Art” Madrid, 2012), dar nici văd de ce ar trebui să reformulez o caracterizare care
SĂ VEZI ŞI SĂ NU CREZI... SĂ FIM SERIOŞI ! de MIRCEA RADU IACOBAN în ediţia nr. 1262 din 15 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365443_a_366772]
-
Mă înscriu și acolo! La cercul de tipografie i-a fost ușor; încă din prima zi a dat dovadă de îndemânare. La cel de literatură a fost pus însă mai întâi să citească după care instructoarea i-a spus oarecum stânjenită: - Învață mai întâi să citești mai bine și apoi revino să te înscriu. * “Sosește un prinț călare, călare.. Ce caută prințul aicea, aicea? El caută să se însoare, însoare..” Albert nu îndrăznise să se prindă în acest joc.Privea însă
II. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2012 din 04 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365158_a_366487]
-
puținul timp disponibil de care avusese parte, nu făcuse decât complicate calcule de rezistență. Dacă i-ar fi dat să facă ceva calcule de rezistență, situația ar fi putut fi salvată de ridicol. Profesorii din comisie erau de-a dreptul stânjeniți. În sinea lor îl compătimeau pe dl. Bâlea care se străduia, din răsputeri, să scoată un răspuns de la împricinat. Scos din fire, în cele din urmă a izbucnit: - Uite ce este! Te trec mă, te trec. Dar să știi că
IX. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2048 din 09 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/365166_a_366495]
-
dacă nu-mi știi, eu te las.... să știi că te las! Fețele membrilor comisiei s-au destins. Dl. Bâlea găsise soluția salvatoare împăcându-le conștiința. * A dat să treacă la locul său, lângă prietenul și colegul de bancă, Florin. Stânjenit, a priceput că nu mai puteau fi colegi de bancă, cel puțin o vreme, locul lui fiind ocupat. Nu putea învinui pe nimeni. Nici chiar el nu își putuse închipui revenirea în această clasă. Darul acesta, primit datorită străduinței d-nei
IX. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2048 din 09 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/365166_a_366495]
-
Înainte de a face asta a sesizat privirile băieților; toate erau îndreptate în aceeași direcție. S-a conformat spiritului de echipă. Aveai într-adevăr la ce privi; la ființa de a cărei apariție a fost plăcut surprins. Chiar dacă se simțea vizibil stânjenită, degaja o anumită distincție nefirească parcă la o elevă. Sarafanul, menit să estompeze personalitațile fetelor, să le reducă la simple eleve, nu se putea împotrivi formelor trupului. Suvițele de păr ondulate îi încadrau fața ce te făcea să te duci
IX. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2048 din 09 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/365166_a_366495]
-
Arthur?! Da! Chiar el intră! Sfios, privind spre mine, cu brațele deschise mă primi la el! Omul cu înfățișare atletică altădată se subțiase teribil, parcă descrescuse, nu altceva! Pășise în studiou cu precauția escaladării unui pod mobil făcut din plante, stânjenit, parcă, de costumul din doc gri deschis. Ziua era fierbinte și ducea în mână o pălărie ușoară din pai. Nu contenea să privească podeaua, drept care îndrăzni o scuză banală: -Grosier comportament mai am?! Să intru-ncălțat?! Nu-i dădui răgaz să
ARTHUR SE-NTOARCE de ANGELA DINA în ediţia nr. 2053 din 14 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/365214_a_366543]
-
loviți cândva de sinistru locuiesc acum în casele ridicate de Gigi Becali. Dar există proba faptei după care, pentru a fi liber nu e suficient să fii om bun, mai ales că trăim într-un timp în care binele lucrează stânjenit în confruntarea cu răul ce se devarsă în torent. Ce a făcut acest om, ca să stea după gratii? Ce faptă nu poate el îndrepta în libertate, dacă va fi greșit? Sosește Crăciunul! În care timp, Gigi Becali rămâne în continuare
GIGI BECALI. CEI CARE NU SE POT SALVA de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1074 din 09 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/361686_a_363015]
-
casei, că doar atâta-și putea permite, îi privi cu atenție părul, barba albă și ochii albaștri senini, își făcu cruce cu limba în cerul gurii, foarte sincer uimit și încercă să intre în vorbă, deși se simțea parcă ușor stânjenit, fără un motiv anume, de omul acela atât de diferit de ceilalți: - Sperăm că ați petrecut o seară agreabilă și sunt sigur că ne veți mai onora cu prezența dumneavoastră și în alte ocazii la fel de plăcute, băgă barmanul una profesională
UN ET ÎN CAMPIONATUL DE FOTBAL de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1467 din 06 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352199_a_353528]
-
aș putea spune că: modestia, bunul simț, corectitudinea, puterea de muncă, onestitatea și altruismul. Vedeți, postura în care m-ați pus aceea de a mă caracteriza, este o postură destul de incomodă pentru o persoană cu bun simț pentru că se simte stânjenit vorbind despre propriile însușiri, deoarece într-un interviu sunt greu de dovedit și pot fi acuzat de un anumit subiectivism, de aceea doar percepția celorlalți poate fi dovada afirmațiilor mele. MDP: Ce aveți în lada cu zestre spirituală, pe cîte
ILIE MARINESCU, PSIHOLOGUL VEDETELOR DIN ROMANIA de MARIA DIANA POPESCU în ediţia nr. 93 din 03 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350465_a_351794]
-
aș putea spune că: modestia, bunul simț, corectitudinea, puterea de muncă, onestitatea și altruismul. Vedeți, postura în care m-ați pus aceea de a mă caracteriza, este o postură destul de incomodă pentru o persoană cu bun simț pentru că se simte stânjenit vorbind despre propriile însușiri, deoarece într-un interviu sunt greu de dovedit și pot fi acuzat de un anumit subiectivism, de aceea doar percepția celorlalți poate fi dovada afirmațiilor mele.MDP: Ce aveți în lada cu zestre spirituală, pe cîte
ILIE MARINESCU, PSIHOLOGUL VEDETELOR DIN ROMANIA de MARIA DIANA POPESCU în ediţia nr. 93 din 03 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350465_a_351794]
-
blând de octombrie pe aceeași bancă în parc unde îmi depăn amintirile la capătul podului care se strânge dureros ca un arc Podul meu, ultimii pași copil îl vedeam grandios ca un curcubeu, adolescent ca o redută; Acum ne privim stânjeniți: liniște gravă, ca o notă acută Frunză galbenă de tei căzută pe genunchii mei; Tăcere, tăcere acum: amândoi avem același drum ! Referință Bibliografică: Întâlnirea / Ion Untaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 280, Anul I, 07 octombrie 2011. Drepturi de
ÎNTÂLNIREA de ION UNTARU în ediţia nr. 280 din 07 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355567_a_356896]
-
se născuse Mihăiță - „ala micu'” - iar el, în drum spre Maternitate, trecând pe lângă piața de flori, simțise așa ... un impuls necunoscut lui până atunci și cumpărase un braț de lalele de toate culorile, pe care le depusese mai apoi destul de stânjenit, pe noptiera de lângă patul de spital al Vișinicăi. De pe colțul său de masă, nea Marmy se foi din nou, mormăi ceva la fel de neinteligibil ca și prima dată și din nou se liniști. Agentul ar fi mai avut un comentariu, pe seama
2. VISCOL ŞI FLORI de LIVIU GOGU în ediţia nr. 278 din 05 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355628_a_356957]
-
o parte și de alta a unghiilor date cu lac transparent. Mărținei Herseni i-a dispărut incertitudinea, frica de detoate și mai ales rușinea față de sine, psihiza care a apăsat-o toată săptămâna trecută. Da, mai este încă obosită și stînjenită poate. Ce căuta acolo? Știe ce, dar nu vrea să-și răspundă. Trupul fizic nu-i mai face față spiritului, acelui liant care o ține cu carnea încă pe oase. În spațiul monumental, muzica străveche își face de cap că
VARA LEOAICEI, FRAGMENT DIN ROMANUL IN LUCRU de MELANIA CUC în ediţia nr. 214 din 02 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370852_a_372181]
-
din congelator niște fripturi păstrate pentru zile mari, salate aveam, iar dulciurile, cum bine spusese doamnă, le-am servit la urmă, cu cafelele. - Și cine spuneți că e persoana care v-a rugat să-mi plătiți datoria? - Sa vedeți, zâmbi stânjenit musafirul, o să vă spun adevărul: nu rețin cine-i persoană. Noroc că am notat adresa dumneavoastră. Că altfel mă făceam de rușine și nu știam cui să predau datoria de onoare. Mi-ar fi apăsat greu conștiința! Până la acest moment
SCHIŢE UMORISTICE (46) – DATORIA DE ONOARE de DOREL SCHOR în ediţia nr. 1669 din 27 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369749_a_371078]
-
amărășteanu’...pe drum, pe faimoasa lui bicicletă cu remorcă. Hopa! Ia coasa din remorcă și... --Du-te, du-te repede și cheamă-l aici! Vicele fugi din birou, bucuros că a scăpat și a reintrat cu Mărășteanu la primar. --Trăiți! îngăimă stânjenit Mărășteanu, că intrase cu coasa pe umăr. Bățălău, cu fața lăbărțată într-un zâmbet larg, întinse mâna să-l salute. --Hai, să trăiești, Ionică tată! Ce-ai plecat așa de dimineață cu coasa aia, mă? Parcă ai fi doamna cu
S.R.L.AMARU-9 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1630 din 18 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352927_a_354256]
-
și respectuoși la câțiva metri, parcă presimțind ce-l muncea pe moș Anghel. Și ei, ca și bătrânul, așteptau să fie luminați. Și zăboveau... -Care-i povestea, tată? întrebă popa, dar privind cu o veselie curioasă către pâlcul de săteni cam stânjeniți care, era vădit, voiau și ei același lucru cu bătrânul: lămuriri. Zâmbi a înțelegere, îndemnând la mărturisire. -În joia dinaintea Izvorului Tămăduirii, am plecat la frate-meu de la oraș. Îmi promisese că dă pe la noi de Sf. Paști, dar îl
TĂMĂDUIREA de ANGELA DINA în ediţia nr. 1570 din 19 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353987_a_355316]