236 matches
-
de tratament efectiv al acestora. O dată ce știința medicinii a dezvoltat capacitatea de tratament eficient al acestor maladii, atunci lipsa îngrijirii medicale a acestor oameni a devenit o problemă socială. Dintr-o asemenea perspectivă, nu trebuie să fim vexați de uimirea stârnită lumii occidentale, imediat după 1990, de situația jalnică a oamenilor cu afecțiuni mintale din țara noastră. Ajunși aici, putem preciza că o împrejurare socială devine o problemă când există credința că ceva poate fi făcut în legătură cu ea. Existența încrederii în
Sociologie generală by Mircea Agabrian () [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
a cunoaște și mai amănunțit aspectele legate de activitatea informativă și contrainformativă din perioada interbelică românească, dar mai ales din cursul celui de-al doilea război mondial. De asemenea, aplecarea asupra problematicii serviciilor secrete mi-a fost într-un fel stârnită și de lectura lucrărilor unor autori străini privind spionajul și contraspionajul legat de conflictul planetar din 1939-1945 prin care a trecut și a pătimit omenirea. Atenția mi-a fost atrasă și de lucrările, studiile sau articolele deosebit de interesante și atractive
Serviciile secrete ale României în războiul mondial (1939-1945) by Cezar MÂŢĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100955_a_102247]
-
îi este răsplătită uneori cu ranchiună, răzbunare, minciună, prietenie falsă. Tuturor le răspunde, dacă nu cu indiferență, atunci cu iertare. Dan C. Mihăilescu surprinde fățărnicia ce înconjoară cuplul Lovinescu-Ierunca, subliniind zădărnicia dorinței de a schimba mentalitatea intelectualului român: "în ciuda invidiilor stârnite, a nesfârșitelor intrigi de salon și coterie țesute în jurul celor doi, fapt e că toată lumea îi caută, îi cultivă cu scrâșnet sau venerație și tremură în așteptarea verdictelor lor, fie ele estetice sau morale, fie politice sau administrative"253. Momentele
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
iritante și dureroase ("Vîntul...îi pătrundea prin haine, prin piele și-i zgîlțîia inima"), torturat de așteptarea in(de)finită, de pînda fără răgaz, Bologa resimte întîlnirea cu lumina într-o disproporție senzorială răvășitoare. Agresivă, lumina apare minții lui Bologa "stîrnită parcă de sfidarea lui". De reținut este și alternarea poziției dominatoare (sfidarea), acum favorabilă celui care privește lumina. Personificarea e sinteza tuturor temerilor și are, indiscutabil, un ce halucinant. Nu este prima oară cînd spotul orbitor al imponderabilei lumini îl
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
neplăcută, lucidă, aspră, exotică. Începe să nu-și mai mielinizeze emoțiile cînd vede că Astrul Îi intră În vibrațiile produse de ea, consubstanțiază cu apelurile ei. Și atunci ca la veritabilii nevrotici compulsivi ea se detașează de obiectul dorit, rîvnit, stîrnit și Își spune: locul meu acum nu mai este printre voi ci În afară. Este programul ideatic al marilor isterice, este conductul psihic al frigidelor care se mulțumesc cu amînarea emoției sau cu netrăirea ei din frica de eșec. Emoțiile
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
reprezentările diferitelor simbolisme și secesionisme vine din dorința de a contrazice clișeul decadent, pocăința Salomeei fiind preludiul unei posibile expieri a păcatului și nicidecum al damnării. În Fresca unei vieți, volumul de memorii al Ceciliei Cuțescu-Storck, pictorița circumstanțiază anecdotic reacția stârnită unei audiențe selecte de alegerea temei. Principesa Știrbey, care o vizita din când în când la atelier, apare însoțită de o contesă belgiană și ambele discută oripilate despre caracterul "sinistru" al subiectului aflat în atenția pictoriței. Făcând abstracție de aceste
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
de grea uimire, Eu o lăsai să treacă aievea strălucire. Rămas cu mine singur credeam că voi uita; 400 Zadarnic, chipu-i suav în fața mea veghea, Părînd c-o am în față sfielnic îi șopteam; Chiar lacrima-i de mine stîrnită, o iubeam. Și prea tîrziu, firește, îi imploram iertarea. Cînd folosind suspinul și cînd amenințarea. 405 Și astfel, toată noaptea, de dragoste învins, Am stat de veghe pînă ce zorii s-au aprins. Dar frumusețea-i poate-i a minții
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
astăzi și să-și îndrepte pașii către modesta biserică Santa Maria delle Grazie, spre a-și înălța sufletul în contemplarea unei minuni artistice"34. Curiozitatea turistului Lovinescu pentru capodoperele artei occidentale se potolește însă destul de repede, ca orice excitație periferică, stârnită doar de presiunea factorilor externi. Patima pentru lectură și pentru cartea tipărită se dovedește, din nou, tiranică și exclusivistă, pentru că-și are rădăcinile înfipte adânc, în chiar miezul personalității criticului (edificate, repet, pe fondul lipsei de energie vitală): "Stau o
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
În mare, reclamă se limită la modalitatea anunțurilor. Grijă pentru opinie depășește în schimb reclamă cu ajutorul tehnicii de "promotion" și "exploitation"; ea intervine în procesul "opiniei publice" prin faptul că făurește în mod planificat noutăți, sau folosindu-se de atenția stârnita de anumite ocazii incitante. În aceste condiții, ea are riguros în vedere psihologia și tehnică publicității grafice și prin imagine, de care sunt legate mass-media, si cu mult încercată lor tema a ceea ce se numeste human interest: "românce, religion, money
Relațiile Publice Din Perspectivă Sociologică by Răzvan Enache () [Corola-publishinghouse/Science/1038_a_2546]
-
Dacă însă n-ar apărea deloc, atunci... " Numai el ar fi de vină dacă m-aș pierde!" se gândi furios, amenințând cu pumnii liniile rusești nevăzute. Apoi deodată, când se aștepta mai puțin, drept în față, chiar în sectorul bateriei, stârnită parcă de sfidarea lui, o lumină orbitoare și mândră, zvîrlindu-și întîile raze spre cerul căptușit cu nouri și apoi coborând pe pământ, repede, cu tremurături înfrigurate. Apostol închise ochii, înfricoșat ca în fața unei fantome, uitîndu-și tunurile și mânia, uitând tot
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
o întorsătură neașteptată în urma intervenției notarului Pălăgieșu, care ar fi declarat, la "cazină", în fața câtorva domni, și cu glas semnificativ, precum că el nu va permite nimănui, nici tatălui său, să tulbure liniștea cetățenilor. Într-adevăr, Pălăgieșu, îngrijorat de vâlva stârnită, se crezu dator să raporteze solgăbirăului, care de altfel era în curent și deopotrivă de alarmat. Se sfătuiră cum să "păstreze ordinea" periclitată. Constatară că afacerea e foarte delicată, întîi pentru că e vorba de o neânțelegere de natură intimă, în
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
și epuizează toposul fundamental al spațiului românesc, care nu mai este, în vremurile lui Carol I și de-a-tunci încoace, satul, ci mahalaua. Că aici era rana vie, rădăcina complexuală a societății românești, o dovedesc reacțiile 258 publicului la reprezentare, scandalul stârnit, cu ecouri serioase în presa epocii. Era doar autocenzura, reacția de apărare care, în psihanaliză, este prezentă de câte ori medicul atinge o problematică dureroasă pentru pacient. Nu este doar o chestiune de moralitate în artă, cum o prezintă, sublimat, Maiorescu, ci
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
s-o ilustreze, în semnul pozitiv presupus de râsetele publicului, firești în cazul reprezentării scenice a unei comedii. Printr-un neprevăzut efect de bumerang, Emițătorul poznaș, preocupat de subminarea constantă a așteptărilor Receptorului, este la rândul său deconcertat de reacția stârnită, devenind astfel un "păcălitor păcălit" neînțeles și neînțelegător. Profund tragică, prin sugestia apocalipsei cuvântului ce anunță disoluția totală a umanului, noncomunicarea este percepută, astfel, paradoxal, prin comic. Nu este vorba, însă, de comicul de factură tradițională, declanșator al râsului vesel
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
lăsat în voia buzelor, și numai când mâinile mele încercau să se strecoare sub puloverul ei, căutându-i trupul ascuns, mi-am dat seama, binecuvântată clipă de luciditate, mi-am dat seama că foamea trupului meu era nepotrivită pentru ea, stârnită fiind de altcineva, o recunoșteam bine, nu era decât pofta stârnită în mine pe stradă de cealaltă femeie căreia mă mândream în sufletul meu că-i rezistasem, și lipsa de experiență a Anei care aștepta totul de la mine când eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
lui Mark prinzându-mă de mijloc și făcându-mă să tresar. Mi-am aruncat telefonul în poșetă, simțindu-mă vinovată și ridicolă în același timp. Mă întoarse spre el și mă sărută cu drag. Îmi luă ceva să ignor amintirea stârnită a săruturilor lui Ed. —Cum te mai simți? l-am întrebat. —Mai bine. Dar tu? —Mai bine. Te duci la birou? l-am întrebat ca din întâmplare. —Trebuie. Kieran e plecat să verifice niște furnizori noi pe care i-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
mele Helene, este și ea sora mijlocie dintre trei surori saxone; Ingrid Krüger, căreia i-o datorez pe fiica mea Nele, a fost mezina unei familii cu trei fete din Turingia; Ute, însă, care mi-a rămas în ciuda tuturor confuziilor stârnite și care i-a adus în marea familie pe fiii ei, Malte și Hans, este cea mai mare dintre cele trei fiice de medic de pe o insulă din Vorpommern. Nu, nu mai există nici un alt trio pe listă, cu excepția celor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
nedreptăți cu care m-am confruntat în cariera mea profesională. În consecință, când am aflat din anunțul dumneavoastră publicat în The Times că investigați împrejurările care au și cea mai mică legătură cu acest caz, curiozitatea mea a fost imediat stârnită. Trebuie să aveți îngăduință, domnule Owen (sau vă pot spune Michael, deoarece mărturisesc că după ce am citit cele două excelente romane ale dumnevoastră, simt că suntem deja buni și vechi prieteni) - pentru excentricitățile unui bătrân încăpățânat, care, în loc să vă abordeze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
și glezna subțire. O fantasmă erotică începe să prindă contur în mintea înfierbântată. "Cum ar fi să te trântesc cu picioarele în sus? Îndărătnică la început, mai mult ca sigur, dar în final vei necheza ca o iapă!". Surâde ușor stârnit acestui gând deșucheat. Își aprinde o Regală și trage mai aproape scrumiera rotundă, metalică, cu margini colorate roșu lucios. Nu se obișnuise niciodată cu țigările rusești, gustul lor aspru îl izbea în mărul lui Adam ca un ciocan de forjă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
între tatăl său care nu contenește să-l sfătuiască și ocrotitorul lui Flint, între femeia tăcută de alături și Nina cea debordând de energie erotică, între paginile rupte ale cărții prăbușind ficțiunea în gol și prisosul propriei imaginații care, odată stârnită, prinde viață. Așa că un cititor, la început intrigat, ajunge să intuiască sensul atâtor accente și îngroșări ale istoriilor care curg paralel, se întretaie, se împletesc, se suprapun: un metaroman ludic splendid, care demontează și reinventează multiple formule narative, realizează combinări
Istorieși istorii la Veneția by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/8687_a_10012]
-
se delimita polemic. Scriitura critică, discursul ca structură monolitică se încarcă de referințe, trimiteri, aluzii, sugestii, interogații dubitative, supoziții și aserțiuni, câteodată riscante. În aceste din urmă cazuri argumentația e pe muchie de cuțit. Cititorul atent și empatic este mereu stârnit, contrariat, uimit, sedus, incitat, provocat la atitudine. Pagina critică nu somnolează niciodată, este vie, energică, "vigilentă", demascatoare, tensionată grație succesiunii rapide a afirmațiilor răspicate, chiar apodictice, și a ipotezelor cutezătoare. Theodor Codreanu face figura unui spirit alert și decomplexat, capabil
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
adversarii săi în poziția de putere preferată cand se vor iniția demersurile cu caracter politic. Hotărârea odată luată, Mitterrand nu va recula nici față de tensiunea gravă care a răvășit relațiile sale cu evreii francezi și nici față de valurile de nedumerire stârnite (inclusiv în organele de presă) de invitația adresată unui oaspete ce trezește controverse profunde. Mitterrand era furios împotriva evreilor și, în fervoarea maniei care-l mistuia, a slobozit câteva expresii proto-antisemite, ba chiar și unele mai grave, precum acuzația că
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
de ce trebuie să-l ierte. În Euripide, îi impută sacrificiul de mamă, strigându-i în față: „Prefer să înfrunt dușmanii de trei ori, înarmată cu scut, decât să suport, o dată, durerile nașterii.” Medeea e principiul feminin răzbunător ce nu trebuie stârnit. Error Fără să vreau, fiind admis în preajma Juliei, am iscodit lucruri grave ce nu erau permise nici unui om, mai ales unui magister poetarum ca mine. De aceea trebuia să mă grăbesc să părăsesc Roma înainte ca Cezarul să se răzbune
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
ne îndepărtează. Ne cheltuim existența în vorbe inutile, care ne fac inautentici, falși. Vreau să tac ca să demonstrez că sunt viu. Când tac, ochiul meu vede prin lucruri. Horror vacui Am scris Metamorfozele cu mânie - cuprins de o grabă frenetică - stârnit și călăuzit de horror vacui. Aceasta a fost starea ce a dat naștere, în mine, nevoii inepuizabile de a călători dincolo de hotarele lumii; am simțit trebuința de a mă alipi de moarte ca să intru în posesia timpului infinit. Sulmona De
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
rămas, să o consolez așa cum numai un zeu poate consola. Dar, totodată, doream din ce în ce mai mult, și cu o violență care aproape că pârjolea tandrețea, să fie a mea, să o posed trup și suflet. Chiar din momentul recunoașterii, dorința fizică, stârnită, tulburată, se sucise și se răsucise în mine, simțurile fiindu-mi în permanent dialog cu gândurile, pentru că, pe măsură ce mă căzneam să contopesc imaginea ei din tinerețe cu cea de la bătrânețe, doream tot mai mult să o doresc. A ajunge la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
sfârșit chiar înainte de a fi început, și nu mi-am închipuit nici o clipă că totul va rata și se va nărui chiar de la bun început... și acum nu mi-a mai rămas nimic... decât dragostea mea pentru tine... din nou stârnită și respinsă... redeșteptată... pentru totdeauna, pentru totdeauna... — Lizzie, o să se liniștească iar, o să adoarmă din nou, așa cum a mai adormit. Scutură din cap, mușcându-și batista cu dinții. — Lizzie, am să-ți scriu. Lacrimile i se opriseră brusc. Își vârî
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]