276 matches
-
negativă a eului sau eul o prelungire negativă a lumii; iar în extaz, nu poți să califici o plinătate, în așa măsură confuzia unică absoarbe diferențele ființei. O lume de urzici altruiste și de bolovani invitîndu-se la menuet... sau de stârvuri ce-și surâd ca-n vodevil... Realitatea trebuie chemată la viață sau interzisă. Prezența spiritului devenită colectivă anemiază creșterea unui popor și-l apropie de decadență prin tulburarea rafinamentului. Finalul unei țări este în genere un surmenaj istoric, o istovire
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
a nu te sfârși supraviețuit de viața ce n-ai trăit-o. Frica de a nu fi murit de tot face moartea atât de îngrozitoare. Lâncezim după veșnicia în Dumnezeu, din teama de a nu fi vii când sîntem exterior stârvuri. Dac-am așteptat pentru a ne naște o eternitate, trebuie s-așteptăm alta pentru a muri. Cum sub ochiul melancolic și pietrele par a visa, zadarnic am căuta fără el noblețe în fire. Melancolia exprimă toate posibilitățile de cer ale
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
își pierde calitatea organicului atunci când nu-și poate dirija dezvoltarea pe baza "selecției naturale", ceea ce aici înseamnă în primul rând recunoașterea spontană a valorilor culturale în imanența lor. Așa cum natura devine bolnavă atunci când nu mai e capabilă să-și evacueze stârvurile, tot astfel, în lumea culturii, patologia se declanșează prin inhibarea din exterior a funcției de eliminare sau devorare a "stîrvurilor" culturale, a nonvalorilor. Cultura respectivă devine un soi de organism pestilențial, în care ceea ce este bolnav și putred elimină tot
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
recunoașterea spontană a valorilor culturale în imanența lor. Așa cum natura devine bolnavă atunci când nu mai e capabilă să-și evacueze stârvurile, tot astfel, în lumea culturii, patologia se declanșează prin inhibarea din exterior a funcției de eliminare sau devorare a "stîrvurilor" culturale, a nonvalorilor. Cultura respectivă devine un soi de organism pestilențial, în care ceea ce este bolnav și putred elimină tot ce este valoare autentică. Inhibarea selecției naturale pătrunde în universul culturii din clipa în care este afectat actul prin care
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
că urmașilor celor împușcați în 1907 nu li s-a dezvăluit (este vorba de urmașii de mai târziu) că trupurile morților de gloanțele ucigașe au fost aruncate în gropi săpate la margine de sat, acolo unde, de obicei, se aruncau stârvurile animalelor, fără nici un fel de asistență religioasă sau slujbe de pomenire după datina străbună. Iar scoaterea lor din rândurile creștinilor a fost urmarea dispozițiilor date în acest sens preoților de la sate de către autoritățile superioare de stat și de la Episcopie. Pentru
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
Unul ca tine ar trebui să fie împușcat de societatea pentru protecția animalelor. DOAMNA KOVACIC: Asta a fost o crimă, Rudi, asta nu a fost o comportare de om normal. BIANCA: Da' ce, nu-i dracu' așa de negru... cu stârvul hamsterului, ar fi mirosit în curând și mobila cea nouă a rahat de vită. DESIRÉE: Și tu trebuie să fii omorâtă de asociația de protecție a animalelor. Toate astea mi le spui numai așa, numai pentru că micul hamster era al
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
Plângăreț): Jur că n-am vrut să-l omor. Nu aș fi vrut să fie ucis de mâna mea. Ar fi trebuit numai să-l bag în sperieți, pentru că și așa totul merge execrabil azi... DESIRÉE: Fă bine și îngroapă stârvul micului meu hamster sub tufișul de trandafiri din grădina de legume și pe urmă încropește din câteva pietre o cruciuliță, ca să nu fie săpat mormântul la toamnă. Ascultă ce-ți spun, papa! (Domnul Kovacic învelește animalul într-un șervet si
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
-se): Asta nu merge. Închisoarea mă cunoaște. Închisoarea știe cu precizie ce fel de putoare are corpul meu. Nu mai vreau să mă sprijin de clădirea închisorii. De aia nu putem organiza uciderea lui Mariedl. Și de aceea pentru mine stârvul satisfăcut până la crăpare al lui Mariedl are un caracter legat de poliția judiciară. MAMA LUI MARIEDL (trezindu-se): Păi trebuie pe bune s-o ucidem fără să se bage de seamă, pe prost-crescuta de Mariedl, s-o omorâm, s-o
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
lipsește unul dintre ei, toți izbucnesc de mânie, deoarece asta înseamnă să aștepte în gerul aspru până când deținutul respectiv este găsit: "Oamenii turbează de furie, Șuhov la fel. Păi ăsta-i un ticălos, o gadină, un nemernic, un vierme, un stârv"144. Injuriile cad nemilos în momentul în care apare cel din vina căruia toți erau ținuți în loc. Condițiile extreme în care deținuții sunt obligați să trăiască au dus la formarea unui limbaj cât se poate de dur: Iar când s-
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
vezi ce este acolo lângă linie. Nenea se uită încotro arăta Mihu cu coada biciului, holbându-și caraghios ochii miopi din care cauză fusese dat la partea sedentară a marii unități de infanterie. Zise cumpătat: - Ce să fie mă? Vreun stârv de sălbăticiune, ce crezi că ai putea găsi pe aici? Dă drumul mai departe la gloabele astea nemțești, care când e vorba de oprit se opresc imediat, dar la pornit, mai greu. - Nene, așteaptă, mi se pare că a mișcat
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
slava Tatălui, deodată în toată lumea”. (Sf. Vasile cel Mare, Regulile morale, reg. 68, în PSB, vol. 18, p. 162) „După cum fulgerul iese de la răsărit și se arată până la apus, așa va fi și Venirea Fiului Omului. Că unde va fi stârvul, acolo și vulturii. Cum se arată fulgerul? Fulgerul n-are nevoie de vestitor, n-are nevoie de predicator, ci se arată într-o clipită de ochi și celor ce stau în case și celor din cămări, pe fața întregului pământ
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
celor ce stau în case și celor din cămări, pe fața întregului pământ. Așa va fi și Venirea lui Hristos: se va arăta dintr-o dată pretutindeni prin strălucirea slavei Sale. Vorbește apoi și de un alt semn: Unde va fi stârvul, acolo și vulturii. Prin aceste cuvinte arată mulțimea îngerilor, a mucenicilor, a tuturor sfinților”. (Sf. Ioan Gură de Aur, Omilii la Matei, LXXVI, III, în PSB, vol. 23, p. 864-865) „Domnul va veni cu putere și slavă multă. Aduce crucea
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
Dacă nu întâlnirea cu "infernalul și divinul" baudelairean stă la originea frondei argheziene, sigur e că acestea au stimulat-o, fără a o canaliza în negație universală și satanism. Contestatar și excentric, cinic până la brutalitate, demonic, amar și patetic, autorul Stârvului discreditase irevocabil vechea concepție despre cuvintele "poetice în sine" sau funciar "nepoetice". Baudelaire cunoștea Principiul poetic, eseul halucinatului Edgar Poe, potrivit căruia poezia este expresie, divinație, formă: o Creație Ritmică a Frumuseții. "Cu intelectul sau cu Conștiința, ea nu are
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
fi deseori ridicată în slăvi, după cum va fi încontinuu dezvoltată, într-o perfectă simetrie, relația dintre cei doi rivali: Aufidius și Coriolan. Atunci când, în final, Coriolan moare, Aufidius își pune piciorul pe cadavrul lui, așa cum l-ar fi pus pe stârvul unui leu ucis la vânătoare. Și totuși trupul neînsuflețit al lui Coriolan nu va fi pângărit. În memoria lui va fi înălțat un monument, întru veșnică cinstire. Aici, sălbăticia își dezvăluie pe deplin ambivalența: ea poate fi atroce sau plină
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
imunde ale forțelor răului. Rareori și-a aflat pesimismul o imagine mai adecvată”50. Iar Hans Jonas Îi Întărește spusele: „Pesimismul maniheenilor a inventat aici expresia imaginativă extremă a unei viziuni negative a lumii: toate componentele naturii Înconjurătoare provin din stîrvurile necurate ale puterilor răului”51. Este cu siguranță o judecată pripită; vom vedea În curînd de ce anume (vezi, În continuare, secțiunea 5). După ce Spiritul Viu și-a Încheiat misiunea demiurgică și Lumea a luat ființă, fiecăruia dintre cei cinci Fii
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
un fenomen de satanizare a deținutului politic. O parte din discursurile lui Țurcanu, care se erija În evanghelizator pervertit, pledează pentru acest lucru: „Eu sunt Țurcanu, primul și ultimul. (ă) Eu sunt adevărata evanghelie. Am pe ce o scrie, pe stârvurile voastre. Dacă Hristos ar fi trecut prin mâinile astea, nu mai ajungea el pe cruce! N-ar fi Înviat, n-ar fi fost creștinism (ă)”. Nicu Ioniță, În intervențiile deja amintite, vorbește despre o dimensiune luciferică a piteștizaților, care voiau
Comunism și represiune în România. Istoria tematică a unui fratricid național by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
mîncare la cîni, că ei s-au rugat lui Dumnezeu ca să îi dea părinților. Nu e bine să amuți cînele din casă. Noaptea să n-amuți cînele, că ai să mori. Se zice că vulpile s-ar apropia numai de stîrvurile acelor cîni care au fost răi. Dacă însă cînele a fost netrebnic, vulpile nici n-au de gînd să se apropie de stîrvul lor. Cînele care-i cu cerul gurii negru e rău (bun la casă). Dacă vrei să ai
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
să n-amuți cînele, că ai să mori. Se zice că vulpile s-ar apropia numai de stîrvurile acelor cîni care au fost răi. Dacă însă cînele a fost netrebnic, vulpile nici n-au de gînd să se apropie de stîrvul lor. Cînele care-i cu cerul gurii negru e rău (bun la casă). Dacă vrei să ai cîne rău, să-i tai coada și urechile de mic și să i le dai să le mănînce. Cînd cineva dă vreun cățel
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
săptămînă de calvar, am chemat deratizarea: tot subsolul scenei era plin de cadavre de rozătoare, rămase în urma... deratizării anterioare... Brrr! A trebuit ca un comando de mașiniști viteji să intre acolo, contra beri și votci oferite de noi, ca să adune stîrvurile... Brrr! Grețoasă amintire! Am și două mai puțin provocatoare de silă: prin 1984 sau 1985, am plecat într-o comună din Banat, cu spectacolul meu Căsătoria, realizat la Teatrul German din Timișoara. Nu vorbesc germană, dar, la un moment dat
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
și ,,locurile bune", spațiile-refugiu ale acestuia. Odaia va fi invadată de semnele morții: Era odaia mea, o odaie ca oricare?... Tot sanatoriul putrezea acolo alungit, cu totul descompus, cu coastele afară, foșnind de gândaci și de viermi care îi rodeau stârvul. Și nu numai gândacii îl rodeau, erau și șoarecii care îl invadaseră și care ronțăiau și ei cu bucurie din hoit, din sanatoriul putred, plin de purulențe și de cărnuri descompuse, uitat în vijelie, sub croncănitul corbilor și urletul vânturilor
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
a-i livra purgatoriului de-afară. Întreg teritoriul și toată suflarea fuseseră cuprinse de orbire, clădirile orașului erau bântuite de supraviețuitori în agonie sau vânători de hrană, de colindători-fantasme sau scormonitori prin gunoaie. Ființe scheletice se preumblă pe străzi, printre stârvuri și, cu toate astea, semnele și voința supraviețuirii persistă. Deasupra acestui spectacol al regresiei entropice și al dezumanizării, comparabil cu cel zugrăvit de Paul Auster În țara ultimelor lucruri, soția medicului, cea născută să vadă oroarea, plânge pentru ei toți
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
ființa de propriii demoni, între care cel mai înspăimântător pare a fi o solitudine radicală, specifică secolului ce abia a trecut: "Dar nu există nimic care să ne poată salva de singurătate/ această cupolă injectă, șiroind în/ infern, îmbibată cu stârvuri și fum/ cupola sec. XX este lipit de suprafețele sale/ încep să urlu:/ creierul nu-mi folosește!/ picioarele nu-mi folosesc!/ pântecul nu-mi folosește!/ josnicia nu-mi folosește!/ mașina de tocat latră! //...// ieși sânge o dată prin această hârtie scârboasă
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
NEGRE alerg prin pajiști de interferență. doar găuri negre îmi așteaptă pașii. acolo, pe un vid de începuturi, ni se vor naște iar înaintații. e ciclic și e simplu ca un cântec pe care îl rostim a doua oară și stârvuri vii fugim spre înainte ca timpul orb în zbatul de la moară. este Iisusul martor la născare. El știe multe despre ce nu știe nici chiar tâmplarul care, în tăcere măsură ne-a luat de năsălie. morbid îmi e creionu-n clipa
George Filip. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Poezii () [Corola-journal/Imaginative/87_a_63]
-
un spectacol al contorsionării vegetale: "Cu cât da să se îndrepteze, cu atât se pierdea mai mult prin niște curpeni încâlciți, prin niște viroage în care putrezeau copaci trăsniți și printre niște gropnițe din care ieșeau, cum ies oasele din stârv, rădăcini nălbite și întoarse". Peisajul terestru este reflectat, specular, de un tablou onomatopeic al elementelor dezlănțuite: "furtuna nu crăpa deloc în ploaie sănătoasă, ci se oțelea în spinarea gorunilor, crâșnea, frângea și dădea chiote. Numai niște picături mari și rare
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
obosit, altul te ia de odihnit. O ceri cu vârf, o dai îndesată. Nu mă știu de vinovat. Oricum însă, eu găseam de vină pe tovarășul meu. Îl cred în stare de orice. 3. pronume a) fără prepoziții Unde-i stârvul mai mare, acolo vulturii se strâng toți. De când ți-am mărturisit prostia care-mi umblă prin cap, te văd alta. b) cu prepoziție Scuză-mă, dar te luasem drept altcineva. Drept cine mă iei oare? c) în construcții comparative L-
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]