254 matches
-
fost sfătuită și îndrumată de Paisie Velicicovschi, starețul Mănăstirii Neamț. Trecută sub administrarea Mănăstirii Agapia din apropiere, a devenit mănăstire independentă în anul 1839. Ziduri masive din piatră închid o incintă unde se află Biserica "Adormirea Maicii Domnului" (biserica principală), stăreția și clădirile administrative (aflate în clădirile de pe latura nordică a incintei) și Muzeul mănăstirii, unde fusese anterior Atelierul "Regina Maria" (aflat în clădirea de pe latura sudică). Incinta monahală este înconjurată de satul mănăstiresc, alcătuit din casele tradiționale țărănești unde locuiesc
Mănăstirea Văratec () [Corola-website/Science/307713_a_309042]
-
multe soții de boieri au donat moșii acestui așezământ monahal: Mănăstirea Văratec a devenit mănăstire independentă în anul 1839, separându-se de Mănăstirea Agapia. Ca starețe au păstorit aici maicile Nazaria (1788-1814), Magdalena (1815-1822) și Olimpiada (1822-1828 și 1834-1842). În timpul stăreției maicii arhimandrite Eufrosina Lazu (1844-1887), ucenică a maicii Olimpiada, s-au efectuat mai multe lucrări de extindere a mănăstirii și anume: În Mănăstirea Văratec a funcționat o școală de muzică bisericească (1859-1860), o școală sătească mixtă (din ianuarie 1860), Școala
Mănăstirea Văratec () [Corola-website/Science/307713_a_309042]
-
Adormirea Maicii Domnului", pe o culme joasă. Acest lăcaș de cult s-a realizat prin osârdia maicii Olimpiada, fondatoarea mănăstirii. Biserica de cimitir a fost refăcută din piatră în anul 1844, după cum atestă o inscripție aflată pe zidul vestic, în timpul stăreției maicii Eufrosina Lazu. Referitor la construirea bisericii, în pomelnicul lăcașului de cult sunt precizate următoarele: ""Fondatorii sfintei biserici au fost mai întâi Sfinția sa schimonahia Eufrosina Lazu, arhimandrită și stareța sfintei mănăstiri Văratecu. Și în al doilea, cu ajutorul soborului și altor
Mănăstirea Văratec () [Corola-website/Science/307713_a_309042]
-
al Commonwealth-ului până în anul 1974, ăn în care se desprinde complet de Anglia. De la 1 mai 2004 Malta este membră a Uniunii Europene. Sediul actual al "Cavalerilor Maltezi" se gaseste la Romă (Via Condotti 68), cunoscut și sub numele de "Stăreția din Malta".
Istoria Maltei () [Corola-website/Science/306551_a_307880]
-
de credincioși, luând naștere „primul așezământ de acest fel” în Ardealul alipit. Lăcașul a rămas la stadiul de schit din cauza accesului greu în deal. Din 1965-1970 când s-a introdus curentul electric s-au construit: „Casa de stejar”(1965), „Casa stăreției”(1969-1970), „Casa cu paraclis”(1973-1976) - în care se găsește și biblioteca, una dintre cele mai mari comori din zonă a cărui ctitor este P.S. Justinian, „Casa Poetului”(1978-1980), „Altarul de vară”(1983), „Poarta maramureșeană”(1988), „Casa Albă”(1989-1992), „Muzeul”. După
Mănăstirea Rohia () [Corola-website/Science/307833_a_309162]
-
biserică s-a construit corpul de chilii în formă cubică, din cărămidă, clădire parter și etaj. La etaj are cerdac susținut de stâlpi din lemn cu parapet, grilaj de scândură vopsit în culoarea maro. Clădirea adăpostește chiliile, trapeza pictată, bucătăria, stăreția. Este acoperită cu tablă zincată. În incintă s-a creat un frumos parc cu alei asfaltate. La 100 de metri nord-vest se află o altă construcție, din zid de cărămidă, lungă de 80 de metri, orientată de la sud la nord
Mănăstirea Vlădiceni () [Corola-website/Science/307854_a_309183]
-
al schitului, protosinghelul Vichentie Bobeică. La început, obștea mănăstirii era formată din 12 maici. Inițial, complexul mănăstiresc era format din doar câteva chilii construite de protosinghelul Vichentie Bobeică, adăpostite într-o clădire de lângă biserică. Astăzi, în această clădire se află stăreția, câteva chilii și paraclisul. În anii următori, a avut loc o campanie de construcții și îmbunătățiri. În anul 1994, au fost cumpărate mai multe clădiri de la societatea Pomifal Fălticeni (IAS Cămârzani), care au fost modificate în spiritul arhitecturii tradiționale românești
Mănăstirea Cămârzani () [Corola-website/Science/308455_a_309784]
-
1949-1953), apoi cursurile Institutului Teologic Universitar din București (1953-1957). În anul 1957, a fost numit egumen la Mănăstirea Neamț (1957-1962), fiind în paralel și profesor la Seminarul Teologic Monahal de la Mănăstirea Neamț (1957-1959). În anul 1962, a fost chemat la stăreția Mănăstirii Putna (1962-1977), fiind hirotesit întru arhimandrit la 22 ianuarie 1967. Acolo a restaurat întreg complexul mănăstiresc: biserica, turnul tezaur, turnul Eminescu, clopotnița, muzeul și chiliile, fiind constant sprijinit de Mitropolitul Moldovei și Sucevei de atunci, Iustin Moisescu. La data
Gherasim Cucoșel () [Corola-website/Science/308456_a_309785]
-
biserici: În a doua jumătate a secolului al XVII-lea, s-a construit zidul de incintă, care înconjoară mănăstirea. În incinta complexului monahal se mai aflau două edificii anexe, unul în colțul de nord-est, azi dispărut, care a fost probabil stăreție, și altul în colțul de sud-est, care se păstrează și astăzi cu rol de arhondaric. O descriere latină a Sucevei din anul 1693 consemnează că în sudul orașului se afla o mănăstire de călugărițe din veniturile căreia erau întreținute, în
Mănăstirea Hagigadar () [Corola-website/Science/308403_a_309732]
-
a fost amenajat un paraclis cu hramul Nașterea Maicii Domnului și Duminica Tuturor Sfinților. Paraclisul a fost sfințit la 31 august 1847, iar catapeteasma sa a fost adusă de domnitorul Mihail Sturdza (1834-1849) de la Mănăstirea Bisericani. Între anii 1858-1862, în timpul stăreției maicii Tavefta Ursache, s-au efectuat lucrări de reparații și de extindere a bisericii: au fost desființate zidurile interioare dintre naos și pronaos și dintre pridvor și pronaos, s-au mărit golurile ferestrelor, au fost adăugate la sudul altarului un
Mănăstirea Agapia () [Corola-website/Science/308457_a_309786]
-
hramul „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil”. Ansamblul monahal a fost declarat monument istoric și inclus pe lista monumentelor arhitectonice de importanța națională având . Din anul 1999 Arhiepiscopia Râmnicului a transformat așezământul în mânăstire de maici, în prezent fiind dependentă de stăreția Mănăstirii Bistrița (județul Vâlcea). Paul de Alep, care a vizitat Arnota în 1658, a însemnat tradiția locală, spunând că mănăstirea a fost ridicată pe locul unei biserici de lemn, construită de «vornicul» Danciu, tatăl lui Matei . Tradiția despre vechimea monumentului
Mănăstirea Arnota () [Corola-website/Science/308463_a_309792]
-
defensiv, construit în a doua jumătate a secolului al XVII-lea. Biserica și zidurile sunt construite din piatră de carieră sub forma unei fortărețe, din cauza acelor vremuri vitrege când năvăleau turcii și tătarii, prădând mănăstirile. Ansamblul mănăstiresc vechi cuprindea biserica, stăreția veche, zidul de incintă (cu trei turnulețe de colt rotunde) și turnul-clopotniță prin care se face intrarea în incintă. De-a lungul existenței sale, a fost supusă mereu eroziunii timpului și vicisitudinilor istoriei. Așezământul monahal a fost închinat de la început
Mănăstirea Hadâmbu () [Corola-website/Science/307380_a_308709]
-
cumpărând terenurile localnicilor din apropiere, în prezent având în jur de cinci hectare de pământ. După redeschiderea mănăstirii s-au construit mai multe clădiri printre care o biserică nouă cu hramul "Acoperământul maicii Domnului", un arhondaric de dimensiuni mari, o stăreție, un agheasmatar, un magazin bisericesc, un muzeu, o fermă zootehnică, un bazin de apă, trei fântâni șu un zid de incintă; de asemenea, s-au împodobit cu pictură și mobilier ambele biserici. Toate acestea au fost realizate cu cheltuiala exclusivă
Mănăstirea Hadâmbu () [Corola-website/Science/307380_a_308709]
-
în complex se făcea printr-un impozant turn-clopotniță, situat pe mijlocul laturii scurte de sud-vest a incintei. Construcția, pe plan pătrat, avea trei nivele, ultimul fiind probabil destinat clopotelor. Pe latura de vest a incintei, în exterior, se localizează ruinele stăreției. Forma construcției este trapezoidală, având, pe fațada estică, ce da înspre curtea interioară a mănăstirii un volum care adăpostea gârliciul pivniței și posibil un foișor căruia îi era alipită scara de acces la nivelul de locuit. Pivnița era compartimentată în
Mănăstirea Plăviceni () [Corola-website/Science/303075_a_304404]
-
Republica Moldova, una din cele mai însemnate monumente ale arhitecturii basarabene. Este situată în Codrii Orheiului, pe teritoriul satului Curchi, raionul Orhei. Ca ansamblu arhitectural s-a constituit în secolele XVIII - XIX. Este compusă din cinci biserici, două clădiri cu chilii, stăreție, mai multe încăperi auxiliare, o livadă, un schit cu arhondaric aflat la 500 m de Mănăstire și un bazin de piatră. Biserica "Nașterea Maicii Domnului", construită în 1775 de către Iordache Curchi, este un exemplu de stil neobizantin, iar biserica "Sf.
Mănăstirea Curchi () [Corola-website/Science/302742_a_304071]
-
puncte strălucitoare, atrăgând privirile tuturor trecătorilor și vizitatorilor care rămân fermecați de frumusețea locului, a cărui imagine se întipărește adânc în sufletul lor. Manastirea-Curchi 2 Ca ansamblu arhitectural aceasta s-a constituit in secolele XVIII-XIX, fiind compusa din cinci biserici, stăreție, case clădiri cu chilii, trapeză, turn la intrare, zid. Prima biserica fiind una din lemn, închinată Sfântului Mare Mucenic Dimitrie, construită în jurul anului 1775 de către Iordache Curchi, ctitor și primul stareț al schitului. La 21 septembrie 1810 se sfințește prima
Mănăstirea Curchi () [Corola-website/Science/302742_a_304071]
-
de 780 ha, case in Chișinău, unde se face metocul mănăstirii. Moare la 20 februarie 1814, dar nu înainte de a primi călugăria, primind numele de Filaret, înmormântat în pridvorul bisericii. Biserica de iarna, închinată Sfântului Mare Mucenic Dimitrie, împreuna cu stăreția veche, au fost ridicate la 1843, dar a fost sfințită abia în 1847. Până în prezent pe peretele altarului se păstrează icoana sfântului. Biserica de vară sau biserica mare, cu hramul ”Nașterea Maicii Domnului” a fost ridicată între anii 1866-1872, din
Mănăstirea Curchi () [Corola-website/Science/302742_a_304071]
-
zidirea noii biserici (care a primit hramul "Înălțarea Domnului" și a fost cunoscută sub numele de "Galata din deal") a început în 1583. Tot atunci au fost construite și alte clădiri cu destinație monahală: corpul de chilii pentru adăpostirea călugărilor, stăreția, trapeza și arhondaricul pentru cazarea oaspeților. Domnitorul a înzestrat mănăstirea cu sate și domenii, dăruindu-i acesteia valoroase odoare, obiecte de cult și veșminte, astfel că mănăstirea a ajuns a fi ""întru mare pohvală și cu multă cinste, mergându toți
Mănăstirea Galata () [Corola-website/Science/302395_a_303724]
-
Iași. În anul 1714, în timpul domniei lui Nicolae Mavrocordat, aici își desfășura cursurile Academia Domnească din Iași și lua ființă o tipografie slavo-română care din anul 1744 a tipărit și în limbile greacă și arabă. În anul 1864, în casele stăreției își deschidea cursurile Colegiul „Sf. Sava", ulterior Gimnaziul „Sf. Sava”. Tot aici, în anul 1877, se inaugurau cursurile școlii profesionale de fete ce a funcționat pâna în anul 1947. Biserica „Sf. Sava" construită în stil pur bizantin, cu două turle
Biserica Sfântul Sava din Iași () [Corola-website/Science/302397_a_303726]
-
iar palatul lui Duca Vodă a fost consolidat. În restaurarea complexului monahal un merit deosebit l-a avut arhimandritul Mitrofan Băltuță (1927-1995), stareț timp de 25 ani al mănăstirii (1971-1995) și exarh al mănăstirilor din Arhiepiscopia Iașilor (1981-1995). În perioada stăreției sale, s-au efectuat lucrări de reînnoire ale bisericii (s-a refăcut acoperișul cu tablă de zinc, s-a pardosit interiorul cu marmură, s-a înnoit mobilierul, veșmintele, vasele de cult etc.), s-au refăcut casa domnească, stăreția, turnul-clopotniță, cuhnea
Mănăstirea Cetățuia din Iași () [Corola-website/Science/302394_a_303723]
-
În perioada stăreției sale, s-au efectuat lucrări de reînnoire ale bisericii (s-a refăcut acoperișul cu tablă de zinc, s-a pardosit interiorul cu marmură, s-a înnoit mobilierul, veșmintele, vasele de cult etc.), s-au refăcut casa domnească, stăreția, turnul-clopotniță, cuhnea, zidurile de incintă etc. În sala gotică s-a amenajat un paraclis. În afară de acestea, starețul Mitrofan a amenajat o modernă gospodărie anexă. Prin activitatea sa de înnoire și înfrumusețare a complexului mănăstiresc, el este socotit un mare ctitor
Mănăstirea Cetățuia din Iași () [Corola-website/Science/302394_a_303723]
-
subteran. În încăperile de la etaj se intră prin două pridvoare, unul mai mare (care dă într-o tindă) și unul mai mic (care dă în apartamentul de locuit), așezat în fața aripei stângi a clădirii. La etaj se află camerele egumeniei (stăreției) și Sala Gotică, cu rol de trapeză. Sub pridvorul mare se află o ușă care dă în pivnițele în care se păstrează vinul obținut din podgoriile mănăstirii. Din pridvorul mare se intră într-o tindă. De o parte și de
Mănăstirea Cetățuia din Iași () [Corola-website/Science/302394_a_303723]
-
a publicat o ediție specială a cărții, în care aceasta este completată de 160 de ilustrații. Cartea se deschide cu uciderea misterioasă a unui custode de la Luvru, chiar în interiorul muzeului. Jacques Saunieree fusese ultimul mare maestru al unei confrații secrete - Stăreția Sionului - care păstrează un secret ce ar duce la distrugerea bisericii creștine. Crimă îi aduce împreună pe Robert Langdon, un profesor de simbolistică de la Harvard și nepoata victimei, criptografa Sophie Neveu. Ei dezleagă mesajele misterioase și codurile numerice lăsate de
Codul lui Da Vinci () [Corola-website/Science/302445_a_303774]
-
devine eclisiarhul Mitropoliei din Chișinău. În anul 1821 stareț al mănăstirii Hâncu este numit ieromonahul Arsenie. Ieromonahul Arsenie, moldovean de origine, născut într-o familie de preot, a absolvit seminarul din Cernăuți cunoscînd limbile rusă, germană, română și poloneză. Pe parcursul stăreției acesta ocupă funția de protopop al mănăstirilor din Basarabia. Din 1827 pînă 1830 stareț al mănăstirii Hâncu este numit Egumenul Silvestru. El a fost rus de origine, dar se spune că, știa bine și limba “moldovenească” . Cel mai de seamă
Mănăstirea Hîncu () [Corola-website/Science/304157_a_305486]
-
Haralampie nr. 128, o bucătărie, și un beci. Pe 28 noiembrie 1856, stareț al Mănăstirii Hâncu este numit ieromonahul moldovean Venedict (Olaru). Înainte de a veni la cîrma mănăstirii, în anul 1851, el deasemenea a absolvit Seminarul Teologic din Chișinău. În timpul stăreției lui mănăstirea număra în total 76 de viețuitori. Din gospodăria mănăstirii în anul acela făceau parte 60 de capete de vite cornute și 400 oi, o grădină de zarzavat, două pogoane de viță de vie, cu 3200 butași, venitul anual
Mănăstirea Hîncu () [Corola-website/Science/304157_a_305486]