4,267 matches
-
printre altele, organizarea în România a unor alegeri libere, care, prin consultare electorală, să decidă cine va conduce țara. Șefii PNȚ și directorul Dreptății însuși știau prea bine, din experiență, ce înseamnă, la noi, de fapt, alegeri libere. Dar occidentalii stăruiau să se creadă în decizia consultării electorale. E cazul să notez aici eroarea strategică a PNȚ și a întregii opoziții democratice de a investi speranță într-un posibil conflict militar între aliații occidentali și URSS, care se va solda, inevitabil
N. Carandino la "Dreptatea" by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15921_a_17246]
-
Z. Ornea Unii antropologi de astăzi neagă posibilitatea identificării unui grup specific de însușiri comune la întregi popoare, stăruind în ideea că nu se pot decupa și studia decît însușirile individuale, cele colective fiind apreciate ca o imposibilitate evidentă. Dacă aceste ipoteze se verifică, atunci dispare ideea detașării și impunerii unui set de caracteristici valabile la scara unui întreg
Prejudecăți antisemite by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15937_a_17262]
-
din plin, pogromuri și alte atacuri înjositoare. Dar, deși considerați fricoși, evreii au participat în războaiele României moderne (1878, 1913, 1916-1918), nemaivorbind de glorioasa și temuta armată evreiască din Israel. Numeroase surse vorbesc de evreul bun versus jidan rău. Acestea, stăruie autorul, nu sînt doar simple ticuri verbale; în spatele lor zac "secole de clișee mentale". Iar modelul bunului evreu este lămuritor edificat de expresia jignitoare: Dacă toți evreii ar fi ca tine!". Penultimul capitol comentînd "portretul mitic și magic" ia în
Prejudecăți antisemite by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15937_a_17262]
-
Rînd pe rînd renegi vechile naufragii ale minții,/ Te dezici de bietele epave ale rațiunii.../ Din amiaza ființei tale se retrage umbra unui ecou,/ Verbul ce se înverșuna să îndrepte zodia,/ Rostul ce s-a voit tămăduitor al plăgilor Tăriei,/ Stăruind să oprească lucrarea otrăvii ce șerpuia/ Spre inima lumilor./ Nu te va mai cerceta nicicînd sila nesfîrșită,/ Scîrba de a te folosi de verbul semenilor/ Puneai mai presus vaierul huhurezului/ Bolboroseala vulcanilor noroioși, lătratul șacalilor)./ Virtuți ale descumpănirii: grija neîntreruptă
Un sol al "ireparabilului" (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15949_a_17274]
-
străfulgerate/ Dăinuia în loc arsura, gustul înștiințării/ Din cîteva fărîme (iarna, tainul unei păsări)/ Se alcătuia o soartă/ Se alipea frunții tale o iederă întunecată, o grijă/ Iar strălucirea fierului împurpurat/ Scufundat brusc în unde ispășea" (ibidem). Privirea întristată a bardului stăruie pe metamorfozele materiei vegetale, pedepsită și ea cu sadism, menită a întrupa răul obscur, alienant: "Cel ce închipuie rafinate suplicii, subtile torturi,/ Cazne măiestrite/ Pentru mădularele și răsufletul Florei edenice" (Fragmentele). Suavitățile se îngroașă, se opacifiază, se integrează unei vitalități
Un sol al "ireparabilului" (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15949_a_17274]
-
a rostit, un emoționant omagiu adresat fostului director, fostul său oponent de opinii. Printre altele, parafrazându-l pe Sophocle, Sinopoli s-a adresat berlinezilor... "Voi și orașul vostru... fie ca soarta să vă fie binevoitoare, fie ca amintirea mea să stăruie, să vă aduceți aminte de mine cu plăcere și atunci când nu voi mai fi"... și nu a mai fost... în mai puțin de două ore. Câteva zile mai târziu, la Konzerthaus, marea sală situată în cartierul vechi al orașului, în
Un stat în stat by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/16021_a_17346]
-
la noi nu se regăsesc decât arareori în discursul liberal din epocă. Eminescu s-a dedicat analizei acestuia nu pentru că și-ar fi propus "ieșirea din istoric" și întoarcerea în illo tempore, precum mai cred unii cercetători, care nu au stăruit prea mult pe textele eminesciene, ci fiindcă, gânditor organicist și spirit tragic, poetul nu s-a lăsat amăgit de aparențe. Nimeni nu va nega efortul în direcția modernizării, articulat în principal, dar nu numai, de către liberali. Dar la fel de corectă trebuie
Eminescu și modernizarea României by Mihai Dorin () [Corola-journal/Journalistic/15589_a_16914]
-
miercuri 28 noiembrie și pînă duminică 2 decembrie în pavilionul central din Romexpo din Capitală unde Cartea a fost personajul principal. Faptul că Gaudeamus are, ca organizator principal, Radioul e un lucru bun. îmi este foarte limpede, ca să nu mai stărui, de ce televiziunile nu se arată mai interesate de promovarea cărții (frumoase și de învățătură). Un merit totuși trebuie recunoscut oamenilor lui Cristian Hagiculea: fie și la miezul nopții au acordat un spațiu onorabil Cărții. în acest timp, la Pro-tv se
Ziua Națională, Cartea și Johnny Răducanu by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15669_a_16994]
-
și de condei găsești mai mulți răuvoitori și antisemiți, decît prieteni dispuși să priceapă și să ajute". Și pleda pentru izbăvirea prin sionism a evreilor care să-și creeze, după îndemnul cutezător al lui Herzl, un stat al lor. "Evreii, stăruie Galaction, trebuie să se înapoieze la vechiul lor cămin. De atîta timp de cînd au fost aruncați din țara lor, ei călătoresc și trec printre celelalte neamuri, ca niște oi printre mărăcini. Prea multă lînă rămîne în mărăcini! Și dușmanii
Ediția Galaction by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15712_a_17037]
-
ai culturii elene din diaspora. Inedită a fost maniera de desfășurare a simpozionului. În paralel cu comunicările prezentate de specialiști din Marea Britanie (profesorul Roderick Beaton, de la londonezul King's College, autor al unei Introduceri în literatura greacă modernă, care a stăruit asupra prezenței, modeste, a romanului grec în spațiul anglo-saxon), Italia (Caterina Carpinato din Veneția, care s-a oprit, la rându-i, asupra traducerilor din literatura neoelenă realizate în patria lui Dante în ultimul deceniu), România (care, din fericire, cu cele
,,Dimensiunea europeană a literaturii neoelene" by Elena Lazăr () [Corola-journal/Journalistic/15737_a_17062]
-
izvorît din armonziarea primelor două. Discursului inițial nu i se lasă, practic, nici o șansă. În genere, Adrian Marino vădește o mentalitate de asediat, un complex al izolării. Ceea ce la alți foști deținuți de conștiință s-a risipit, la d-sa stăruie sub chipul unei permanente impresii că nu e înțeles, că nu e îndeajuns de prețuit, care, chiar dacă admitem că pornește de la un sîmbure minim al realității, este mult exagerată, transformată într-un laitmotiv lamentuos-incriminator al personalității. Împrejurarea indiscutabil dureroasă că
Adrian Marino între lumini și umbre (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15763_a_17088]
-
Proporțiile, "diferențele de grad", nuanțele - nu știrbesc cîtuși de puțin adevărul acesta general". Apoi polemizează, cu argumente valabile, cu opiniile știute ale lui Werner Sombart despre evrei și spiritul lor comercial. După care se oprește analitic asupra ipostazei antisemitismului religios, stăruind asupra faptului că religia creștină s-a născut în spațiul iudaismului și că Apostolul Pavel, el însuși evreu, i-a conferit un caracter internațional. Respinge, totodată, acuzația de deicism adusă evreilor, relevînd că Iisus "a fost arestat de poliția romană
O carte, din 1945, despre antisemitism by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16130_a_17455]
-
și financiari puternici evrei, apelînd, în sprijin, la Hitler. Cînd în 1937 bancherul evreu Goldschmidt intră în criză financiară, în locul lui și a celorlalți burghezi evrei se instalează burghezia germană. Intervine și criza intelectualității germane, lovită, și ea, economic. "Nimic, stăruie Claudian, nu oglindește mai fidel legătura strînsă dintre criza economică germană și popularitatea lui Hitler decît paralelismul, adesea arătat, dintre numărul șomerilor germani și numărul alegătorilor germani." Aici Claudian are dreptate perfectă. Într-adevăr, declasații, ratații, aventurierii aglomerează mișcarea nazistă
O carte, din 1945, despre antisemitism by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16130_a_17455]
-
ca să zic așa, din mai multe crize: a scrisului, a tipăritului, a cititului și a colportajului". La S.S.R., el, ca președinte, a încercat să rezolve componenta scrisului și, implicit, a tipăritului, optînd pentru importul de hîrtie, care e mai ieftină. Stăruia asupra aproape inexistentei acțiuni de publicitate pentru răspîndirea cărții (el numea asta colportaj). Și adăuga: Ne trebuie aici o inițiativă particulară. Sforțarea trebuie făcută de editori și librari, pe care statul poate să-i sprijinească". Deh, vorbea acum ca înalt
Integrala Rebreanu spre final by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16145_a_17470]
-
fiind, apoi, tradus în multe limbi, printre care și în limba sa natală, unele chiar de el tălmăcite. Și ediția pe care o comentez, conținînd două scrieri evocînd aplecarea spre vagabondajul aventuros prin meleagurile mediteraneene africane e, desigur, autobiografică. Degeaba stăruia mama sa, o biată spălătoreasă din mahalaua Brăilei, să-și facă un rost specializîndu-se într-o meserie și, apoi, făcîndu-și un cămin al său care să-i mai aducă și ei puțină alinare. El se mulțumea cu cele mai surprinzătoare
Un vagabond cu mare har by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16176_a_17501]
-
La Wallonie etc. După ce editase și o revistă proprie în limba franceză, La Beau Danube Bleu, în 1905, autorul Bronzurilor se angajează într-un nou voiaj la Paris, spre a-și publica romanul Le Calvaire de feu. Nostalgia Franței cosmopolite stăruie. Încercarea finală a poetului de-acum vîrstnic de-a atrage atenția asupra sa în mediul francez se produce în 1910-1913, nu prea fructuoasă, dar ilustrativă pentru "visul de glorie și putere" (T. Vianu), care-l mistuie pururi. Deci un tipic
Un conspect Macedonski by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16172_a_17497]
-
cîini de plumb. E o monotonie scîrbită și pompoasă cu tot dinadinsul în acest ritual al cotidianului vizat de Faulkner; gesturile sunt însăși lumea unui nemărginit plictis." (traducere spontană după un articol din aceeași lucrare Dicționarul biografic al autorilor). * Am stăruit asupra opiniilor celor trei mari europeni, mai ales asupra textului aparținînd lui Sartre, spre a face și mai evidentă diferența dintre vederea lor literară și a prozatorului american ce avea să primească Premiul Nobel în 1949, cu mai puțin de
Tatăl nostru Faulkner by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16180_a_17505]
-
premonitoriu: "Căci fără cultură poate încă trăi un popor cu nădejdea că la momentul firesc al dezvoltării sale se va ivi și această formă binefăcătoare a vieței omenești; dar cu o cultură falsă nu poate trăi un popor și dacă stăruiește în ea, atunci dă un exemplu mai mult pentru vechea lege a istoriei: că în lupta între civilizarea adevărată și între o națiune rezistentă se nimicește națiunea dar niciodată adevărul." Titu Maiorescu este, totodată, adeptul europenizării care atîta a deranjat
Titu Maiorescu, azi by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16191_a_17516]
-
din Criticele lui Titu Maiorescu, pe care o comentez, reproduce textul ediției din 1967 al doamnei Domnica Filimon, ireproșabil sub raport filologic. Prefața stimatului meu coleg de breaslă dl. Dan Mănucă e, negreșit, informată și dreaptă, dar parcă prea mult stăruie asupra rolului Junimei ca factor de presiune asupra spiritului public al epocii, fără să se gîndească, totuși, că ar fi fost necesară dezvoltarea ideii valorii încă actuale a maiorescianismului. Titu Maiorescu, Critice. Ediție îngrijită de Domnica Filimon. Studiu introductiv de
Titu Maiorescu, azi by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16191_a_17516]
-
Și, de notat, Turcia era încă neutră. Abia la sfîrșitul lui octombrie 1914 Germania forțează Turcia să intre în război. Lupta navală a Angliei pentru deblocarea Dardanelelor eșuează, deși muniția turco-germană era pe sfîrșite și dacă forțele navale britanice mai stăruiau ar fi învins. De menționat e că intrarea în război a Bulgariei, tot de partea Puterilor Centrale, a dus la posibilitatea declanșării genocidului armenilor. Imperiul Otoman era izolat de restul lumii, cu excepția Germaniei și a Austriei. Așa se face că
Genocidul armenilor din 1915 by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16211_a_17536]
-
propriu, ci am renunțat la partidul al cărui președinte eram ca să ajut unificarea liberală? Că renunțînd la președinție nu luam fața scenei, ci tocmai dimpotrivă? Dl Comoroșan nu se va încurca în astfel de subtilități. Și nici eu nu voi stărui să-l aduc la sentimente mai bune. Ura îl orbește pînă la a nu ști prea bine, nu ce am făcut eu, dar ce a făcut chiar d-sa. În 1994 mi-a solicitat un interviu, publicat apoi într-o
Ura la români by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16290_a_17615]
-
basme ale viitorului, și de la planurile avîntate ale adolescenței și ale primei tinereți pînă la activitatea efectivă a maturității, cu bătaie imediată, criteriile lor ajung să difere radical. Unele proiecte nerealizate se mistuie în nebuloasele sufletului fără efecte notabile, altele stăruie, revin la suprafață aidoma unor nostalgice fantasme. Dar cutez a crede că o viață lăuntrică reală nu s-ar putea întemeia decît pe o sumă de neîmpliniri, care-i dau un accent sacrificial. Perfecțiunea e intangibilă, iar urmărirea ei cere
Gheorghe Grigurcu - "Viața mea la Târgu-Jiu? Neantul mobilat cu o bibliotecă..." by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16257_a_17582]
-
creatorului"), nu putem a nu-i remarca insuficiențele: carența de dramatism lăuntric, de încordare vizionară, mascată de redundanță, de trucuri filosofante ori pseudohermetice, confuzia asociată cu procedeele unui simulacru naiv de abisalitate, care se răsfață pe spații neîngăduit de largi. Stăruie în discursul său aerul echivoc al unui iluzionism, alura dibace a unei prestigiditații. Ion Caraion i-a sesizat cu perspicacitate deficitul de substanță, înlocuită prin artificiu (frecvent prin jocuri de artificii). În amplă proporție, turmentat de glorie, Nichita Stănescu s-
Gheorghe Grigurcu - "Viața mea la Târgu-Jiu? Neantul mobilat cu o bibliotecă..." by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16257_a_17582]
-
fost, în Consiliile de Coroană din 1914 și 1916, împotriva alianței cu Antanta, a murit supărat în 1919, după ce a declarat că "România are atîta noroc încît n-are nevoie de bărbați de stat". Dl Ioan Adam are dreptate cînd stăruie că Al. Marghiloman, alt om politic conservator, n-a fost, în timpul primului război mondial, un colaboraționist trădător. El a fost solicitat de regele Ferdinand (la sfatul lui Ion I.C. Brătianu) să devină prim-ministru, însărcinat să trateze cu inamicul cunoscutul
Oameni politici în discursuri by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16393_a_17718]
-
unei previziuni, bazată pe imensa lui informație. Cînd rușii au obținut primele victorii în bătălia cu tancuri de la Kursk, mi se pare, directorul cenzurii și-a prezentat lui Ică Antonescu demisia. Primul-ministru i-a refuzat-o, dar cum Mircea Grigorescu stăruia, mareșalul Antonescu s-a înfuriat (Mircea Grigorescu avusese grijă să comunice motivele plecării: foarte probabila întoarcere a soartei războiului!) și l-a destituit. Cu ordinul cu pricina din Monitorul Oficial s-a apărat Mircea Grigorescu de cîte ori autoritățile comuniste
Mircea Grigorescu (1908-1976) by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16402_a_17727]