578 matches
-
-o, această tematică, pentru a da uitării gustul său sălbatic și forța sa subversivă. Dar aceste "Canada dry" teoretice nu înșeală pe nimeni. Iar spiritele lucide știu să ajungă la izvoarele vii ale gândirii fără să se oprească la apele stătute ale acestor pensum de ocazie. De aceea, este inutil să polemizez. Timpul face întotdeauna selecția. Este de ajuns deci, fără a fi fanfaron, să continui cu îndrăzneală. Orice idee autentică presupune curaj și necesită o atitudine fermă și decisă. În fața
by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
foarte aproape de ei, s-au trântit pe burtă în grâu. După ce s-a depărtat, au pornit din nou la drum, schimbând puțin direcția față de traseul șoselei. Mergeau direct prin holde și arături. Au găsit un ochi de apă de ploaie stătută, în fundul unui șanț și cum erau însetați, li s-a părut un dar dumnezeiesc. Așezându-se în patru labe au sorbit cu nesaț și parcă se învioraseră. Luminile îi chemau din depărtare. La un moment au părăsit linia, care făcea
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
doparie con competenza nazionale, mă le stesse potrebbero essere in-dette, nelle due forme sopra descritte, anche dalle Amministrazioni locali (Regioni, Comuni). Îl "Testo unico degli enti locali 267/2000, Titolo I, Disposizioni Generali" , disciplina i contenuti e le modalità degli stătuți degli Enti locali e prevede la partecipazione popolare attraverso consul-tazione della popolazione, nonché le procedure per l'ammissione d'istanze, petizioni e proposte di cittadini singoli o associati șu materie esclusivamente di competenza locale (TUEL 267/2000 art.6 comma
[Corola-publishinghouse/Science/84978_a_85763]
-
impiegato, dalla Repubblica di Sân Marino e dalla Repubblica Federale Svizzera. În Italia, tale istituto non è previsto dalla Costituzione, solamente la Regione autonomă della Valle d'Aosta e la Provincia autonomă di Bolzano hanno introdotto l'istituto nei loro stătuți (previsto dal Dlgs18 agosto 2000, n. 267 art.8), se ne sono svolti fino al 2012 tre referendum propositivi. La notizia è degna di notă, în quanto rappresenta un tentativo di condivisione delle scelte politiche, comunque lontano dagli obiettivi delle
[Corola-publishinghouse/Science/84978_a_85763]
-
delle Doparie possono variare în base alle esigenze e agli obiettivi dei proponenti. L'istituto delle Doparie, ad oggi în Italia, è riconosciuto e ammesso nello Statuto del PD e nel movimento Possibile di P. Civati, în verità ambedue gli stătuți parlano di "referendum interni" istituto che emula, semmai, l'operatività delle Doparie. Le differenze, tra i due istituti, non sono del tutto minimali : nel caso di referendum deliberativo o approvativo, (presente nello statuto del PD), la decisione della maggioranza dei
[Corola-publishinghouse/Science/84978_a_85763]
-
deliberativo, così come previsto dal PD col vincolo del risultato, allontana la struttura partitica dal ruolo di mediatore politico e rende vano l'intento delle Doparie di allargare la democrazia rappresentativa attraverso forme di democrazia partecipativa. Tuttavia, assumere nei propri stătuți forme di partecipazione (Sistema informativo per la partecipazione per îl PD), seppur articolate e quasi limitative, è un atto di consapevolezza riguardo al divario tra elettori e partiți. E - democracy e doparie "Le doparie non sono consultazioni elettroniche tra partiți
[Corola-publishinghouse/Science/84978_a_85763]
-
nelle amministrative del 2008 a Bitonto paese în provincia di Bari; la citazione nelle mozioni a segretario del PD di Ignazio Marino nel 2009 e di Giuseppe Civati nel 2013; l'inserimento del referendum propositivo, succedaneo delle Doparie, în alcuni stătuți di partito). Alcune critiche, rivolte all'utilizzo dell'istituto sostengono: • îl tema "della follia della folla" come rischio di operare scelte în maniera collettiva; • îl pericolo, che în una società dello spettacolo sia l'emozione a prevalere sul senso critico
[Corola-publishinghouse/Science/84978_a_85763]
-
trăgea un fotbal în biserică, de pildă. O poartă era naosul, iar altarul - cealaltă. Undeva în Valea Spumoasă se juca de-a indienii. Acolo era o peșteră cu două intrări. E și acum - și miroase a urs peștera. Încins miroase, stătut. Între rugi de zmeură și ferigi buboase. Femeile n-aveau dreptul să pătrundă acolo. Doar războinicii. Spune și asta ceva despre originea sacrului. Și războinicii ăștia, odată, au atacat un trenuleț care ducea bușteni la Fabrica de Hârtie. Pe mecanic
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
Era un traumatism profund și dureros pe care îl resimțim și azi: nictofobia (frica de întuneric). Eram amețiți de foame, de frig, de lipsa unui somn igienic, sănătos și îndestulat, pe când în cameră se făcea tot mai simțit un aer stătut și greoi peste care plana fumul dens, înecăcios și grețos al sfârâitului lumânărilor arse. Respiram tot mai greu. Ochii ne usturau și lăcrimau. Dar de ce, Doamne? Pentru ce să suferim atât? Din ce pricină? Vreau să știu! Spune! "Dă-mi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
reviste literare, adică fără dezbateri, fără cronici ale noilor apariții, fără interviuri, fără descoperiri de istorie literară, fără selectarea critică a literaturii la zi. Cum ar fi? Tot Marta Petreu ne răspunde: „Cultura română s-ar transforma într-o baltă stătută; sau într-un surdomut orb.“ Mai concis, mai limpede, mai tulburător nu se putea răspunde. De fapt, fără reviste nu se prea poate vorbi de mișcare literară, fiindcă revistele sunt acelea care, prin apariție ritmică, ne dau sentimentul avansării în
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
sentimentul avansării în timp. La o săptămână, la două, la o lună, potrivit datei când apar pe piață cu noile numere, revistele marchează porțiuni de timp literar consumat. Fără ele s-ar înstăpâni, acaparantă, impresia de nemișcare, de stagnare („balta stătută“ de care vorbea Marta Petreu). Aș mai spune că, pe lângă dinamism, revistele dau vieții literare mai multă culoare - vieții literare și chiar vieții. Sunt sigur că, fără reviste, mie cel puțin, viața mi s-ar părea mai ternă decât este
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
spre linia de tramvai - zgomotul și rumoarea străzii erau cât se poate de deranjante pentru niște începători ce voiau să învețe atingerea stării fără gânduri. Așa că... geamurile rămâneau mai tot timpul închise. Întunericul sălii și bezna culoarului, aerul închis și stătut (ca de casă bătrânească și neaerisită de multă vreme), zgomotele stridente ce penetrau dinspre exterior... nimic din toate acestea nu te-ar fi determinat să staționezi prea mult în incinta respectivă. Dacă aș mai fi ținut cont de mulțimea planșelor
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
care este așezată dintotdeauna masa în sufragerie, unde a fost depusă răposata. În vis, mătușa nu arăta deloc bine, partea de jos a feței se lăsase și se umflase cumva (aducându-mi aminte - tot în vis - de secvențele cu cadavrul stătut al lui Ceaușescu!). Ca și cum mi-ar fi ghicit repulsia, cineva, mâna unei persoane nevăzute a aruncat deasupra moartei o învelitoare, un fel de draperie din pânză ușoară. Și deodată, sub această învelitoare, ceva a început să miște, să se miște
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
pe lângă ureche; zumzetul lui mă înnebunește. Încerc să-l ucid, dar e mult mai iute decât mine. Dispare și reapare provocator. Captiv Am clipe când pierd orice contact cu vacarmul vieții. Tăcerea bruscă și neașteptată face să-mi fiarbă sângele stătut, care caută un mod de a ieși din trup, de a-mi marca dâra existențială. Mă simt captiv în cosmosul ăsta tiranic, la formarea căruia și eu, în măsură infimă, am contribuit; bătăile inimii mele, micile mele gesturi fac și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
ispitele lui de pezevenghi bătrân, codoșul văduvelor și nevestelor cu bărbații duși la munte și rele de muscă, pe care aș minți dacă v-aș spune că nu le-am așteptat În odaia mea, tremurând de dorinți ca un june stătut, cum eram. În curte cu mine locuia notarul satului, cu tinerețile și sănă tatea lui mâncate de nopți petrecute prin șantanele de la oraș, de unde rămăsese cu nervii zdruncinați, stomacul ruinat și cu amintirea unor stupide refrene de cuplete: Holera este
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
telemeaua lor grasă de toamnă, bând vin de-al locului și lăsându-mă apoi tras de telegarii lor, negri sau bălani, după cum Îi poftea buricul femeii iubite; aici, În Giurgiul cu vecinătatea Sudului ațâțător, cu apele lui tulburi, vii și stătute și cu turnul de strajă genovez Înfipt În inima orașului, am văzut două lucruri iarăși de amintit: o podgorie pe chiar malul Însorit al Dunării, scăpată ca prin minune de flagelul filoxerei și cu butuci centenari de viță veche românească
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
legătura Orientului cu Occidentul, înseamnă înfloritor belșug, înseamnă importanța negustorească a Moldovei pentru Europa. Prin drumurile ei se scurg mărfurile și bogățiile Levantului pentru Europa și înapoi; fără ele, ne-am îneca în propriul nostru suc, ca într-o baltă stătută. Nu știu care dintre noi are mai multă nevoie de celălalt. Poate că eu ar trebui să vă mulțumesc... că mă lăsați să vă ajut. Aș vrea să mă înțelegi... Și... și să mă ierți. Știu că te-am dezamăgit. Ți-am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
și în vânzoleala unei petreceri deocheate. Începea să tânjească îndată ce nu se mai afla în mijlocul unei gălăgii sau al unui fel sau altul de exces sau de tumult, suferind atât de rău de asta încât timpul lui părea că e stătut. S-a apucat cu patimă de pictură după ce marea lui patimă pentru chimie a trecut sau a început să se stingă în urma cru de lor dezvăluiri fără temei care s-au făcut în privința aceasta. Picta aproape cât era după-amiaza de
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
împărătesc după patru ani de suferință. Împăratul o pedepsește pe baba care îl transformase în purcel și face nunta și cumetria deodată. Stan sau Ipate din Povestea lui Stan Pățitul ăbasm apărut în Convorbiri literare din 1 aprilie 1877) e flăcău stătut, harnic și strângător, dar singuratic. Îl urmărește un diavol, care vine la casa lui ca un copil sărman, care ar vrea să intre la stăpân. Stan îl tocmește pe acest Chirică pentru trei ani, cu învoiala ca la sfârșitul acestora
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]
-
cu inscripția Jordan River așezată chiar pe sol, lângă intrarea într-o estacadă de lemn. Victorie! Victorie! Am ajuns! Alerg până la balustradă, mă aplec peste ea și descopăr, la nivelul solului, un mic bazin de decantare cu apă mai curând stătută și aparent puțin adâncă, de culoare nedefinită, ceva între murdar și cafea cu lapte. Repet, apa nu curge, stagnează. Pasionați de botezuri sacre, e mai bine să vă abțineți! Iar pentru a vă spăla de păcatul originar găsiți ceva mai
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
nord. Agro romano nu mai era deșertul contemplat de Chateaubriand. Vedeai aici gospodării prospere înconjurate de eucalipți, dar din punct de vedere administrativ Roma se afla tot în zona "malarică": imediat ce ajungeai pe dealurile Sermoneta și Piperno spre Terracino, apa stătută a mlaștinilor Pontice luceau în stufărișul cîmpiei; iar cazurile de paludism se întindeau, prin mlaștinile de la Maccarese populate cu turme de bivoli negri, pînă dincolo de Pisa; vestitele "castelli romani" Frascati, Albano, Castelgandolfo nu erau, nici ele, scutite. Se poate măsura
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
ne pese / totul e adevăr, chiar și minciuna / totul e minciună, chiar și adevărul - / întunericul se face singur.” Privirea amar-retrospectivă, ajunsă la capătul lumii, devine viziune întoarsă, urzind peisaje postapocaliptice, prin care poetul rătăcește ca un strigoi: „Noapte cu bube. Stătută ca o baltă. / Mă-ntorc de pe lumea cealaltă. Dracul mână caii. Surugiul doarme. Luna atârnă de pe cer ca o tenie. / Orb și fără părinți, ca o mută vedenie, / între cranii și arme. Vin de pe vremea când sângele picura din panoplie
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286096_a_287425]
-
fi putut inventa așa ceva, dar n-a vrut. — De ce? Pentru că nu voia să vorbească cu ei. Sunt niște creaturi dezgustătoare și vorbesc o limbă oribilă. Îți zgârie pur și simplu timpanul. Nu mănâncă decât putreziciuni și gunoi. Beau doar apă stătută. Pe vremuri locuiau sub morminte și se hrăneau cu carnea morților. Înainte de a se practica incinerarea. — Nu mănâncă oameni vii? — Nu, dar dacă te prind, te țin sub apă până putrezești. — Aoleu! Tare-mi vine să mă-ntorc. Ne-am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
în când privirile fără să vreau. Acolo, printre Întunegri, mă așteptam parcă să văd stelele și luna. Dar nu se vedea nimic. Simțeam greutatea beznei care mă apăsa. Nici o adiere de aer proaspăt. Nici n-avea cum să nu fie stătut. Mă copleșea tot mai mult. Trăiam cu senzația că se îngreunează chiar propria-mi existență. Respirația, mișcarea mâinilor, a picioarelor... totul părea învăluit într-o mlaștină densă. Parcă nu eram în subteran, ci undeva pe o planetă spațială. Forța gravitațională
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
Calabria a realizat-o cu mult înainte, în ascundere, în umilință, în simplitate. Ar fi dorit să-l vadă înfăptuit imediat, pe scară mare și la un nivel tot mai înalt, dar s-a mulțumit să miște numai puțin apele stătute, însuflețit de acea credință evanghelică a «grăuntelui de muștar, care mișcă munții». Prietenii evrei Vechiul ghetou ebraic din Verona se afla aproape de locuința lui don Calabria. Se întâlnea frecvent cu copiii și adulții de religie ebraică, cu care stabilea legături
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]