1,428 matches
-
PRINZÎNDU-ȘI MÎNUȚA ÎNTRE GRATIILE CUȘTII UNUI IEPURE, care i-a ros trei degete și o jumătate de ureche. Micuța Tracy Caluzzo, din Indianapolis, fusese lăsată de... ” (MERIDIAN - nr. 40/1992Ă O notiță găsită într-una din gazetele aduse în Stabiliment. Pentru că unui sugar, un iepure i-a mâncat câteva degete și i-a ros o ureche, încerci satisfacția unei confirmări neașteptate. Urecheații Filozofului capătă consistență: nu sunt plăsmuirea aberantă a unui prozator cuprins de spaime! Iepurii pot devora oameni! Când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
cu excepția unor santinele, plecată într-un exercițiu. Asediat, Lazaretul și-a deschis porțile; Romancierul a nimerit direct în mâinile mulțimii: a fost spânzurat primul. Efectul eliberării neașteptate. L-au urmat, în ștreang, Doctorul și Magistratul, refugiat într-unul din pavilioanele stabilimentului. Din pături și cearșafuri, a fost încropită momâia Castelanului, ridicată și ea de grumaz, alături de cei trei. Primarul nu a fost găsit nicăieri; se pare că fusese avertizat. Oamenii Magistratului nu au pățit nimic; se arătaseră de partea Comitetului Cetățenesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
populară va numi cu un scrâșnet moral de consoane, „crâșmă”. La începutul secolului al XVII-lea, deși cuvântul „crâșmă” nu prea era folosit, așezământul ca atare era binecunoscut. Numai în Stambul existau - martore ne stau documentele vremii - zeci de asemenea stabilimente, unde turcul de rând, oșteanul viteaz, veteranul operat de plăgi, temnicerul tăcut, eunucul energic, veneau să pună țara la cale, lângă un rachiu de orz sorbit agale, cu ochii ațintiți în zare sau, în câteva cazuri, de-a dreptul scoși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
săptămâni, probabil pentru că nu avea încă destulă forță să se cațere pe pervazul ferestrei, îl aruncă însuși doctorul. Episodul 151 O SENZAȚIE FIREASCĂ Suntem pe cale să pătrundem, de nu îți fi uitat, alături de bunii noștri călugări Metodiu și Iovănuț, în stabilimentul signorei Maxima. Mâna povestitorului prin care se mișcă gâlgâind domol sângele încă fără primejdii infectat de plumbul atâtor și atâtor pagini citite narând alte și alte intrări în stabilimente asemănătoare e gata să purceadă întins la treabă. Micul Balzac ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
îți fi uitat, alături de bunii noștri călugări Metodiu și Iovănuț, în stabilimentul signorei Maxima. Mâna povestitorului prin care se mișcă gâlgâind domol sângele încă fără primejdii infectat de plumbul atâtor și atâtor pagini citite narând alte și alte intrări în stabilimente asemănătoare e gata să purceadă întins la treabă. Micul Balzac ce doarme în noi scâncește, își mișcă piciorușele: ar urma o descripție. Descrie-mi unde locuiești, ca să-ți spun cine ești. într-o pagină, cu substantivul curat și cu epitetul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
o pagină, cu substantivul curat și cu epitetul bine aranjat, faci din colibă un palat. Dar iată că ascultând tropotul tot mai apropiat al frazelor ce se pregătesc în mintea lui să cuprindă un perete, o încăpere, un apartament din stabilimentul signorei Maxima, povestitorului i se face lehamite. Senzație firească, ce se-abate și în proză de vreo două ori pe an. Literatura - redarea viului de către un om - cui prodest? se întreabă povestitorul. Alte poziții, aceleași virgule, alte discuții, aceleași linii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
Narratore”. „Felicissima di conoscervi. Vado a prepararvi il caffé”. „Non si disturbi, signora”...î, plictiseala te cuprinde și jalea te răpune. Dar nimeni nu-și alege secolul și cu atât mai puțin personajele. Astea sunt - cu ele povestim. Intrând în stabilimentul signorei Maxima, Metodiu și Iovănuț se uitară cu băgare de seamă în toate părțile. Episodul 152 îN CARE CETITORIUL O VA CUNOAȘTE PE NESPUS DE FEMEIA LAURA Signora Maxima îi conduse pe o scară de lemn în spirală până la catul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
căpitanul Tresoro, doctorul Peleto, surorile Acetosa, bătrânelul Toto și încă un individ de care am pomenit mai înainte care nu scosese o vorbă tot timpul mesei și pe care, oricât ne-am străduit, n-am reușit să-l identificăm. Curând, stabilimentul signorei Maxima fu cuprins de liniște. Nu se auzea decât orologiul de la San Marco bătând încontinuu noaptea jumătate și sforăitul egal, de om nemulțumit, al căpitanului Tresoro. Intraseră cu toții în lumea viselor, fiecare după puterile lor, de la fiecare după capacități
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
limba lui, cot la cot cu ceilalți, primele cuvinte auzite: „Capitolul întâi. Facerea lumii. La început a făcut Dumnezeu cerul...”. Apoi se trezi. Episodul 166 VISUL BĂTRÂNELULUI TOTO în culcușul său zdrențuit de sub scara ce ducea la catul întâi al stabilimentului signorei Maxima, bătrânul Toto, făcut covrig, cu mațele chiorăindu-i de foame, visa că era senator roman. în adâncurile sufletului său, Toto știa că ar fi fost exagerat să se viseze printre senatorii de frunte ai Romei, așa că se făcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
marelui repaus. Episodul 169 A RIVEDERCI în sfârșit se vestiră și zorii, sărutând cu degetele de auroră mucegaiul clădirilor, puturoasa apă întunecat verzuie a canalelor, pleoapele urduroase ale lumpenului sculat deja în capul oaselor etc. Visele celor care visau în stabilimentul signorei Maxima se încețoșară, târându-se spre sfârșit. în gondolele legate în fața porților se urcară zgribulind de frig și grăbindu-se spre treburile lor, indivizii cu trei de „i”: zarzavagiii, geamgiii, zapciii, cafegiii și fiii unor oameni bogați ce se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
zarzavagiii, geamgiii, zapciii, cafegiii și fiii unor oameni bogați ce se întorceau acasă de la ibovnice. La ferestre, gospodine matinale, cu un vag surâs de satisfacție pe chip ori văduve cu fețe nemulțumite scuturau perne și cearceafuri. Pe scara interioară a stabilimentului Metodiu și Iovănuț, care-și făceau rugăciunea de dimineață în camera lor, auziră tropotind pași. — „... Aștept învierea morților și viața veacului ce va să vie. Amin.” - încheie Metodiu, sculându-se de pe genunchi. — Amin - făcu și Iovănuț, înăbușindu-și un căscat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
le reținem noi porțiile? — Ei, atunci, la revedere! - zise Metodiu. — Să ne scrieți! - spuseră lăcrimând surorile Acetosa. — Aveți grijă la răscruci, sunt hoți - îi sfătui doctorul Peleto. Zvelta Laura sări de la masă și-n timp ce călugării noștri ieșeau în fața stabilimentului căutând din ochi o gondolă liberă, ea îi ajunse din urmă. — Știi, preacuvioase - spuse cu însuflețire plăcuta femeie - vreau să-ți mulțumesc din suflet: aseară, după ce-am mâncat dovleac, așa cum mi-ai spus dumneata, nu l-am mai visat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
din cer zicînd Ilie! Ilie! și el răspunzînd cu strigăt mare: Abba! Adonai! Și-l văzură pre El chiar pre El ben Bloom Elijah prin norii de Îngeri Înălțîndu-se În splendoarea strălucirii Într-un unghi de 45 de grade peste stabilimentul lui Donohue În strada Little Green precum piatra dintr-o praștie.“ S-a terminat primul volum, mai bine nu citeam. E ca o premoniție. Cine știe ce mai e În stare să facă, Doamne ferește. Perdeaua a prins să se umfle zgîlțîită de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
o ciudată construcție subterană, destinată inițial a fi un W.C. public. Cum drumurile frumoase nu duc departe, nici vespasiana aceasta nu și-a văzut decît În parte visul cu ochii. Oameni i-au descoperit menirea virtuală dinainte de a deveni un stabiliment public cu instalații sanitare, cu om de serviciu și firmă la intrare. Lucrarea nu Înainta, În schimb, În adîncurile ei se depozitau reziduurile biologice ale tuturor rătăciților pe aceste meleaguri. Curînd acest loc de seducție sui generis amenința să alunge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
plină de Îngrijorare. — Haideți, intrați. Aceasta e librăria tatălui meu, căruia vreau să vă prezint. Cerșetorul s-a chircit Într-un mănunchi de jeg și de teamă. — Nu, nu, În nici un caz, pentru că nu sînt prezentabil, iar acesta e un stabiliment respectabil; am să vă fac de rușine... Tata se ivi În ușă, Îl examină rapid pe cerșetor și apoi mă privi pieziș. — Tăticule, acesta este Fermín Romero de Torres. — Slujitorul domniei voastre, zise cerșetorul aproape tremurînd. Tata Îi zîmbi senin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
unui incunabul. Avea o prezență funebră și incandescentă, ca un blestem În straie de duminică. — Dacă Îmi veți spune cu ce vă pot servi... — Mai degrabă eu sînt cel care veneam să vă fac un serviciu dumneavoastră. SÎnteți proprietarul acestui stabiliment? — Nu. Proprietarul e tatăl meu. — Pe nume... — Eu sau tata? Individul Îmi adresă un surîs mucalit. Un hlizit, mi-am zis În sinea mea. Atunci, voi porni de la ideea că afișul cu Sempere și fiul se referă la amîndoi. — SÎnteți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
dați de naiba. Presupun că sînteți la curent cu activitățile cetățeanului Federico Flaviá. — Don Federico e ceasornicarul cartierului, un om pe cinste, și tare mă Îndoiesc că-i un derbedeu. — Vorbeam de pederaști. Am aflat că păpușelul ăsta vă frecventează stabilimentul, presupun că pentru a cumpăra povestioare romantice și pornografie. — Și pot să vă Întreb ce vă pasă dumneavoastră? Drept unic răspuns, Își scoase portofelul și Îl Întinse deschis pe tejghea. Am ridicat o legitimație de polițist, slinoasă, cu fața individului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
noapte, spre zori, pe cînd orașul Își dormea somnul atît de meritat de popoarele harnice, don Federico Flaviá i Pujades, vecinul stimat care a contribuit atît de mult la Îmbogățirea și recreerea acestui cartier, În rolul său de ceasornicar din stabilimentul situat nu mai departe de trei uși de-aici, de la librăria dumneavoastră, a fost arestat de forțele siguranței statului. Am simțit cum mi se face inima cît un purice. — Doamne Iisuse Hristoase, glosă Merceditas. Fermín pufni, decepționat, căci, după cum se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
l-a scos În stradă deghizat În muierușcă. Iscusința lui În a repara de la ceasuri de mînă și pînă la mașini de cusut a fost Întotdeauna proverbială, iar persoana sa, apreciată de toți cei ce-l cunoaștem și Îi frecventăm stabilimentul, inclusiv de cei care nu vedeau cu ochi buni ocazionalele lui escapade nocturne etalînd perucă, zulufi și rochie cu buline. — Vorbiți de parcă ar fi răposat, spuse cu teamă Fermín, consternat. — Răposat nu, slavă Domnului. Am oftat, ușurat. Don Federico locuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
pentru comercializarea spirtoaselor. Localul se numea La pasul bun. Mulți îi spuseseră că, pentru un birt, numele acela nu era foarte potrivit. Le răspunsese tăios că nu ar fi acceptat altul și că el știa de ce-și numise astfel stabilimentul, chiar dacă ceilalți nu știau, și oricum nu dădea doi bani pe părerea lor. Drept urmare, neînțelegerea aceasta avu darul să-i pună pe toți de acord. Cei mai mulți găsiră că, în definitiv, nu era un nume așa de rău, suna bine, distins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
seara, anul 1883. Noi C.N. Nicolescu comisarul secției 18 din Capitală fiind informat de D.D. Ocășeanu și V. Siderescu, că amicul lor dl. Mihail Eminescu, redactorul ziarului Timpul ar fi fost atins de alienație mintală, că s-au dus la stabilimentul de băi din Str. Poliției, nr. 4, de acum 8 ore și că încuindu-se în baie, pe dinăuntru, refuză să deschidă, Constatăm că la moment am mers la localitate, în str. Poliției, nr. 4, la stabilimentul de băi al
MITUL EMINESCU SAU DE LA OM LA GENIU de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 911 din 29 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363886_a_365215]
-
au dus la stabilimentul de băi din Str. Poliției, nr. 4, de acum 8 ore și că încuindu-se în baie, pe dinăuntru, refuză să deschidă, Constatăm că la moment am mers la localitate, în str. Poliției, nr. 4, la stabilimentul de băi al casei Mitrașevski, unde am fost informat de oamenii de serviciu, că un domn, se află închis în camera nr. 17 și că le-a cerut 10 ouă crude."(Augustin Z.N. Pop, Întregiri documentare la biografia lui
MITUL EMINESCU SAU DE LA OM LA GENIU de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 911 din 29 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363886_a_365215]
-
această perioadă un rol deosebit în dezvoltarea economiei de tip urban. Studiul dezvoltării principalelor orașe ale Olteniei din această perioadă, cu deosebire al Craiovei și Severinului, relevă cu pregnanță rolul deosebit al boierilor întreprinzători în fondarea și susținerea unor inițiative, stabilimente, societăți sau afaceri comerciale, industriale, financiare, de tip capitalist, modern 15. Contrar unor păreri privind dispariția boierimii din cauza incapacitătii acestei clase de a se adapta la noile condiții și a unui proces de involuție, datorat imobilismului de care ar fi
DR. MITE MĂNEANU, BOIERII ŞIREFORMELE DE MODERNIZARESTATULUI NAŢIONAL DIN TIMPUL DOMNIEI LUI ALEXANDRU IOAN CUZA(1) de VARVARA MAGDALENA MĂNEANU în ediţia nr. 917 din 05 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363929_a_365258]
-
întrebă procuratorul. -Mărite, am reușit să duc la îndeplinire porunca domniei voastre, dar lucrurile au fost îngreuiate din cauza evenimentelor legate de Pesah și de îmbulzeala creată cu acest prilej. -Ai aflat ceva despre tâlhar? -Este în Ierusalim mărite la un stabiliment al arhiereului Caiafa. Vi-l pun în față când doriți. E al domniei voastre acum! Am aflat de curând unde se ascunde acesta. Procuratorul nu-și ascunse uimirea și nici bucuria. -Impresionant! spuse el. Felicitările mele Hasim, știam eu că
AL TREISPREZECELEA FRAGMENT-CONTINUARE. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1603 din 22 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/362339_a_363668]
-
Radu va funcționa aici până la pensionare în 1965 iar Ileana Popescu Vasilescu până în 1969, când se va transfera la Micești. Reunificarea grădiniței s-a făcut după actul naționalizării, mai precis în anul 1955, unde se și mută definitiv prin așezarea stabilimentului la casa lui Iancu pr. Anastase, la mai puțin de o sută de metri de școala generală și unde a rămas până prin 1996/97, când a fost retrocedată poprietarilor de drept. După retrocedare, lipsa acută de spațiu pentru învățământul preșcolar
ŞCOALA DIN RUCĂR ÎN SECOLUL AL XX-LEA (XVI) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 291 din 18 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361104_a_362433]