565 matches
-
-ți fie frică! Nu o să-ți solicit să debarci cu mine! Vorbele lui Kasser făcură ca tot sângele din obrajii căpitanului să se scurgă înspre inimă, dar numai pentru a reveni apoi în forță și a-i da o paloare stacojie. ― Nu pentru mine mă tem, Înălțimea Voastră... Dacă ai ști, brav ostaș, cât de puține sunt lucrurHe de care merită să ne mai temem! Kasser își îmblînzi privirea și începu să îi explice. ― Știu de ceva vreme că Vechea Terra
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
Maestru nu am afirmat că vom însoți dinastia într-un act sinucigaș. Cu tot respectul pe care îl purtăm casei Boszt, credem că ordinul nostru este mai important. - Așa! Lasă-mă la greu! strigă Bella al cărui chip devenise aproape stacojiu. - Nu, Sire. Quinții te vor sluji și vor ataca împreună cu voi. E menirea lor. Eu însă... - Da, desigur. Tu vei rămâne aici pe Z să te arunci printre femei și copii și să te joci cu talismanele alea ale tale
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
modul de guvernare a galaxiei. - Te înșeli, Sire, rosti Xtyn fără să se întoarcă. Kasser preferă să creadă că i se păruse, dar privi în jurul său. Era singur. Deci cuvintele tânărului îi fuseseră probabil adresate. Obrajii împăratului căpătară o culoare stacojie, odată cu înțelegerea faptului că, într-un fel sau în altul, Xtyn îi citise gândurile. - Mantia e de vină, zise Xtyn. Una din funcțiile ei de bază este aceea de a ajuta mintea celui care o poartă să acceadă în vocea
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
altă afiliere decât omonimul său, afiliere punctată de autorii romanelor de consum: „Domnule Dexter, puteți să ne spuneți care este scriitorul care v-a influențat cel mai mult? «Greyă, răspunse Martins fără ezitare. Normal, se gândea la autorul Cavalerilor Salviei stacojii și se bucura să vadă că raspunsul lui părea să primească aprobarea generală. Numai un austriac bătrân țipă: «Grey? Care Grey? Nu am auzit de el.Ă Martins, crezând că e În afara oricărui pericol, Îi răspunse cu aceeași placă: «Zane
Cum vorbim despre cărțile pe care nu le-am citit by Pierre Bayard () [Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
Îi coboară sugestiv asupra pîntecului meu. Ei bine, În locul dumneavoastră eu i-aș da drumul chiar acum. — A, mă strecor Încet Înapoi În scaun. La asta nu m-am gîndit. — Și noi nu folosim cuvîntul „spionaj“, adaugă, Încrețindu-și nasul stacojiu. Nimănui nu-i place să spună că-și spionează iubitul. Noi preferăm termenul de „observare de la distanță“. „Observare de la distanță.“ Într-adevăr, sună mai bine. Mă joc cu piatra de naștere, Încercînd să iau o decizie. Poate că are dreptate
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
un picior pe după celălalt. Suze e un antitalent Înnăscut la mințit. — Ba da! — Bine, ok, zice repede. Dar e o surpriză. Și nu-ți spun cînd e. — E azi? spun imediat. Pun pariu că-i azi! Nu-ți spun! zice, stacojie la față. Și nu mai vorbi despre asta. Fă-te că nu știi nimic. Hai, să mergem. Luăm un taxi și plecăm la The Look și, cînd ne apropiem, nu-mi vine să-mi cred. E mai bine decît am
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
Händel, București, 1963, Richard Strauss, București, 1963; C. Günter, D. Bollenbach, Desenul. Pe scurt despre tehnici, București, 1964; A. J. Cronin, Drumul lui Shannon, București, 1964, Castelul pălărierului, București, 1967; M. V. Alpatov, Istoria artei, II, București, 1965; Nathaniel Hawthorne, Litera stacojie, București, 1967; Kurt Pahlen, În lumea minunată a muzicii, București, 1968; P.-É. Victor, Boreal. Bucurie în noapte, București, 1968; Frenchen Pipaluk, Ivik, București, 1969; Kenneth Clark, Arta peisajului, București, 1969; Charles Sterling, Natura moartă din Antichitate până în zilele noastre
FILOTTI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287004_a_288333]
-
interpres (vv. 8‑18). Între cele două secțiuni există un verset de legătură. „Desfrânata cea mare”, replică, in negativo, a Femeii din capitolul 12, trăiește în deșert, „șezând pe o fiară roșie”. Ea este „îmbrăcată în purpură și în stofă stacojie, și împodobită cu aur și cu pietre scumpe și cu mărgăritare” (17,4) și ține în mâna sa „un pahar de aur, plin de urâciunile și de spurcăciunile desfrânării ei”. Pe fruntea sa stă scris: „Babilonul‑cel‑mare, mama desfrânatelor
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
simbolizează cultul idolatru impus de Roma supușilor săi, autorul descriind simbolic realitatea istorică în care trăiește. Femeia este așezată pe fiara marină descrisă în capitolul 13. Precizările în legătură cu fiara sunt următoarele: are șapte capete și zece coarne; este de culoare stacojie; este acoperită de nume de hulă (17,3); vine din adâncuri; „ea era și nu este” (17,8) sau „ea era și nu este și va să se ridice” (17,8); ea „dă pieirii” pe cei care nu sunt scriși
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
ale brașovenilor, soseau postavurile de Trichten, Görlicz, Köln și Nürnberg, stofele fabricate la Bruges ori la Malines (Mehelen), la Speyer, Bergamo și Florența 296. Sașii vindeau pe piețele românești (mereu doritoare de astfel de mărfuri) - zice N. Iorga - „Scharlach”, adică stacojiul écarlate (scarlatto - pentru italieni, cocârlat - pentru români) și Schay, foarte căutat de creatorii români, care îl numeau sai297. Din Răsărit negustorii aduceau mai ales camha (kamha), o țesătură scumpă din mătase cu flori de aur. I se mai zicea și
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
adevărată teroare a „lavei luminii”, tortura exasperantă a sulițelor și bicelor solare. Acum „tumoarea soarelui” cotropește creierul. O altă vârstă, de dincolo de iubire și plenitudine, s-a furișat în trup ca o înstrăinare și, sub cangrena luminii, poemul devine un „stacojiu lamento”. Ultimele volume stăruie în contratimp tot mai marcat (și discrete aluzii polemice) față de poeticile momentului, plonjând în vertijul extrem al confesiunii. Stridența luminii e pusă în surdină de pendularea spre elementul advers, apa. Elegia agoniei în „viclenia unui timp
NERSESIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288424_a_289753]
-
plantă cu rădăcini foarte adânci, care iubește solurile uscate și calcaroase. Ajută la amenajarea solului dacă o lăsați pe loc timp de un an întreg. O puteți semăna primăvara sau toamna pentru a o îngropa din toamna următoare. Trifoiul furajer (stacojiu) Îi priește foarte bine pământul ușor și acid. Florile sunt de un roșu intens foarte frumos, de unde și denumirea sa botanică. Din păcate, dacă îl folosiți ca îngrășământ verde, nu veți putea profita de el, pentru că trebuie cosit înainte de a
Grădina de legume ecologice. Ghid practic by Agnes Gedda () [Corola-publishinghouse/Science/2318_a_3643]
-
nu gesturile sau limbajul îl caracterizează pe Eddie Mars, ci deghizamentul, talentul impresionant de a-și ascunde ghearele în catifeaua agresivă a insignifianței: Era un om cenușiu, îmbrăcat complet în cenușiu, cu excepția pantofilor negri lustruiți și a celor două diamante stacojii înfipte în cravata de mătase cenușie, care semănau cu carourile de pe masa de ruletă. Avea o cămașă cenușie, iar costumul la două rânduri, dintr-un flanel moale, era superb croit. La vederea lui Carmen, își scoase pălăria cenușie, iar părul
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
rochie ce părea apă de mare presărată cu pulbere de aur, a ieșit de la toaletă, rujându-și buzele și fredonând. Zâmbea, clătinându-și capul de aur în ritmul rumbei care răzbătea până aici. Un bărbat scund și gras, cu fața stacojie și ochii strălucitori, o aștepta cu un șal alb pe braț. Și-a înfipt degetele butucănoase în brațul ei gol și s-a uitat chiorâș la ea. E greu, într-adevăr, ca pe baza unor astfel de scene să-l
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
labirint de stejari negri, acacia, merișori sălbatici și liniște. O gaiță albastră țipă pe o ramură și o veveriță se oțărî la mine, izbind nervoasă cu una din lăbuțe conul de pin pe care-l ținea. O ciocănitoare cu creastă stacojie încetă să mai ciocănească în întuneric, suficient cât să mă privească cu un ochi ca mărgeaua, apoi se dădu în spatele copacului ca să mă privească cu celălalt. Inserturile liric-descriptive de acest fel dovedesc, dincolo de orice dubiu, preocuparea lui Raymond Chandler de
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
Și trupul acela adormit, o ființă incredibil de străină, necunoscută, dar care i se părea, nu știa să spună de ce, foarte apropiată. Ridica pe pipăite crengi uscate de pe jos, apoi se întorcea să vadă de foc. Uneori, câte o lucire stacojie scânteia în beznă. Era Vulpoiul, care înălța capul și-l căuta, cu ochii lui cu reflexe de flacără. Liniștea era atât de adâncă, încât Nikolai auzea de departe respirația calului, ca niște suspine mici, când amare, când ușurate. Iar când
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
dar cu un aer cam îndepărtat, ca și cum ar fi căutat un cuvânt uitat... În clipa aceea, în izba lor era o pace infinită. Copilul dormea, focul șuiera încetișor în sobă, fereastra acoperită toată de gheață strălucea în mii de granule stacojii, în lumina soarelui la asfințit. Lumina aceea, liniștea aceea erau de-ajuns pentru a trăi. Tot restul nu era decât un vis urât. Discursuri, vorbe pline de ură, dar care grăiau despre fericire, teama de a nu fi îndeajuns de
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
Commentarius perpetuus (Parabole) (în colaborare cu Mircea Ivănescu), Cluj-Napoca, 1986; Maria, București, 1988; Împăratul-vrăjitor sau Poveste cu un lup alb, Sibiu, 1990; Ce povestesc icoanele, Sibiu, 1991; Fluturele negru, Sibiu, 1994; Neliniștea cuvintelor, Sibiu, 1995; A doua neliniște, Sibiu, 1997; Stacojiu, Sibiu, 2000; Și va fi ziua a opta..., Cluj-Napoca, 2001; Visul bufniței, Cluj-Napoca, 2003. Repere bibliografice: Constantin Cubleșan, „Sângele alb al pietrelor”, TR, 1973, 3; Ilie Guțan, „Nisipul memoriei”, „Tribuna Sibiului”, 1978, 6433; Titu Popescu, Fluență și introspecție, T, 1978
BRAGA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285855_a_287184]
-
după el pierdută în labirintul plăcerii, să nu cunoască drumul întoarcerii. Să nu-l mai părăsească niciodată. Observă cu o strângere de inimă că acum are capul acoperit cu un voal. Nu-i distinge bine nuanța. Să fie cumva roșul stacojiu al trandafirilor ce poate ajunge prin reflexele sale la purpurele tyriene? Nu. E culoarea cochiliei, dar nu nuanța florii-soarelui, ci mai atenuată sau mai intensă. Nici cu cea a nalbei, care duce către purpură, nu seamănă. Și nu este nici
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
șâșâi tu pe mine, îl repede ea. Se întoarce mânioasă spre Augustus: — Ai vrut să dai o lecție, nu-i așa, să lași impresia că ai răz bunat moralitatea jignită? Nici Iulia n-a fost mai vinovată decât Ovidius... Deși stacojiu la față, Tiberius Nero ascultă cu toată atenția. Nu i-a fost niciodată clar ce s-a întâmplat în timpul exilului său la Rhodos. Și de ce Ovidius a fost exilat abia anul trecut, odată cu fiica Iuliei? Marcia Medullina abandonează însă subiectul
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
străini într-o catedrală creștină ca aceasta. Se întrebă cât de zguduiți ar fi unchiul și soția sa, Riku, dacă ar vedea o astfel de priveliște, însă nici măcar nu-și putea închipui fețele lor. Un tânăr îmbrăcat într-un veșmânt stacojiu și cu o tunică albă pe deasupra înaintă până în fața lor ținând în mână o lumânare. În urma sa, episcopul bisericii franciscane, Velasco și încă un preot. Toți trei îngenuncheară înaintea altarului. După cum fuseseră instruiți dinainte, la un semn din partea nașilor, japonezii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
când o să Încep să-l aranjez și asta o să-l Îngenuncheze.“ Ținând muleta desfăcută cu sabia, Îl strigă. Taurul Îl privi. Se aplecă pe spate, insultându-l și scuturând materialul Întins. Taurul văzu muleta. În lumina reflectoarelor, era o pată stacojie strălucitoare. Își lipi picioarele. Vine. Ssuuuușșș! Manuel se-ntoarse și ridică muleta, care trecu peste coarnele taurului și-i mătură spatele larg de la cap până la coadă. Taurul trecu mai departe, purtat de inerția atacului. Manuel nu se mișcase din loc.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
4.Construiți un text de peste zece rânduri în care să personificați muntele. Folosiți descrierea și dialogul. Drum de seară Ion Pillat Ți-aduci aminte seara de sub munte În țara ce privește către Jiu? Catapeteasma culmilor cărunte Purta chenar de aur stacojiu. Mestecenii cei albi veneau în pâlcuri De lumănări cu sfeșnice de-argint; Soborul stelelor citea cu tâlcuri Adânci, în stranele de mărgărint. Și cum treceam pribegi cu toamna-n țară, Ardeau mestecenii frunzișul rar Și-l dăruiau în lacrime de
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
sfinți uitați ne făceau semn. Dar noi, nebuni, nu ne-am oprit trăsura, Ne-am dus — păgâni grăbiți — spre Polovraci: De pretutindeni ne-arăta pădurea Copaci schimonosiți ca niște — draci. Cerințe: 1. Folosiți în enunțuri proprii expresiile: “chenar de aur stacojiu” “soborul stelelor” “ardeau mestecenii frunzișul rar” “lacrime de ceară” 2.Scrieți cuvinte cu sens asemănător pentru: trudiți, pribegi, pâlcuri, sobor. 3. Transcrieți versurile în care autorul personifică munții. Ajutoarele pădurii Eugen Jianu Ne-a chemat moș Vuia, pădurarul, să venim
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
crească iar acele lui verzi dinainte. Ei, dar vedeți cum era brăduțul? Se bucura cât se bucura că nu mai are crengile goale, dar cu timpul începu să uite tot ce pătimise. Toamna când ceilalți copaci aveau frunzele ruginii și stacojii, brăduțul era iar nemulțumit de acele lui. Frunzele cele stacojii și aurii nu durează mult. Vântul le rupe și le aruncă", spunea cu înțelepciune mama puiului de brad. "Bucură-te că acele tale sunt verzi toata iarna", îi mai spunea
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]