244 matches
-
toate", spune Apolodor, întorsul din Lună. După o aventură completă, pe coasta golfului Terror, într-un sfîrșit, refrenul se schimbă din nou: "Aș vrea să plec la București?". Manuscrisul întoarcerii se pierde, și încercatul pinguin își reia, cine știe cum, locul în stal. Poftiți la circ! A doua carte e, de-adevărat, o carte cu prieteni. Mult mai aproape de Madagascarul zilelor noastre, ori de Ice Age, decît de prima carte cu Apolodor. Pe-aceasta dintîi, mai ales, s-o recitiți, în zilele cînd
E corul de Crăciun by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7776_a_9101]
-
fantomă, face legătura cu fragmentele de film, dar și cu sentimentul de pustiu al personajului principal. Nu pe Marlene Dietrich vrea să o joace Emilia Popescu (de altfel, ea seamănă mai curînd cu Marylin Monroe, după cum observau vecinele mele din stal), ci luciditatea și refuzul ei, conviețuirea cu rămășițele gloriei, puterea trecutului și neputința prezentului. Vrînd, nevrând, ea este în competiție cu gloria marelui star, cu personalitatea aceleia, așa cum o zugrăvește autoarea: autoritară și fragilă, fermecătoare și insuportabilă, puterea ei se
O actriță, o vedetă by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/13095_a_14420]
-
se află. Și-odată se suie, Doamne, poetu', tocmai sus, sub cupolă. Și toaca începe să bată. Rar. Iar el, agățat de trapez doar c- o mînă, își face cu cealaltă o cruce bătîndu-se cu pumnu-n piept de rîd în stal toți spectatorii. Și toaca bate din ce în ce mai repede. Și, dintr-o dată, sare poetu' de-acolo, de la treizeci de metri înălțime, drept într-o cristelniță obișnuită, umplută numa' pe jumătate cu apă de botez. Aoleuu, Doamne! Triplu salt mortal! Că rămîn înger-îngerașii
Un tramvai numit Popescu by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12139_a_13464]
-
în secret, personajele, în, cel puțin, măsura în care le antipatizează. De unde și umanitatea lor. Ele pot fi (și sunt) șarjate, fără să fie marionete; fac schime, dar schematice nu sunt. Ele se poartă foarte natural, fără teamă că, din stal sau de la lojă, se râde în exces de ele. În interiorul lumii lor, acestea nu prea au nimic rizibil. Râsul este de natură exogenă, după cum însăși ironia are, așa-zicând, statut ierarhic și se exercită de sus în jos. Critici literari
Gheorghe Grigurcu în dialog cu Șerban Foarță by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/8941_a_10266]
-
2) Atât pe marca de control, cât și pe biletul de intrare propriu-zis vor fi tipărite următoarele elemente: ... a) organizatorul de spectacole ...................................; ... b) codul de înregistrare fiscală/codul unic de înregistrare .......; ... c) sediul .........................................................; ... d) dată spectacolului .............................................; ... e) categoria locului (lojă, stal, balcon, tribuna, peluza etc.) .......................................................................; ... f) tariful biletului .......................................... lei. ... (3) Pe fiecare parte a biletului se va imprimă denumirea corespunzătoare "Marca de control" și, respectiv, "Bilet de intrare". ... (4) Partea denumită "Bilet de intrare" va purta mențiunea "Biletul se va păstra
EUR-Lex () [Corola-website/Law/144196_a_145525]
-
bilete se vor țipari următoarele: ... "CONSILIUL LOCAL AL ...........................................*) ----------- Articolul 5 (1) Abonamentele de intrare la spectacole vor cuprinde următoarele elemente minimale: ... a) organizatorul de spectacole ......................................; ... b) codul de înregistrare fiscală/codul unic de înregistrare ........................................................................; ... c) sediul ..........................................................; ... d) categoria locului (lojă, stal, balcon, tribuna, peluza etc.) ... ........................................................................; e) tariful abonamentului ...................................... lei. ... (2) Abonamentele de intrare la spectacole se broșează în carnete de căte 50 de file. Carnetele de abonamente se numerotează începând cu numarul 1 pe fiecare serie identificată prin litere, indiferent de
EUR-Lex () [Corola-website/Law/144196_a_145525]
-
ca un om complet liber, dedicat frumosului, și făcând cerc, discuta spectacolul cu grupul său. Punea note, oral, la actori, prilej de prezentare a unora în lojă. Nu totdeauna Pomponescu ședea în lojă, câteodată mergea pur și simplu într-un stal, dacă întîlnea un cunoscut și găsea loc liber. O asemenea ambalare pentru spectacole și concerte făcea mai puțin șocantă frecvența asiduă a lui Pomponescu la Operă, unde, cu sprijinul său discret, Indolenta căpătase angajament și cânta în numeroase roluri. Într-
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Moșilor. Era cu limba scoasă după spectacolele de circ. Nu pierdea niciodată vreunul, iar nevastă-sa, care nu mai știa pe unde să-și mai zornăie bijuteriile, îl însoțea cu bunăvoință, nu ca să vadă, ci ca să fie văzută... Decât în stal, gândea uneori Ionel, i-ar fi stat mai bine acolo-n arenă, cu pene-n fund și paiete sclipitoare pe decolteu, călăreață de circ arătîndu-și crupa musculoasă ca a iepelor, stând în picioare pe șa în goana calului și sucind
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
ardea pielea, o transfigura, o schimba într-un spirit fericit înotînd în curenți de vânt paraclet, suflând dintr-un loc într-altul, învîrtejindu-se și dizolvîndu-se în șuvoaie și torente de lumină gazoasă. Ea însăși izvora lumină în bezna adâncă a stalurilor, în bezna și mai adâncă de sub cupolă. Arunca și prindea discurile și bastoanele strălucitoare, făcea roata, făcea salturi mortale pe pardoseala arenei, suia pe umerii colegelor în piramide fragile, se-mpleteau și se despleteau brațe, șuvițe de păr, priviri și
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
a unei table de șah, două în următoarea, patru în a treia, opt în a patra, șaisprezece-n a cincea, încît, dacă la jumătatea tablei ai o mână de grâu, la sfârșit te îngroapă toate recoltele lumii. Ieșiră din întuneric stalurile înțesate de spectatori, funiile și proiectoarele atârnate în adâncul bolții, asistenta brună, cu brațele rotunde, ce se-nchină, cu palmele lipite, către cele patru puncte ale sălu. ca și bărbatul sculptural, uns de sus până jos cu un ulei auriu
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
brațele încrucișate peste piept, yoghinul se înclină ușor către public și Desiree îi prinse iar mantia în jurul umerilor. În loc să coboare, ca la sfârșitul tuturor numerelor, lumina se făcea din ce în ce mai intensă. Chiar și după aprinderea tuturor reflectoarelor de sus și din staluri ea continua să crească, devenind acea substanță care-i orbește pe cei ce văd și redă vederea orbilor. Numărul nu se terminase încă, înțeleseră până la urmă cu toții, așa că aplauzele încetară și tăcerea deveni iarăși țiuitoare. "Onorat public", se auzi o
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
privirea lui Yoga se oprise, după minute de rătăcire prin sală, asupra lui, copilul simțise pentru prima oară că drumul urca și percepuse, în urechea internă, accelerația curbei. Presimțise asta, poate chemase minunea presimțind-o. Yoga se oprise ferm în dreptul stalului unde, pe un rând foarte sus, între mama și tata, stătea Mircișor. Își fixase privirea lui impersonală pe ei. Întinsese mâna dreaptă, cu un deget arătător neașteptat de lung, către el și rămăsese așa, ca un indicator la o răspântie
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
că... el nu mai era acolo, că nu el vedea lucrurile din preajmă, ci ele se vedeau singure, așa cum se văd singure, poate, tundrele din îndepărtata Siberie, pe unde n-a călcat încă picior de om. Omul Șarpe, arena, reflectoarele, stalurile rămăseseră la fel de strălucitoare, deși el era decupat din decor, cum la fel de colorate rămân lucrurile din jurul celor care au orbit, deși ei nu le mai pot vedea. Nu mai vedea, ci mergea prin văz, un văz care-l vedea pe el
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
neînțeles. Acum își retrăgea lent degetul de pe fruntea copilului, care deodată deschise ochii, clipind orbit de reflectoare, înconjurat de hohote de râs și de aplauze. Yoga-l privea adânc în ochi, cu fața lui impersonală, apoi, în uralele din bezna stalurilor, se-ntoarse către public, se-nclină spre cele patru direcții și, cu mantia înstelată deja prinsă din nou pe umeri de Desirée, ieși prin deschizătura cortinei. Creola luă copilul de mână, se-nclină și ea (iar Mircișor o imită stângaci
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
să se scoale de pe scaune și să iasă. Din păcate, această libertate a lor - că-n fond, e dreptul publicului să adere, ori nu, la o reprezentație ; plus că mioriticii nu-s dedulciți la spectacole lectură! Dar dreptul celui din stal nu coincidea cu dreptul celui de pe scenă : ieșirile repetate și zgomotul ușilor batante sabotau lectura marelui artist francez. Ce era de făcut ? Nimic! Un creator autentic știe să suporte și Înfrîngerea, nu doar victoria! Oricum, românilor ar fi trebuit să
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
Alagna a acuzat publicul de lipsă de respect față de el! Și-atunci? Unde-i Solomon să spună că ambii au dreptate? Am asistat, nu o dată, la asemenea dezacorduri : unii-și dau sufletul pe scenă, alții huiduie, chirăie și rîgÎie În stal. Ce-i de făcut? CÎteodată, actorii se opreau din declamat și făceau morală publicului. CÎnd o făceau cu tact & pricepere, publicul prost era Îngenuncheat ; cînd nu, spectatorii marcau noi puncte În „poarta adversarului”... În Antichitate, machiajul servea și ca mijloc
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
colecția "nouăzeci" a PHOENIX-ului toate cele vreo 66 de replici celebre din teatrul universal. Și începe, natural, cu Aristofan, despre care se spune că, fixînd enorm cu police-ul arena, întreba retoric de fiecare dată cînd liberții se încăierau în stal, rîzînd de păsărarul Evelpides: "De cine rîdeți? De voi rîdeți!". Prin rimbaldiana soră republicană a lui Bouvard și Pecuchet, Gârbea, la rîndu-i, îi supune la un tir de întrebări pe toți osîndiții de astăzi ai toreadorului Nietzsche ("Ce credeați voi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
provine edulcorarea multor pagini din confesiunea mea? Stilul cam patetic, care nu-mi stătea în fire? Nu cumva sânt otrăvurile fiarei, sucul prelins din gingiile ei? Am greșit apucîndu-mă să scriu, să trag această prelată, să joc această psihodramă cu stalul și lojele goale. Pentru cine am scris comedia asta? Ești tu, acum lângă mine? Poți tu, acum, să mă ajuți? Poți ? Din păcate, lângă mine, acum, uitîndu-se languroasă peste umărul meu, e doar Lavița, care așteaptă să i se schimbe
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
furiș și echivoc, Cîte un tors mai senzual Într-un rapid de litoral La al concediului soroc. C-așa-i sezonul estival, Ba dacă ai puțin noroc Găsești dublură pe-al tău loc, Nu stai ca-n lojă sau în stal Într-un rapid de litoral.
RONDEL DE VACAN?? by Constantin IURAȘCU Tataia () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84339_a_85664]
-
pe obraz, iar ea Îi răspunde cu un surîs. Și, fără veste, simt că mi se umple inima de căldură. OK, e un pic ciudat, așa e. Dar sînt un cuplu cît se poate de drăguț. — Vai, sărăcul tip de la stal, pare enorm de stresat ! spune Phillip, și iau prima Înghițitură delicioasă de Pimm’s, Închizînd ochii pentru a o savura mai bine. Mmm. Ce poate fi mai plăcut Într-o zi frumoasă de vară decît să bei un pahar rece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
liberă, de aceea această trebuia (reprimată) înădușită și sacrificată. Nu se-mplinise vremea de-a o recunoaște pe aceasta și în îndreptățirea (Berechtigung) ei absolută. Din punt de vedere pedagogic a conceput artele teatrale imitătoare și Solon, acel ordinator al stalului și a moravurilor, când pri vea în ele o pernicioasă dare de loc la fațărie și minciună. Nu trebuie însă să uităm ca această opozițiune avea o rădăcină esențialminte politică, spre a-l însemna pe protectorul actorului, Pisistratos, de om
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
la urma urmei, nu meritase osteneala de a traversa Atlanticul ca să descopăr o lume nouă, dat fiind că aș fi putut găsi aceleași lucruri și la sediul lui Picatrix. În spatele unei mese acoperite cu o pânză roșie și În fața unui stal puțin populat și cam somnoros stătea acel Bramanti, un domn corpolent pe care, de n-ar fi fost masivitatea lui, l-ai fi putut lua drept un tapir. Începuse deja să vorbească Într-un stil oratoric amplu, dar nu de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
nu trebuie să-ți umfli obrajii, e vai și-amar! asta se-ntâmplă numai În ficțiune și În caricaturi”. „Dar trompeta?” „Trompeta o Învățam singur, În după-amiezile de vară când nu era nimeni În oratoriu, iar eu mă ascundeam În stalul micului teatru... Dar trompeta o studiam din motive erotice. Vedeți viluța aceea mică din vale, la un kilometru de oratoriu? Acolo locuia Cecilia, fiica binefăcătoarei salezienilor. Așa că, ori de câte ori fanfara avea program, la festivitățile obligatorii, după procesiune, În curtea oratoriului și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
te-ai uita în vasul de toaletă după defecație. În această stare de spirit, se adaugă mulțimii care intră pe stadion să urmărească spectacolul public, grandios, al Imperiului. Nu sunt prea mulți spectatori. Mici ciorchini de oameni punctează pe alocuri stalurile și se trezește așezându-se din proprie voință, o despărțitură de beton separându-l de cea mai apropiată persoană. Pe scenă cântă o formație militară, apoi un bărbat cu cravată neagră vorbește în microfon, vocea sa amplificată reverberând în spațiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
stale, c’est exorbitant. À Paris on paie la meilleure place 2 francs.“ Nu-i așa că astăzi aceste copilării ne fac să râdem? Și au trecut 45 de ani de atunci, de când 20 lei o lojă și 4 lei un stal păreau prețuri exorbitante!?... banchetul lui c.a. rosetti Duminică la 27 septembrie s-a oferit un mare banchet lui C.A. Rosetti, pentru împlinirea a 25 ani de la fondarea ziarului Românul. Era nunta de argint. Banchetul a început la ora
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1328_a_2730]