924 matches
-
din urmă, de caracter - au rămas nedezvăluite până acum. Din acest punct de vedere, ediția lui Ilie Rad aduce elemente noi, care ne fac să înțelegem, de pildă, că opoziția lingvistului față de dictatura ceaușistă nu se poartă numai de pe pozițiile stalinismului, pe care Ceaușescu a pretins că l-a înlăturat, ci ale unui ideal comunist înțeles într-un mod personal. Și anume, printr-un amestec de „stângă intelectuală” și admirație față de structura țărănească ancestrală. Observațiile lui Iorgu Iordan cu privire la turnura culturală
Iorgu Iordan în scrisori și interviuri by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5319_a_6644]
-
martie 1985, prin alegerea lui Mihail Gorbaciov la cârma PCUS. În noiembrie 1987, la a 70-a aniversare a loviturii de stat bolșevice definită mistificator drept „Marea Revoluție Socialistă din Octombrie”, Gorbaciov denunța „crimele de neiertat și de neuitat ale stalinismului”. Ce s-a născut din vis, tot prin vis a pierit.
Despre materialismul oniric - Lenin, Stalin, Hrușciov și visul tovarășei Lazurkina by Vladimir Tismăneanu () [Corola-journal/Journalistic/5116_a_6441]
-
care trebuie suprimat. E o inventie a acelor pierde-vară de greci și a închipuiților de germani. Cine rezistra, va fi tăiat că o tumoare vătămătoare. Sângele e cel mai bun îngrășământ oferit de natură", îi spune Lenin curiosului Gog. În Stalinismul în Europa de Est, Vladimir Tismăneanu fixează un reper esențial: problematizarea științifică a acestui subiect nu poate fi demarată fără a se ține cont de două aspecte: 1. nu există până acum un document care să dovedească elaborarea unui plan unic de
Redarea demnității de a gândi by Cristian Robu-Corcan () [Corola-journal/Journalistic/5330_a_6655]
-
devenind doar un simplu mijloc de legitimare a exercițiului de putere a birocrației de partid. Dar, atrage atenția Vladimir Tismăneanu, acest lucru nu presupune o sovietizare a Europei Centrale și de Est pe fondul unei lipse totale de articulație ideologică, stalinismul fiind, până la urmă, o radicalizare a bolșevismului." Planurile de remodelare a naturii umane, a vietii cotidiene, a naturii și societății s-au cumulat într-o dogmă fundamentata pe ideea negarii moralității tradiționale: Binele și Răul, viciul și virtutea au fost
Redarea demnității de a gândi by Cristian Robu-Corcan () [Corola-journal/Journalistic/5330_a_6655]
-
autoritățile americane i-au acordat cetățenia, ele erau probabil informate cu privire la felul în care filmul falsificase romanul și chiar cu privire la antifascismul lui Feuchtwanger, exprimat în alte romane și eseuri ale sale. Nu-și aminteau, se pare, de simpatia scriitorului pentru stalinism. Nu-și amintesc nici comentatorii francezi ai reeditării Evreului Süss, care prezintă pe larg anii refugiului lui Feuchtwanger în Franța, dar nu pomenesc nimic despre vizitele în URSS. Lion Feuchtwanger s-a numărat printre scriitorii occidentali atrași de propaganda sovietică
Cazul Lion Feuchtwanger by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/6491_a_7816]
-
aspre, firește, în numele poporului. Niciodată în istorie n-a existat un abuz mai mare și în proporție de masă decât acela comis în fostele regimuri democrat-populare din secolul XX în numele poporului. Erik Zemmour e un epigon prezumțios și caraghios al stalinismului. Cultura lui politică se sprijină pe cel mai criminal slogan din câte a cunoscut vreodată omenirea.
„În numele poporului” by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/6366_a_7691]
-
ție, chiorul, motive de superioritate în lumea orbilor. E o viziune care-ți dă frisoane. A mai trecut prin ea și secolul al nouăsprezecelea, cu teoriile „muncitorului ideal", ne-a oferit-o și nazismul, a fost dusă la perfecțiune de stalinism și comunism. Una din trăznăile specifice intelectualilor e să dea răspunsuri proaste întrebărilor corecte. Întrebarea corectă e: ce facem cu învățământul românesc, incapabil să înfățișeze corespunzător (adică accesibil) valorile culturale trecute și prezente? Răspunsul prostesc excelează în certitudini: jos Eminescu
Industria Shakespeare by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6418_a_7743]
-
primei soții, Maria Popescu) la „Contemporanul”, în anii ’50. Am discutat cu Alexandru Ivasiuc, Eugen Jebeleanu, Stelian Moțiu, N. Manolescu, Eugen Negrici. L-am întâlnit personal, în 1993, am făcut ceea ce se numește un interviu de cercetare pentru cartea mea Stalinism pentru eternitate. O istorie politică a comunismului românesc. Impenetrabil, hieratic, distant, politicos, lipsit de umor, de o solemnitate pe cât de crispată, pe atât de adânc înrădăcinată în însuși modul său de a exista, ontologic descumpănit, depeizat, de fapt fără contact
Marele Pontif al religiei politice ceaușiste by Vladimir Tismăneanu () [Corola-journal/Journalistic/4732_a_6057]
-
autarhici și xenofobi. Bivolul turbat și vulpoiul dialectic Spre deosebire de un Paul Niculescu- Mizil, Popescu-Dumnezeu (porecla persiflatoare s-a născut întrucît era perceput la „Scînteia” drept un despot monoman, arogant și narcisist, un egolatru incorigibil cu pretenții de infailibilitate) recunoaște că stalinismul românesc nu s-a încheiat odată cu victoria grupului Dej („partida națională”) asupra adversarilor secretarului general (Pauker- Luca și Constantinescu-Chișinevschi). Dimpotrivă, Popescu așează Plenara din iunie 58, un veritabil „seism politic”, în centrul demersului lui Dej de a-și afirma dominația
Marele Pontif al religiei politice ceaușiste by Vladimir Tismăneanu () [Corola-journal/Journalistic/4732_a_6057]
-
odată cu victoria grupului Dej („partida națională”) asupra adversarilor secretarului general (Pauker- Luca și Constantinescu-Chișinevschi). Dimpotrivă, Popescu așează Plenara din iunie 58, un veritabil „seism politic”, în centrul demersului lui Dej de a-și afirma dominația absolută și de a consolida stalinismul național. Memoriile descriu cu minuție vînătoarea de vrăjitoare din acel an. Ce avea să urmeze, după pogromul din partid, a fost sinistra prelucrare a grupului Milița Petrașcu-Marius Nasta- Dora Massini-Mihail Andricu-Jacques Costin, eveniment delirant condus de către neverosimilul, diabolicul tandem compus
Marele Pontif al religiei politice ceaușiste by Vladimir Tismăneanu () [Corola-journal/Journalistic/4732_a_6057]
-
despre Răutu, Dumitru Popescu vorbește de fapt despre el însuși. Stilul e omul: Tentația gongorică Scrise în bineștiutul și nu tocmai digestul său stil excesiv ornamentat, hiperadjectival, chiar manierist, volumele lui Popescu reconstituie sufocanta atmosferă de la ASE în perioada instaurării stalinismului. Apoi, după ce tînărul economist devine redactor la „Contemporanul” (citadelă a dogmatismului obtuz și obscurantist), apar în memorii figurile unor Iosif Ardeleanu, Ion Banu, Marcel Breazu și N. Tertulian. Primul, un ilegalist închistat și sumbru, a condus vreme de decenii cenzura
Marele Pontif al religiei politice ceaușiste by Vladimir Tismăneanu () [Corola-journal/Journalistic/4732_a_6057]
-
condus vreme de decenii cenzura. Istoricul filozofiei Ion Banu (fost avocat social democrat) era un intelectual care încerca să mențină o minimă decență în jungla ideologică stalinistă. Breazu (frate cu istoricul literar proletcultist Vicu Mândra și cu caricaturistul oficial al stalinismului, Eugen Taru) era un marxist de mâna a treia, conformist și fals-bonom. Popescu are neîndoios talent portretistic, unele pagini sunt chiar savuroase (de pildă, acelea despre membrele Comitetului Executiv, diversele Elena Nae, Alexandrina Găinușe, Aneta Spornic și Lina Ciobanu). Teratologia
Marele Pontif al religiei politice ceaușiste by Vladimir Tismăneanu () [Corola-journal/Journalistic/4732_a_6057]
-
și Lina Ciobanu). Teratologia comunismului românesc își află în cărțile lui Popescu elemente lesne valorificabile. Fascinat de doctrina monopolistă oficială, Popescu scrie despre ideologii leniniști (filozofi, sociologi, jurnaliști, activiști) din varii timpuri cu simpatie și înțelegere. Estetician en titre al stalinismului din România, N. Tertulian, pe care l-am avut profesor de sociologia literaturii în anii ’70, devenit așadar un personaj fin, poliglot și erudit, s-a aruncat, încă din 1947-1948, în vîltoarea ideologică a leninismului cu mistuitoare și autonimicitoare pasiune
Marele Pontif al religiei politice ceaușiste by Vladimir Tismăneanu () [Corola-journal/Journalistic/4732_a_6057]
-
și erudit, s-a aruncat, încă din 1947-1948, în vîltoarea ideologică a leninismului cu mistuitoare și autonimicitoare pasiune. Ca și un Ov. S. Crohmălniceanu, Silvian Iosifescu, Savin Bratu, Ion Vitner ori Paul Georgescu, Tertulian a plătit tribut celui mai negru stalinism. A renăscut ulterior, a scris eseuri importante despre Lukacs, Adorno, Jaspers, Heidegger și Marcuse. Traseul său intelectual ar merita un articol separat. Fără remușcări și fără căință Acum, la peste o jumătate de veac de la Plenara din noiembrie-decembrie 1961 („cea
Marele Pontif al religiei politice ceaușiste by Vladimir Tismăneanu () [Corola-journal/Journalistic/4732_a_6057]
-
cea dirijată milimetric de hegemonul de la răsărit și agentura lui oploșită în România”. Îl include dl Popescu în această agentură pe un Emil Bodnăraș, fost spion sovietic, unul dintre membrii grupului lui Dej direct responsabil pentru de-sovietizare prin menținerea stalinismului național? N-aș zice, citind frumoasele cuvinte pe care le are de rostit despre cel care a sovietizat armata română. Dl Popescu se dovedește îngrijorat de faptul că m-aș fi lăsat manipulat și îmi reamintește în ce valori au
Marele Pontif al religiei politice ceaușiste by Vladimir Tismăneanu () [Corola-journal/Journalistic/4732_a_6057]
-
În anii următori, ideologul avea să-și descopere vocație de romancier. În fapt, ar fi el însuși un subiect pentru un roman. În eseul său despre Soljenițîn, Georg Lukacs chiar sugera ideea unui posibil mare roman despre un ideolog al stalinismului, cultivat, iluminat și fără îndoieli, gen Jozsef Revai. Membru al Comitetului Politic Executiv, Dumitru Popescu a rămas pînă la sfîrșit în anturajul lui Ceaușescu și a continuat să plăsmuiască ficțiuni utopice cu grave consecințe sociale. Discipol al lui Răutu, nu
Marele Pontif al religiei politice ceaușiste by Vladimir Tismăneanu () [Corola-journal/Journalistic/4732_a_6057]
-
raporta unele la altele diferitele interpretări date doctrinei marxiste de către marxiștii din toate timpurile și din toate țările, de la Lenin (da, retipărit și el cu „Statul și Revoluția”!) și Gramsci la Thomson și Léonard, ultimii trei, critici, vezi bine, ai stalinismului, scos vinovat a fi făcut din nobilul profet al împământenirii idealului comunist un predicator criminal al fericirii din gulag. Vinovat, adică, de tot răul. O raportare mult mai convingătoare ar fi fost aceea la realitățile comuniste de ieri și de
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/4740_a_6065]
-
restabilească sine ira et studio un întreg câmp de problematici, cu clarificări și distincții definitive. Pentru a mă rezuma la un singur exemplu, odată ce Sanda Cordoș a pus toate argumentele terminologice pe masă, nimeni n-a mai îndrăznit să numească stalinismul românesc „proletcultism” - așa cum se întâmpla în reevaluările grăbite de la începutul anilor ‘90. Pe de altă parte, trebuie spus că, măcar aparent, aproape nimic n-o recomanda pe autoare să devină specialistă în retorica de fier a realismului socialist. Căci nu
Aisbergul (post)comunismului românesc by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4749_a_6074]
-
a lui Boris Pasternak (1890-1960) de peste 1000 de pagini, considerată de critică drept monumentală, și nu numai prin dimensiuni. Dintre cei șapte magnifici poeți ruși din secolul XX, Ahmatova, Tzvetaeva, Maiakovski, Blok, Esenin și Mandelstam, Pasternak este singurul supraviețuitor al stalinismului. Poate nu întâmplător. Pasternak a fost cel mai puțin rezistent la presiuni și cel mai cooperant. Cazul lui Maiakovski e diferit. Poetul „Norilor” era un comunist convins. S-a sinucis din disperare, confruntat cu deriva totalitară a regimului și a
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/4993_a_6318]
-
asta. Iar cei care fac, cei care scriu cronici literare, încă nu au un prestigiu care să creeze noi valori. Spre uluirea mea, colegii cu care eram la masă mi-au spus: „Dar asta-i minunat! S-a terminat cu stalinismul criticii, în care un om hotărăște cine-i bun și cine-i rău. Acum hotărăsc cei care cumpără cărțile!” „Deci valorile trebuie stabilite de vânzare, de marketing? - am întrebat eu. Dar stați puțin, critica este ceva care se face după
De la cenzura ca formă de libertate la libertatea ca formă de cenzură1 by Ana Blandiana () [Corola-journal/Journalistic/4986_a_6311]
-
nu și-a retractat niciuna dintre credințele anterioare, așa cum au făcut mulți alții, sub amenințarea furiei nediferențiate a anticomunismului. Dimpotrivă. Ion Ianoși a avut curajul să atragă atenția asupra valorilor de stânga chiar când acestea au fost asimilate acuzator comunismului, stalinismului, leninismului. Profesorul a avut curajul reeditării și revalorizării lui Marx (2004) drept filozof fundamental al modernității într-o perioadă când la noi el mai trecea drept criminal de război. Polemicile lui cordiale și nuanțate, dar categorice, cu Vladimir Tismăneanu sau
O frescă autobiografică by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4388_a_5713]
-
Vă rog să ne spuneți ceva despre el și despre ceea ce scrieți acum. Curiozitatea viitorilor cititori trebuie pregătită, stimulată... Nicolae Breban (prin e-mail, de la Dehesa de Campoamor, 17 ianuarie 2011): Lucrez la un roman care se petrece cam pe la începuturile stalinismului în România. Cum bine ați observat, mai am o carte, tot un roman, încă nepublicat, care se petrece în aceeași perioadă, unde am tentat o interesantă experiență: să-mi folosesc elemente ale propriei biografii, din aceiași ani, cincizeci, dar... modificând
Nicolae Breban by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/5782_a_7107]
-
călătorii cu un incontestabil suflu epic. Bazat pe romanul The Long Walk: The True Story of a Trek to Freedom (1956) al scriitorului polonez Sławomir Rawicz, filmul lui Peter Weir este și un film de aventură. Contextul istoric este esențial, stalinismul, valurile succesive de epurări din U.R.S.S. în anii ’30, expasiunea Uniunii Sovietice cu invadarea Poloniei în 1939 și fața mai puțin vizibilă atunci a terorii etatizate, Gulagul care a absorbit milioane de oameni transformându-le destinul în cenușă. Inevitabil
Odiseea siberiană by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5606_a_6931]
-
săraci”. Semnificativ, Valko nu va trece frontiera spre Mongolia, libertatea îi provoacă anxietate, sensul libertății cere o conștiință a ei. Toate celelalte personaje au dobândit-o în forma traumatică a întâlnirii cu istoria. Pe toți îi unește refuzul totalitarismului, al stalinismului. Odată astâmpărate cerințele vitale minimale, aceste conștiințe se trezesc dureros. Preot fiind, Voss a ucis un tânăr soldat sovietic după ce acesta și camarazii săi i-au ars biserica, lui Smith i-a fost ucis fiul etc. Valko reprezintă tipul de
Odiseea siberiană by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5606_a_6931]
-
redactorii Gazetei literare semnalează: „America în toiul unei groaznice crize morale”. Se pare că „Stupefiantele - problema numărul 1 a Californiei” îi îngrijorează și pe scriitorii de la București. (...) [A]tmosfera Gazetei literare de la sfîrșitul anului 1960 amintește de anii duri ai stalinismului de început, cu obsesii antiamericane explicite. Pentru a ilustra această tendință, dincolo de numeroasele știri ca acelea de mai sus, în pagina 7 a numărului 34, revista publică un fragment de John Dos Passos, „Alegeri în Statele Unite, Numărul unu”, un fragment
Să ne cunoaștem trecutul by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/5495_a_6820]