256 matches
-
Ma Kettle 1. Când o văzu pe Karin, Bonnie făcu un gest larg de salut și, pe același ton fals-arhaic, strigă: „Sal’tare!“. Îi desprinse pe puștii de clasa întâi de rochia ei și veni lângă Karin, în secțiunea Pawnee, stambă lângă fibre Tencel. — E convins că a murit și că n-a observat nimeni, îi spuse Karin. Ideea o făcu pe Bonnie să strâmbe din nas. Știi ceva? Și eu m-am simțit așa la un moment dat. —Bon? Crezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Hrușciov la Operă! Am băut suc și am mâncat ciocolată. Tovarășul Hrușciov mirosea a parfum și râdea și a spus ceva pe rusă! Și uite ce carte frumoasă am primit!” Îi pune În mâinile Încă umede, șterse pe șorțul de stambă, cartea. Iar mama, Îndreptată de spate deasupra ligheanului cu rufe, se uită când nedumerită, când cu frică la cartea albastră pe care scrie, Snegurocika. Și Îi spune că de unde ai zdreanța asta de la gât, că eu ți-am făcut cravată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
groase. Pe urmă apare cabina. Urcați cu liftul. Ce bine este În lift. Ce lin trece pe lângă voi contragreutatea În contrasens. Sora tatălui tău are capot de mătase cu flori. Mama ta nu are capot de mătase. Are capot de stambă. Unchiul tău are chelie, e gras și vesel. Nu au de unde să vă dea bani, mint ei. „Măcar pentru două sute de kilograme”, stăruie tatăl tău. „Voi aveți Încălzire centrală”, le spune. Este prea elegant, prea tânăr, prea frumos, asta crezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
tablă de materii". Lungimea momentului și textului la latitudinea regizorului. EFIMIȚA: Bragă... baloane... turtă dulce... lampioane... limonadă... fracuri, decorațiuni, decorați, donițe, menajerii, fluiere, ciubere, cimpoaie, copii, hîrdaie, bone, doici, artifiții, fotografii la minut, comedii, tombole, oale, steaguri, înghețată de vanilie, stambe, căni, biciclete, cai, vite, basmale...mătuși,unchi, veri, nepoate... icoane, bricege, săpun... lumînări, panglici, prescuri, grîu... căciuli, cojoace, Prima societate de bazalt și teracotă. Stella, sticle, cercuri doage... plăpumi saltele, perne, Flori, scaune, paturi, mese oglinzi, inele, ibrice... doftorii de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
la baliga moale puțină apă-i trebuie, adică după ce că nesănătoși la cap, și stricați la mațe de foame, el, unul, s-ar mai fi și oblojit cu băutură pe socoteala lui Mărgărit sau a neamurilor Mirelei ca să se dea în stambă, da’ uite că tot răul spre bine: văicărelile lui au ajuns la urechile și la inima bătrânului. L-au sensibilizat, păi, cum dracu’, e și el amestecat în rahatu’ ăsta, așa că să pună umărul... Chiar pare dispus, după cum a venit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
în așteptarea clienților. Una dintre ele, nu pare să aibă mai mult de nouăsprezece ani, trimite din vârful buzelor rujate excesiv un țocăit sonor la adresa lui Marius. Sub pardesiul subțire, ros la poale, purtat descheiat, se vede o modestă rochie de stambă înflorată, mulată pe talie. Fardul țipător încearcă fără prea mare succes să ascundă paloarea unui obraz de ftizică. Pe fruntea teșită, se rotunjesc câțiva cârlionți anemici, firav gest de cochetărie al unei femei ce se dorește frumoasă chiar și în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
aspect ponosit, din stânga ușii, sunt aruncate în dezordine câteva furouri, prosoape, ciorapi fumurii, pudriere, rujuri. Dulapul deschis lasă vederii lucrurile dinăuntru. O haină de ploaie verde, decolorată de vânt și ploaie, un pardesiu maro, ros pe la margini, câteva rochii din stambă înflorată, așezate pe umerașe din sârmă, iar pe raftul de jos două perechi de pantofi, dintre care una fără flecuri. Sub chiuveta murdară, se vede un lighean plin cu apă de culoare rozalie care pute a permanganat de potasiu. Pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
sat pe înserate, Zici că-s malagambiste toate Când le vezi așa drotate. Zulufat își fac și părul Cu suvacul, ori cu fierul... Cu șoșoni și cu rochiță, Pantaloni și căciuliță, își mai fac și fustă strâmtă Să nu intre stambă multă.” Femeile râseră, și, cu mare coraj din damigeană, cumătrul Gafton adăogă : „Iar acuma, dacă vreți, Să vă zic despre băieți, Că sunt tare fantazii, Ca cucoșii cei târzii. Au și ei ceva luxos, Zic că este de folos : Pantofi
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
mai puțin (adică în bucătăria noastră) și că inamicul parașutat acolo din niște nori fictivi (doar cerul era complet senin) nu era un luptător după ureche, ci unul bine instruit. Privind-o pe mama, care-și pusese o fustă de stambă și o bluză cărămizie, și pe tipul ăla, care se încălțase și îmbrăcase o uniformă militară, cu câte trei steluțe pe epoleți, am înghițit în sec. Și am descoperit uimit că gustul războiului nu era neapărat acru, ca lămâia sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
sfiala mea Înnăscută, eram ca plastilina În mîna lui. Mă putea transforma În orice dorea și, În curînd, mi-a fost dureros de limpede că, atunci cînd mă privea, tot ce vedea era un animăluț simpatic, care se dă În stambă ca un clovn și pe care nu-l duce prea tare capul, un soi de cățel de talie minusculă, cu incisivi ceva mai proeminenți. N-avea nici cel mai mic habar cum sînt eu cu adevărat, că sînt de fapt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
poate nu se va mai repeta, o vezi deodată: o față subțire, ca modelată într-o coajă de sticlă luminoasă, niște umeri goi și firavi. O păpușă de cârpă strânsă la piept. Codițe lungi, cuminți, coborând peste decolteul rochiței de stambă, ca un sac diform care îi lasă doar umerii goi, ca niște lujeri. Vă priviți în ochi. Ea se înalță spre tine. Te sărută lângă colțul gurii, îți strigă niște cuvinte disperate, dar noaptea nu conduce durerea, vă împletiți mâinile
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
cu capul în pământ, pe drumul dintre casele țărănești și fântânile cu căruțe de tablă, legate cu lanț. Nici măcar localnicii care treceau pe lângă mine nu păreau să mă observe. Doar pe pragul vreunei porți câte o fetiță în rochie de stambă, cu un cântar și un coș cu cireșe înainte, se uita lung după mine, cu ochi lărgiți de o tristețe atavică. Am ieșit din sat și am luat-o pe drumul asfaltat, mărginit de cariere de piatră și meri prăfuiți
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
tranzit și acces la marea muzică. Intrăm în astfel de detalii, sărind de la una la alta, amintindu-ne de nu puține momente neplăcute, de la Sala Palatului sau Ateneul Român, din edițiile trecute, când „lume bună și simandicoasă“ se dădea „în stambă“ cu te miri ce gest cu totul deplasat. O anume atmosferă și o anume ținută sunt absolut necesare, ca să fim pregătiți cum se cuvine și cuviincios așezați în noi înșine, la întâlnirile cu marea muzică. Față de alte ediții vom avea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2177_a_3502]
-
ceară. În alte împrejurări Otilia ar fi râs, dar acum nu vedea și nu auzea nimic, nimic. După surtuc Aglae îi trase pantalonii, de la capătul de jos, cum ai scutura un sac, și bătrânul apăru în niște nădragi largi de stambă colorată, legați jos, în lipsa șireturilor rupte, cu bucăți de sfoară. - Poftim, observă Aglae, cu reproș, uite ce-nseamnă săn-ai o femeie de ispravă în casă! Așa te îmbrăcai tu altădată? Otilia dibuise în dormitor și găsise o cămașă de noapte
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
făcu iar sforțări să se dea jos din pat, provocând un zornăit. Felix și cu Stănică, apucîndu-l de spate și de picioare, ca pe un copil mic, îl luară pe sus, și atunci se văzu că bătrânul, cu nădragi de stambă și cu pătură pe umeri ca o mantie regală, ținea strâns la subsuoară cutia de tinichea cu bani, iar în mâini, ca un clopoțel, inelul cu chei. Stratulat râse, fără să vrea, sub mustăți. Doctorul și Pascalopol merseră, după câteva
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
afaceri În general... despre modul În care lucrează oamenii... despre viața Însăși. Entuziasmul din glasul lui Connor e ca sarea pe rană. Deci, ia să mai recapitulez eu un pic și să văd cît de spectaculos m-am dat În stambă. Așa care va să zică. SÎnt În avion, așezată lîngă marele și genialul Jack Harper, o adevărată sursă de Înțelepciune În toate domeniile afacerilor și marketingului, ca să nu mai vorbesc din domeniul marilor mistere ale vieții Înseși. Și eu ce fac ? Îi pun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
superi, dar eu și prietenele mele ne Întrebam - ești cumva actrița cea nouă din Hollyoaks ? Pentru numele lui Dumnezeu ! Oricum. Nu-mi pasă. N-am venit aici ca să vedem nu știu ce staruri de mîna a șaptea prizînd cocaină și dîndu-se În stambă. Am venit doar să bem ceva Împreună și să ne relaxăm. Comandăm daiquiri de căpșune și nu știu ce amestec rafinat de nuci (4 lire 50 un castronel. Nu mă Întrebați cît am dat pe băuturi). Și trebuie să recunosc, acum că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
cu un costum uriaș de gorilă În brațe. OK. Înșfac repede rochia. O să fiu Albă ca Zăpada. Mai am un pic și-mi vine să plîng. Superba mea rochie, care Îmi pune corpul În valoare, zace Într-o sacoșă de stambă, unde o să aștepte pînă la sfîrșitul zilei. Iar eu am pe mine un costum care mă face să arăt de șase ani. O fetiță de șase ani, fără pic de gust și simț al culorilor. În clipa În care ies
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
Berdoo e o simplă coincidență. Cathcart nu ar fi putut pune pe picioare o afacere porno nici să fi Încercat. Pur și simplu frații Englekling au vrut să scape de un dosar penal și-au reușit să se dea În stambă. Ed Înclină din cap. Mickey Cohen senior Îl ținea În poală pe Mickey Cohen junior. — Tații și fiii, prilej de meditație. Nu credeți că sînt o adevărată desfătare? Odrasla mea canină și cu mine, bătrînul doctor Franz și cotarlele lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
brâu), din lână sau mătase, de obicei roșu și cu ciucuri la capete. La sărbători femeile mai poartă mărgele )manistî), din chihlimbar sau sidef, iar la biserică mătănii )lestocica), confecționate din piele. În zilele de lucru femeile purtau fuste de stambă, iar în zilele de sărbătoare fuste din zefir, lungi, cu multe pliuri și culori diferite. Femeile măritate își țin părul strâns într-un coc acoperit cu o bonețică numită “chicika”, cusută cu mărgele și paiete pentru biserică și sărbători sau
Ruşii-lipoveni din judeţul Iaşi : dinamici socio-demograficoeconomice by Iacob Pavel () [Corola-publishinghouse/Administrative/91763_a_93067]
-
observa, pe măsură ce se apropia de curtea din față garajului: Mickey instalase un scaun din pînză și se Întinsese În el și citea o carte. Picioarele Îi erau răsfirate pentru că era Îmbrăcată bărbătește, ca un tînăr mecanic, cu o salopetă din stambă și ghete. Avea părul blond, de culoarea și textura unei frînghii murdare; Îi stătea În sus de parcă atunci se dăduse jos din pat. În timp ce Kay o urmărea, tocmai Își umezea un deget și Întorcea o pagină. Nu o auzi pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
băiețelul dintr-o carte ilustrată, care aștepta răbdător somnul. 2 — Helen! Helen auzi că o strigă cineva, peste uruitul traficului din Marylebone Road. Helen! Aici! Își Întoarse capul și văzu o femeie Într-o haină de blugi și salopetă din stambă, cam murdară la genunchi, și cu părul ascuns sub un turban plin de praf. Femeia zîmbea și-și ridicase mîna. — Helen! strigă ea din nou, izbucnind În rîs. — Julia! zise Helen În cele din urmă. Traversă strada. Nu te-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
zise ea, auzind scîndurile care trosneau. A propos, chestia aia că-i mai ușor afară, e un secret, adăugă ea Încet. Doctorița era o femeie alertă și frumoasă, de vreo patruzeci și cinci de ani, Îmbrăcată Într-o salopetă de stambă și pe cap avea un turban. — Salut, zise ea văzînd-o pe Helen, ce-avem aici? Kay se dădu la o parte cînd femeia se ciuci lîngă Helen. Auzi murmurele și prinse ceva din răspunsurile lui Helen: „Nu... Nu știu... Puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
le sărutau fețele. Spătarul Vulture privea spre orizont și vedea că se apropie de țărm. — Să facem câțiva pași spre pupa - spuse încet spătarul. Porniră ținându-se de braț și clătinându-se ușor, evident, fără voia lor. Pe sub mâneca de stambă a rochiei, brațul Cosettei zvâcnea regulat și spătarul, necunoscând noțiunea de puls, avea o senzație ciudată. Simțea emoționat cum sângele Cosettei pleacă din ventriculul stâng prin artera aortă, răspândindu-se prin capilare de-a lungul superbelor ei țesuturi de țigancă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
se stinge aproape de limita surzeniei, nasul refuză adulmecarea, mâna îi devine puhavă, odihnind lângă pană. Ori încotro s-ar uita, vede aceeași culoare: cenușiul. Jocul cu bețigașul în gunoiul trecutului nu mai scoate la iveală decât aceleași veșnice bucăți de stambă pe jumătate putrezite, hârtii umede de pe care scrisul s-a șters, cioturi ruginite de spadă, nasturi înjumătățiți: nici o piatră prețioasă, nici un ban de aur. Clipa de acum e la fel: iată o cupă în care vin nu mai este, iată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]