225 matches
-
să-și vadă de viața lui amărâtă, n-ar purta ea vina pentru pierzania lui? Maica Tereza ce-ar fi făcut? Deprimată de această dilemă, Contesa se întinse în pat. Maică Tereza, luminează-mă cu un vis bun! * Globul de staniol căzuse, doborât de zborul halterelor. Semn rău, își spuse Mișu, și cu toată nebunia asta cu mortu din America și halterele care zboară... Oricum, nu era timpul să-și facă scrupule, Mișu învățase de când era la școală și se lăsase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
de cel bătrân. Erau extrem de atenți, vorbeau mai mult În șoaptă și făceau mereu semne arătând spre geam sau spre ușă ori Își exprimau teama lipindu-și urechea de pereți. Aduceau din Marea Rusie pachețele de ceai Învelite frumos În staniol și parfum tare, cu miros specific, de care nu puteai scăpa ușor... Plecau Înapoi Încărcați cu tot felul de pachete, făcând plecăciuni adânci În fața fiecărui om pe care-l Întâlneau În cale. Își luau rămas-bun făcând semne cu mâna chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
de sârmă subțire și fără sticle. Subtila și necesara lor prezență se justifica prin aceea că le adăugase, acolo unde suportul se reazemă pe nas, un al doilea nas, paralel cu al său, făcut dintr-o foiță de argint sau staniol și lipit așa cum își lipesc unii, la plajă, o frunză, ca să-și ferească nasul jupuit de soare. Numai că frunza lui semăna a cioc de rață și se întindea, țeapănă, deasupra primului nas, fără să i-l atingă. În plus
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
de întins în debara. Două firme luminoase și restaurantul acela, la parterul unui bloc, c-un fel de barcă grosolană din lemn, suspendată pe niște false odgoane. Un năvod coboară peste ușă, cu scoici mari de plastic și melci din staniol prinși între ochiuri. Ce să caute „Portul Vechi” lângă Bahlui? - Prinde-te de bară, să nu-i dai drumul, dacă pui și picioarele pe bordură, nu-ți ajunge apa decât până la brâu, nu pățești nimic, nu te mai sclifosi. Poți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
și povestea Eleonorei. Țin minte și tonul cu care vorbea. M-a izbit o anumită ariditate ironică sub care încerca uneori să-și ascundă emoțiile. Și o aud parcă, așa cum aud vântul... 7. " În copilărie îmi plăceau enorm hârtiile de staniol colorate. Le netezeam, le aranjam și le strângeam cu grijă într-o cutie. Fiecare avea altă culoare. Într-o zi, cineva mi le-a luat și a făcut din ele un glob. Strânse în bulgărele acela cenușiu, foițele mele colorate
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
și a făcut din ele un glob. Strânse în bulgărele acela cenușiu, foițele mele colorate nu m-au mai interesat. Așa am procedat, în general, și cu amintirile mele. N-am vrut să târăsc după mine prin viață bulgărele de staniol și am preferat să trăiesc fiecare clipă pentru ea însăși, până nu intra și ea în globul acela posomorit. De aceea n-am amintiri prea multe. Mă refer la amintirile normale pe care le are orice om. Nu mă am
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
eu. Pe la douăzeci și ceva de ani am înțeles că nu eram făcută nici pentru carieră strălucită, nici pentru adevăruri mari. Eram făcută pentru adevăruri mici: să mă bucur, dacă izbuteam, de un lucru, până nu intra în bulgărele de staniol. Îmi erau clarificate relațiile dintre mine și lume, știam ce mi se potrivește și ce nu. Am pus tot ce aflasem într-o ecuație și, după puțin exercițiu, știam exact ce trebuia să-mi iasă după semnul egal. Cei mai mulți vor
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
suntem, Doamne, cu intențiile tale de ins generos. Dacă atâta inimă largă te încape, de ce ne-ai slobozit printre incertitudini? Suferim de claustrofobia cimitirelor suprapuse. Dumnezeule, sufletul tău, pământ înțelenit și nicio sămânță de rod! Viața, o vegetare ambalată în staniol. Între o coajă de portocală și un ambalaj de ciocolată, ochiul alege suprafața lucioasă și netedă, vara are gust dulce-amărui, tiparul scuipă culoare peste fâșia de celuloză. Suflete, întinde mâna... exiști atât cât eclipsezi licuricii ziua-n amiaza mare. Vine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
perne de grădină în niște saci transparenți de plastic, apoi scoțând aerul din ele cu duza de la aspirator. — Ți‑am comandat și ție câteva, apropo, strigă la mine pentru a acoperi zgomotul aspiratorului. De la Country Ways. Plus niște foiță de staniol pentru curcan, un ceaun și o tigaie pentru ouă ochiuri la microunde... Nu‑mi trebuie nici un staniol pentru curcan! țip. — Nu e pentru tine! zice mama, oprind aspiratorul. Aveau o ofertă specială - dacă le dai datele unui prieten, primești gratis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
aspirator. — Ți‑am comandat și ție câteva, apropo, strigă la mine pentru a acoperi zgomotul aspiratorului. De la Country Ways. Plus niște foiță de staniol pentru curcan, un ceaun și o tigaie pentru ouă ochiuri la microunde... Nu‑mi trebuie nici un staniol pentru curcan! țip. — Nu e pentru tine! zice mama, oprind aspiratorul. Aveau o ofertă specială - dacă le dai datele unui prieten, primești gratis un set de cratițe de lut. Așa că te‑am trecut pe tine drept prietenă. E un catalog
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
finalmente, am cedat, n-am avut de gând să-l mănânc. în orice caz, nu pe tot. N-am vrut să mănânc decât punguța de celofan cu bombonele Beano din mijloc. Planul meu era să învelesc oul la loc în staniolul ăla roșu, să-l bag înapoi în cutia de carton și să-l pun din nou pe dulap. Ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Și dacă Margaret se hotăra vreodată să-l mănânce și descoperea că-i lipsește punguța
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
griji, în legătură cu acest detaliu, mai târziu. Cu gesturi solemne, am scos din cutie mingea roșie și lucioasă de ciocolată. Mirosul mi-a umplut nările. Disperată să încep să-mi îndes în gură bucăți de ciocolată, m-am chinuit să desfac staniolul cu mare grijă. Odată treaba asta încheiată, cele două jumătăți ale oului s-au desfăcut, dând la iveală punguța foșnitoare de celofan cu bombonele Beano care stătuse cuibărită în mijloc. La fel ca pruncul Iisus în iesle, m-am gândit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
în gură, abia apucând să gust ciocolata înainte de a înghiți totul. Fericirea nu a durat mult. în clipa în care ultima înghițitură a dispărut pe gât, rușinea i-a luat locul. Simțindu-mă vinovată, am acoperit rapid jumătatea rămasă cu staniol. Nu voiam s-o mai văd. Indiferent cât m-am chinuit, n-am reușit să fac hârtia aia strălucitoare să nu mai arate mototolită. Iar când am încercat s-o întind cu unghia, am rupt-o! Pofta mea de zahăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
de arme secrete pentru cei de pe strada vecină, de-aia ne-am fabricat și noi muniție bine ascuțită pentru suflătoare, dintr-aia cu ace de gămălie la capăt, eu mi-am confecționat și o armură pentru spate, din carton și staniol, am și încercat s-o îmbrac pe sub tricoul meu cu mânecă scurtă, după care l-am rugat pe Puiu să mă împuște în spate, ca să-i testăm eficiența, însă el n-a vrut, mi-a zis să-mi aduc aminte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
fete trecând pe role peste pod, am crezut că, în fine, am avut o imagine! Mi-am re-evocat-o-n memorie și am cre zut că voi fi sfâșiat de nostalgie: era o vitrină cu bomboane de ciocolată învelite-n foiță de staniol, foițe roșii sclipitoare, vernil și intens violete, cu mo dele de steluțe și mici dreptunghiuri, era o femeie în fața vitrinei (purta o haină de culoare roz) și mai era ceva, lucrul cel mai enigmatic, o umbră, o mare umbră căzând
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
șapte puțuri dinspre întuneric înspre lumină ninsorile erau stranii contraste de alb-negru aerul greu de explozii și funingină copiii de mineri n-aveau bomboane salon numai Porthos câinele secretarului de partid dar Doamne cât de bogați eram în colecții de stanioluri și colinde în pițărăi și nuci poleite cu bronz pentru sobe și în mere țitroane cum nu mai găsești decât în povești cineva bate în ușă semnul secret știut doar de noi alerg să deschid în fața mea doar amintirea tăcută
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
inima ta Să văd pe cine iubești! Lasă-mă să-ți ating sufletul, Să-ți înțeleg privirea! Lasă-mă să-mi pierd suflarea în tine, Să mă-nec de viață! Infinitul Aș vrea să stau în umbra unui nor de staniol Întinsă pe o floare cu zâmbetul gol Să-ți desenez pe cerul înstelat chipul, Să se oprească în loc timpul. Să alerg cu umbra ta printre nisipuri Pictând stele prin nimicuri Cu zâmbete de sticlă să ne alintăm, Printre ierburi infinitul
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
luptă corp la corp. Într-un moment de slăbiciune (oare am eu vreodată momente de tărie?), am desfăcut cutia cu Moș Crăciuni de ciocolată pe care o păstram pentru dimineața de Crăciun și le-am dat câteva bucăți Împachetate În staniol ca să-și facă de lucru. Drept urmare, Emily, care acum un sfert de oră purta o pijama albă, arată acum ca un dalmațian cu botul maro Închis și pete de cacao peste tot. Richard, care unsprezece luni și jumătate din an
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
punctul de vedere al lungimii, lățimii, grosimii și, extrem de important, al greutății. Într-un sfârșit, a dat norocul peste el cu cu baton mediu de Whole Nut. Îndepărtă atent ambalajul de hârtie, având grijă să nu-l rupă. Apoi desfăcu staniolul din interior, ca și cum ar fi avut de-a face cu o foiță prețioasă de aur. Scoase batonul de ciocolată și puse tăblița în locul lui. Apoi, lipi de ambele capete ale tăbliței două rânduri de Whole Nut, fiecare rând având trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
de-a face cu o foiță prețioasă de aur. Scoase batonul de ciocolată și puse tăblița în locul lui. Apoi, lipi de ambele capete ale tăbliței două rânduri de Whole Nut, fiecare rând având trei pătrățele pe lățime. O înveli în staniol și înfășură tot acest hibrid din ciocolată și lut în ambalajul de hârtie. Făcu acest lucru cu aproape o sută de batoane, rupând uneori staniolul, alteori hârtia, până când adună, în cele din urmă, douăzeci de exemplare perfecte, gata să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
două rânduri de Whole Nut, fiecare rând având trei pătrățele pe lățime. O înveli în staniol și înfășură tot acest hibrid din ciocolată și lut în ambalajul de hârtie. Făcu acest lucru cu aproape o sută de batoane, rupând uneori staniolul, alteori hârtia, până când adună, în cele din urmă, douăzeci de exemplare perfecte, gata să fie transportate spre rudele lui expatriate, fictive, dar înfometate de ciocolată. Le așezase unele peste altele în geanta lui diplomat. Se gândise să le bage într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
eu. Henry era sigur că îi tremurau mâinile, dar le ținu suficient de ocupate încât să nu observe ofițerul. Apucă un baton la întâmplare, împinse ciocolata cu doi centimetri în afară, exact cum exersase pe masa lui din bucătărie, rupse staniolul pentru a da la iveală trei pătrățele întregi de ciocolată englezească cu lapte. —OK. Fără să se gândească, Henry rupse o bucată de ciocolată și o oferi vameșului, cu o expresie a feței care spunea „ofertă de pace“. Bărbatul refuză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
decadență? GARDIANUL: Suntem în decadență! ARTUR: Mi s-a părut mie că ceva e ireal, că e misterios... GARDIANUL: Plutim într-un ochi de fiară, domnule! Orașul ăsta a fost curat ca o farfurie, a fost ca o foiță de staniol.. (Congestionat.) L-am iubit ca pe o femeie, cu groază, cu îndârjire... L-am iubit degeaba, domnule, pentru că uitați-vă la mine... Ce sunt eu acum? O fantoșă, o improvizație... Ha-ha-ha! Noi, cei vii, am ajuns simple sperietori, nici nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
copilaș dulce... Părea interzis. Bătrâna pe care de ani de zile se obișnuise s-o nesocotească, o femeie lipsită de interes, bleagă și copilăroasă cu pisicile și brazii ei de Crăciun ― tăia cu o săptămână înainte steluțe și panglici de staniol, bucurîndu-se ca o fetiță ― cu pantofii ei micuți și uzați unde-și punea singură câte un cadou ieftin, cu colecția de ilustrate înflorate, căpăta acum dimensiuni noi, înspăimîntătoare. ÎI uimeau sângele ei rece, adresa cu care intuia și desăvârșea câte
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
o plantăm în ADN. Arta oferă stări de spirit, nu răspunsuri. În arta modernă se poate vorbi despre un transfer de transpirație. De la autor spre consumator. Nici arta nu a încheiat pacea cu morile de vânt. Postmodernismul învelește arta în staniolul divertismentului. Jurnalul este o încercare de ordonare retroactivă a vieții. Toate privighetorile sunt talentate. Poeții - numai unii. În artă, complimentele se administrează cu pipeta, nu cu hârdăul. În artă e mai greu decât la spital. Suferi și pentru alții. Scrisul
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]