223 matches
-
Ransome Îngenunche lîngă bănci, abia putînd să-și controleze trupul greoi. — Bine, Jim, hai să ducem pe toată lumea la locul ei. Ajut-o pe doamna Hug. Basie, băieți... Stătea nesigur pe picioare, dar reuși să-l ridice pe Basie. Fața stewardului era deja acoperită cu un strat de talc, ca o piele delicată de femeie, așa cum o văzuse Jim prima oară lîngă debarcaderul funerar de la Nantao. Ținîndu-se de umărul lui Jim, el se tîrÎ pe podeaua umedă a camionului. Coborîră și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
un lighean cu apă fierbinte. — De ce e furios Basie pe Jim? Jim schimbă saluturi cu americanii: Cohen, un maestru la jocul cu mingea și fanatic al șahului; Tiptree, mașinistul solid, blînd, care era regele cărților cu benzi desenate; Hinton, alt steward de cabine și filozof; Dainty, telegrafist și cel mai viril bărbat din Lunghua - bărbați amabili care Își jucau rolurile În beneficiul lui Jim și se veseleau tot timpul. CÎnd Îl vedeau, majoritatea Îl plăceau pe Jim, iar acesta, În schimb
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
privea lagărul de la Lunghua tot așa cum privise lumea de dincolo de el, un șir de cabine ce trebuiau pregătite pentru o serie de pasageri nesăbuiți. — Intră, copile. Nu mai răsufla așa de tare, i se face cald lui Basie. Demarest, fost steward de bar, vorbea fără să-și miște buzele. După cum bănuia Jim, fie avusese Înainte o carieră de ventriloc, fie, după cum susținea domnul Maxted, petrecuse mult timp În Închisoare. — Băiatul nu face nici un rău... Basie Îi făcu semn lui Jim să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
lagăr fără nimic. Pe de altă parte, Jim nu vedea la ce-ar fi putut folosi tot acest echipament. Nimeni nu era destul de puternic ca să joace tenis, pantofii erau plini de găuri, iar În tigăi nu aveai ce să gătești. Stewardul de cabine era, cu toată viclenia lui, același om limitat pe care Jim Îl Întîlnise pentru prima dată În docurile de la Nantao, cu aceeași perspectivă clară dar Îngustă despre lume. Basie Își folosise talentele doar ca să fructifice cele mai mici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
Am muncit din greu azi, Jim. Tatăl tău ar fi mîndru de noi. În ce lagăr ziceai că e? — La Soochow. Și mama mea. O să-i cunoști curînd. Jim dorea ca Basie să fie prezent la reîntîlnirea lor, astfel Încît stewardul de cabine să-l poată identifica dacă părinții lui nu l-ar recunoaște. — Mi-ar plăcea să-i cunosc, Jim. Dacă nu au plecat În altă parte... Jim remarcă inflexiunea ciudată din vocea lui Basie. — În altă parte? — Păi, e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
femeile care scuipau și de bărbații lor cuprinși de frenezie. Unde oare era Basie? De ce oare evadase el? În ciuda zvonurilor că războiul se terminase, pe Jim Îl surprindea că Basie părăsise Langhua și se expunea tuturor primejdiilor din regiunea aceea. Stewardul de cabine era prea precaut, nu era niciodată primul care să Încerce un lucru nou sau să-și pună În joc modesta siguranță. Jim bănuia că auzise vreun mesaj de avertizare la aparatul secret de radio. Își abandonase cămăruța plină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
de explozie, avea puntea la fel de neagră ca și catargele și depozitele de cărbuni. La un kilometru și jumătate În aval de vasul carbonifer era baza din Nantao a hidroavioanelor și debarcaderelor funerare unde Jim se adăpostise Împreună cu Basie. Întrebîndu-se dacă stewardul de cabine se Întorsese la vechea lui ascunzătoare, Jim Îl Îndrumă pe domnul Maxted Între șine, În timp ce prizonierii urmau taluzul căii ferate, spre rîu. La vest de docuri, În apa unei lagune puțin adînci, zăcea carcasa arsă a unui avion
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
el Își aprinsese o țigară ca să acopere lipsa reacției. Flacăra tremură În fața obrazului lui pudrat, descoperind o pereche de ochi familiari, cu o expresie pătrunzătoare, dar reținută. — Basie! Jim Își șterse sîngele de la nas. Eu sînt, Basie - Jim! Jim Shanghai! Stewardul se uită fix la Jim. După un moment de gîndire, clătină din cap aproape Într-un mod formal, de parcă Îl recunoștea pe băiatul de paisprezece ani, dar nu-l mai interesa. Se uită la cutiile cu rații și pipăi mătasea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
ca de la sine Înțeles. Totuși, doctorul Ransome murise probabil În marșul morții de la Lunghua, În timp ce Basie supraviețuise. Dar acum, pentru prima dată, perspectiva comorii din stadionul olimpic deschisese Încuietoarea de siguranță a precauției lui Basie. Jim hrănise cu asiduitate viziunea stewardului asupra unei bogății suficiente, care să-l facă să se Întoarcă În lux În America. Presupuse că Basie auzise la aparatul de radio din lagăr despre iminentul marș spre terenurile de execuție și Îl mituise pe paznicul de noapte să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
noi. Ar fi prea rău, dacă te-ai lăsa răpit. — SÎnt mulți răpitori pe aici, Basie? — Răpitori și comuniști. Oameni care nu vor să știe că războiul s-a terminat. Ține minte asta, Jim. — Bine... Încercînd să-l distragă pe stewardul de cabine cu o temă mai veselă, Jim Întrebă: — Basie, ai văzut explozia bombei atomice? Eu am văzut lumina de la Nagasaki de pe stadionul Nantao. — Zău, copile?... Basie se uită printre gene la Jim, uimit de vocea calmă a acestui băiat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
În timp ce generali imaculați Își acopereau ochii cu binocluri, calculînd balistica tunurilor. — Basie... Bandiții se retrăgeau de la linia ferată. Căpitanul Soong și hamalii lui coborau taluzul și se Întorceau la camioane. — Basie, putem să ne Întoarcem la Lunghua? — Înapoi În lagăr? Stewardul de cabine se uita printre gene la praful care cădea din aer. Fusese uluit de suflul exploziei depozitului de muniții și se uita la peisajul de sub el, de parcă s-ar fi trezit dintr-un vis. — Vrei să te Întorci În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
care îi făcuse să treacă peste limita indiferenței, dincolo, spre teama unei posibile catastrofe marine. A doua zi spre prânz furtuna încetă, frica de moarte se pierdu într-un somn profund. După câteva ore se treziră în zgomotele făcute de stewarzii care așezau la loc pe punte șezlongurile numai ca să dea o notă de normalitate. Nimeni nu mai ieși să facă plajă în toate zilele care au urmat. După furtună au fost puși să experimenteze navigarea fără nici o direcție. Știau că
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
purtate cu glas ridicat, puțin obișnuite noaptea, atât de târziu. Fără a fi Într-adevăr neliniștit, m-am hotărât să merg să văd ce se Întâmpla, ferindu-mă, bineînțeles, s-o trezesc pe Șirin. Pe scară, am dat peste un steward care vorbea, pe un ton lipsit de gravitate, de „unele mici probleme” survenite din Întâmplare. Căpitanul, spunea el, dorea ca toți pasagerii de la clasa Întâi să se regrupeze pe Puntea Soarelui, În partea de sus a pachebotului. — Trebuie să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
spunea el, dorea ca toți pasagerii de la clasa Întâi să se regrupeze pe Puntea Soarelui, În partea de sus a pachebotului. — Trebuie să-mi trezesc soția? I-a fost destul de rău În timpul zilei. — Căpitanul a zis „toată lumea”, Îmi Întoarse vorba steward-ul, cu o figură sceptică. Întors În cabină, am trezit-o pe Șirin cu toată gingășia care se impunea, mângâindu-i fruntea, apoi sprâncenele, rostindu-i numele, cu buzele lipite de urechea ei. De cum scoase un bombănit, i-au șoptit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
Iar eu trebui s-o liniștesc, să-i spun s-o ia mai domol, pentru că nu eram așa de grăbiți. Cu toate acestea, când am ajuns pe punte, domnea o anumită efervescență, iar pasagerii erau conduși spre bărcile de salvare. Steward-ul Întâlnit mai devreme se afla acolo, m-am Îndreptat spre el; nu-și pierduse nimic din jovialitate. — Mai Întâi femeile și copiii, spuse el, făcând haz de formulă. O prinsei pe Șirin de mână, vrând s-o trag spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
vrând s-o trag spre ambarcațiuni, dar ea refuză să se clintească. Manuscrisul! implora ea. — Am risca să-l pierdem În Înghesuială! E mai bine protejat În seif! — N-am să plec fără el! — Nu e vorba de plecare, interveni stewardul, Îi Îndepărtăm pe pasageri doar pentru un ceas sau două. Dacă mă Întrebați pe mine, nici măcar nu e necesar. Dar căpitanul e stăpân la bord... N-aș spune că Șirin s-a lăsat convinsă. Nu, s-a lăsat, pur și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
de unde se iese pe puntea superioară, se cheamă "Hera". Ne învîrtim într-un mic Olimp plutitor, cu muzică simfonică transmisă la difuzoare, în toate cabinele, și cu chelneri moderni în locul lui Ganymede. Un carton verde de pe noptieră ne anunță numele "steward"-ului. E pentru prima oară în viața mea că pot suna un "steward"! Amănuntul îmi dă o vagă amețeală "aristocratică". Micul dejun și prânzul le vom lua ― ni se spune ― în "marele salon". Pentru cină, vom merge în restaurantul de la
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
mic Olimp plutitor, cu muzică simfonică transmisă la difuzoare, în toate cabinele, și cu chelneri moderni în locul lui Ganymede. Un carton verde de pe noptieră ne anunță numele "steward"-ului. E pentru prima oară în viața mea că pot suna un "steward"! Amănuntul îmi dă o vagă amețeală "aristocratică". Micul dejun și prânzul le vom lua ― ni se spune ― în "marele salon". Pentru cină, vom merge în restaurantul de la alt "nivel". Între "nivele" se poate circula pe scară sau cu liftul. Dacă
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
joc de noi. În cele din urmă, deschide un caiet și mă roagă să notez pe o foaie adresa mea ca să-mi trimită marea lui carte. Mă roagă să notez și numărul cabinei de pe vapon pentru a-mi trimite prin steward câteva poeme. Privește cu atenție cifra 8 (numărul cabinei mele de pe puntea "Nereus") și comentează: Cine face pe 8 astfel e o persoană deschisă". Îmi e greu să-i explic lui Theo că se înșeală. Sunt un introvertit. Am depășit
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
duminecă și, de două zile, ucraineanul a fost căutat peste tot în Izmir, inclusiv la morgă. Cercetările continuă. Unii dintre noi se arată mefienți. Istoria ne-a învățat că destinul stă prin culise. Trebuie să ne grăbim cu prânzul deoarece stewarzii vor să strângă vesela și s-o "lege". Semn rău. Înseamnă că trebuie să ne așteptăm la un tangaj foarte puternic care poate zdrobi vesela vasului. Până acum nu s-au luat niciodată asemenea precauții. Aceasta ne aruncă într-o
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
a văzut vaporul ridicând ancora, plecând fără el și fără Țeposu. "Am simțit că mi se taie picioarele", recunoaște el. Starea de tensiune nu ne împiedică, observ, să ne comportăm, mai departe, ca "milionarii" plecați în croazieră. Așteptăm să vină stewarzii să ridice o fîrămitură de pâine căzută, pe covor, de pe tavă. Dar, nici o grijă, ne vom dezvăța de aceste deprinderi păcătoase după ce vom debarca la Pireu. Vom redeveni niște pârliți de scriitori. După masă, ne retragem, mai mulți români, în
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
comportă și vorbește ca atare. Dar nu e doar o blondă proastă. Asta e chestia mare la Butch. Eu și durerosul meu spate am avut câteva întâlniri cu sponsorii lui Fielding. Am servit prânzul la La Cage D’Or cu Steward Cowrie, Bob Cambist și Ricardo Fisc. Am fost și pe la niște baruri de noapte ca Krud’s și Parlour 39 cu Tab Penman, Bill Levy și Gresham Tanner. Alcătuiesc o trupă ciudată acești milionari, baroni ai hotelurilor din Miami, stăpâni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
sa în cimentul ud se îmbină cu luminile mașinilor care treceau pe autostradă. Apa țâșnea din suporturile metalice de deasupra mașinii dinaintea noastră. Jetul de spumă lovi capota și parbrizul, ascunzând vederii după smalțul lui lichid două stewardese și-un steward. Când m-am întors, am văzut că Vaughan ținea în mâna făcută căuș sânul drept al soției mele. Am înaintat încet în tunelul gol, concentrându-mă asupra comenzilor. De pe rolurile nemișcate din fața mea curgeau ultimele șiroaie de lichid. Am coborât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
În franceză În direcția marinarilor și aceștia Îi zâmbiră, cântând un cântec indecent despre un cocu, care-i făcu sufletul sedentar, de familist, să se veștejească puțin de invidie. — N-a fost o traversare grozavă, Îi spuse el În englezește stewardului-șef. Individul fusese chelner În Londra și casierul nu rostea niciodată În franceză un cuvânt mai mult decât era necesar. — Evreul ăla, spuse el, ți-a lăsat un bacșiș ca lumea? — Ce crezi? Șase franci. — I-a fost rău? — Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
puteai oare descurca În viață, puteai, de pildă, să te căsătorești și să faci copii...? Îl urmă pe picolo prin niște coridoare nesfîrșite, luminate de lămpi Îngropate În perete; Rowe se simțea ca pe coridorul unui transatlantic uriaș, dar În loc de stewarzi și stewardese văzu o femeie În capot și papuci roz, care traversează coridorul, țipînd, iar apoi un omuleț bondoc, cu o pălărie de melon, care, zărindu-i, se grăbi să se afunde În hățișurile imensului imobil. — Ai un ghem de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]