933 matches
-
dragostea dintâi pusă la uscat ,, ,, nicio vâslire - în locul cu papură doar luna trecând ,, ,, două petale - zborul fluturelui - întors acasă ,, Fiindcă virtuozitatea acestei mici poezii deschide înălțarea poetei pe culmile meșteșugului de exprimare, încărcătura emoțională cuprinde întreaga carte lucind ca smalțurile sticloase. Cartea ,, Înfiorare ,, are o legitate internă deosebită datorită plăsmuirii ei de către poeta Maria Oprea. ,, în oglinda apei singur omul cu cerul lui ,, ,, un verde se va reaprinde sub umbrela de zăpadă,, ,, mi-s pașii plini de ape de nisip de
ÎNFIORARE de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 1887 din 01 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/349890_a_351219]
-
zâzanie printre supușii mei. Era hotărâtă. Chemă pe Negru Cioară și pe generalul Prăpădenie: - Vă anunț că lipsesc câteva zile pentru rezolvarea unor probleme de stat. În lipsa mea, generale, vei conduce treburile din palat și din țară, împreună cu vrăjitorul Ger Sticlos și Viscorilă. - Dar... cine este comandantul? întrebă Prăpădenie. - Bineînțeles că tu ai să fii! îi spuse Iarna. Îi trimiți în toată țara pe toți slujitorii. În special, Viscorilă să alerge prin ținuturile de la nord, de la sud, de la est și de la
MĂRŢIŞOR-23 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1527 din 07 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350052_a_351381]
-
este comandantul? întrebă Prăpădenie. - Bineînțeles că tu ai să fii! îi spuse Iarna. Îi trimiți în toată țara pe toți slujitorii. În special, Viscorilă să alerge prin ținuturile de la nord, de la sud, de la est și de la vest. După el, Ger Sticlos să înghețe satele și orașele, apele, pădurile, câmpiile și tot ce-a mai rămas. S-a înțeles? - `Țeles, Măria Ta! bătu călcâiele Prăpădenie, care-și zise: lasă că scot eu acum untul din ei. Îi frec eu pentru toate decorațiile
MĂRŢIŞOR-23 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1527 din 07 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350052_a_351381]
-
ascultau toți ceilalți slujitori, o matahală umflată și fălcoasă, mai mare decât toate celelalte namile. Mai ținea Iarna la rang de mare sfetnic un vrăjitor misterios, înalt și uscățiv, căruia i se adresa cu titlul “maestre”. Acesta era vrăjitorul GER STICLOS, comandantul trupelor de Ghețieni. Avea pe el o mantie plumburie și o pălărie de fum cu vreo șapte rotocoale țiguiate, pe spate. Îi plăcea să umble de unul singur și să apară unde nici nu te așteptai. Nimeni nu știa
ROMANUL FANTASTIC MĂRŢIŞOR- FRAGM.1 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1471 din 10 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350126_a_351455]
-
să plătească. Un țăran mai îndârjit i-a dat peste mână: - Cine ești tu, strigoiule, de iei totul fără să plătești? - Aaa, vrei să știi cine sunt? Află, mizerabile, că eu sunt cel mai mare sfetnic al împărătesei, vrăjitorul Ger Sticlos! Și, cu o nuielușă de aburi, l-a atins pe bietul om peste urechi. Urechile i se făcură cioburi. Îl mai atinse peste degete și se făcură și acestea țăndări. Nenorocitul rămase fără degete și fără urechi, urlând și blestemând
ROMANUL FANTASTIC MĂRŢIŞOR- FRAGM.1 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1471 din 10 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350126_a_351455]
-
proaspăt. Îl simți? El inspiră adânc. Ea închide ochii și-și acoperă ure¬chile cu mâinile uscate. - Relaxează-te! Este ceea ce toată lumea ar trebui să o facă dimineața. El se apropie de ea cu ochi zâmbitori. Ea privește cu ochii sticloși dincolo de orizontul grădinii. - Spune-mi că mă iubești! El o îndeamnă în brațe. Ea-și află trupul înghețat ca la dentistul de pe Strada Mare. - Totul va fi ca mai-nainte. El se-nfioară cu buzele pe gâtul ei cioturos. Ea simte
PROZĂ SCURTĂ – DOUĂ POVESTIRI CU DIALOG de MARIANA ZAVATI GARDNER în ediţia nr. 736 din 05 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/350180_a_351509]
-
meu Octavian).Ideile se simt commode încorsetate în chinga versului clasic care despuiate de fenomenal și cultivând imaginea hieratică a contururilor, eul liric e suspendat de rețeaua imaginii închingată în versul clasic cu rimă încrucișată.Dar,uneori,anihilat de aspectul sticlos al metaforei: Se va găsi,cânva,un camp/Să-ți conturez din zare chipul/Și să-ți aduc merindea,tâmp/ Eu...risipită cum nisipul...( Se va găsi...). Vedeniile poetei sunt forme ale revelației prin care eul liric,narcotizat de ispite
SUDUL TÂRZIU, CRONICĂ DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 374 din 09 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361806_a_363135]
-
i-a fost datul. Cei care ... XVII. ION IANCU VALE - MARȘUL SUICIDAR AL PROTEZELOR, de Ion Iancu Vale, publicat în Ediția nr. 570 din 23 iulie 2012. Undeva, pe întinsa Câmpie a Tăcerii, Ultimul Far semnalizează palid și intermitent. Fire sticloase și rare de iarbă străpung fără convingere cochilia roșietică și fărâmicioasă a solului. Curenți incandescenți de aer învolburează pânze albe de praf, generând tornade rebele. Miasme fetide viciază aerul, incitând Marea angoasă spre a-și flutura aripile cenușii. Cortegii șerpuitoare
ION IANCU VALE [Corola-blog/BlogPost/365986_a_367315]
-
loc în loc, gnaisuri gigantice, diamantin șlefuite, le ațin calea. Undeva, în spatele Ultimului Far, perfid ascunsă, Nelimitata Crevasă își macină canin tăcerea spațială, așteptând cu ... Citește mai mult Undeva, pe întinsa Câmpie a Tăcerii, Ultimul Far semnalizează palid și intermitent. Fire sticloase și rare de iarbă străpung fără convingere cochilia roșietică și fărâmicioasă a solului. Curenți incandescenți de aer învolburează pânze albe de praf, generând tornade rebele. Miasme fetide viciază aerul, incitând Marea angoasă spre a-și flutura aripile cenușii. Cortegii șerpuitoare
ION IANCU VALE [Corola-blog/BlogPost/365986_a_367315]
-
lungul zării / urma de sânge / ce gândul îmi frânge / și trupul flacără - / încet, încet îmi stinge, / îmi stinge ... (Cioplesc cuvinte)”. De ce se simte amenințată poeta? Neantul o ademenește, „cum un ochi străin / ca o fiară a nopții / dintr-un colț sticlos ... mă pândea-”, destinul o arată cu degetul, retina e pătatăde sânge, ea însăși se vede târâtă fără milă în groapa cu lei. Asemenea viziuni terifiante sunt de natură să sperie, până și sufletele cele mai puternice. Ca orice poet care
PAŞI PRIN MISTERIOASA GRĂDINĂ A CUVÂNTULUI, RECENZIE LA CARTEA VALENTINEI BECART UNDEVA, UN POET , EDITURA ARHIP ART, SIBIU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 426 din 01 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365235_a_366564]
-
Vreau să cumpăr un miracol, se găsește-n farmacii? Am un frate bolnăvior despre care tata spune Că se poate vindeca printr-o magică minune. Cu-n surâs aproape stins pe sub ochelarii groși Farmacistul a privit țintă-n ochii ei sticloși. Amuzat de întrebare, i-a răspuns cam plictisit: Noi miracole nu vindem, nu e locul potrivit! Dar fetiței, fâstâcita, întristata de răspuns, De emoții-nțelegând că bănuții nu-s deajuns, Pe-obrăjorii rozalii două lacrimi mari de roua I s-au
CÂT COSTĂ UN MIRACOL? de INES VANDA POPA în ediţia nr. 1328 din 20 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/364809_a_366138]
-
Toate Articolele Autorului Uneori când doruri de cuvânt nerostit mă apasă, îmi vine să mă înalt sus la ceruri, de soare atrasă. Spre Calea Lactee în zbor, calea cea albă, lăptoasă, las în urmă luna rotundă, să uit de lumina-i sticloasă. Iar din ochii adânci, luceferi străvezii ce în ceață, se preling ușor lacrimi translucide de viață. Stelele, frunze luminoase în copacul suprem, atârnate haotic, ne ghidează destinul etern... Și dacă nici în vise nu mai am aripi largi să zbor
ZBOR ÎNALT de GABRIELA MARIA IONESCU în ediţia nr. 2108 din 08 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366378_a_367707]
-
Ediția nr. 1105 din 09 ianuarie 2014. Despre mine... La hotare de depărtări Pe umbre de cărări Ce duc spre mine, Găsești portal blestemat Prin care-am intrat În asta lume. Închiderea portalului aștept Să pot să deștept Privirea-mi sticloasa În vechea mea casă. Nimic nu țin minte De când am cuvinte Din timpul oprit De unde-am venit. În visuri de noapte Cu dulcele șoapte Mă cheamă în rai ... Citește mai mult Despre mine...La hotare de departariPe umbre de carariCe
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/366482_a_367811]
-
devine sufocantă, ci și pentru desfășurarea activităților specifice cancelariei celui mai important demnitar roman din zonă: consfătuiri, audiențe, punerea rezoluțiilor, alcătuirea rapoartelor și a răspunsurilor la adrese. Deși e dimineață devreme și soarele de-abia s-a avântat pe bolta sticloasă a cerului, deja aerul a devenit irespirabil, semn neîndoielnic că vine furtuna. Deocamdată, înveșmântat în togă albă, cu căptușeală sângerie, procuratorul se plimbă gânditor pe aleile ireproșabil întreținute din preajma havuzului, savurând prin toți porii aerul înviorat de stropii apei cântătoare
TEATRU: PONTIUS PILATUS (POEM DRAMATIC) de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 790 din 28 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351853_a_353182]
-
Acasa > Poeme > Sentiment > LAPTE OTRĂVIT Autor: Cătălina Nicoleta Munteanu Publicat în: Ediția nr. 790 din 28 februarie 2013 Toate Articolele Autorului Răceala îmi străbate corpul, brațele amorțite caută sprijin, prin rugăciune se scurge viața. Târăsc picioarele, oase sticloase sub plan înclinat tremură. Maladia mi-a cuprins neputința, a otrăvit laptele (altă culoare și consistență). I-a ascuns goliciunea, nesperanța clocotește piatra colțuroasă din crater. În casa zămislirii de îngeri au rămas două bătăi de aripi ( trosnesc la fiecare
LAPTE OTRĂVIT de CĂTĂLINA NICOLETA MUNTEANU în ediţia nr. 790 din 28 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351996_a_353325]
-
meu, și miturile lui si ale locului de unde veneam. (valurile mării se aud acum foarte clar, aproape) VOCEA : Ai dreptate, Costache. Ți-ai făcut datoria, dar vinovat tot ești. CONSTANTIN BRÂNCUȘI : Da, Doamne...(se trezește. Deschide ochii mari, îi are sticloși. Se vede ca este pe ducă) Am vorbit singur, a vorbit adâncul meu cu mine, a vorbit inconștientul meu cu conștiința mea. ( plângându-se) Îmi e rău... Mă simt vinovat. De ce m-aș simți vinovat?...Caci știu că datoria de
PIESĂ DE TEATRU ÎN TREI PĂRŢI de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 83 din 24 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350483_a_351812]
-
-ul Somon : „somon în soare/prag de piatră și apă/ o nouă viață” ca și în Pescarii „lumină-n apus/pescarii se-ntorc din larg/ pe țărm un copil”. Nu lipsește peștele , ca simbol al senzualității : „Pești și stele” Ape sticloase/ peștii privesc la stele/ sălcii căzute. Dar peștele este și simbolul apei în care viețuiește. Să nu uităm că Hristos e reprezentat de un pescar, creștinii fiind „ considerați pești și pentru că apa Botezului este elementul lor natural și instrumentul regenerării
ULTIMUL TRANDAFIR CRONICĂ de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 466 din 10 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351593_a_352922]
-
aerul aerul tău sunt liniște acum seara nu mă mai amenință cu împăduriri despuiate din care să curgă noapte noapte noapte noaptea devenit eu eu singura apăsare din pământ neastupată cu genunchiul cuiva îmi strig mâinilor tăceți foarte subțire și sticlos cuvîntul a ramas în sufletul meu să șteargă urmele absenței să îmi închege sângele în forme de piatră neșlefuită înainte de a trece prin mine ultima zicală a neființei nici înainte nu am tăceți nici înapoi nu am un șezut în
GEORGE ADRIAN POPESCU [Corola-blog/BlogPost/351953_a_353282]
-
surzii după vibrații pe o podea de lemn acordată în cer visele mele sunt doar boxe întoarse spre pământ simți? marele sufleur ne încurcă replicile spectatorii nu vor simți grotesca durere a celui operat de viață neamorțit urlând cu ochii sticloși la o bere cu faust. Referință Bibliografică: CARTEA CU PRIETENI XIII- LAURENTIU BELIZAN / Ioana Voicilă Dobre : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 266, Anul I, 23 septembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Ioana Voicilă Dobre : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea
CARTEA CU PRIETENI XIII- LAURENTIU BELIZAN de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 266 din 23 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355881_a_357210]
-
fierarul bucuria are potcoave de cal domnesc. BĂLĂCEANU satul meu e o corabie de diamant ce despica larg valuri de huma galbenă spumă de grâu în urmă lăsând satul meu e o boabă de roua cu care am lovit orizontul sticlos lacrima de copil norocos călărind curcubee prin lume crezând întruna că ploua peste satul meu cât o boabă de roua. BUNICUL Bunicul n-a părăsit niciodată satul deși nepoții sau chiar fiii lui au împânzit în lung și lat, lumea
CARTEA CU PRIETENI (IX)- MARIN IFRIM de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 254 din 11 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355489_a_356818]
-
în multe privințe, apare și în catacomba Torlonia, din Roma, ducându-ne cu gândul la tălmăcirea și înțelegerea importanței fructului dorit al religiei de a încununa postul cu peștele plin cu solzi, ca pământul cu vegetație sau cu ochii aceia sticloși și palizi, care ar sugera slăbiciunea de a ne fi putut salva fără mântuire. De multe ori peștele, în reprezentările iudaice dar și creștine, apare alături de obiecte în formă circulară, simbolizând pâinea. Alăturate însă cele două imagini le vom descoperi
SĂRBĂTOAREA DE IGNAT ÎN SATUL ROMÂNESC de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 329 din 25 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355177_a_356506]
-
aerul aerul tău sunt liniște acum seara nu mă mai amenință cu împăduriri despuiate din care să curgă noapte noapte noapte noaptea devenit eu eu singura apăsare din pământ neastupată cu genunchiul cuiva îmi strig mâinilor tăceți foarte subțire și sticlos cuvîntul a ramas în sufletul meu să șteargă urmele absenței să îmi închege sângele în forme de piatră neșlefuită înainte de a trece prin mine ultima zicală a neființei nici înainte nu am tăceți nici înapoi nu am un șezut în
STAREA DE TINE de GEORGE ADRIAN POPESCU în ediţia nr. 908 din 26 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346177_a_347506]
-
mai bine așa. Oricum, Emil nu mă aude. Suntem la capăt de linie. Ies din subteran și pornesc pe jos. Peste tot, gheață. Dacă ar fi Emil aici... Fac pași mici, foarte mici, de teamă să nu alunec. Gheața e sticloasă. - Hapciu!, deslușesc în urma mea un bărbat care strănută. „Emil!”, îmi zic și vreau să întorc capul. Dar mă opresc la timp. Știu că nu e Emil. Gheața e groasă. Mă dezechilibrez și aproape să cad. - Hapciu! „Em...!” De data aceasta
ŞI MĂ DAU PE GHEAŢĂ MAI DEPARTE... de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 908 din 26 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346173_a_347502]
-
achiziție se intitulează cartea: „L-am cunoscut pe Tudor Arghezi”, ed. Eminescu, o culegere de evocări alcătuită de Nicolae Dragoș. Până aici, oricare dintre cititori ar putea comenta - Bine, bine, dar care-i zvâcul? Tocmai. O claritate precum un senin sticlos de pe un cer, de unde o rază coboară cu o poveste de mândrie evocată de Nicolae Dragoș care în ARGUMENTUL său citează: „Mă numesc unul din oamenii în viață care l-au văzut pe M.EMINESCU, în carne și oase. Scria
LANŢUL UNEI BUCURII ORI COMOARA DIN CASĂ de DUMITRU K NEGOIŢĂ în ediţia nr. 1930 din 13 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368938_a_370267]
-
și concurând cu ea. Suntem aici într-o lume aparte cu nume cu sonuri stranii, unele cu etimologie ascunsă (Crypto-cryptos, ascuns, tăinuit), altele căutate (Enigel- nume tătărăsc al râului Ingul), altele de invenție proprie (Uvedenrode). Întânlim aici o natură translucidă, sticloasă, „în care albul este aici culoarea dominantă” (Adrian Marino- Retrospectivă...), o natură rece, în care afecțiunile poetului merg spre regnul animal: molusce, meduze, gasteropode, melci, vietăți translucide. „Riga Cripto și Lapona Enigel” ia forma baladei medievale, un fel de menestrel
ION BARBU de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1904 din 18 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368981_a_370310]