464 matches
-
atât în practica diagnosticului și a terapiei, cât și în cea de cercetare. În plus, abordarea dimensională este elastică, deschisă spre nou și inovație și asigură un plus de respect pentru persoana abordată de către serviciile de sănătate mintală, îndepărtând pericolul stigmatizării. În continuare vor fi prezentate câteva sisteme și câțiva autori care au pus accentul pe abordarea dimensională a tulburărilor de personalitate. Modelul celor cinci mari factori În abordarea tulburărilor de personalitate, în ultimele două decenii a câștigat mult teren teoria
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
război. În prezent, această problematică este una deschisă cercetării. Modificarea personalității în urma unei boli prelungite se referă pe de o parte la bolile somatice, ținându-se cont de trăirile subiective, dizabilități, impactul social ce duce la izolare, deficiențe de interrelaționare, stigmatizare. Consecințele bolilor psihice urmează să fie înțelese în același context și nu doar ca o consecință directă a afectării. Pe scurt, relația între Axa II și alte axe se pune și în perspectiva modificării personalității prin suferințe organice cerebrale, episoade
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
sau că sunt inegali, sunt utile și interesante studiile care identifică politici, practici și actori din domeniul educației, construcția cererii și ofertei de educație, inflația diplomelor etc., ca și: efectul școlii, efectul clasei, efectul educatorului, efectul climatului școlar, efectele "etichetării", "stigmatizării" elevilor, analiza interacțiunilor (elev elev, elev educator), cum se tatonează încă din " prima zi de școală", din timpul "lunii de miere" în clasă, cum se instituie "pacte de neagresiune", tabuuri, "tehnici de defulare", dar și transformările materiilor de învățământ, ale
by Ion I. Ionescu [Corola-publishinghouse/Science/1064_a_2572]
-
al orașelor, între dorința de a fugi de oraș și problemele create de mobilitate persoanelor, membrilor familiilor etc. Se conturează o imagine negativă asupra periurbanului datorită risipirii de spații publice, degradării peisagistice, dispersării echipamentelor, utilităților (costisitoare pentru întreaga comunitate locală). Stigmatizarea acestor spații provine din percepția publică că aceia care locuiesc acolo nu s-au îmbogățit prin "bune practici" (H. Lefebvre spunea în 1968 că expansiunea urbanizării necontrolate "produce mult rău solidarității tradiționale"). Cei ce locuiesc în periurban fug de oraș
by Ion I. Ionescu [Corola-publishinghouse/Science/1064_a_2572]
-
spirit” de solidaritate de grup cu alți minori. Pentru o mare parte dintre acești minori există șanse reale de resocializare și recuperare în mediul deschis, prin adoptarea unor sancțiuni educative sau neprivate de libertate, evitându-se astfel pericolele ”etichetării” sau ”stigmatizării” lor de către comunitate, dar și cele ale ”învățării negative” a tehnicilor delincvente în cazul resocializarii în instituțiile de profil; minorii cu comportamente delincvente structurate, care comit delicte cu un grad ridicat de periculozitate socială, care provin, de regulă, din familii
ASISTENŢA COPIILOR VICTIME A INFRACŢIUNILOR by GEORGE COSMIN DIACONU () [Corola-publishinghouse/Science/814_a_1559]
-
care se stigmatizezază rând pe rând cu patimile sau cu idealurile lumii, pentru a le transfigura în artă. În mistică, stigmatele rămân ca în trupul eroinei de roman. În artist, aceste stigmate sunt imaginative. Dar în această variată facultate de stigmatizare estetică, noi vedem semnul libertății spiritului creator, pe care direct sau indirect o tăgăduiește concepția naturalistă, despre care am vorbit. Guyau, care e totuși un pozitivist, consideră determinismul mediului și al momentului drept o primejdie de trivializare a artei. În
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
pedagogică, corectivă (Lisievici, 1999). Copilul seropozitiv prezintă distorsiuni masive ale triadei cognitive. Cognițiile negative față de sine sunt: autoculpabilizarea, depresia, autoevaluarea negativă, indezirabilitatea, incapacitatea de a-și atinge scopul. Cognițiile negative față de lume sunt: perceperea lumii ca fiind epuizantă, ostilă, izolare, stigmatizare, neînțeles de ceilalți copii. De asemenea, copiii bolnavi nu sunt acceptați în școli normale și din această cauză, simțind că sunt respinși, încep să deteste lumea. Importantă este și evaluarea negativă a viitorului, expectațiile anxiogene, umilitoare, elemente asupra cărora trebuie
[Corola-publishinghouse/Science/2160_a_3485]
-
accent pe viziunea holistă asupra individului, existența sa fiind formată din Umwelt (lumea nonpersonală, mediul biologic), iar în cazul nostru această dimensiune cuprinde manifestările clinice ale bolii: durere și suferința fizică. Mitwelt (lumea ființelor, a indivizilor, mediul social) reprezintă izolarea, stigmatizarea, marginalizarea și Eigenwelt (lumea privată a propriului eu, relația cu sine și identitatea de sine) se referă la autoculpabilizare, la stima de sine scăzută. Existențialiștii lucrează cu emoții concrete, clientul fiind provocat de către terapeut să-și interogheze sensul existenței sale
[Corola-publishinghouse/Science/2160_a_3485]
-
ARAS, 2000). Psihodrama (reprezentant: J.L. Moreno) reprezintă o metodă terapeutică ce poate fi utilizată atât la nivel individual, cât și la nivel de grup. Se urmărește introducerea unei congruențe între comportament, intenții, credințe, emoții prin experimentarea unor stări ca singurătatea, stigmatizarea, lipsa de speranță. Dintre tehnicile cele mai întâlnite sunt: interpretarea rolului, inversarea rolului, tehnica improvizării spontane. În practica terapeutică realizată în cazul copiilor seropozitivi cele mai eficiente orientări s-au dovedit a fi cea behavioristă și cea cognitivă, acestea putând
[Corola-publishinghouse/Science/2160_a_3485]
-
faptului că e mai facil a lua un om sănătos ca bolnav decât invers (a se vedea experimentul Rozenham) și că adevărul trebuie să fie și eroarea care a biruit, „atotputernicia diagnosticului” trebuie să aibă În vedere riscurile sale: inclaustrarea, stigmatizarea, măsurile de siguranță,etc. Atari consecințe metaexpertale devin datoria esențială a expertului În a le evita. La caracterul de științificitate diagnostică va contribui și ontogeneza comportamentului prin cunoașterea mediului anomic microsocial de formare al personalității, a antecedentelor psihopatologice și criminologice
BULETIN DE PSIHIATRIE INTEGRATIVĂ 2003, an IX, volumul VIII, numărul 1 (15) by Gh. Scripcaru, V. Astărăstoae, I. Agrosoaie, C. Scripcaru () [Corola-publishinghouse/Science/574_a_1481]
-
regret, căință, remușcare, stări ale conștiinței din care ia naștere dorința și hotărârea de a nu mai repeta aceleași greșeli și de a repara răul cauzat. Sancțiunile specifice încălcărilor normelor morale aplicate de colectivitate sunt blamul, ocara, disprețul, oprobriul public, stigmatizarea sau ostracizarea. Alți autori 17, referindu-se la structura normei morale disting cinci elemente: expresia normativă, autoritatea, subiectul, domeniul de aplicare și modul de sancțiune. Primul element din structura normelor morale, expresia lor normativă, este alcătuit din conținutul și forma
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
cuprinde: asistență tehnică pentru managementul schemei de granturi; campanie de sensibilizare. Această campanie va avea ca obiective: informarea persoanelor cu handicap și a familiilor acestora cu privire la drepturile de care beneficiază și serviciile pe care le pot accesa; combaterea discriminării și stigmatizării persoanelor cu handicap; promovarea formării profesionale și încadrării în muncă a persoanelor cu handicap. Lansarea oficială a proiectului Phare a avut loc pe data de 3 decembrie 2004, iar evenimentul a coincis cu sărbătorirea Zilei internaționale de solidaritate cu persoanele
[Corola-publishinghouse/Science/2155_a_3480]
-
la economia de piață, politica socială românească a vizat creșterea cheltuielilor de protecție socială, mai ales pentru categoriile considerate puternic neglijate de regimul comunist, și anume: persoanele din instituțiile de asistență socială, persoanele cu dizabilități. „Handicapul reprezintă o sursă de stigmatizare, indiferent dacă este mental sau fizic. Din acest punct de vedere, persoanele cu dizabilități se confruntă de multe ori cu practici discriminatorii, fiind unul dintre grupurile vulnerabile „țintă” a marginalizării și excluziunii sociale.” (Dragomir, 2002, p.104Ă Noțiunea de handicap
[Corola-publishinghouse/Science/2155_a_3480]
-
în perioade istorice diferite”. Printr-o astfel de metodă nedisociativă, cauza este substituită efectului și invers: nu perioada dogmatică dictată de politic înrâurește negativ parcursul lui Călinescu, ci criticul determină, prin marea lui influență, perioada dogmatică, inclusiv inițierea și menținerea stigmatizării lui Titu Maiorescu. Plecată din țară, V. a continuat să scrie în același stil incisiv și controversat, mai ales pe tema relațiilor dintre intelectuali și regimul comunist. Fixate în intervalul 1988-1993, eseurile Mâna statului democrat popular. Secvențe: 1958-1959 ori 1968-1978
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290650_a_291979]
-
au dreptul să mărturisească și să judece experimentul de aici, care trebuie redat de victime și călăi, și nu de colecționari de atrocități. Fenomenul Pitești trebuie scris afectiv, și nu științific, se pretinde. Deși Înțeleg teama de răstălmăcire și de stigmatizare de care dau dovadă aceste voci, referindu-se la cei care nu au trecut prin reeducare, dar au scris despre ea și au judecat-o, consider că experimentul Pitești este o realitate istorică aplicată care trebuie mărturisită de martori, dar
[Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
În fața acestui refuz, organele Securității l-au transportat pe Paraschiv la spitalul din Voila, În apropiere de Câmpina. Acolo, dr. M. Piticaru i-a stabilit diagnosticul de „paranoia”, după care „pacientul” a fost eliberat. Această calificare infamantă a avut drept urmare stigmatizarea lui Paraschiv ca bolnav mental. De altfel, diagnosticul va fi confirmat câteva zile mai târziu de o comisie din care făceau parte medicul legist V. Honet, precum și psihiatrii C. Botez și P. Băltărețu 8. Recomandarea făcută de comisie era supravegherea
[Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
strategiile de apropriere și expropriere dezvoltate de elitele aflate În competiție. Odată cu instalarea regimului comunist În România, autoritățile sunt interesate nu numai de neutralizarea contraelitelor afirmate Înainte de 1944, ci mai ales de amorsarea unui război ideologic care să dividă prin stigmatizare lumea culturală și să pregătească o garnitură „tânără” eficientă și afiliată (prin scrieri) politicii oficiale. Componentă esențială a travaliului de legitimare pentru cei veniți la putere În condițiile unui slabe adeziuni populare, cenzura comunistă diferă de selecția bazată pe o
[Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
boicotate. În momentul În care producția autorizată de carte Înlocuiește producția vandabilă, cenzura capătă proporțiile unui fenomen de autoreglare a competiției pentru reprezentativitate. Decupajele textelor, topirile cărților, indexările oficiale sau secrete, confiscările unor manuscrise, epurările fizice sau simbolice de persoane, stigmatizările prin injurii În presa de scandal, malversațiunile economico-editoriale, evidența strictă a dosarelor și a instrumentelor de scris, sabotările ședințelor scriitoricești Încarcă de dramatism contrastiv un tablou Învăluit În culorile omogenizante ale liniei oficiale. Indisociabile de mecanismul cooptărilor, integrărilor și Încurajărilor
[Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
și Italia numite de sociologi comunități transnaționale arată faptul că acestea își păstrează identitățile lor socioculturale și chiar cetățenia în timp ce își au rezidența în străinătate, în schimb, factori precum mobilitatea rapidă dintr-o țară în alta, ambivalența tipurilor de comportament, stigmatizarea, izolarea, barierele lingvistice și culturale se soldează cu boli psihice și probleme școlare pentru ei și copiii lor (Portera, A., 1998, 2008). Efectele cumulative ale acestor schimbări creează presiuni pentru redefinirea rolului statului. Dacă guvernele au din ce în ce mai puțin control asupra
by Ţăranu Adela-Mihaela [Corola-publishinghouse/Science/1050_a_2558]
-
incluzive a fost și necesitatea schimbării mentalităților și atitudinilor referitoare la elevii cu cerințe educaționale speciale și Încercarea de a le oferi o viață normală, prin schimbarea reprezentărilor sociale asupra acestui segment de populație școlară și renunțarea la etichetări și stigmatizare, oferirea de șanse egale În vederea integrării lor comunitare și sociale. Învățământul românesc nu putea să ignore sau să nu abordeze de pe principii moderne, În contextul amplelor măsuri de transformare din ultimii ani, studiul particularităților de dezvoltare a acestor categorii de
Integrarea şcolară a copiilor cu CES şi serviciile educaţionale de sprijin în şcoala incluzivă by Alois GHERGUȚ () [Corola-publishinghouse/Science/1136_a_2113]
-
conflict. Mobbing-ul este de fapt un conflict escaladat și exagerat. Etapa de hărțuire efectivă se caracterizează prin aceea că acțiunile agresive sunt din ce în ce mai frecvente și mai clar direcționate către victimă. Devine evidentă și imposibilitatea victimei de a respinge aceste comportamente. Stigmatizarea nu întârzie să apară. În interacțiunea normală, acțiunile de tip mobbing sunt inofensive și nu tind spre ofensarea sau excluderea nimănui. Atunci când sunt însă repetate pe o perioadă îndelungată de timp și practicate în scopuri ostile, ele conduc spre stigmatizarea
[Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
Stigmatizarea nu întârzie să apară. În interacțiunea normală, acțiunile de tip mobbing sunt inofensive și nu tind spre ofensarea sau excluderea nimănui. Atunci când sunt însă repetate pe o perioadă îndelungată de timp și practicate în scopuri ostile, ele conduc spre stigmatizarea unui membru al grupului. Elementul caracteristic îl constituie manipularea agresivă. Faza finală se organizează în jurul managementului personalului. Atunci când un caz de mobbing ajunge în atenția managementului, este extrem de greu pentru victimă să-și apere cazul, inclusiv din cauza stigmatizării. De cele mai multe
[Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
conduc spre stigmatizarea unui membru al grupului. Elementul caracteristic îl constituie manipularea agresivă. Faza finală se organizează în jurul managementului personalului. Atunci când un caz de mobbing ajunge în atenția managementului, este extrem de greu pentru victimă să-și apere cazul, inclusiv din cauza stigmatizării. De cele mai multe ori, victima sfârșește prin a fi văzută ca o persoană dificilă sau nevrotică. Firește, această etapă poate lipsi. În majoritatea cazurilor, victima părăsește organizația în mod discret, managementului lipsindu-i un feedback autentic și necunoscând adevăratele motive ale
[Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
și de aici o adevărată știință gerontologică și geriatrică ca fundament pentru industria farmaceutică extrem de profitabilă dedicată acestui scop. Asocierea bolii cu dependența legată de vârstă conduce În fapt la percepția bătrâneții ca o stare indezirabilă, a cărei consecință este stigmatizarea vârstnicului de către cei din jur și chiar de către el Însuși. Pentru a contracara aceste aspecte senescența trebuie abordată ca o realitate individuală. Trebuie ținut cont În aprecierea ei de așa zisa identitate de vârstă ca particularitate specifică fiecărui individ În
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]
-
împletite, știința și religia, iar amândouă cu magia. Definirea unor fenomene care se petrec într-un mod conceptual echivalent ca aparținând unei construcții aparent obiective opuse religiei și științei ca fiind magie, a fost de fapt încercarea unei orientări de stigmatizare împotriva celor care o utilizau. De aceea istoria poate aduce unele lămuriri asupra ambiguității acestei false înțelegeri a contextului cultural uman și a tradițiilor intelectuale. Antropologul britanic Sir James Frazer definea magia ca aparținând stadiilor primitive de dezvoltare a umanității
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]