51,621 matches
-
este iarăși unul riscant. Este maniera de a percepe didactic cititorul și autodidactic propria condiție de critic. Lucrul cu marile nume este întotdeauna suspect - prea generalizant. Și dăunător - surpriza culegerii de eseuri Scriitorincul a venit tocmai din faptul că suculența stilului, pe care lumea nu contenește să o laude cînd vine vorba de Dan C. Mihăilescu, nu poate ține piept unei ideologii critice extrem de datate. Salvarea lui Dan C. Mihăilescu n-a venit din scris. Ci din aparițiile la televizor. Acolo
Un scriitorinc neîmplinit by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15391_a_16716]
-
în prim-plan. Romanul încearcă să facă multe lucruri în același timp și în teorie acesta poate fi un lucru bun; dar o Iubire (fie și) în decembrie '89, ca să convingă, trebuia să acorde ceva mai multă atenție chestiunilor de stil, ironia fiind că tot de ele e nevoie și ca să poți persifla cu eficacitate scriitura 'atentă la ea însăși'. Stelian Țurlea, Iubire în decembrie 89, Editura Meronia, București, 2002, 182 pag., f.p.
Aventuri cu Popeye by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15413_a_16738]
-
linie a criticii societății industriale care culminează cu mișcările de stradă ale anilor '60. Analiza lui Marius Jucan surpinde în eseurile lui Thoreau premisele și caracteristicile proiectului unei culturi terapeutice, precum și pericolele și utopismul ei, dar și elemente legate de stilul și ale formației autorului în discuție. Totul pus în termeni cît mai simpli, punct de plecare doar pentru o discuție asupra tradiției individualismului american față de doctrinele noastre sociale. Marius Jucan - Singurătatea salvată. O încercare asupra operei lui Henry David Thoreau
Proiectul unei culturi terapeutice by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/15415_a_16740]
-
un scriitor insprat și infailibil. Lucrurile nu stau așa, din păcate o știu redactorii și apropiații lor. Eginald Schlattner poate fi un exemplu de onestitate care nu costă pe nimeni nimic, autorul rămînînd oricum cu toate onorurile. Concepția romanului și stilul scriiturii nu vin din tradiția literaturii române. Modelul e construcția simfonică amplă, de tip Buddenbrooks sau Somnambulii, deși cu unele delimitări curajoase. Personajul vorbește la un moment dat despre dejunurile care se întind pe pagini întregi în Muntele vrăjit, iar
COCOȘUL DECAPITAT by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15417_a_16742]
-
sufletul la gură, o culegere de eseuri, cronici și fragmente de jurnal ce reușește să trezească interesul cititorului încă de la primele pagini (cele "de antren") și să-l mențină la cote ridicate pînă la sfîrșit. Pentru cine este familiarizat cu stilul tranșant și persuasiv al criticului de la Contrafort, faptul nu este de natură să surprindă. În plus, în eseurile de aici regăsim preocupări mai vechi ale autorului, teme, obsesii, întrebări, prezente și în precedenta sa carte Frica de diferență (1999), toate
(Con)texte by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/15387_a_16712]
-
al soliștilor a avut o evoluție unitară de bună calitate. Particularizări? Cu excepția unui accident, acută din ultimul act, soprana Roxana Briban a etalat o ținută muzicală excepțională, cea mai bună din câte a putut fi auzită în ultima vreme; cunoașterea stilului, suplețea vocii, finețea atacurilor, a filajelor vocale, denotă condiția unei virtuozități dobândite în baza relației actuale cu maestra ei de canto, cu soprana Mariana Nicolesco. O excelentă ținută muzicală a putut fi apreciată și în cazul tenorului Marius Brenciu; ...deși
Simbol efemer by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/15431_a_16756]
-
căci, iată, o avem în fața noastră și regretăm proasta ei înțelegere și asimilare în "canonul" cultural național. Se mai pune întrebarea dacă Neagoe "credea" în cuvintele sale, dacă nu cumva cartea sa este o culegere de "clișee", de "figuri de stil" după moda timpului, cu scop politico-propagandistic. Nu este aici locul să dezbatem această problemă, dat atât biografia domnului, cât și momentul istoric exclud ipoteza. Am mai spus că textul este impregnat de spiritul isihast, care însemna o recâștigare a sufletului
Fantoma părintelui ucis by Manuela Tănăsescu () [Corola-journal/Journalistic/15425_a_16750]
-
comunist (deși a călătorit la Moscova de vreo patru ori) și a fost considerat scriitorul emblematic al epocii lui Adenauer. Antiburghezia era doar reacția de respingere la înțepenire, scleroză, formă goală, totul atât de evident și de dezolant. Admirator al stilului hemingwayan, Böll practica aproape aceeași formulă: rece, seacă, anticalofilă. Este un roman despre clovni, însă umorul nu există, nici măcar în varianta lui neagră. E mai curând un fel de zâmbet spart, ridicarea din umeri în fața nimicului, a nonsensului. Lumea este
Clovnii by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/15445_a_16770]
-
tot ca pe o ființă "cu ochii goi", încercând să uite în băutură, fapt divers și televizor nimicul din care e croită viața. Și cu toate astea nu e un roman existențialist, grav și sumbru, ci o carte care, în ciuda stilului rece, e aproape înduioșătoare. Lumea aceasta care sună a gol, ființele acestea cu idei și ore fixe, cuplurile simpatice privindu-se uneori dezolate de prea multă singurătate, prea mulți copii și prea multă sărăcie, un tată fragil și o mamă
Clovnii by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/15445_a_16770]
-
-l urmează în modul lor propriu, dar mai ales nu prețuiesc poleiala lumii, preferă umilirea și uneori abjecția (mă duce cu gândul și la Beckett) dar iubesc oamenii în mod autentic. Aceasta e miza umanistă a romanului, de dincolo de răceala stilului și de aerul de absurd. Cât despre o critică a catolicismului în roman, aceasta e facută tot în spirit de circ, dar ceva mai virulent decât alte niveluri ale satirei lui Böll. Schnier are un frate care va deveni preot
Clovnii by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/15445_a_16770]
-
care se cerea "repunerea în discuție a lui E. Lovinescu". Fiindcă tot îi citez mereu pe cei trei, încerc să le fac succinte caracterizări, deoarece adevărata lor carte de vizită de cercetători în domeniul literaturii o realizează fiecare prin relieful stilului lor propriu. Îi caracterizează perseverența, buna credință, știința dobîndită în ani de aplecare peste periodicele și cărțile Bibliotecii Academiei, unde chiar că sînt ca la ei acasă. Îi deosebește, dar îi și apropie întru emulație, de la voința de a demonstra
Monumentalitatea epică by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/15424_a_16749]
-
autoarea evită riscul unei simple inventarieri a unei retorici altfel seducătoare. Dimpotrivă, accentul interesului său este focalizat pe o abordare culturală a fenomenului. Economia volumului este de fapt constituită din două segmente destul de distincte între ele. primul, mai matur ca stil, încearcă să cuprindă contururile unei Europe cu geografia variabilă în care se manifestă simultan două tendințe: una integratoare, care ar putea duce în cele din urmă la crearea unei noi identități europene și alta de redescoperire și cultivare a identităților
Meditînd la Europa by Ștefan Nicolae () [Corola-journal/Journalistic/15442_a_16767]
-
pragmatică". Tabloul fiecăreia din aceste țări (de fapt al "sufletului" lor) este alcătuit atent, după un principiu poliedric, din fragmente de jurnal, din însemnări răzlețe dar esențiale, din adnotări și glosări pe marginea unei lecturi sau doar a unei sugestii. Stilul devine analitic, asociativ, uneori liric, autoarea nerefuzându-și subiectivismul, derutele sau jubilațiile. Notele despre Viena, în special, sunt total empatice divulgând contaminarea secretă cu ideea că pot exista națiuni care nu-și subțiază nicicând bugetul pentru cultură (mai mare decât
Meditînd la Europa by Ștefan Nicolae () [Corola-journal/Journalistic/15442_a_16767]
-
teoriei de corespondență a adevărului care, nu întîmplător, dă titlul ultimului capitol al cărții) cu eleganță și savantă "indulgență". În ciuda acestei afișate simplități a expunerii, e dificil să prezinți tezele cărții în spațiul pe care ți-l oferă o recenzie - stilul alert al lui Searle te "păcălește", cîștigîndu-te mai mult decît e poate cazul, conceptele propuse de filosof se "aglomerează" într-un sistem cu o arhitectură destul de complicată, discursul său, polemic și malițios, e constant intertextual, deși filosoful "are aerul" de
Limbaj și instituții sociale by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/15470_a_16795]
-
montării, nici protagonistului; (am auzit și replica "statul de drept", nu știu cine a născocit-o și cine a rostit-o; rămîne, oricum, o enormitate pentru anul 1836 cînd a fost scrisă piesa). Sînt și elemente redundante care fac parte deja din stilul lui Claudiu Goga. Unele funcționează mai bine, altele devin neajunsuri. Caleașca, prezentă și folosită excepțional în Cerere în căsătorie, își joacă și aici funcția, transformîndu-se, la un moment dat, nu doar în semnul central al grobianismului, cît și într-un
Rîsul lui Gogol și mustăceala lui Goga by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15480_a_16805]
-
critică, needulcorantă a unei umanități în suferință, confruntată permanent cu violența și cu o gamă extrem de variată de forme ale alienării, de ispite și de capcane insidioase. Povestirea pe care am ales-o pentru evocarea de față, deși scrisă "în stil vechi", posedă întreaga vibrație pe care orice artist autentic o imprimă tiparelor în care-și toarnă materia, expresie în mod fatal nouă și proaspătă. Camilo José Cela O povestire în stil vechi "...îmi umpleau memoria, care păstrează urma pașilor fericiți
Camilo José Cela sau adevărul profund și dureros by Andrei Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/15459_a_16784]
-
ales-o pentru evocarea de față, deși scrisă "în stil vechi", posedă întreaga vibrație pe care orice artist autentic o imprimă tiparelor în care-și toarnă materia, expresie în mod fatal nouă și proaspătă. Camilo José Cela O povestire în stil vechi "...îmi umpleau memoria, care păstrează urma pașilor fericiți și nefericiți..." (Unamuno) Întîmplarea asta ciudată mi-a povestit-o, în urmă cu foarte mulți ani, un bătrîn povestaș celt din Cornwall, cu barbă lungă, grai pitoresc, veșminte fistichii și o
Camilo José Cela sau adevărul profund și dureros by Andrei Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/15459_a_16784]
-
dacă a existat, nu se spune nimic. Nu a fost nici o judecată, doar un prilej de a face puțină propagandă ideologică, comportarea lui Cuza fiind a unui activist de partid din anii de tristă amintire. Până și negustorul acționează în stilul deja binecunoscut nouă tuturor: în loc să își pledeze cauza se pleacă în genunchi în fața lui Vodă. Problemele se tratează cu o "pilă", cu o ploconire, cu umilința față de bunul plac al celui care are puterea. Iar Cuza nu ni se pare
Cuza și lupta de clasă by Marius Dobrin () [Corola-journal/Journalistic/15466_a_16791]
-
și stăpân./ Plătesc astfel propria-mi libertate,/ recurg la ultima apărare/ în fața îngerilor fioroși./ Este acesta scutul meu de lumină/ Privirea mea spre cer..." (Adam Pusloici, Ultimele flori). Tema demnității națiunii, prezentă de la Patriarhul Danilo (care clama în bine cunoscutul stil medieval Mai bine moartea în mărire/ Decît în ocară viața) până la autorii contemporani, se suprapune celei a cântărețului balcanic, conștient că mai degrabă victoria spiritului trebuie căutată: "O mică prăpastie stă chircită pe umărul meu/ chiar lângă ureche și mă
Omul grec by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15483_a_16808]
-
lui, la hibridizare. Și totuși presupun că pentru dvs. creația are întâietate. Ce importanță are critica literară pentru romancierul Peter Ackroyd? Nu mă consider critic în sensul cunoscut și acceptat. în biografia lui Eliot am încercat să surprind individul în stilul prozei mele - oferind astfel lectorului receptiv un mijloc de a descifra natura exactă a scrierilor lui. Cu ce începeți, când vă apucați de un roman? O stare de spirit sau o istorie? Vă planificați incidentele? întotdeauna am mai întâi istoria
Peter ACKROYD - Mintea este suflet by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/15460_a_16785]
-
bibliotecar falsifică viața de familie (o fură pe cea a prietenului lui, care moare, și a cărui moarte e în fond unicul lucru autentic și cel mai neplăcut din acest roman). Nimic nu mai e stabil, sigur. Această interpretare în stil perpetuum mobile e umorul dvs. Mi se pare că aveți un umor fără limite. Sunteți de acord cu o astfel de afirmație? Am într-adevăr simțul umorului, nădăjduiesc, chiar dacă el se apropie oarecum de pantomimă și teatral. Nu mă simt
Peter ACKROYD - Mintea este suflet by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/15460_a_16785]
-
a artei) au intrat în istoria literaturii cu cărți, stilistic vorbind, impecabile, refuzând cu sadism, aș zice, criticilor plăcerea și, de ce nu, orgoliul de a remarca cu minuțiozitate evoluțiile artistice de la o carte la alta. Cum s-a remarcat deja, stilul lui Tudor Țopa este desăvârșit - s-ar putea face o apropiere mai degrabă cu Radu Petrescu - această preocupare fiind deseori prezentă în text prin referiri directe: Fraza trebuie să cheme la ochiul unde se cuvine. Dar și ochiul să se
Reușita scriitorului by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/15489_a_16814]
-
umor și de plasticitatea portretelor lui Costache Olăreanu) ar trebui să fie pagini de invidiat pentru tinerii prozatori de astăzi, din păcate, prematur sau excesiv preocupați de experiențe de tot soiul și, cred, nepermis de indiferenți față de ceea ce se numește stil. Să fie oare pasiunea pentru muzica clasică (remarcată la toți "târgoviștenii") de "vină?! Încercarea scriitorului de Tudor Țopa, despre care aflăm din nota biobibliografică că pregătește al treilea său roman, lansează și o plăcută provocare mai ales cititorului care, la
Reușita scriitorului by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/15489_a_16814]
-
Aldulescu, un scriitor autodidact înzestrat cu forță epică, un Jack London al nostru, căruia nici o carte nu i-a rămas nevândută în librării, a terminat de curând de scris un nou roman, Apartament confort doi, în care descrie într-un stil sobru, bărbătesc, societatea românească de azi. Reprezentarea decăderii și dezordinii, a sărăciei halucinante din cartierele muncitorești și a bogăției din lumea interlopă, a miturilor derizorii din viața de fiecare zi nu înăbușă cu totul pâlpâirea a ceea ce este omenesc. Ca
Actualitatea by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/15477_a_16802]
-
cartea se deschide și spre alte zone, îndepărtându-se ușor, în aparență, de tema centrală, dar de fapt construindu-i acesteia un context mereu imprevizibil. În centrul acestuia, și parcă deplasând brusc și centrul de greutate al cărții, al cărei stil devine unul al notației puternic colorată afectiv: vizita autoarei la Martha Bibescu, memorabilă, impresionantă mărturie; vizita autoarei la Illiers-Combray, prin legendare locuri proustiene. Suntem apoi plimbați prin opera lui Proust, în părțile ei mai puțin cunoscute, sunt schițate câteva noi
O cercetare biografică by Irina Mavrodin () [Corola-journal/Journalistic/15497_a_16822]