1,700 matches
-
reciprocă într-adevăr statornica este cea care există, de obicei, între mama și copil a de orice vîrstă ar fi copilul". Frază această de la începutul cărții exprimă, evident, o banalitate, o idee comună și nici măcar nu e îmbrăcată într-o stilistica mai rafinată, dar ea, așa cum vor mai fi multe în carte a comentate deseori de autoare a vrea să aducă un elogiu simplității, sentimentului celui mai obișnuit, considerat de obicei atît de firesc, încît nici nu se mai vorbește despre
Amintiri din vechiul Bucuresti by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/17555_a_18880]
-
necesară a unor preocupări comune. Pentru că, în fond, fiecare artist se reprezintă doar pe sine însuși, configurează lumi individualizate pînă la autism și nu transfera grupului nici una din obsesiile și din reveriile sale. Stela Lie decupează prin desen, într-o stilistica inconfundabila, mai degrabă afecte, stări de melancolie, vibrații lăuntrice ale unor universuri pierdute, decît obiecte, lucruri și forme cu un statut cert și cu o existență indiscutabila. Întoarcerea către atmosferă domestică, în care o evidență duioșie față de inocentă kitschului se
Singurătatea artistului si stilistica solidaritătii by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17557_a_18882]
-
și fierbinte a lumii, după cum litera, semnul, scrierea, decontextualizate, devin un fel de icoane, de imagini glaciale ce reverberează aceeași realitate. Dacă, finalmente, superficial se despart prin stil și prin materialitatea actului de elaborare, în substrat îi solidarizează natură sensibilității, stilistica privirii și imponderabilitatea actului de creație. P.S. Titlul textului meu din numărul 37 al României literare a aparut îmbogățit cu un adjectiv. Corect, el se va citi PAGINI DIN VREMEA ECLIPSEI. Atît!
Singurătatea artistului si stilistica solidaritătii by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17557_a_18882]
-
mai enumăr. Verificarea, așadar, ar fi posibilă. Convingerea mea, nedemonstrabila, este că autorul a intervenit destul de mult. Îl suspectez de Carrière de un simț livresc al povestitului mai mare decît pare dispus să și-l recunoască. Provenit din simplă coloratura stilistica a cărții, exemplar și uluitor de egală, superb tălmăcita de Brîndușa Prelipceanu. Există o limbă a poveștilor, un grăi în care se rostesc basmele, acesta este mesajul răspicat al autorului. Pentru că, făcînd un mic experiment, si anume citindu-le unor
Povesti Pentru cei mari by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17542_a_18867]
-
dintr-un sat irlandez la aceea a obiceiurilor locuitorilor de pe malul de nord al Dunării. Că și în poezia să, în recentul român se configurează o perspectivă planetară asupra existenței, perspectiva susținută de un întins registru stilistic. Demonstrație de virtuozitate stilistica Mihail Gălătanu poate scrie bine în orice stil. Atât de bine, încât scrisul sau capătă adeseori o tentă parodica. Și totuși acest virtuoz al stilurilor, acest autor proteic care folosește dicționarul limbii române că Paganini vioară rămâne mereu el însuși
O POVESTE PENTRU MATURI by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17567_a_18892]
-
grație lui Ciprian Mihali, tînăr filozof de la Cluj, căruia îi datorăm și Condiția postmodernă a lui Lyotard. Greu de tradus, fiind greu de înțeles, Celălalt... este, după părerea mea, excepțional tălmăcit de Ciprian Mihali, cu o acuratețe dublată de vivacitate stilistica pe care o puteam găsi numai la un filozof în largul lui, în paradigmă reprezentată de teoreticieni precum Baudrillard. Nu cu mult mai mult luate în seamă mi se par alte teorii provenite din școala de gîndire franceză post-structuralistă, de
Viclenii la sfîrsitul lumii by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17577_a_18902]
-
în următoarele. Noțiunile de teorie nu mai sînt predate laolaltă, din primele săptămîni de liceu, ci pe masura ce devin necesare în condițiile citirii și înțelegerii operelor. Nu lipsesc lecțiile de limbă. Se știe că vechea programa nu prevedea vocabularul, gramatică și stilistica în clasele de liceu, cu excepția unor profiluri, precum cel filologic sau pedagogic. Nouă programa conține ore de comunicare (în care se cuprinde, între altele, și limba, în accepția clasică, sprijinite, și cele de teorie, tot pe textele literare. Să nu
Noile programe si manuale de liceu by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17598_a_18923]
-
coordonată de Jacques Le Goff, tradusă pentru Editură Polirom de Ingrid Ilinca și Dragoș Cojocaru. Sînt fouă cărți splendide, prima prin spectaculosul unei demonstrații care are rigoare dar și suspense logic (combinație atît de rară), a doua tocmai prin priceperea stilistica, literară, cu care reînvie (și cuvîntul nu mi se pare deloc cliseizant, în acest context) o lume moartă, atît de depărtata de noi. Am două reproșuri importante pentru ambele volume, unul fiind valabil pentru majoritatea aparițiilor editoriale românești. Nu am
Omul medieval by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17594_a_18919]
-
ironice: "iubițelul mult prea absorbit, din păcate, de conversația celor două colege"; "se vor produce singurei", "regizorasul" (1670, 1998, 24). an ciuda diferențelor lingvistice, între cronicile mondene mai vechi și cele contemporane există asemănări importante; dorința de a demonstra abilitatea stilistica prin ornamente artificiale e legată de scopul simplu și banal al acestui tip de mesaj, care trebuie să ofere în primul rînd liste ale participanților la petreceri. Versiunea modernă face totuși că descrirea persoanelor studiate să pară mai anosta și
Claymoor by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17627_a_18952]
-
se cade / să nu se vadă // (ce nu se vede / să nu se cadă.)"; structura volumului repeta același model: Time ouț se încheie cu un ciclu de "Șlagăre în devenire". Sensul este astfel camuflat de verva nonsensului, care poartă marca stilistica inconfundabila a lui Sorin Ghergut. Debutul în volum al lui Ghergut este o colecție de jucării postmoderne cărora nu le poți rezista și care se dovedesc a fi, la urma urmei, poeme adevărate. Nu ne rămîne decît să strigam - împreună cu
O recreatie cu Ghergut by Radu Gârmacea () [Corola-journal/Journalistic/17626_a_18951]
-
și fireștile transpuneri ale unor partituri într-o dinamică a spectacolului liric de la tradiție la inovație. Este un fenomen prezent astăzi și pe marile scene ale lumii. Dar acest fapt este condiționat de necesitatea obligatorie a păstrării partiturii princeps, a stilisticii și conținutului libretului și a ideilor conceptuale ale compozitorului. Fără acest amendament opera de artă nu este viabilă. Am avut recent o întrevedere cu marele dirijor român Christian Badea care mi-a mărturisit că „astăzi, regizorul este suveran, el nu
„Tosca“ by Mihai Alexandru Canciovici () [Corola-journal/Journalistic/2476_a_3801]
-
o prestație onorabilă. Impresionant a fost copilul Alexandru Costea, în pastorul. La pupitrul dirijoral am reîntâlnit-o cu plăcere pe mai vechea noastră cunoștință Keri-Lynn Wilson, o muziciana permanent preocupată în a-și perfecționă modalitățile de interpretare și de cunoaștere stilistica a unor partituri. Știe să asculte interpreții, ea însăși cântă alături de ei, ceea ce ni se pare un gest de implicare majoră în actul creator muzical. Că de obicei, corul condus de Stelian Olariu impresionează prin profesionalism. Se poate spune că
„Tosca“ by Mihai Alexandru Canciovici () [Corola-journal/Journalistic/2476_a_3801]
-
remarcat că producția acestui tip de literatură nu încetează practic niciodată pînă în 1989, ea nu este apanajul anilor ’50, așa cum se poate crede la o lectură grăbită a perioadei, ci continuă, cu diverse teme, dar în general cu aceeași stilistică simplistă, prozodie rudimentară, facile efecte de solemnitate, stîrnire a emoțiilor primare, pînă în 1989. (fragment din volumul cu același titlu, în curs de apariție la Editura Cartea Românească)
O revistă culturală în comunism. „Gazeta literară“ 1954-1968 by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/2502_a_3827]
-
rânduri memorabile ale acestuia: „...așa este soarta noastră a Românilor. Cine se scoală mai de dimineață, acela te ia de păr”. Și o idee interesantă a lui Camil Petrescu, fan al colonelului. O găsesc în Istoria critică, cu care confrunt. Stilistica junimistă, maioresciană, care s-a impus, s-a făcut cu „o sacrificare a autenticului și a pateticului, a străfundurilor psihologice aproape dureroase”. Sacrificând toate astea, după cum și mahalagismul, cu culorile lui, Maiorescu ne-a pus în ordine, dar ne-a
Insemnari by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/2436_a_3761]
-
Într-un fel, avem un portret al acestei cinematografii, dar nu despre pictură academică este vorba aici, ci mai degrabă despre un impresionism aș spune cerebral atât de bine este modelată ideea de o état d’âme, cu o indelebilă stilistică, pentru că autorul are și acest talent particular și rarisim al fixării printr-o frază memorabilă. În definitiv, dacă privim cu atenție aceste microeseuri ajungem mutatis mutandis la concluzia lui Leonardo da Vinci vehiculând un vechi proverb toscan: Ogni pittore dipinge
Amarcordul Filmarului (lui) Cristian Tudor Popescu by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/2440_a_3765]
-
discernământ, pe merit, sopranei poloneze Adriana Ferfecka. Pentru vârsta sa fragedă, tânăra artistă a dovedit cu prisosință reale calități de interpretare, de inteligență muzicală, sensibilitate. Putem remarca, fără nici o îndoială, că a fost concurenta cu cel mai mare respect pentru stilistica partiturilor prezentate. Într-o arie din repertoriul belcantist, ce a Giuliettei „Eccomi in lieta vesta” din I Capuleti e i Montecchi de Bellini, ea a dovedit rafinament, noblețe și puritate a sunetului. Abordând o arie total diferită, din repertoriul verist
Le Grand Prix de l’Opéra - ediția a II-a by Mihai Alexandru Canciovici () [Corola-journal/Journalistic/2395_a_3720]
-
a lui Maiorescu pagini de neîntrecut. Se oprește în pragul analizei textului, fie că e vorba de Criticele liderului junimist, fie că e vorba de poeziile lui Eminescu. Niciodată analizele nu vor fi son fort , dacă le exceptăm pe acelea stilistice din Arta prozatorilor români. Tocmai înclinația spre ideile generale îl va determina să se consacre unor studii precum Dualismul artei sau Estetica. De altfel, Vianu nu e un creator, ci un consolidator, spirit mai curând didactic decât artistic, erudit și
50 de ani de la moartea lui Tudor Vianu by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/2403_a_3728]
-
poate însemna că observația lui Vianu era corectă. Arta prozatorilor iese complet din linia de preocupări de până atunci a lui Vianu, care încearcă prima apropiere de textul literar. Nici un altul dintre contemporanii lui critici nu se arătase interesat de stilistică. Vianu îl are ca model declarat pe Karl Vossler și nedeclarat pe Charles Bally. Ideea centrală a studiului e următoarea: ar exista două funcții ale stilului, una tranzitivă (de comunicare) și alta reflexivă (artistică). Ideea va fi combătută mai târziu
50 de ani de la moartea lui Tudor Vianu by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/2403_a_3728]
-
să l c i i lo r, pentru prezentarea Intervenția lui Gabriel Liiceanu, moartea marelui savant?” obiceiurilor profane și religioase direct în Franța, a făcut ca ordinea și Identic, în aceeași tonalitate fundamentale ale românilor”. adevărul să fie restabilite, iar stilistică, își continuase precedentul În cadrul departamentului numit aberațiile formulate să fie înlăturate. studiu: „În 1942, în plin război, pe de noi evocări, formulate cu bucuria Aș defini toate comentariile cărții vremea când era atașat cultural al unei lucidități meritorii, am include
Reevaluările post-decembriste, încotro? - marginalii critice -. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Marian Barbu () [Corola-journal/Journalistic/87_a_46]
-
exercițiu de pietate pură, oricît de multe ar fi temele creștinismului răsăritean care se găsesc în lucrările sale, pentru că dincolo de fascinația pe care o exercita asupra să iconografia consacrată, mai există și un alt motiv al interesului pentru această zonă stilistica și morală; anume tehnică și materialele. Folosind exclusiv materiale prețioase și vechi - de la mătase la catifele și la plusuri, de la dantele și broderii la firul de aur și la perle, de la țesătura țărăneasca frusta și pînă la strălucirea prețioasă a
Trei ipostaze ale autenticitătii by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/18185_a_19510]
-
a pronunției s-a arătat, la un moment dat, și Al. Graur. Renunțarea la formele cu "-l" - care caracterizează nu doar limba scrisă, ci și registrul cult al oralității formale, solemne - nu ar face însă decît să anuleze o diferență stilistica, producînd deci o uniformizare, o sărăcire a exprimării. Situațiile în care scrisul accepta (din diverse rațiuni stilistice, prozodice) dispariția articolului "-l" sînt descrise în detaliu de Mioara Avram în Gramatică pentru toți (ediția a II-a, 1996, p. 91-92). E
Articolu' by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/18196_a_19521]
-
fost aceea a grupului Prolog, chiar dacă nu toți participanții au făcut efectiv parte din grup, iar pictorii sînt: Horia Bernea, Constantin Flondor, Mihai Horia, Horea Pastina, Mihai Sârbulescu și Vasile Ulian. Indiferent de generația din care fac parte și de stilistica lor individuală, cei șase artiști au în comun un orizont spiritual profund și o conștiință artistică de tip creator, afirmativ sau, altfel spus, o conștiință din care lipsesc deopotrivă scepticismul în fața lumii vizibile și denunțurile revoltate în fața deriziunii cotidiene. Și
Între peisaj, atelier si muzeu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/18200_a_19525]
-
mustăți și pensionari edentați, surprinși la piață cu plase prin ochiurile cărora se prelingeau perechea de morcovi rahitici, pătlăgica puhavă și codițele rahitice ale pătrunjelului s-au metamorfozat în stegari impenitenți ai justiției sociale. Cu alte cuvinte, a existat o stilistică dubioasă în amorsarea publică a scandalului. N-am văzut pe nici unul din miliardarii rămași cu buzele umflate (oare pentru că n-au existat?) și pe nici unul dintre "inspirații" care și-au retras fondurile înaintea declarării falimentului. Nu s-a rostit absolut
Sâssâituri la F.N.I. by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16694_a_18019]
-
aveau să-l urmărească toată viața. Chiar dacă răspunsurile vor fi altele în Rostirea filosofică românească sau în Sentimentul românesc al ființei, scrise cu decenii bune mai tîrziu, se pot întrevedea de pe acum anumite constante ale gîndirii filosofului și chiar ale stilisticii sale atît de personale. Una dintre ele este absența de "vocație filosofică" a "cugetului românesc". "Poate pentru că nu avem o problematică a devenirii", explică Noica. Explicația ne îndrumă spre o a doua constantă și anume absența "vocației istorice" la un
Sufletul românesc by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16777_a_18102]
-
însuși al traducerii este un act hermeneutic. O foarte bună traducere presupune o opțiune între niște versiuni posibile. Această opțiune ține de un univers hermeneutic: de ce aleg asta și nu asta. Sigur că intervin și factori legați de eufonie, de stilistică propriu-zisă, de proprietate a termenilor și așa mai departe. Pentru traducătorul-hermeneut, traducerea este o lectură, una dintre lecturile posibile, te înscrii pe o izotopie, care poate fi asta, dar poate fi și alta. Aceasta este o convingere profundă a mea
Cu Irina Mavrodin despre Traducerea ca "nesfîrșită urcare a muntelui" by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16737_a_18062]