443 matches
-
tehnică suplimentară a satirei"50. Ceea ce le diferențiază e strategia, iar ceea ce le apropie e finalitatea: deriziune, batjocură, demascare etc. printr-un generic joc al (di)simulărilor. La Arghezi, atunci când discursul rămâne în cadrele polemicii, singura modalitate de a-l stiliza este gluma (ironia, sub multiplele sale forme, antifrază, parodie, calambur, anecdotă etc.) Legată, psihologic vorbind, de plăcere, ea comportă un "efect de reversibilitate" mereu posibil, devenind "principiu de mișcare indispensabil imaginației" pe care textul polemic arghezian îl valorifică din plin
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
pretențios. Lectura unei jalbe te poartă prin toate stările și emoțiile jeluitorilor și dă posibilitatea cititorului să-și imagineze scenele descrise. Oralitatea se remarcă mai ales în mărturiile culese în parohie. Aici, preoții sau logofeții nu se mai ostenesc să stilizeze forma mărturiei sau să excludă expresiile obscene, ci redau pur și simplu vorbe le martorilor. Mijloacele probatorii Reclamantul trebuie să prezinte în instanță orice probă care poate elucida sau susține cele afirmate în plângere. Numai soborul stabilește importanța și temeinicia
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
în inscripțiile creștine (porumbelul), pe frontonul unei stele funerare; 3. prin frecvența crucii simple (pe arhitrava fragmentară a unei bazilici din Tomis) (la începutul și la sfârșitul textului; fragmente de capiteluri decorate cu cruci (Tomis și Callatis); 4. prin crucea stilizată în formă de ancoră și pe cea de mari dimensiuni, sub textul inscripției (secolul VI); 5. printr-o cruce sau mai multe figurate, destul de variat, pe o serie de opaițe din secolele IV-VI; 13) prezența la Ulmetum (Pantelimonul de
Elemente ale prezenţei paleocreştine în necropolele din Sciţia Minor (secolele IV-VI) by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100982_a_102274]
-
în mod imperios menținerea pulsului de habaneră, astfel încât, în pofida procesului destrămării progresive a imaginii, și implicit a trenării nivelului agogic, ritmul să își conserve atributele distinctive. I.3. Jardins sous la pluie (Grădini sub ploaie) Precizia tactilă strălucitoare a motivelor stilizate din Jardins sous la pluie aduce în prim-plan o manieră tradițională de pianistică, ce datorează mult Clavecinului bine temperat al lui J. S Bach, precum și virtuozității expresive a Studiilor lui Frédéric Chopin. În pofida uniformității de avansare, figurațiile dețin o
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
Limbajul pe care-l vorbește imaginea ventrilocă este cel al privitorului ei. Și fiecare epocă a avut, în Occident, modul ei de a citi imaginile Fecioarei Maria și ale lui Christos, așa cum a avut și modul ei de a le stiliza. Aceste "lecturi" ne spun mai mult despre epoca respectivă decât despre tablouri. Sunt tot atâtea simptome câte analize. Imaginile ne fac semn, dar nu există și nu poate exista, în cinema sau în altă parte, un "semnificant imaginar". O înlănțuire
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
realistă a apelativului constituie primul grad al exactității sale: fiind evreu, Bloch trebuie să aibă un nume evreu ( În căutarea timpului pierdut). Citând din Arta poetică a lui Boileau - "adevărul poate uneori să nu fie verosimil" - Baudelle afirmă că scriitorul, stilizând codul onomastic, creează uneori nume mai adevărate decât natura. Este vorba de ceea ce autorul numește onomateme, paradigme frecvente în morfologia patronimelor (ex.-court-, -bert-, -ard- etc. vestigii ale sistemului apelativ merovingian). Baudelle consideră estomparea motivării una din marile legi ale
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
ci de stilizare a ei. Auguste Rodin, după modelul gotic, a imaginat o serie de himere, destinate pentru o plănuită Poartă a Infernului, inspirată de lectura lui Dante, iar opera lui cealaltă e modelată în tehnica impresionistă. Bourdelle și-a stilizat statuile în maniera egipteană, iar Ivan Meslrovici le arhaizează într-un fel de gotic adaptat eposului iugoslav. Cu alte cuvinte, însăși arta cea mai aservită, prin caracterul ei, e cu termenul consacrat o stilizare. Pictura la rândul ei când vrea
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
-se au dat unitatea fără pereche a stilului bizantin. Semnul distinctiv al acestei arte este că ea nu reproduce niciodată natura, n-o imită. Adânca ei semnificație trebuie căutată, dimpotrivă, în stilizarea naturii. Motivele de plante întrebuințate în decorație sunt stilizate, chipurile de animale ce intră în compoziții sunt stilizate, peisajul însuși, în mijlocul căruia se petrece un eveniment pictat, e stilizat, figurile omenești nu sunt niciodată portrete, ci stilizări maxime. Care e secretul acestei stilizări decât idealul transcendent al sfințeniei, al
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
Semnul distinctiv al acestei arte este că ea nu reproduce niciodată natura, n-o imită. Adânca ei semnificație trebuie căutată, dimpotrivă, în stilizarea naturii. Motivele de plante întrebuințate în decorație sunt stilizate, chipurile de animale ce intră în compoziții sunt stilizate, peisajul însuși, în mijlocul căruia se petrece un eveniment pictat, e stilizat, figurile omenești nu sunt niciodată portrete, ci stilizări maxime. Care e secretul acestei stilizări decât idealul transcendent al sfințeniei, al spiritualității așa cum o reprezintă dogma soteriologică? Centrul de gravitate
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
natura, n-o imită. Adânca ei semnificație trebuie căutată, dimpotrivă, în stilizarea naturii. Motivele de plante întrebuințate în decorație sunt stilizate, chipurile de animale ce intră în compoziții sunt stilizate, peisajul însuși, în mijlocul căruia se petrece un eveniment pictat, e stilizat, figurile omenești nu sunt niciodată portrete, ci stilizări maxime. Care e secretul acestei stilizări decât idealul transcendent al sfințeniei, al spiritualității așa cum o reprezintă dogma soteriologică? Centrul de gravitate al acestei arte nu e niciodată natura văzută; el trebuie căutat
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
înzestrat cu geniul picturii. Meșterii, care exercită arta, sunt obligați la post și rugăciuni și slujbe anume prescrise în Erminii, fiindcă ei nu îndeplinesc o profesiune oarecare, ci un act în vederea mântuirii lumii. Cu alte cuvinte, meșterii ei înșiși se stilizează prin asceză și contemplație, pentru ca, la rândul lor, să poată stiliza artistic figurile dăltuite de asceză și viziunile luminii veșnice. Asceza e modelarea spirituală a făpturii, mistica e perspectiva nemuririi ce se deschide acestei făpturi mântuite. În unitatea lui suverană
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
post și rugăciuni și slujbe anume prescrise în Erminii, fiindcă ei nu îndeplinesc o profesiune oarecare, ci un act în vederea mântuirii lumii. Cu alte cuvinte, meșterii ei înșiși se stilizează prin asceză și contemplație, pentru ca, la rândul lor, să poată stiliza artistic figurile dăltuite de asceză și viziunile luminii veșnice. Asceza e modelarea spirituală a făpturii, mistica e perspectiva nemuririi ce se deschide acestei făpturi mântuite. În unitatea lui suverană, stilul bizantin sensibilizează acest îndoit caracter al vieții creștine. Domeniul lui
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
adecvate și mai asemănătoare. Arta tuturor timpurilor e un chip al vieții modelat după idealul ei ceresc. Stilul egiptean, stilul grec, stilul gotic, stilul bizantin-nu întrupează în variatele lor forme reproducerea naturii noastre imperfecte, ci transformarea ei în cosmosuri ideale, stilizate după arhetipuri din zenitul spiritului. Nostalgia paradisului e impulsul fundamental al plăsmuirilor omenești. Această convingere că sensul culturii e în ultim termen un sens religios ne determina să scriem în 1930 (Gândirea, Decembrie, anul X): „Ce este arta decât o
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
Și fiind în cerul creștin, raiul și-a lăsat urmele strălucitoare în această lume și ele există în pofida păcatului. Când aprofundezi sensul acestei viziuni dostoievskiene, îi descoperi elementele esențial bizantine. Atât cele negative cât și cele pozitive, personajele sale sunt stilizate după modul misticii bizantine și prin aceasta, Dostoievski e în istoria culturii moderne reprezentantul cel mai de seamă al geniului ortodox. Ortodox nu, numai prin atitudinea sa de o neîndurată intransigență față de catolicism, de protestantism și de ateism, dar prin
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
dansuri foarte lente care nu folosesc ritmuri variate - În America: - Amerindienii: dansul focului, dansul sacrificiului. Dansul European datorează mult marilor curți regale. Dansurile de palat erau la Început versiuni ale dansurilor de la sate. De exemplu, branle a fost transformat și stilizat pentru a putea fi interpretat de aristocrație. În secolul al XVI-lea Însă, la anumite dansuri de palat, precum "pavana" și "galiardul", s-au adăugat pași complicați, mici sărituri și chiar - ca În cazul voltei - un element nou În care
Expresie corporală, dans şi euritmie by Tatiana Dobrescu () [Corola-publishinghouse/Science/92301_a_91694]
-
Dansul contemporan reprezintă dansul modern de scenă - tot de actualitate, care Înglobează elemente de balet combinate cu elemente preacrobatice, variații de pași, care primește și o ținută profesionalizată pe scenă. Dansul de caracter reprezintă dansul cu pași specifici dar tot stilizați a diverselor popoare (românesc, unguresc, rusesc, cehoslovac, spaniol, italian, grecesc, oriental, african, ș.a.) La prima vedere poate contraria formele de dans enumerate anterior, ar părea că n-au utilizare directă În euritmie. Într-adevăr pașii nu Îi utilizăm În forma
Expresie corporală, dans şi euritmie by Tatiana Dobrescu () [Corola-publishinghouse/Science/92301_a_91694]
-
literaturii naționale. A făcut parte din redacția gazetei „Bucovina”, ajutându-l pe fratele său Gheorghe între octombrie 1848 și decembrie 1849, iar în 1850 conducând-o singur. A purtat aproape toată corespondența jurnalului, a cules și a paginat știrile, a stilizat articole, a redactat partea în limba germană. Pentru poziția sa politică în favoarea unității naționale a românilor a fost arestat și închis. De la înființare, în 1862, H. a condus Reuniunea română de leptură din Cernăuți, propunând transformarea acesteia în Societatea pentru
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287470_a_288799]
-
1918 (pentru femeile în vîrstă de minimum 30 de ani) și 1928 (vîrsta minimă fixată la 21 de ani). Probabil că numele Sylviei Pankhurst este cunoscut cititorului român ca traducătoare a lui Eminescu în limba engleză. Neștiind românește, ea a stilizat versiunea brută făcută de anglistul clujean I. O. Stefanovici-Svensk. Cartea, legată în piele roșie și conținînd 10 poezii de Eminescu, a apărut la editura londoneză Kegan Paul în 1930, cu o introducere de Nicolae Iorga și o scrisoare către autoare
by ADRIAN NICOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
de a înstrăina blîndul popor al Basarabiei de mama lui, Rusia [...], începînd cu școli în limba străină, ca mîne să ceară autonomia și înstrăinarea“ (5, 397). Povestea numelui polițmaisterului Babaré nu e lipsită de umor: „e moldovan get-beget, coada vacii stilizat în franțuzește de biurocrația rusească, căreia i-ar plăcea aici și chinezi mai bine decît moldoveni. Pe tatăl său, - răzăș chiabur din Costuleni, îl chema Babă ră în moldoveneasca noastră. Și din cancelariile rusești a ieșit franțuzul Babaré“ (5, 374
A FI NA?IONAL SAU A NU FI by Gheorghe C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/83212_a_84537]
-
se îndrăgostește Andrei, care își "botează" iubita cu numele unui personaj literar ("în amintirea feei lui Shakespeare"), probabil în speranța de a o găsi mai ispititoare decât ar fi ea, cu adevărat, "în realitate"165. Nu întâmplător, portretul femeii apare stilizat la extrem, în maniera canonică a erminiilor bizantine, pentru a sugera, prin figurația sa abstract-hieratică, impresia unei purități virginale, de imaterială și neliniștitoare frumusețe: "un trup mărunt, vaporos și gingaș; mîini subțiri cu degete străvezii; un chip de fecioară cu
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
creastă, asemenea unui fierăstrău sonor și luminos, țâșnește spre înalt vestind zorile, sfârtecând întunericul cu cântecul său, lăsând să pătrundă lumina. Sculptura sa are luminozitate și spiritualitate, artistul manifestând repulsie față de tot ce e concret, trupesc, apropiat de realitate. El stilizează, vizând esența formei, esența structurii. Arta sa nu are monumentalitatea, trufia și orgoliul faraonilor egipteni, ci modestia și propensiunea spre frumos și spre lumină a unui țăran daco-român, conștient că lumea e pieritoare și trecătoare. Oltean, Brâncuși nu e povestitor
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
trăiri care îi singularizează în peisajul poeziei moderne. Un vers precum cel al lui Mihail Codreanu, Statui aș vrea sonetele să fie, nu face decât să sublinieze predilecția poeților parnasieni pentru o anume perfecțiune formală, pentru o muzică implicită, interioară, stilizată până la inerție. Deși natura apare în poeziile parnasienilor mai ales sub aspectul ei clasic, totuși ea ne apare însuflețită ca și cum ar reprezenta starea de a fi a sufletului poetului. Exemplul cel mai elocvent în acest sens îl constituie poezia lui
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
de moneda națională sau de valute străine. Aurul este elementul de bază al celui care primește. El se oferă de regulă în "cocoșei". Monedă de aur cu denumire improprie, care vine de la cocoș, simbol al națiunii franceze, care se află stilizat pe una dintre fețe. Este vorba de "cocoșei" din aur297. Fetele care primesc aurul în dar îl poartă în timpul ceremoniilor de nuntă, după care acesta intră, de regulă, în seifurile de păstrare ale băncilor. Darul aici are încărcătura și mai
[Corola-publishinghouse/Science/84957_a_85742]
-
de suport. Interesul lui Heidegger pentru Nietzsche a încolțit către jumătatea anilor '30, într-o perioadă în care se aprinsese o dezbatere semnificativă pro et contra Nietzsche. După monografiile lui Ernst Bertram (Nietzsche. Versuch einer Mythologie, Bondi, Berlin 1918), care stiliza personalitatea lui Nietzsche potrivit idealului estetic al Cercului lui George, cea a lui Ludwig Klages (Die psychologischen Errungenschaften Nietzsches, Barth, Leipzig 1926), care vedea în Nietzsche un "cercetăror al sufletului" (Seelenforscher) și "caracterolog", și cea a lui Alfred Baeumler (Nietzsche
by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
război, primind cetățenia uruguayană și convertindu-se, datorită conveniențelor sociale, la catolicism. Din această perioadă datează primele încercări literare ale lui Albert, în proză și versuri, inspirate din simbolism și literatura fantastică. Foarte tânărul autor își ilustrează singur cu desene stilizate în alb și negru cărțile pe care le publică: Inés de Castro (1941), Ciclul Ioanei d'Arc (Le cycle de Jeanne d'Arc, 1942), Misterele lui Eusebiu (Les mystères d'Eusèbe, 1942), Întoarcerea lui Xerxes (Retour de Xerxès, 1943). În
by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]