10,115 matches
-
cu... cu cine vrei. Dar, te rog, vino! Dinspre ușa care dă în autoservire se aud voci. Cristina devine dintr-o dată sigură pe ea, face să dispară sub masă ceștile și ibricul, apoi se ridică, trăgîndu-și din buzunarul de la piept stiloul, pe care îl deschide, semn că tocmai scria ceva. Stai pe loc îi șoptește lui Mihai cînd trece pe lîngă el, cuprinzîndu-i obrazul în căușul palmei, într-un gest de tandrețe, urmat de o strîngere nervoasă, ca o răzbunare. Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
intra în lift, ochii ei se aruncă, din obișnuință, spre cutia poștală, în care zărește o hîrtie. Scoate cheile din poșetă, descuie lacătul și ia hîrtia: "Am scăpat cursa rapidă. Vin cu trenul. Te sărut, Aura." Textul e scris cu stiloul pe un formular de telegramă, semn că destinatarul nu a putut fi găsit, să i se dea originalul. "Ce-i cu Radu?!" tresare ea, fără să-și dea seama dacă e îngrijorată ori, mai degrabă, fericită, ca o răsplată pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
să se comporte doctorii: să-și lase pacienții singuri și lipsiți de apărare cât timp, fără urmă de emoție, își notează observațiile. Numai că ceea ce scria Margoulies l-ar fi făcut pe Bull să pună la îndoială sănătatea sa mintală. Stiloul Papermate reușea să înfrumusețeze caligrafia îngustă a lui Margoulies. „Pizdă, pizdă, pizdă, pizdă, pizdă, pizdă, pizdă, pizdă, pizdă...“, scrisese acesta. Iar ochii căprui, delicați, priveau pierduți la nuanța ultramarină a unei reproduceri după Monet, amplasată neinspirat pe peretele de deasupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
întrebat ceva în șoaptă pe-un tip scund și clăpăug, chiar în timpul unui examen de admitere la facultate, mai precis la Filologie. El, care trebuie să fi citit pe chipul fetei o naturalețe semeață, s-a fâstâcit puțin, a ridicat stiloul de pe coala velină și, măcar din orgoliu, dacă nu și din alte motive, s-a grăbit să-i răspundă. Numai că a făcut-o stângaci, cu prea mult aplomb, și a fost observat de-un supraveghetor. I-au anulat lucrarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
Până și Migu și Doru și Bebe trecuseră prin asta. E adevărat, nu muriseră, dar nici nu cred că le-a făcut bine. Se prostiseră. De la bastonașe. Am ieșit. Ce, parcă poate cineva să-și facă tema când îi curge stiloul!? Crucea se plictisise. În afară de mine, n-o prea mai băga nimeni în seamă. Din cauza școlii cred. În fine. Se făcea că rătăceam într-un labirint cu alei Băiuț, întortocheate, identice, obositoare, căutam să mă liniștesc, să găsesc blocul D 13
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
una dintre ele, l-am văzut, cu capul În jos, pe un Jerry mult mai tînăr, cu părul scurt brunet și buza superioară răsfrîntă, ca a lui Henry Miller. Stătea la o masă acoperită de hîrtii. Întrerupt din scris, cu stiloul Încă lipit de hîrtie, ridicase privirea și zîmbea forțat. Avea dinții albi. Cel bătrîn și cărunt a zîmbit și el, mi-a vorbit cu blîndețe și mi-a spus să nu-mi fac griji și să nu mă tem, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
vedere, cu un nas subțire și ascuțit; purta o pălărie de fetru cafenie, cu panglica soioasă și un costum gri, care avusese probabil o altă culoare cu ani În urmă. În buzunarul de la piept avea prinse un creion și un stilou. CÎnd Îl priveai mai atent, Îți dădeai seama că e un tip cu experiență: ochii mici, șireți și parcă speriați, buzele subțiri, cu o expresie prudentă, fruntea Încrețită de prea multă Încordare vădeau o mare experiență dobîndită pe nenumărate coridoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
un șobolan mort și de un polițist, apoi de o sală de tribunal ticsită de oameni, pe fețele cărora se zugrăvea mila. Capul judecătorului era plecat, dar Rowe deslușea aceeași milă Îngrozitoare pe degetele bătrînești ce se jucau cu un stilou Eversharp. Simțea nevoia să le strige: „N-am nevoie de mila voastră! Mila e crudă. Ea distruge totul. Dragostea Însăși e În pericol, cînd mila dă tîrcoale În juru-i...“ — Anna... mai auzi el glasul lui Hilfe, apoi parcă un alt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
se poată ține în echilibru pe șa. Reazemă bicicleta de gheretă, desface catarama unei genți de un stâlp și scoate un registru cu paginile lunguiețe. Urcă pe scăunel și notează cifrele furnizate de instrumente, unele cu creionul, altele cu un stilou gros, fără a-și slăbi nici un moment concentrarea. Poartă pantaloni largi, sub un pardesiu lung; toate hainele lui sunt cenușii, sau în carouri albe și negre, chiar și șapca cu cozoroc. Abia după ce a încheiat aceste operații, își dă seama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
săgeata care indica traseul spre Informații și ajunse la o clădire modestă, din materiale prefabricate, înghesuită în spatele Teologiei și în fața Limbilor Africane. Bătu la ușă și intră. În spatele unui birou stătea o femeie slăbuță, care încerca să deșurubeze capul unui stilou. Îl caut pe domul Ranta, spuse ea. Mi se pare că lucrează aici. Femeia îi aruncă o privire plictisită. — Pe domnul doctor Ranta, o corectă. Nu e un oarecare domn Ranta, ci domnul doctor Ranta. — Îmi cer scuze, zise Mma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
a lungul străzilor lungi, întunecate, având drept companie doar camioanele de salubrizare. Nici n-am văzut răsăritul soarelui. Pe scaunul de lângă Tovarășa Lătrău, Contele Calomniei scrie ceva într-o agendă de buzunar, cu ochii sărindu-i de la ea la propriul stilou. Și, aplecându-se să vadă, Tovarășa Lătrău spune: — Am ochi verzi, nu căprui, și culoarea naturală a părului meu e arămiul. Se uită în timp ce el scrie verzi, apoi zice: Și am un mic trandafir roșu tatuat pe bucă. Ochii i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
roșie din care picură sosul, sunt fire din părul pisicii. Aici suntem noi împotriva noastră pentru următoarele trei luni. Din capul scărilor, așezat în scaunul său cu rotile, domnul Whittier ne privește. Alături, Contele Calomniei e ocupat cu agenda și stiloul, luând notițe. Arătând scena cu un deget tremurător, domnul Whittier întreabă: — Ai consemnat toate astea? Fără să-și ridice privirea din versiunea sa asupra adevărului, Contele încuviințează. — Atunci - spune-ne o poveste, zice domnul Whittier. Haideți înapoi la foc, zice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
încuviințează. — Atunci - spune-ne o poveste, zice domnul Whittier. Haideți înapoi la foc, zice, și, invitându-ne cu un gest tremurat al mâinii. Vă rog. Și Contele Calomniei zâmbește. Întoarce fila la următoarea pagină goală din agendă, și pune capacul stiloului. Înălțându-și privirea, spune: — Își mai amintește cineva serialul ăla vechi, Danny din vecini? Cu o voce lentă și cavernoasă, spune: Într-o bună zi... Spune: Într-o bună zi câinele meu mănâncă nu știu ce gunoi învelit într-o folie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
cele paisprezece mii de cuvinte încă înainte ca doctorul Ken Wilcox să deschidă gura. Înainte să ne așezăm împreună la discuții. Totuși, ca să păstrez aparențele, îmi aduc reportofonul. Îmi aduc un carnețel și mă prefac că iau notițe cu niște stilouri fără cerneală. Aduc o sticlă de vin roșu dres cu Vicodin și Prozac. În căsuța din suburbii a lui Ken te-ai aștepta să găsești o vitrină plină cu trofee prăfuite, cu fotografii lucioase, cu premii din partea autorităților civice. Un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
alt soi de încăpere pentru probe. Asta fac oamenii... Cora, săraca de ea. Acum încearcă să le taie limba unora. Să-i infecteze cu paraziți. Să obstrucționeze justiția. Fură din avutul obștesc. Nimeni nu vorbește de dispariția articolelor de papetărie: stilouri, capsatoare, hârtie de copiator. Cora comandă materialele astea. În fiecare vineri colectează fișele de pontaj de la toată lumea. În fiecare marți distribuie salariile. Predă toate rapoartele de cheltuieli la contabilitate pentru rambursări. Răspunde la telefon: „Departamentul minori și cazuri familiale”. Cumpără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
brațul scaunului ei, Cora îl duce la baie, împreună cu ultimele două lame. Plătește cu aceeași măsură. A doua zi vine un detectiv târând fata de păr. O lasă să cadă pe jos, lângă biroul ei. Scoțând o agendă și un stilou din buzunarul vestonului, scrie: „Cine a avut-o ieri?”. Și, ridicând-o de pe podea, netezindu-i părul, Cora îi spune un nume. Unul la întâmplare. Al unui alt detectiv. Ochii i se îngustează, și, scuturând din cap, omul cu agendă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
buzunarul vestonului, scrie: „Cine a avut-o ieri?”. Și, ridicând-o de pe podea, netezindu-i părul, Cora îi spune un nume. Unul la întâmplare. Al unui alt detectiv. Ochii i se îngustează, și, scuturând din cap, omul cu agendă și stilou zice: — Pifda măfii dă ficălos! Când vorbește se întrevăd jumătățile limbii ținute împreună de copci negre. Detectivul care-l aduce pe băiețel șchiopătează. Toate cele cinci lame au dispărut. După asta, Cora a trebuit să discute cu cineva de la o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
Obsedată de versurile unui cântec al grupului " Ecoul", scrise, într-o pauză, pe tablă: "Să nu ne vadă îmbrățișarea, steaua, Prin craterul geamlâcului îngust. Ridică brațul și trage jaluzeaua. Hai, vino mai aproape să te gust!" Din bancă, Rosti aruncă stiloul spre ea: Neserioaso, scrii prostii pe tablă. Fata citi versurile și nu văzu nimic în neregulă. Erau sensibile, rimau și simțea că ascund un mister anume pe care ea nu-l cunoștea. Nu văd nici o prostie. Ba chiar sunt drăguțe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
și ocazia să tragem cu ochiul la caraghioșii ăia cu parale multe și cu prostituatele după ei. Din și-a tras scaunul mai aproape de birou și a deschis un caiet. — E prea devreme pentru cină, a spus el luând un stilou și scoțându-i capacul. Îl ținea deasupra foii, fără să scrie. și apoi, pe mine n-o să mă lase să intru la Java. Oricum, nu În ținuta asta. și-a prins o clipă gulerul cămășii Între arătător și degetul cel
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
o latură a Încăperii unde fusese biroul lui Din. Teancurile de hârtii de pe biroul ei fuseseră mișcate din loc, unele foi căzuseră pe jos printre cărți și dosare răvășite. Singurul lucru care părea să lipsească era borcanul alb albastru cu stilouri și creioane. A trecut de cealaltă parte a biroului și s-a așezat pe scaun, apoi s-a Întins spre ultimul sertar de jos. Chiar fără lumină, n-a avut nici o dificultate să dea de mica adâncitură unde era cheița
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
a pleoapelor. Apoi o copleși somnul. Când se trezi, se ridică din pat și, fără să știe în ce fel, privirea îi căzu pe o coală de hârtie uitată pe sticla biroului. Se așeză pe scaun și căută în grabă stiloul. Simți nevoie să se elibereze de acumulările masive din ultima vreme. Când puse capacul stiloului nu știa încă ce să însemne hârtia aceea scrisă mărunt, mărunt ,pe ambele fețe. Avea și ea acum pe birou teancuri de cărți dar toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
să știe în ce fel, privirea îi căzu pe o coală de hârtie uitată pe sticla biroului. Se așeză pe scaun și căută în grabă stiloul. Simți nevoie să se elibereze de acumulările masive din ultima vreme. Când puse capacul stiloului nu știa încă ce să însemne hârtia aceea scrisă mărunt, mărunt ,pe ambele fețe. Avea și ea acum pe birou teancuri de cărți dar toate ședeau aliniate cotor lângă cotor. Alte teancuri zăceau la îndemână, la o aruncătură de braț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
regulile gramaticale erau mult prea complicate ca să le poată pricepe. Învăța o lecție de la prima lectură, avea o memorie formidabilă dar erau un chin pentru ea temele scrise, părea și caraghioasă, stătea aplecată peste caiet, cu degetele cocârjate pe luciul stiloului, icnind din când în când de încordare de parcă i-ar fi trebuit forță ca să caligrafieze. De aceea nici acum nu se obosise să scrie prea mult. Era precisă și sobră: Am plecat pentru că știam că n-o să-mi dați voie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
început de confesiune anihilat imediat de acel impuls interior. Nu vrei să te ocupi de o gazetă de perete? l-a întrebat, Vorbește cu Radu, mereu se plânge că nu are oameni suficient de combatanți care să știe să țină stiloul în mână. Nu mă ocup de așa ceva, îi răspunsese în silă și-i întorsese spatele. Șeful de secție văzând scena îl întrebă pe veșnicul lui însoțitor: Ce face Sfântul Petru, se chinuie să atragă sufletul păcătosului veșnic rătăcitor? Încearcă el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
ca soția să fie casnică. Lui nici o muncă nu i se părea înjositoare, nu era de acord că-și pierde din prestanță, așa cum susținea Fana, prin urmare, atunci când era cazul, mânuia cântarul cu aceeași dexteritate cu care ținea în mână stiloul. Avea pe lângă casă o livadă și o grădină de zarzavat foarte îngrijită, îi plăcea să muncească, să obțină de pe o bucată de pământ recolte frumoase, folosea spațiul vertical cu mult succes, de altfel, fiind cunoscător știa bine ce soiuri să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]