24,880 matches
-
lumină din lumină, în iubire s-a țintit. Și cine mai sunt, și de ce sunt? Căderea e absolută. Pași invizibili pe prund De stele au o mirare crudă. De coasa morții mă voi vindeca. Aud cum vine focul să mă stingă. Un vânt mărunt ciocănește în porți Din clipă în clipă, din mine în el Pentru a-i deschide din adânc în adânc. Toate vindecările înfloresc. Suntem rude cu mugurii, Părinți ai zămislirii tale, pământule, Tu ce devorezi din noi păcatul
Poezie by Miron Kiropol () [Corola-journal/Imaginative/7753_a_9078]
-
beție poate ci din lenea care m-a cuprins ca o pacoste venită peste noapte lăbărțată ca un pat de rus ce n-a fost dereticat vreodată cu trei pleduri peste el zăcînd mirosind a vremuri de-altădată de mă sting în el și nu-mi pot crede trupul greu lăsat inert de tot și cu gîndul dus prin altă lume lenevind și-acolo - nu mai pot nici din gură să mai spun vreo vorbă apă să-mi aducă-ntr-un
Alungînd tristețea, ca paganini. by Gellu Dorian () [Corola-journal/Imaginative/7950_a_9275]
-
de ani omului i se pare a fi condamnat la viață apoi - in-vers... (in verso veritas) versul ca cealaltă parte - verso-ul, versul - fenomenologiilor unde se viețuiește invers viețuirii cunoscute nouă) - toate făcând parte din frumoasele înveninări ale marilor deșertăciuni (stinși). Cioburi de tîcere va fi să mă lovesc totuși de marele C U V Â N T prefăcându-mă în cioburi cioburi de tăcere de liniște negru-strălucitoare Explicându-i altui trecîtor " Eu sunt DEX-ul! Eu sunt DEX-ul!" - striga
Poezie by Leo Butnaru () [Corola-journal/Imaginative/8113_a_9438]
-
el cu scorii spongioase de singurătate în preajmă-i elfii potolesc focul însângerat nu-ți recunoști călăuza devotată-i doar bătaia inimii preschimbată-n ruine în crevase ce să mai adaugi căutătorii de aur din ceața cu spini s-au stins în nisipuri precum o deșertăciune în gândul bogat astfel te trezești într-o copilărie rebelă vânatul magic n-are nume poți vedea fața lumii dincolo de înțelepciunile bucuroase dar el merge pe miriști de uraniu îngână liota unui timp de strajă
Poezie by Mihai Răcășan () [Corola-journal/Imaginative/8068_a_9393]
-
zilei: trecerea pescarilor înspre golf și mersul pe vârfuri al pisicilor africane, care împânziseră curtea, forfota păsărilor de mare și, bineînțeles, plesnetul valurilor la țărm, fiindcă Mediterana era liniștită, după două nopți de furtună. Își îndreptă spatele. Litania rugăciunii se stinse, ca ecoul unui pahar atins în cădere. Auzi numai vântul pentru o clipă și, dintr-o dată, soarele se înălță cu un cap pe deasupra mării, strălucind orbitor și țesând o rețea pe deasupra apei. Era clipa ce-o așteptase, ca în toate
Mehria by Daniela Zeca () [Corola-journal/Imaginative/7937_a_9262]
-
acum o să-l încurce, cine știe dacă Toader urma să-l creadă pe cuvânt pe vecin că era a lui când va veni s-o ceară. Fluieră a pagubă și trase ușa cu un ultim efort. Fâșia de lumină se stinse cu totul, înghițită de întunericul apăsător din cameră.
Îi venise vremea by Iulia Sala () [Corola-journal/Imaginative/7854_a_9179]
-
va deveni destul de ușoară pentru firele de iarbă, încât să rămână deasupra lor ca un verde prea tare să nu treacă puțin peste margini. Rămânea acolo de rușine, mai ales când a doua zi ningea, și o țigară de sus, stinsă la jumătate, își lega de ruj câte un fulg greu, aruncându-se în zăpadă. * * * }ipătul iubea moartea, ca orice tânăr, chiar dacă ea nu se prea uita la el. Umbla, dar nu pentru foarte multă vreme, cu câte un sunet, țintuit
Adrian Bodnaru prezentat de Șerban Foarță by Șerban Foarță () [Corola-journal/Imaginative/7977_a_9302]
-
începeau să-și exercite singuri atribuțiunile. Totuși, în aceste clipe de amorțire, funcționa ceva: armata. Cetatea avea nevoie de ea. Negrescu ar fi vrut să le explice că trebuiau să reacționeze, dacă erau atacați. Dar, ca în timpul raidurilor aeriene, montagnarzii stinseră toate luminile și se tolăniră pe iarbă. Abia atunci apărură, pe rând, verii, cu gesturi discrete, bine măsurate. Făcură semne să dispară și mucurile de țigări, pentru a nu fi stânjenite făcliile lor, desprinse parcă din drapelul montan, în cele
Condamnări by Marius Tupan () [Corola-journal/Imaginative/7893_a_9218]
-
lacrimă vin cu aceleași vechi rânduieli cum ar fi pâinea și apa tristețea de fiecare zi cartea împăcarea cu sine o suită pe care o înduri zâmbitor cuprins uneori de o sete amară lângă tine arbori se aprind și se sting în aceeași nemărginire o buburuză brațul ți-atinge în treacăt dâra ei roșie e cea mai frumoasă întâmplare
Poezie by Mariana Filimon () [Corola-journal/Imaginative/8396_a_9721]
-
inferioare a femeii în lumea contemporană, un soi de deficit existențial generat de boală, accentuat o dată cu înaintarea în vîrstă și permanenta raportare la descendența dintr-o familie aristocratică din Transilvania, în care cultul luptei pentru emanciparea românilor nu s-a stins, reprezintă cele trei elemente definitorii ale existenței Angelei Marinescu. Conștientizarea obsedantă a acestor elemente constitutive ale personalității sale reprezintă punctele de pornire ale întregii sale creații. Toate celelalte teme (dragostea, singurătatea, bătrînețea, moartea) derivă într-un fel sau altul de
Confesiuni nefardate by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13132_a_14457]
-
Din cîte am stat de vorbă cu unul și cu altul, toți vor să strîngă un ban, „la căpșuni”, fiindcă în România nu numai că nu pot pune ban pe ban, dar au și datorii pe care nu le pot stinge. Mulțimea asta, aparent informă, și-a stabilit niște reguli pe care le respectă. Nu știu cît de strict, dar de cînd trec pe lîngă ei, nu am văzut busculade și înghionteli. Și-au făcut liste, s-au organizat ei între
Căpșuni și sinucigași by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/13150_a_14475]
-
pregătesc la un nivel mediocru, preferă să-și ignore formația incompletă. N-are chef de complexe. De altfel, la Ateneu a ajuns și mai rar. Se lasă vrăjit de ideea culturii de masă, de postmodernism. Ignoră sistemele clasice, ascultă Eminem, Sting, Tracy Chapman. Se plictisește repede. Are multă informație, nu are criterii. E dependent de Internet, care e din ce în ce mai ieftin. Se apucă serios de scris. Și până acum ținea jurnal, scrisul defulează și compensează orice frustrare. Realizează că n-are talent
Portretul intelectualului la tinerețe by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/13130_a_14455]
-
că nu știau să dea lucrurilor valoarea cuvenită. Majoritatea risipeau timpul și fericirea, așa cum risipeau și banii. Dacă te uitai mai bine, puțini știau să profite de ce aveau. De exemplu, nu profitau de apa caldă, nici nu-și aminteau să stingă imediat lumina când treceau dintr-o cameră într-alta, sau să oprească gazul puțin înainte ca mâncarea să fie gata. Da, câți făceau asta? Și pe urmă se mai și mirau că nu le ajung banii până la sfârșitul lunii. Ei
O povestire de Teolinda Gersão - Bătrâna by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/13147_a_14472]
-
le-aș fi văzut;/ privirea se adîncea uimită în țesuturi./ Și un singur gînd în mine se rosti:/ «Ce săracă alcătuire, cîtă iluzie! iluzie!»”. (Alcătuirea). Un văl al orbirii eliberatoare se întinde asupra priveliștilor: „Nu văd nimic, peștera cerului e stinsă./ Aud cum umblă apa.// M-am aplecat adînc pe rîu și tot nu-l văd:/ e apa doar un strat al întunericului?/ Mă încovoi asemeni unui pod nesigur,/ o, nu pe mine vreau să mă zăresc/ ci rîul însuși” (Celălalt
Poezia lui Ilie Constantin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13161_a_14486]
-
misterioasele ritmuri universale, într-o casă plină de cărți și lucrări de artă, între care, în mod simbolic, arzătoare de tămâie indiene, din argint: par niște sarcofage ale poemelor, menite “scrumului” poeziei (versurile fiind „dricurile vreunui vis care s-a stins de îndată ce a fost așternut pe coala albă de hârtie” - cum spune în Caetera desunt). Pare la prima vedere ciudat că un om care a trăit atât de implicat în istorie, ca acest fost ambasador al Greciei la Consiliul Europei, la
Vassilis Vitsaxis și echilibrul lumilor poeziei by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/13176_a_14501]
-
lasă Cortina violet-aurie Amintirile, rând pe rând Mă iau de mână Mă duc Pe tărâmul sufletului Unde lumina Orbitoare a zilei Se mai subție. Cât de mult seamănă-apusul cu-n răsărit! Sete după lucruri nemaivăzute, Sete după toate câte se sting... Toate noi! Cele vechi, prăfuite de timp. În smochinul bătrân (De câte ori n-am trecut Pe alături, nepăsător) Am regăsit fiorul De dimineață al frunzelor, Și-am văzut, ca atunci, larg deschisă, Palma monstrului ruginită Aplecându-se fioroasă Din creangă. În
Vassilis Vitsaxis și echilibrul lumilor poeziei by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/13176_a_14501]
-
-se fioroasă Din creangă. În bătaia vântului Ca întâia oară m-am întrebat Ce gigant mânios suflă oare? Încotro pleacă norii, întins? Încotro zburătoare? Cum bunicul nu mai era, N-am aflat Ce se-ntâmplă cu focul care s-a stins... Margarete surorile soarelui, Macii sfetnici îmbujorați, Câte înmiresmate covoare De pomișor și de mușețel Le-am văzut acum iarăși îmbietoare, Iar drumeagul din sat De mii de ori străbătut Părea pentru prima oară atins. Cât de semeață clopotnița Sfântului Iannis
Vassilis Vitsaxis și echilibrul lumilor poeziei by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/13176_a_14501]
-
greco-catolic, silit să trăiască mereu la margine și după „debarcarea” în Capitală, constrâns la ceea ce el numește „aventura singurătății” și la munci umile, îndeplinite pentru a supraviețui. Chiar și atunci, în atât de rele circumstanțe exterioare, focul lăuntric nu se stinge, patima literară se menține vie în el, puternică, activantă, capabilă să-l proiecteze în „paradis”, un paradis neperceput de alții pentru că este alcătuit numai pe măsura lui sufletească, anume „comandat” pentru el: „paradisul meu, care, ați înțeles, redus la esența
Credința în literatură by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/13189_a_14514]
-
România, Israel, Franța, Germania, China, Japonia, Coreea, Hong Kong, Australia etc. 2010 este un an special pentru noi. Intrăm în al 10-lea an de existență, prilej de mândrie și bucurie. Ne propunem să continuăm activitățile ca în anul care se stinge, ba chiar mai mult. Vom acorda un nou premiu pentru o carte de debut. Vom continua concursul Hai să ne cunoaștem (Cinci și Cinci). Un proiect, pe care îl vom realiza în acest an aniversar, este scoaterea unei Antologii a
Cuvânt către cititori. In: Editura Destine Literare by Alexandru Cetățeanu () [Corola-journal/Journalistic/80_a_140]
-
Secretul lui Mihai Pascu Reproducem din Observator cultural nr. 198 (9-15 dec. 2003) o evocare a lui Mihai Pascu, fostul nostru coleg de redacție, prilejuită, vai, de moartea lui. Evocarea e semnată I(on) B(ogdan) L(efter): “S-a stins din viață Mihai Pascu, secretar de redacție al României literare în ultimele trei decenii, multă vreme sub comanda lui Roger Cîmpeanu, apoi singur, după ce colegul lui mai vîrstnic se îmbolnăvise grav. I-am cunoscut pe amîndoi în anii’80, cînd
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13274_a_14599]
-
George Banu La începutul acestei luni se împlinesc cinci ani de cînd s-a stins din viață marele regizor, teoretician, întemeietor de școală și de direcție în teatrul european și nu numai, JERZY GROTOWSKI. Un nume care a însemnat mai mult decît un stil de a gîndi și de a face teatru, de a cerceta
Cercul și fluviul by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/13267_a_14592]
-
a fost obsedat de imaginea bardului transilvan: își aruncă manuscrisele în foc, socotește ceasuri în șir, combinând cifre pe hârtie și se consideră foarte bogat. Poetul, care a avut un pretimpuriu sentiment al morții, exprimat frecvent în corespondența sa, se stinge din viață la 11/23 octombrie 186311. Poetul care a pătimit din cauza dihoniilor confesionale în timpul vieții nu este scutit nici după moarte. Motoul poeziei Răsunet (1841) („De va muri, unde-l vor îngropa? La noi nu, că e de altă
Ultimii ani ai lui Andrei Mureșanu by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/13345_a_14670]
-
un bal de fantome”: „Pîlpîie molii/ cuminți, răbdătoare.// Din fotografia iodată/ cavaleristul cu grad de caporal/ privește melancolic/ spre satul natal.// Cambii, foi de vite, chitanțe/ de la «S.A./ de asigurări Transsylvania».// Pălăria mea tiroleză.// În noaptea de-aici/ s-a stins și ochiul/ penei de păun.// Praf de tutun/ pe imaginea taurului comunal/ premiat demult.// În calendarul pe o sută de ani ceara și petele creionului chimic/ au stricat înțelesul/ scurgerii vremii.// Îngerul de gips, adus de la tîrg,/ păzește deasupra/ acestui
Poezia lui Petre Stoica by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13341_a_14666]
-
cu bugetul decent (vorba dlui R. Theodorescu) al MCC? Se vede că nu ajunge, așa decent cum este, pentru a da o imagine decentă casei în care Rebreanu și-a scris cărțile de după 1930, între care Răscoala, și s-a stins din viață la 1 septembrie 1944. Echinox nr. 1, 2, 3 din 2003 găzduiește o amplă anchetă pe tema optzecismului literar (din păcate, litera extrem de mică și grafica voit „murdară” fac greu lizibil textul chiar și pentru optzeciștii înșiși aflați
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13392_a_14717]
-
două zile mai tîrziu aveam să aflu despre moartea bunicii mele, iar paginile emoționante despre agonia lui Proust, combinate cu rîndurile lui Beckett despre moartea bunicii lui Proust, pe care aveam să le citesc exact în ziua în care se stingea bunica mea, m-au mișcat pînă la lacrimi: așa cum Marcel, naratorul Căutării timpului pierdut, se va fi aplecat să-și înnoade șiretul într-o cameră de hotel, regasind în acel gest amintirea bunicii sale dispărute și izbucnind în plîns, m-
Du côté de chez Proust by Alex. Leo Șerban () [Corola-journal/Journalistic/12120_a_13445]