491 matches
-
Vrea să-L cunoască pe Iisus. Îi stă în preajmă. Îl caută. Îl găsește. Fără a fi în criză de lichidități, bancherul se pune, precum orbul din mărginimea Ierihonului, în drumul acestui Necunoscut. Fiind „mic de statură”, Zaheu nu se stingherește să facă un gest propriu copiilor. Uitând de gura cea rea a lumii, Zaheu își asumă rușinea de a se cățăra năpustit în primul copac din cale. Apoi, cu o inimă poate îmbătată de slavă deșartă, Zaheu îl invită la
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
drug. Ambarcațiunea noastră avea trei drugi; primul și al doilea fură lansați cu succes, căci cașaloții atinși o luară la fugă împleticindu-se, împovărați de enorma rezistență a drugului pe care-l tîrau. Ai fi zis că-s niște răufăcători, stingheriți de lanțurile de la picioare. Dar în clipa cînd rudimentarul suport de lemn al celui de-al treilea drug era azvîrlit peste bord, el se încurcă sub una din bănci și o smulse pe loc, proiectîndu-l pe vîslaș în fundul ambarcațiunii. Prin
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
în cunoștință de cauză cu privire la acei copii care sunt încredințați fie în centre de plasament, fie la asistenții maternali. Despre copiii care vin pentru o perioadă scurtă în familii, relatează că aceștia sunt foarte atașați de instituții și se simt stingheri în propriile lor familii, mai ales când acestea sunt foarte sărace și nu le pot asigura nici măcar condițiile de viață din instituții (hrană, îmbrăcăminte, educație). După cum s-a exprimat un participant la focus grup, copiii aceștia „jinduiesc după instituție”. Responsabilii
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
carte care suferă de asemenea grave deficiențe de conținut să fie decretată drept «o creație autentică» și lăudată pe 7 pagini? Adevărul este că aceste deficiențe de conținut, care ar fi trebuit să atragă o critică severă, principială, nu-l stingheresc prea mult pe criticul de la Viața românească. Dimpotrivă. El laudă chiar laturile negative, formaliste ale romanului, cu satisfacția omului care a găsit ceva ce-i merge la inimă (...). Tendințele formaliste duc pe scriitor la «imagini» care contrariază violent bunul simț
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
să le trimitem la Centru și nici să le ardem. Ar fi fost unica descoperire cu adevărat periculoasă. În mod ciudat, acele manifeste din mâna ta trasau o fragilă zonă de protecție împrejurul vieților noastre care, în mod evident, îi stinghereau pe soldați. Simțeam tensiunea aceea, o înțelegeam la tinerii înarmați. Luptau împotriva tentației unei rafale scurte, care i-ar fi eliberat de privirea noastră, redând jafului vesela lui sălbăticie. Dar existau sloganurile de dreptate revoluționară, proaspăt tipărite pe manifestele în
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
celuilalt soldat. Pavel alerga, se arunca la pământ, trăgea - întotdeauna puțin înaintea celorlalți. Totul i se părea lent: cuțitul care se înfigea încet sub urechea neamțului, căderea trupului care se zbătea și-l păta de sânge, privirea celuilalt soldat care, stingherit de îngustimea tranșeei, își scutura arma înțepenită între pântece și peretele de pământ, și care avea timp să priceapă că era prea încet... Lupta luase deja sfârșit, iar acum, cu întârziere, se derula în străfundul privirii lui timpul pe care
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
Eram singuri și încă pentru ceva timp în viață, dar parcă deja detașați de trupurile noastre înlănțuite, pe care soldații le brutalizau urlând. Aveau nevoie de doi condamnați obișnuiți, de două trupuri în picioare, întoarse cu fața la perete. Îmbrățișarea noastră îi stingherea. Eram pentru ei o pereche de dansatori, pe o minusculă insuliță delimitată de lumina de culoarea ceaiului, de masa cu un buchețel de flori artificiale, de respirația saxofonistului... Ondularea stridentă a muzicii se cabra brusc, într-un avânt vertiginos, devenind
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
cărei raporturi sunt diferite de acelea ale evului de mijloc. Are loc în această etapă o modestă eliberare a omului de carte de forțele statului feudal și ale Bisericii, o îndepărtare oarecare de ceea ce nu-l reprezintă, de ceea ce îl stingherește în opțiunile sale, în activitatea de zi cu zi. Evident că, deși nu acest aspect ni l-am propus să-l relevăm, nu pot fi trecuți cu vederea factorii economici și noile raporturi sociale ale căror metamorfoze se întrevăd încă
Tentaţia lui homo europaeus. Geneza ideilor moderne în Europa Centrală şi de Sud-Est by Victor Neumann () [Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
și belșug să-și ducă viața în risipă și plăceri. Bătrâna doamnă Piso o atinge pe mână ca să-i atragă atenția. Cu atât mai mult trebuie lăudați și sprijiniți cei a căror înclinație pentru scris și lectură nu se arată stingherită de nepăsarea și disprețul mitocanilor. Evident a auzit și ea și încearcă să o consoleze. Îi mulțumește cu un zâmbet de încurajare. Se întreabă totuși, ușor îngri jorată, dacă nu cumva a ales prost data acestei recitări. Anul a fost
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
sa i-au întrebat politicos la început pe cei patru soli despre țara îndepărtată a Japoniei, dar peste puțină vreme și-au văzut mai departe de discuția lor, timp în care cei patru care nu înțelegeau limba au fost lăsați stingheri de-o parte. Se întoarseră pe corabie istoviți. În Acapulco nu se găseau nici hanuri, nici mănăstiri care să-i găzduiască pe japonezi, așa că negustorii care coborâseră la țărm se întorseseră și ei în cabina cea mare. Solii nu erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
mese, și de sforăiturile lor tremura casa. Boierul, care mâncase și băuse mai mult decât toți, rămânea însă neschimbat. Impunător, de pe jelț patrona pe adormiți, după cum un păzitor și-ar păzi porcii. Când se convingea că nimeni nu-l mai stingherește, chema un lăutar și punea să-i cânte la ureche cântecul lui favorit La deal la Anișoara!... Cu o mână își ținea necontenit paharul la gură, cu toate că nu sorbea tot timpul, iar cu cealaltă bătea în masă tactul. Când se
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
inferioritate. Iar femeile se socot inferioare bărbaților pentru că înainte de a ajunge la conștiință, orice clasă supusă îmbrățișează concepțiile stăpânilor. A mânca, act eminamente brutal și inestetic, ar fi devenit cu siguranță rușinos, dacă izolarea pentru îndeplinirea acestei funcțiuni n-ar stingheri cu totul practica vieții omenești. Se zice că pe Alfred de Vigny nu l-a văzut mâncând nici un străin. Femeile au mai multă delicatețe în realitățile iubirii decât bărbații. O femeie normală nu va intra niciodată în intimități cu un
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
că eu torn ketchup chiar și pe fasole verde. Fata mea scumpă! După cină, doamna Fedder a propus să ascultăm programul de la radio. Entuziasmul ei, nostalgia pentru emisiunea noastră, mai ales pentru vremurile când ne produceam eu și Buddy, mă stingherește. În seara asta s-a transmis de la o bază navală din San Diego, dintre toate locurile din lume. Mult prea multe întrebări și răspunsuri pedante. Vocea lui Franny suna de parcă avea guturai. Zooey era în mare formă. Moderatorul i-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
țigară, dar pachetul mi-e gol și nu-mi vine să mă ridic de pe scaun. Oh, Doamne, ce profesiune nobilă e asta a mea! Și cât de bine îl cunosc pe cititor? Cât de multe îi pot mărturisi fără să stingheresc inutil pe vreunul dintre noi doi? Pot să-i spun doar atât. În mintea fiecăruia dintre noi se găsește câte un loc care ne este rezervat. Până cu un minut în urmă, îmi întrezărisem locul meu doar de patru ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
reușești să mai scapi de ei. Vin după tine și În altă galaxie și, dacă nu-i bagi În seamă, Îți sparg geamurile... - Îmi cer iertare, făcu Extraterestrul, cred că m-ai Înțeles greșit. Și uite, acum, din pricina asta, suntem stingheri amândoi. Urmează doar să ne acoperim rușinea cu câte o frunză, cum au făcut primul bărbat și prima femeie În fața lui Dumnezeu. Hai, vino, Mașa, nu te sfii, așază-te aici, pe genunchii mei, o Îndemnă el. - Phu, făcu Mașa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
de amurg al luncii. Din când în când treceau și stârci mari cu chemări răgușite; stârci pitici albi, când dădeau peste noi, își învăluiau zborul mai sus, cu spicul moțului fâlfâind. Între bălți, începeau să umble cârduri mici de rățoi stingheri în zborul lor de sară, cu șușuit de aripi. La plăvii, rămâneau rațele năpârlite și familiile lor de rățuște, pândind cu ochii lor de mărgele cum se boltește cea mai lungă înserare a anului. O jumătate de ceas am simțit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
multe ori să-i aducă, așa cum aduci unui bolnav, mâncărurile pe care nu le putuse gusta în casa acestora. Salma se făcea mică-mică, neadresându-i-se decât pentru a-i răspunde la întrebări, împiedicându-mă și pe mine să-l stingheresc, ferindu-se să-i impună prezența ei, dar neîndepărtându-se niciodată, pentru ca el să nu fie silit să ceară de două ori același lucru. Dacă mama era îngrijorată, ea își păstra totuși cumpătul, căci era convinsă că timpul va vindeca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
iubești așa cum te iubește el? — Desigur, am zis. Însă acel „Desigur!“ a fost prea rapid, prea morocănos. Și încurcat. Mă temeam de ce va urma. Or, urmarea s-a lăsat așteptată. Am tras cu coada ochiului spre Mariam; tăcerea ei mă stingherea aproape la fel de mult ca întrebările ei. Nu se mai uita la mine, dar nu-și mai trăsese la loc vălul, în pofida prafului de pe drum. M-am întors spre ea și am privit-o îndelung, pentru prima dată de atâta timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
în arabă, apoi continuase în ebraică, limbă pe care o știa mai bine. Un lucru era sigur: nu voia ca soldații care-l însoțeau să-și dea seama de îndoielile și de remușcările lui. Mi se părea chiar atât de stingherit în rolul lui de predicator lutheran, încât, atunci când am ajuns la Neapole, m-am simțit obligat să-i propun să mă însoțească la Tunis. A zâmbit amar. — Războiul ăsta este războiul meu. L-am dorit, mi-am târât în el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
cu un rus care făcuse armata la Chișinău și pe care, când s-a liberat, l-au trimis telefonist în Osetia.“ Matvei aproba fiecare vorbă a mea. Apoi a mai cerut două ginuri. Le-am sorbit tăcuți, eu foindu-mă stingherit de privirea lui adâncă, gravă. A zâmbit, într-un târziu, cu sclipiri parșive. „Mă așteptam să fie așa. Voi, românii, când discutați cu noi, oricare ar fi subiectul tratativelor sau schimburilor de informații, oricum o dați, oricum o întoarceți, ajungeți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
livadă, o pajiște; odată cu amețitorul val al amintirilor, mă împresura mireasma fînului cosit. Începeau a năvăli în mine imbolduri de dragoste. Venite la cursuri mai devreme decît băieții, colegele mele ocupau locuri în față. Pe noi graba asta nu ne stingherea căci, urmînd s ascultăm prelegeri monotone, puteam să ne zgîim la ele în voie. Pe pupitre mici „zgraffitti” prezentau inimi străpunse de săgeți. O studentă se așezase chiar în fața mea. Pînă atunci nici măcar nu știusem că există, cînd, în suflul
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
cu tăblii de lemn și, cuprinzîndu-și genunchii în brațe, se sprijini pe pernele murdare de la căpătîi. Abia atunci am observat că, sub capot, era goală pușcă. Carnația sidefoasă a brațului masca, la subțioară, o dungă neagră, sclipitoare. Eram atât de stingherit încît am scos caietul. Numai din obișnuință am întins mîna s-o mîngîi. Vînătă de furie, fata scrîșni: - Lasă-mă. M-au mirat înfățișarea și glasul ei. Din lipsă de imaginație, am început să citesc notițele cu glasul tare. Deodată
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
fi sfârșitul? În odaie e frig și, după o vreme petrecută la masa de scris, trebuie să mă vîr în pat. E o lene în care, ca într-un regat al deliciului, mă retrag din fața a tot ce mă poate stingheri. Citind ori visînd, mă încălzesc sub oghealul umplut cu lînă. Planurile de grandoare cărora odinioară le jertfisem atîta timp erau acum înlocuite cu dialoguri aprinse, susținute mai ales cu Fărocoastă. Aceste dialoguri nu le port cu Costică cel adevărat, ci
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
voce tare. — Scuzați-mă că v-am lăsat să așteptați, spuse el intrând în sală, după care tuși în palmă. Când ridicară privirile, cei patru văzură că acum era singur - nu mai avea în spatele lui nici măcar un paj. Vasalii erau stingheriți. În timp ce-l salutau pe rând, Hideyoshi își suflă nasul. — Se pare că ați răcit, stăpâne, remarcă afabil unul dintre vasalii lui Nobuo. — Nu-mi mai trece odată, replică Hideyoshi, nu mai puțin prietenește. Era o ambianță destul de simplă pentru o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
să se repună pe picioare. Ori de câte ori menționa noua slujbă, o descria în termeni stranii, aproape religioși, făcând speculații pe marginea unor chestiuni precum forța spirituală și importanța nevoii de a găsi calea prin răbdare și umilință, ceea ce pe ceilalți îi stingherea, făcându-i să se foiască pe scaune. Inteligența nu i se tocise odată cu slujba, dar nimeni nu mai era dispus să asculte ce avea de spus și, cu atât mai puțin, femeile cu care stătea de vorbă, care așteptau de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]