2,691 matches
-
în mare vervă și a ținut cu tot dinadinsul să ne povestească evenimentele pe care le-a trăit în China împreună cu vicontele Kawata, fostul proprietar al casei. Mama abia s-a atins de mâncare. Spre înserat, a zis cu voce stinsă: — Aș vrea să mă odihnesc puțin. Am scos așternuturile din bagaje și am ajutat-o să le întindă. Mă îngrijora starea ei. Așadar, am scos termometrul să-i iau temperatura. Avea treizeci și nouă de grade. Unchiul Wada s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
puțin capul, am frisoane și apoi fac febră. Se întunecase afară. Ploaia încetase, însă vântul mai bătea. Am aprins luminile și mă pregăteam să intru în sufragerie. Mama m-a strigat. — Mă supără lumina la ochi. Te rog, las-o stinsă. — Doar nu vrei să zaci pe întuneric? am întrebat-o, ezitând lângă comutator. — N-are importanță. Când dorm, țin ochii închiși. Nu mă simt deloc singură pe întuneric. Nu pot suferi lumina puternică. Să nu mai aprindem lumina în cameră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
ceva. Am dat fuga în camera ei și m-am așezat pe marginea patului. — Ce dorești, mamă? Mama n-a răspuns, dar simțeam că vrea să spună ceva. — Apă? A clătinat ușor din cap. După câteva minute, zise cu voce stinsă: Am visat. — Ce-ai visat? — Un șarpe. Am înlemnit. — Cred că ai să găsești un șarpe-femelă cu dungi roșii pe trepte, la intrare. Te rog, du-te și te uită. M-am ridicat, străbătută de fiori din cap până-n picioare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
cele patru farfurii - pentru unchi, doctor, Naoji și mătușă - în camera chinezească. I-am arătat mamei tartinele cumpărate de unchiul Wada de la hotelul Marunouchi din Tokyo și i le-am pus lângă pernă. — Tare ești ocupată, spuse mama cu voce stinsă. Am mai stat de vorbă cu toții în camera chinezească. Unchiul și mătușa au zis că au treburi la Tokyo în seara respectivă. Unchiul mi-a întins un plic cu bani. Apoi a spus că o să-l ia cu el și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
și în română și în engleză pentru a se asigură că este în regulă și, după mai multe tentative de a obține un răspuns, au primit unul: aNu, nu mi-e raua¦”, le-a zis Moni cu o voce stinsă, fără să reușească să-i convingă. În tot acest timp, prietenă îngrijorata, a organizat o aevadare” că în filme pentru a o scuti pe Moni de întrebările incomode ale celor adunați în baie și de privirile iscoditoare ale curioșilor
Monica Gabor a stat închisă în baia unui club o oră by Colaborator Extern () [Corola-journal/Journalistic/72050_a_73375]
-
din România, o voce discretă, abia auzită din pricina vacarmului din jur, a încearcat, mai ales în ultimii douăzeci de ani, să țină în echilibru, prin însăși normalitatea ei, comunicarea cu posteritatea brâncușiană. Este, evident, vorba de vocea lui Barbu Brezianu, stinsă acum în manifestarea ei fizică, a acestui clasic al exegezei brâncușiene din România, care, în pofida tuturor adversităților, a reușit să păstreze tonul demn și neutru al cercetătorului situat dincolo de isterie și de orice tentație a fetișismului. În acest interval de
Barbu Brezianu - Brâncuși în România by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/8847_a_10172]
-
pariziană. După un timp, începe să se simtă tot mai obosit, stors de obligațiile pe care și le-a creat. Prietenul cel mai drag, Dimov, e revăzut pe malurile Senei nu neapărat cu ochi reci, dar cu o privire mai stinsă, lipsită de strălucirea de altădată. Țepeneag continuă să se agite, pentru și prin cunoscuții lui; să organizeze un samizdat românesc; să-l susțină pe Goma; să-i traducă și să-i mediatizeze pe onirici; să protesteze împotriva unui Ceaușescu atât
Imposibila întoarcere (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8862_a_10187]
-
se află colonelul Sebastian Opreanu, personaj enigmatic, originar din Ardeal, dar autoexilat din România anilor '50, spre a deveni luptător în Legiunea Străină, apoi cetățean francez, rezident în Spania, căsătorit cu o aristocrată castiliană și tată al unei fete sensibile, stinsă prematur. Aflat la amurgul vieții, el își povestește experiențele unui cuplu, Petru Pavel, botanist în orașul ardelean(fictiv) Borna, și Radei Petrulian, arhitectă în aceeași localitate. Beneficiind de o bine supravegheată regie, deschiderea progresivă a celor doi spre monologul lui
Transferul magic by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/9918_a_11243]
-
fugă țopăită, Pasăre, încartiruit într-un conac din Câmpia Dunării, soldat în "detașament de execuție" e încarnat de Fiscuteanu ca un sărman Tom shakesperian, într-o învolburată furtună a istoriei. Cu viclenie aburită el se mișcă, hurducăind găleți de var stins, ștergând urmele crimei, pe "pământul nimănui", la hotarul dintre nebunie și înțelepciune. îmi amintesc finalul: obrazul îi devenise o mască chinuită intrată adânc în carne. Bietul Pasăre e o făptură deosebită, alcătuire omenească aparte într-o vreme aspră, tensionată, e
In memoriam - Ion Fiscuteanu - Moartea unui înger trist by Myra Iosif () [Corola-journal/Journalistic/8969_a_10294]
-
ulițe înnoptate când o descoperi ieșind dintr-o cârciumă cu aerul încețoșat de fumul țigărilor. Mi-ar fi greu să vă explic din ce se năștea acea uimire. Din pricina liniștii? Sau a faptului că praful de pe uliță avea un luciu stins, misterios? Nu știu. Simt că dincolo de vorbele mele rămâne ceva care nu poate fi exprimat." (p. 256). Regăsesc în Calomnii mitologice (volum pe care autorul nu a mai apucat să-l revadă și să-i dea, cu obișnuita scrupulozitate, formă
Ultimul Paler by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9003_a_10328]
-
această expoziție încremenită, aruncă în jur o lumină palidă, de amurg în plină zi. Și dacă stai să asculți cu luare aminte, din paginile sale scrise și din materia grea a culorilor răzbat, paradoxal, și marile elanuri whitmaniene și sonoritățile stinse ale ecleziastului. O analiză conformistă și sumară a operei lui Corneliu Baba ar fi tentată să invoce aproape mecanic modelele autoritare ale picturii spaniole și flamande, să perceapă construcția formei, austeritatea cromatică și fascinația iconografiei ca exerciții subtile de rememorare
Chipurile lui Corneliu Baba by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9259_a_10584]
-
citit eu ieri în cărticica de vise: înmormântare de vei visa, petrecere vei avea. Aici totul e pe dos. Dar să vedem ce fel de vis... Cortegiul trece în jos, pe Calea Victoriei. E o zi de început de toamnă frumoasă. Stinsă și clară. Acum văd defilând cu căștile lor pe cap mineri, care îi aduc salutul lor, - Corpul minerilor. Ei calcă apăsat, rar, flegmatic, ca Legiunea străină. }in pe umeri niște bâte colorate, dar nu în culorile tricolorului nostru, ci ale
Vise de noapte by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9295_a_10620]
-
orice strălucire exterioară și conjuncturală, el i-a preferat uleiului culorile de apă, în speță tempera cu ou, tocmai din această pricină. Spre deosebire de tînăra tehnică a uleiului, fastuoasă și volubilă prin însăși materialitatea sa, tempera cu ou are o sonoritate stinsă, o suprafață caldă, absorbantă și atemporală. Lumina nu glisează pe suprafața pictată cu tempera, așa cum se întîmplă în cazul uleiului, nu se răsfrînge doar pe acea peliculă exterioară pe care o părăsește apoi tot atît de subit pe cît de
Radiografii în posteritate by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9298_a_10623]
-
cinste, cascada ninsorii astupă gâtlejul, privirea e bocnă, trosnește, se frânge, cade-n cristale reci între noi. unde te încumeți pe albul acesta osos? niciunde nu-i soare, doar pâclă, perete sticlos, nici cer, nici pământ, glaciala lumină în cuptoare stinse dospește, se umflă, lucește ca un solz uriaș într-o rază de lună. obosiți de alcoolul din alb, din străvezimea arterelor cositorite, unul spre altul suflăm aburii ce ne-au rămas calzi în rozul înnorat al vălului palatin, căzut peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
de salcie, ascultă cum tandru trosnesc, se eliberează din trunchi, ca dintr-o platoșă strâmtă, să-și risipească în jur polenuri descântate, aproape vrăjite. e atâta putere în stropul de soare care pupila îmi violează că, pe loc, privirea mea stinsă arde totul în jur ca un acid, purificată de tenta putridă. ce se întâmplă în aer, în mine și în pământ, câtă vreme în cer se primenesc anotimpuri, nu-i timp de răsuflet, doar grabă, chicotit gâfâit, despletiri de fiori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
Cod Civil: “Când obligaŃia este contractata sub o condiŃie suspensiva, obiectul rămâne în rizicopericolul debitorului, care s-a obligat a-l da, în caz de îndeplinire a condiŃiei. Dacă obiectul a pierit, în întregul sau fără greșala debitorului, obligaŃia este stinsa. Dacă obiectul s-a deteriorat, fără greșala debitorului, creditorul este obligat a-l lua în starea în care se găsește, fără a scădea din preŃ. Dacă obiectul s-a deteriorat, prin greșeală debitorului, creditorul are dreptul să ceară desfiinŃarea obligaŃiei
CONTRACTUL DE VÂNZARE CUMPĂRARE COMERCIALĂ by Mihai Vintilă () [Corola-publishinghouse/Administrative/676_a_2693]
-
potrivit legii. ... (2) Plățile făcute înainte de scadenta de către locatar sau alte persoane interesate sunt supuse dispozițiilor art. 498 alin. 3. ... Secțiunea a VI-a Dispoziții speciale Articolul 520 (1) Orice cerere de evicțiune, totală sau parțială, privind imobilul adjudecat este stinsa, daca imobilul adjudecat era înscris în cartea funciară ��i dacă, de la data înregistrării cererii de înscriere formulate de dobanditorul anterior al dreptului înscris în folosul terțului adjudecatar, au trecut cel putin 3 ani. ... (2) În cazul imobilelor înscrise pentru prima
CODUL DE PROCEDURĂ CIVILĂ din 9 septembrie 1865 (**republicat**)(*actualizat*) (actualizat până la data de 31 ianuarie 2013*). In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/106056_a_107385]
-
la grotesc: "deșteptarea în gara de nord că măturăm culoarele/ astfel se trezesc din somn românii/ care nu mai așteaptă nimic/ nici un tren nu mai vine/ nici un tren nu mai pleacă/ numai cîte-o boare palidă mai pîlpîie/ în ochii lor stinși/ tac și se tem se ascund unii după alții/ totuși cine trebuie îi vede/ sînt murdari/ put/ unii au ochii sticloși/ cu toții s-ar face cît mai mici/ ca să nu-i poată nimeni identifica/ să nu-i pună la socoteală
Oroarea de realitate by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9654_a_10979]
-
de suport simbolic: pe de o parte, resuscitarea memoriei prin invocarea marilor figuri ale istoriei, iar, pe de altă parte, reprezentarea alegorică a unor noi aspirații. În fața acestor mari provocări ale timpului, nici retorica hieratică a frescelor și nici lumina stinsă a icoanei nu mai sunt suficiente. Este nevoie de o expresie directă, puternică și purtătoare a unor mesaje fără echivoc. Altfel spus, este nevoie de sculptură, de arta de for. Cei care vor umple golul de pînă acum și vor
Sculptura românească între Apus și Răsărit by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9690_a_11015]
-
am Încredințarea, și cu volumele care l-au precedat pe acesta și cu cele ce vor veni În continuare... Liviu Apetroaie, februarie 2013, Iași Se Înnoptase de un ceas și umbrele cenușii ale nopții ascundeau mașina Securității. Aceasta, cu farurile stinse, abia părăsise beciul din spatele instituției al cărui nume vasluienii Îl rosteau În șoaptă și simultan stăpâniți de frică și greață. Era un ARO serie specială echipat cu un motor puternic și silențios. De culoare fumurie, cu numere care se schimbau
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
pădurii Mavrocordat. Au trecut de „Șușmeaua Pușcașului” și au fost Înjurați de Mihai a lui Sava care venea bine afumat de la târg și nu voia să-și tragă căruța din mijlocul drumului prăfuit. Foarte ofensat că cineva mergând cu farurile stinse vrea să-l sperie tocmai pe el, Mihai cobărî din căruță clătinându-se și agitând o „săcuricî” În mâna dreaptă strigând: Ia ieși din mașină să-ți pocesc eu mutra ta de jmecher care vrei să mă sperii! Hai, repede
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
văzu că este Întors pe partea În care nu era rănit, rosti un „Doamni agiutî!” și spuse cu un glas nepământean: Adicî, ne’ta poț vorghi? Mă cunoști!? Cât de mult sa bucurat când a auzit un răspuns cu voce stinsă este greu de descris, răspunsul veni ca un balsam peste sufletul ei cinstit: Nu, nu vă cunosc, nu știu unde mă aflu dar trebuie să vă spun „Sărut mâna!” și că „Vă mulțumesc foarte fierbinte!” Unde sunt securiștii, cine este de pază
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
etichete străine și și-a arătat nedumerirea În ceea ce privește injecțiile intramusculare. Chiupul cel mare nu se putea ridica și Victor Îi ducea fiecare cutie la nivelul singurului său ochi prin care zărea cu greu. Și Sorina ... mea?, zise Ștefan cu glasul stins În timp ce lacrimi Îi apărură În ochiul său stâng. Este o fată frumoasă și inteligentă, este ruptă din soare, poate de aceea se numește Sorina, spuse Victor cel iubitor de metaforă. Hai să luăm medicamentele astea! Victor cu o delicatețe pe
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
care obișnuia să-l ia mereu peste picior de această dată părea că îl ascultă cu religiozitate. Era și el captivat de povestea lui nenea Jănel, spusă cu meșteșug de Pâcu. După o scurtă pauză, necesară pentru a aprinde luleaua stinsă, Pâcu a reluat povestea. De câteva zile, nenea Jănel nu mai punea geană pe geană și nici o firimitură de mâncare nu mai era în stare să înghită...Sedea pe marginea patului, cu privirea pierdută în gol. Nu auzea nimic, nu
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
înflorește...Pâcu îi mare meșter. La scorneli nu-l întrece nimeni - a intrat în vorbă moș Dumitru Carpen. Pâcu s-a prefăcut că nu aude cele spuse de moș Dumitru și, aducându-și parcă atunci aminte de luleaua de mult stinsă, a pus-o între dinți și a început să tragă din ea așa în gol. Măi Pâcule, vezi că ți s-o stins hornoaica! Nu mai pufăi degeaba - l-a făcut atent moș Dumitru. Cu aceeași figură indiferentă, Pâcu a
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]