600 matches
-
abordează în mai multe rânduri și problema sinuciderii. în vălmășagul expozeului în care putem citi tezele celor vechi, întâmplări cu eroi ai morții voluntare precum și poziția oficială a Bisericii, surprindem în cele din urmă și simpatia lui Montaigne pentru opțiunea stoică: a-ți decide sfârșitul este un lucru bun pentru că este vorba nu de a trăi ceea ce trebuie. Pentru a evita suferința, o moarte mai rea ori dezonoarea, acest expedient păgân oferă un adevărat întăritor. Chiar aceasta este ideea avansată de
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
ar fi lumea dacă n-am lăsa loc altora de după noi așa cum ni s-a lăsat și nouă locul? ; o viață de nemuritor ar fi o pedeapsă; și alte asemenea rețete filosofice... Nimic cu adevărat nou, un catalog de idei stoice și epicuriene. Este adevărat că, dat fiind că problema nu s-a schimbat, nu vedem de ce s-ar fi schimbat situațiile! Până atunci, interesul nu este să mori imediat, ai tot timpul, ci să trăiești știind aceasta. Filosofie tragică, da
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
nu întârzie să provoace o micșorare a suferinței. Așadar, chiar și infimă, orice tentativă de a îngrădi negativitatea merită să fie experimentat. Cu timpul, odată cu agravarea crizelor, a durerilor și a intensităților Montaigne și-a mai nuanțat elogiul adus eroismului stoic. Așa cum e prezentat în cărți, acesta are cele mai bune efecte: în realitate se întâmplă însă cu totul altceva. Căci problema ridicată ține de joncțiunea dintre activitatea filosofică din „librărie” și producerea unor efecte vizibile, constatabile, așa cum se notează progresele
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
cum s-ar fi putut vorbi corect despre Aristip și ai săi dacă vreme de secole n-a existat o doxografie în limba franceză, până la cea stabilită de mine în 2002 în L’Invention du plaisir? Presocraticii, sofiștii, scepticii, epicurienii, stoicii și chiar cinicii dispun de ale lor, uneori încă de multă vreme, ca să nu mai vorbim de excelentele ediții de patrologie greacă și latină: despre cirenaici însă, nimic... Astfel încât reputația - deplorabilă, bineînțeles... - a anihilat dorința și voința de a face
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
de exemplu; era, de asemenea, neîndurător, se zice, cu membrii corporației filosofice, însă aici este vorba de o practică agonică obișnuită în acest mediu în care școlile cunosc nu atât coexistența, cât competiția: faptul de a trăi ca platonician, cinic, stoic sau epicurian implică și alte interese decât cele ale simplelor practici teoretice... Proxenet, hoț, bețivan, mâncău, afemeiat, venetic, necioplit, oportunist, obscen, dezmățat, suferind de tulburări de caracter: cam multe defecte pentru un singur om! Prea multe pentru ca toate să se
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
orgiile demne de Trimalchio al lui Petroniu, Epicur afirmă teoretic și trăiește practic un hedonism ascetic care, luat în detaliu, li s-ar putea potrivi călugărilor din ordinele cele mai austere... Crima e folositoare pentru adepții idealului ascetic, platonicieni și stoici, nu peste multă vreme asociați în construirea creștinismului: ei vizează monopolul sectar asupra filosofiei și văd cu ochi foarte răi numărul important de noi elevi ai lui Epicur și ai școlilor sale, unde oamenii se îmbulzesc pentru a se angaja
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
epicurieni, Cicero, de exemplu, a contribuit la salvarea multor texte, idei sau fragmente din corpusul incriminat... Aceste polemici se desfășurau foarte posibil și pe alte terenuri, în special pe acela al societăților filosofice inspirate de modelele princeps: Academia platoniciană, Porticul stoic sau Grădina epicuriană... Arhitectura filosofică, sau războiul continuat cu alte mijloace! Epicurismul se răspândește foarte de timpuriu. încă din timpul vieții lui Epicur, comunitățile înfloresc mai peste tot: la Lampsakos, Mitilene, Apameea și Antiohia în Asia Mică, sau în Egipt
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
și în cetate se află viața contemplativă a gânditorului preocupat să-și făurească existența ca pe o operă de artă echilibrată, armonioasă, autosuficientă. Alternativa Epicur/Zenon formulează, în spațiul filosofic chiar, alegerea între bucuria de a trăi epicuriană și austeritatea stoică, ataraxia individuală și sensul statului, gândirea greacă și rațiunea latină. Aceeași remarcă și în ceea ce privește cuplul Hermarh/Demostene, care permite punerea în scenă, față în față, a vieții private a înțeleptului și a vieții publice a oratorului implicat în viața cetății
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
particulare ale unui cler secular epicurian și gândește politica nu atât în termeni de refuz, cât de infiltrare: un om politic epicurian, iată o idee nouă, atât par de oximoronice politica și epicurismul încă de la început. Tradiția îi opune pe stoicii angajați în cetate epicurienilor aflați în total dezacord cu lumea reală. Se înșală, pentru că numeroase figuri angajate în politica politicianistă a Romei se reclamă de la epicurism sau suferă influența lui. Cicero, căruia îi datorăm acest gen de simplificare, avea numeroase
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
din tort... Și, în acest timp, cu laba întinsă a cerșetorie, cu râtul întins, un purceluș în carne și oase confirmă identitatea filosofului din Grădină. Exegeza clasică vede aici o piesă pseudo-epicuriană. O putem interpreta și ca pe o lecție stoică, cele două opțiuni sunt echivalente. Oricum, scena pare emblematică pentru epocă și pentru lupta pe care o duc cele două școli pentru a-și asigura dominația în câmpul filosofic. Adepții Porticului și ai Grădinii împărtășesc această idee a morții ca
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
terapie a sufletului și a trupului, înțelepciunea soteriologică, mântuirea prin gândirea dublată de o practică filosofică a vieții. La ora trecerii de cealaltă parte, Diogene își celebrează starea, bătrânețea, precizând că aceasta oferă și avantaje. Nu foarte îndepărtată de medicina stoică, logica epicuriană exaltă meritele stării în care se află omul în vârstă: s-a sfârșit cu tirania dorințelor, au dispărut inconvenientele asociate căutării plăcerii, s-a terminat cu chinurile pasiunii, afectele s-au dus, trupul trăiește „la ralanti”, desigur, dar
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
consulta scrisorile pseudoepigrafe târzii, Les Cyniques grecs. Lettres de Diogène et Cratès, traduse din greaca veche de către Georges Rombi la editura Babel, 1998. Ele datează din secolul al II-lea î.Hr. până în secolul I d.Hr. și trădează o netă înclinație stoică, vizibilă prin critica radicală a plăcerii aproape la fiecare pagină. A se vedea și Michel Onfray, Cynismes. Portrait du Philosophe en chien, Grasset, 1990, Livre de Poche. * ** Platon, un luptător rău intenționat. Nici vorbă să examinăm statutul plăcerii în filosofia
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
moarte, originar păgânism, Părinții Bisericii, sfântul Augustin, bibliografie, sfântul Ciprian, Clement din Alexandria, difuzarea scrierilor lor sfântul Epifanie, Evagrie, Ponticul, Grigorie din Nazians Grigore din Nysa sfântul Ioan Gură de Aur, sfântul Ipolit, sfântul Irineu, sfântul Iustin, Origene, platonicieni și stoici, salvatori de texte, Tertulian, penitență, și plăcere, și rugăciune, taine, teism, Toma d’Aquino, zei -Venus SPIRITUL LIBER adversarii săi, și clandestinitate, coerență, Frați și Surori, gândire dispărută, și gnosticism, și grația, și hedonism, influențe, Ioachim din Flora, metamorfoze, și
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
comunitară, comportamentul activ, integrarea socială, educațională. Tehnicile folosite sunt: desensibilizarea sistematică, tehnica aversivă, tehnica inhibiției condiționate, sugestia prin condiționare negativă, intervenția paradoxală, metoda stopului în gândire. Orientarea cognitivă (reprezentanți: A.T. Beck, A.J. Rush) își are originea în filosofia stoicilor greci ce accentuau rolul judecății persoanei asupra unui comportament. Această abordare terapeutică se axează pe rolul lucidității conștiinței, al capacității de testare a realității. Persoana este determinată să acționeze în funcție de testarea pe care o dă realității lucrurilor, faptelor și evenimentelor
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2160_a_3485]
-
profesor de liceu la Craiova, până în 1914, și la București. Face studii de specialitate în Germania, la Leipzig, Berlin și München, unde frecventează cursurile lui Eduard Norden, Leo Frobenius și Wilamowitz-Moellendorff. Obține doctoratul în 1910 cu o teză despre elementele stoice în pedagogia lui Seneca, lucrare publicată ulterior la München (Die stoischen Elemente in der Pädagogik Senecas, 1911). Din 1918 până în 1946 activează ca profesor de literatură latină la Universitatea din Iași, în 1920 fiind numit profesor agregat, iar în 1923
MARINESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288033_a_289362]
-
și mitul (un mister „metafizic”, nu „estetic”, ca la alți poeți moderni); sentimentul tragic al vieții („tragism psihic” ca „spaimă de neant și de moarte”), nu însă și nihilism (de la care îl salvează, în opinia autoarei, „echilibrul moral de esență stoică, simțul estetic, forța mitică, puntea solidă cu sursele preclasice, convingerea unității și armoniei ei cosmice, ingenuumul în forța lucrurilor și capacitatea de a înțelege”); panteismul (Dumnezeu e în lume, însă inactiv, prin contrast cu prezența păgânului Zamolxe); copilăria și satul
LIVADA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287841_a_289170]
-
bagă altă fată, uitîndu-se În fișa mea. Vrea totul natural. Cred c-ar trebui să chemăm o moașă cu experiență, Paula. — Nu, nu-i nevoie! zic grăbită. Adică... aș vrea să rămîn singură un timp. Dacă se poate. — Ești foarte stoică, Rebecca, spune Paula, punîndu-și o mînă pe umărul meu, Înțelegătoare. Dar nu te putem lăsa singură! Nici măcar nu ai un partener de naștere! — N-am să pățesc nimic, pe cuvîntul meu, Încerc să nu ridic tonul. Doar cîteva minute. E
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
dăinuie Într-o epocă interbelică al cărei interval secund a asistat la succesul electoral al extremei drepte românești. Or, se știe, În ideologia legionară, mitul sacrificiului creator a avut o pondere Însemnată, fiind așezat la baza unui soi de morală stoică intrată În combinație cu elemente ideologice teroriste. Ulterior, În perioada dictaturilor postbelice (mai ales a ultimei, ceaușiste), și Miorița a oferit armătura mitologică defetismului românesc dispus să-și argumenteze paralizia printr-o structură antropologică (autoatribuită) conținând doze diverse de resemnare
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
face binele, pentru Faustus, în schimb, omul, chiar după păcatul originar, și-a păstrat ceva din bunătatea esențială. În această doctrină a scriitorului sunt ecouri (așa cum se întâmplă deseori la acești scriitori cultivați din Galia) din unele doctrine de origine stoică potrivit cărora conceptul de bine este înnăscut la oameni. Prima gratia, pe care Dumnezeu a vrut s-o dăruiască omului în momentul creației n-a dispărut, așadar, cu totul. În consecință, natura umană este considerată în esență pozitivă și scriitorul
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
pentru că sunt și ei creaturi, și îngerii ar fi materiali. Această doctrină fusese deja dezvoltată de Cassian, de la care a preluat-o probabil și Faustus, și de către alții înaintea lui încă din vremea lui Tertulian: era vorba de o doctrină stoică pe care Claudian Mamertus o contestase tocmai în acei ani în tratatul său despre Condiția sufletului (De statu animae), scris în 468. În sfârșit, trebuie să amintim zece scrisori, între care una cu caracter dogmatico-polemic adresată diaconului nestorian Grecus, compusă
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
lucruri din afara sa, oricât ar fi de nobile, cum este dorința de glorie, pentru că tocmai gloria este lucrul cel mai caduc și mai meschin. După ce primele două cărți au prezentat aceste subiecte consolatoare de tip tradițional ce provin din filosofia stoică și din filosofia cinică, în cartea a treia, Filosofia începe să-i explice lui Boethius că nu are motive să se plângă pentru nenorocirile sale, pornind însă acum de la un examen global al universului. Trebuie precizat ce este adevăratul bine
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
divinității. În faza sa de monê, divinitatea este transcendentă în mod absolut, însă în faza de proodos este imanentă universului; neoplatonismul se întâlnește aici cu doctrina puterii divine care ține la un loc părțile universului; e o concepție de origine stoică, însă trebuie amintit, că, pentru stoici, divinitatea este absolut imanentă lumii. Apoi, creația este echivalentă cu proodos care produce ființele făcându-le să iasă din divinitatea care le avea în sine (de ex. Numele divine 5, 9: 825A). Cristologia lui
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
așază biografia și creația filosofului latin sub semnul aceluiași conflict tragic: cugetul sesizează contradicțiile din existența predicatorului virtuții, ajuns consilier al tiranului Nero, dar și aparentele inconsecvențe din tratatele de morală, în care idei riguroase și chiar rigide ale doctrinei stoice se atenuează și capătă accente de umană înțelegere. Erudiție și totodată reală capacitate de empatie cu autorul studiat dovedește clasicistul și în Publius Vergilius Maro (1970), cea dintâi monografie românească consacrată poetului antic, lucrare pe cât de precisă, pe atât de
GUŢU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287394_a_288723]
-
face binele, pentru Faustus, în schimb, omul, chiar după păcatul originar, a păstrat ceva din bunătatea esențială. în această doctrină a scriitorului se regăsesc ecouri (așa cum se întîmplă deseori la acești scriitori cultivați din Gallia) ale unor doctrine de origine stoică potrivit cărora conceptul de bine este înnăscut la oameni. Prima gratia, pe care Dumnezeu a vrut s-o dăruiască omului în momentul creației, n-a dispărut așadar cu totul. în consecință, natura umană este considerată în esență pozitivă, și scriitorul
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
în consecință, pentru că și ei sînt creaturi, îngerii ar fi materiali. Această doctrină fusese deja dezvoltată de Cassian, de la care a preluat-o probabil Faustus, și de către alții înaintea lui, încă din vremea lui Tertulian: era vorba de o doctrină stoică pe care Claudian Mamertus o contestase tocmai în acei ani în tratatul său despre Condiția sufletului (De statu animae), scris în 468. în sfîrșit, trebuie să amintim zece scrisori, dintre care una cu caracter dogmatico-polemic adresată diaconului nestorian Grecus, compusă
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]