258 matches
-
sînii își pierde de obicei capul cînd începe efectiv să vă sărute sînii ordinea cuvintelor și înțelesurile încep să se tulbure poemul scris pentru sînii dumneavoastră nici nu se mai întoarce de altfel întreg din această experiență iată-l : decimat, stors, cu obrajii în flăcări, epuizat ca după o bătălie ratată ce faci, nefericitule, îl întreb, ai sărutat sînii domnișoarei ? poemul se bîlbîe, nici nu știe de unde vine întrebarea a devenit un ciudat instrument de inventat timp o clepsidră formată din
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
așa să scotocești prin toată memoria, prin toată aducerea-aminte. Poți să petreci așa cam la vreo zece ani, poate doisprezece. După aceea gata. După cel mult doisprezece ani de rememorare ești ca o cutie goală de conservă, ca o lămîie stoarsă. Chiar dacă ieși din pușcărie, nu mai ești bun de nimic. De aceea cei mai mulți se și întorc acolo, cum s-ar spune au căpătat noua natură." "Și contele de Monte-Cristo?" Era o întrebare care putea veni numai din gura locotenentului Georgescu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
și îi veni s-o scuture. În schimb, se îmbrăcă și coborâră amândoi în bucătărie. Ben nu se vedea pe nicăieri. — Vrei să mănânci ceva? Dat fiind că nu te așteptam, mă tem că nu avem cornuri și suc proaspăt stors. Asta dacă nu cumva te tentează sucul de varză de Bruxelles și napi. Însă după câte mi se spune, facem niște cereale Rice Crispies foarte bune. Dar Fran n-avea chef de glume. Aruncă o privire de jur-împrejurul camerei calde și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
vin și trei linguri de zeamă de pește. Când este fiert, punem roșia și doi căței de usturoi. Se aranjează pe un platou lunguieț. CROCHETE DE PASĂRE Resturi de carne de pasăre, o felie de pâine înmuiată în lapte și stoarsă bine, 2 ouă, pătrunjel verde, sare și piper Se dau carnea și pâinea prin mașina de tocat, se amestecă cu piperul, sarea, pătrunjelul verde tocat și oul; se modelează crochete care se dau prin făină și ou, după care se
BUNĂTĂŢI BUCOVINENE by Rozalia Craciunescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/537_a_874]
-
felii de pâine se taie cubulețe și se stropesc cu 100 ml de vin alb. Se curăță o ceapă și se toacă, apoi se taie mărunt 500 g filé de pește și se amestecă cu ceapa și miezul de pâine stors. Se adaugă 1 ou, o lingură de muștar, o lingură de verdeață, sare, piper și zeama de la o lămâie. Din această compoziție se formează chiftele care se prăjesc în ulei, apoi se face un sos din uleiul rămas de la prăjit
BUNĂTĂŢI BUCOVINENE by Rozalia Craciunescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/537_a_874]
-
de ulei și ceapă tocată mărunt la călit pe foc mic ca să se înmoaie bine, apoi se lasă la răcit. După ce s-a răcit, se amestecă cu stafidele, nucile, mărul ras pe răzătoare, icrele spălate, pâine înmuiată în lapte și stoarsă bine, sare și piper. Se amestecă toate la un loc, apoi umplem peștele, după care îl coasem la burtă și-l așezăm într-o tavă. Se face un sos din ulei, ceapă tăiată solzi, castravetele murat tăiat mărunt, patru sau
BUNĂTĂŢI BUCOVINENE by Rozalia Craciunescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/537_a_874]
-
verde. C HIFTELUȚE PRĂJITE 300 g carne, 100 g franzelă, 50 g ceapă, 1 ou, 20 g sare, 25 g făină, 100 ml ulei, verdeață, piper Carnea se taie cubulețe, apoi, împreună cu ceapa călită în ulei și pâinea înmuiată și stoarsă, se trec prin mașina de tocat, după aceea, se adaugă sarea, piperul, verdeața, oul și se amestecă bine, după care se fac chifteluțe mici, care se prăjesc în ulei pe ambele părți. Se servesc calde. CLĂTITE CU CARNE Din lapte
BUNĂTĂŢI BUCOVINENE by Rozalia Craciunescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/537_a_874]
-
dulce. — Chiar trebuie s-o faci, Jim? Întrebă domnul Vincent. Nu mai Înalt decît Jim, agentul de bursă și fost jocheu amator ședea pe prici lîngă fiul său bolnav. Cu părul lui negru și fața galbenă ridată, ca o lămîie stoarsă, Îi amintea lui Jim de Basie, dar domnul Vincent nu se Împăcase niciodată cu Lunghua. — O să-ți lipsească lagărul cînd o să se termine războiul, adăugă el. Mă Întreb cum o să te Împaci cu școala În Anglia. S-ar putea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
să-l ajute. Bău din apa călîie, urmărind cum urmele pantofilor lui de golf dispar În nisipul fin. Umplînd gamela, Jim urcă malul și se Întoarse lîngă cutia sa. În dreapta era soția unui inginer de la Shell din Blocul D. Zăcea stoarsă de vlagă, În iarba Înaltă, ale cărei fire trecuseră deja prin găurile rochiei de bumbac. Soțul ei ședea lîngă ea, vîrÎndu-și degetele În gamelă și umezindu-i dinții mari, cariați, cu apă verde. În stînga lui Jim stătea culcată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
asta la Alecu, fostul ei soț. În fiecare an, spre primăvară, alerga către o nouă iubire, cu nările fremătând, cu poalele anteriului în vânt, parfumat și dichisit... ca să se întoarcă, după o zi, o săptămână sau o lună, cu totul stors, șifonat și murdar, ca un cotoi de pripas. Se întreba dacă moțul ei iubit va călca pe urmele tatălui său. De asta se temea foarte tare, pentru că ar fi fost păcat să se risipească prospețimea lui sufletească, setea lui de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
în patruzeci de părticele, cu inteligența specialității în materie de contraspionaj. Nu o dată l-am surprins scoțându-și degetele răsfirate și pline de sânge din măruntaiele unui om, pe care îl chinuiește, ca să-l azvârle apoi ca pe o lămâie stoarsă. Își întinde plasa țesută dintr-o copilărie tristă și frământată de panică. Prietenul meu preferă să prindă femei. Le hipnotizează cu ochii lui ca de pisică, și după ce le sparge în patruzeci de bucățele, le lasă repetente. Câte una dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
rost de o fotografie a ei și dacă diversionistul lor ar reuși să-i stârnească poftele trupești, realizând o combinație de politică și sex prin care s-o oblige pe femeie să depună mărturie ca martor al lor. Regina Roșie stoarsă ca o târfuliță din Chinatown, iar tresele lui de căpitan apropiindu-se în pași de dans la finalul unui film porno. PAGINĂ NOUĂ CAPITOLUL NOUĂ Vremea colectei. Prima oprire o făcu la Variety International, unde Herman Gerstein îi ținu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
română și albaneză cu sensul adjectival de „închis la culoare, brun, negru” etc. Prin extensie, animale de culoare închisă : cal, câine, bou-murg, respectiv iapă, cățea, vacă-murgă. Sau fructe de culoare închisă : s-cr. murgula = „măslină”, murga = „dudă neagră, rămășițele măsli- nelor stoarse” etc. Sau cer de culoare închisă, indiferent dacă la începutul sau la sfârșitul nopții : vsl. mraku, germ. Morgen, rom. amurg (denumirea serii prin culoarea închisă a cerului, ca în românescul murg-amurg, nu este specifică limbii române : fr. brun - brune, it
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
era tânărul arab de la știri, cel pe care l-am ucis În Gaza cu un glonț În cap. 20 Fima s-a rătăcit prin pădure După ce notă visul În carnet, Fima se Încovrigă sub plapumă și dormi până la șapte. Zburlit, stors, dezgustat de mirosul nocturn al trupului său, se sili să se scoale. Renunță la exercițiile de gimnastică În fața oglinzii. Se bărbieri fără să se rănească. Bău două cești de cafea. Numai gândul la pâine cu gem sau la iaurt Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
gîndeam automat la o mie de lacuri. O mie nu era un număr. Nu putea fi, rapid și categoric, spart în bucăți manevrabile. O mie e infinit. Și în vreme ce parcurgeam ultimii cîțiva metri pînă la debarcader, fără instrucțiuni, obosiți și storși, dar, de obicei, și mulțumiți, mă imaginam adesea vîslind pe oglinda unui lac calm ale cărui maluri nu puteau fi văzute și care, în spatele nostru, fără să realizăm, se contopea cu altul, apoi cu altul. Nu exista un sfîrșit, puteam
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
lucru, deoarece, când se mai privea în oglindă, își vedea fața tot mai subțiată, pomeții obrajilor altădată frumoși și rumeni se retrăgeau cu pielea spre pomeții obrajilor care ieșeau ca două cioturi în afară, iar nasul se ascuțise deasupra buzelor stoarse. Ochii lui albaștri ca seninul cerului se scufundau în orbite și capul care avea cândva un păr bogat i se arăta acum cu pielea lucioasă, fără măcar un fir de păr din cauza tratamentului cu chimioterapie. Corpul lui cândva de peste un
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
o convocau discreționar la orice oră din zi sau din noapte. După ani, autoarea încă nu poate uita urletele celor schingiuiți, nu uită târșâitul picioarelor înlănțuite, nu uită deținutul zidit de viu în celulă, nu uită femeia deținută cu ochiul stors, ori simulările de execuție prin împușcare și alte orori și atrocități. Nu uită că a dat o declarație să nu divulge nimic din ce a văzut și pătimit, nu uită că la căsătorie a trebuit să ceară învoire de la căpitanul-securist
Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
și, pe deasupra, făcusem la piciorul drept o bătătură. Fiecare pas era un chin. Spre seară a început o ploaie subțire. Noroc că-mi luasem trenciul cu mine... Eram gata să mă culc pe pământ, cu riscul să răcesc. Mă simțeam stoarsă de ultima picătură de energie, când am ajuns într-un fel de haltă, în câmp pustiu. Acolo era un tren de marfă. M-am dus până la locomotivă. Nimeni. În pichetul de haltă, de asemenea nimeni. M-am urcat într-un
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
deschise, ziua pătrundea în cameră. Scaunele erau puse pe masă cu picioarele în sus și pavimentul strălucea de apă ici și colo. Era mândră de treaba făcută și în privire avea aceeași lucire a pavimentului. Eu, în schimb, eram nemulțumit, stors. — Să scot fierul din priză. Se îndreptă spre scândura de călcat deschisă într-un colț, de pe care atârna o bucată de bumbac albastru, poate un halat. Era deja îmbrăcată de ieșire, dar nu se machiase încă. Ochii ei spălăciți mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
impermeabilul meu. Înaintăm încet de tot, simt în brațul pe care se sprijină ce greu se mișcă. Puținii oameni care trec pe lângă noi foșnesc alături fără să ne bage în seamă. Acum, în sfârșit, cerul curge încet, ca o rufă stoarsă care-și lasă ultimele picături. — Ce este? Arată-mi. Suntem iarăși noi, încă o dată așezați într-un bar, la masa cea mai retrasă. În spatele Italiei se văd lambriurile închise la culoare. Masa îngustă e udă de coatele noastre ude. Sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
stoarce, i-o dă văduvei. Între timp, Liliane a găsit un mop în debara și, sprijinându-se în cârjă, încearcă să reducă din dezastrul pe care Lionel își dă silința să-l provoace. Fata mai mică se alege cu pantalonii bine storși. Lionel e acum în chiloți, maiou, ciorapi și pantofi. Constată că și chiloții sunt uzi, dar observă, în ultima clipă, că moștenitoarele și-au lăsat voaletele pe ochi, ca să nu vadă ce urmează. Speriată de numărul de striptease la care
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
metalică, urcă. În prag, într-o cămașă groasă, lungă, albă, Ira tremura de febră. Trupul mic, încordat, convulsionat. „Simțeam că vii...“ O disperare copilăroasă, isterizată. Un ritual păgân, reluat cu ferocitate. Zvârlise cearșaful, ca pe un catarg umil, îngenunche, neputincios, stors, la picioarele patului scund. „Plec, trebuie să plec. Acum, imediat.“ Repeta, ca un automat: „Trebuie să plec. Să plec imediat, chiar acum. Acum, nu e altă soluție“ și ea nu auzea și nu răspundea. Se îmbrăcă grăbit, să n-aibă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
rătăcirile: doi ani singur, ce să fi făcut, doar nu-i eunuc, ci bărbat, mde, cabărbații. Șoc, spital, injecții, divorț, spital: irecuperabilă, decretase micuțul Marga. Se încurca, o lună, două, cu unul altul, nu durează, nu-i decât o cârpă stoarsă, sărăcuța, așa spunea marele doctor al nebunilor. Iată alt damblagiu: un țăran mic, gras, fără vârstă. După ce i-au luat pământul și l-au obligat să intre îngospodăria colectivă, n-a acceptat să lucreze pe altă fâșie de pământ decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
palid-violacee, tari, zemoase, cu biberonul lung și amar. „Iartă-mă, Dominic.“ Își lipise gura de lobul urechii lui clăpăuge. „Da, m-am uitat în portofel. Să-ți aflu numele. Iartă-mă, Dominic“, și reluă ritualul, să-l trezească. Apatic, însă, stors, plăpândul Dominic, deloc grăbit să-și recunoască numele, deloc n-avea chef să înlocuiască înlocuitorul, să joace actul secund, reprezentându-se pe sine, absentul nu voia să se trezească a fi el însuși, vibrațiile ventuzei nu-l vor trezi, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
vorbe potolite, Au picurat‐ o morții ceas cu ceas, In inimile noastre împietrite și care împietrite au rămas !... O, vis deșert! Sub lespezile‐aceste Se află doar ciolane și țărână. De ce să m‐ amăgesc cu o poveste Dintr‐ o credință stoarsă și bătrână? 283 Ciudată temniță, rămâi cu bine! Senin la cuget, pregătit demult, Aștept în pace marele tumult, și răzvrătirea morților din mine. (Din volumul Vis și căutare, Editura „Cartea Româneascăʺ) Ecaterina Pitiș PITIȘ Ecaterina, n. 1 dec. 1882, Brașov
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]