KorAP: Find »[drukola/base=strâmbătură & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...7 8 9 ...12 >

288 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369

un nou episcop, și Marciano de la Aquileia este gata să-i dea binecuvântarea, însă Grasulf vrea să ne impună un candidat al său. - Și de ce nu vă convine candidatul lui Grasulf? Preotul Giovanni nu a putut să-și înfrâneze o strâmbătură de dispreț. - Până acum două luni se afla la castelul din Nove și-l slujea pe episcopul tricapitolin. Convertirea lui neașteptată nu ni se pare credibilă. M-am gândit că biserica din Concordia nu stătea deloc bine dacă ajunsese să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266

RÎse și ea. - Așa, așa, hliziți-vă, necredincioșilor! ripostă Gildas. Numai că În noaptea asta, tradiția se respectă: viitoarea mireasă va dormi singură. - Bărbații la bistro, femeile la nani, decretă Loïc plin de afectare. - Ei, băieți, protestă Christian făcînd o strîmbătură comică, am voie totuși să fac un duș, sau tradiția cere să rămîn slinos pînă la ceremonie? - Tradiția nu spune nimic În privința asta, nu-i așa, frățioare? zise Loïc. Fratele lui mai vîrstnic dădu doct din cap. - În schimb, ea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
amprentele unui mort Îi producea o asemenea spaimă Încît preferă să tărăgăneze și, pentru a-și păstra cumpătul, se cufundă În citirea biletului. Înălță capul, descumpănit. - Marie... de dumneata vorbește? Și restul ce vrea să Însemne? Întrebă el cu o strîmbătură de scuză. Nu citesc dialectul breton. - Vrea să Însemne că nu e o nici clipă de pierdut! Jandarmul Își duse mașinal degetul arătător la chipiu, fără să se formalizeze nici măcar o secundă că Marie preluase În mod autoritar comanda unor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
PM simți nevoia să strălucească și nu se putu Împiedica să nu spună mai mult decît era nevoie. - Pe deasupra, Gildas ar fi vorbit pînă la urmă... - Ar fi vorbit despre ce? se interesă Arthus, brusc alarmat. PM Își reprimă o strîmbătură. Naiba să-l ia, de ce nu-și ținuse gura? - Dar explică-te odată! tună bătrînul. Soțul Armellei Începu să bîiguie lamentabil. Sosirea inopinată a Juliettei Îl salvă, cel puțin pentru moment, dacă s-ar fi luat după privirea pe care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
Jeanne, care stătea În fața lui. - Nu-mi vine a crede, mamă! Dar de ce nu ne-ai spus niciodată adevărul despre ea? De ce? - Ca să vă ocrotesc, pe fratele tău și pe tine, răspunse ea, laconic. - Să ne ocrotești? Ea făcu o strîmbătură, cuprinsă parcă de deznădejde, și continuă pe un ton Încă și mai Înăbușit: - Acum pricepi de ce trebuie să taci. Panica Îl făcu să ridice tonul: - Asta nu va schimba absolut nimic. El știe totul, acolo sus, și cere sînge! Trecu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
avem nimic, conturile noastre sînt goale... Propunerea familiei Kersaint mi-ar fi adus o groază de bani, doar ca să le aduc un vot În plus... De ce crezi că am acceptat? Ca să fii fericită, ca să duci o viață ușoară. Făcu o strîmbătură dureroasă. - Toate astea pentru nimic: m-ai trădat Încă o dată, o dată În plus, și Într-un mod atît de josnic... Dacă pun mîna pe mica ta jigodie de Nicolas, Îl omor! - Nu vă agravați situația, domnule Pérec, Îl sfătui Lucas

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
ce mai rămînea din natura de la Începuturi. Marie Își impuse să-l privească drept În față. - Cum explicați faptul că această Înțelegere Încheiată cu Pérec este dezvăluită la primărie și Înfățișată Într-un mod atît de macabru? Bătrînul făcu o strîmbătură de plictiseală. - Habar n-am. Pérec și cu mine eram singurii la curent. Doar dacă n-a făcut cumva prostia să-i vorbească nevesti-sii. Și știi mai bine ca mine cît de ușuratică este. Nu-i așa? Își Însoți disprețul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
o Înlănțui, readucînd-o brusc lîngă el. Încercă să se desprindă, Christian nu-i dădea drumul, atunci ea Îi spuse că Stéphane o chema În ajutor. - Ei, și? E datoria acelui polițist de doi bani să se ocupe... Marie făcu o strîmbătură ușor enervată, Îl sărută pe Christian pe frunte și Își pledă cauza spunînd că se Întîmplase ceva grav, trebuia cu adevărat să se ducă acolo. Îi dădu drumul, se Întoarse cu spatele, prost dispus, și se vîrÎ sub cearceafuri, mormăind

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
nimic anormal, În afară de o ușoară slăbiciune coronariană. Îi adresă o privire cercetătoare pacientei. - SÎnteți cumva alergică? Ați luat sedative deosebite În cursul ultimelor două ore? Codeină, meperidină, morfină? Yvonnă dădu slab din cap În semn de negare, doctorul făcu o strîmbătură evazivă. - Esențial este ca totul să reintre În ordine, dar vă sfătuiesc să faceți un nou control cardiac cît mai curînd posibil. Privi spre Gwen. - Unde m-aș putea spăla pe mîini? - Vă conduc eu, propuse Philippe, care stătea tăcut

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
avea În posesia lui destule elemente pentru a răspunde unei mustrări a procurorului. În timp ce se Întorceau la mașina de teren, Lucas aruncă o privire piezișă spre Marie. Era Îmbufnată. Îi stătea bine: sub fruntea bombată ochii i se Întunecaseră, o strîmbătură de enervare Îi făcea o gropiță În colțul gurii, bărbia contractată Îi ieșea un pic În afară. I se părea În mod categoric mai frumoasă cînd era mînioasă decît atunci cînd era neliniștită. Cedă și făcu o Încercare de scuză

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
cu excepția lui Loïc, căta cu durere În suflet spre sicriul lui Gildas, pe care patru oameni Îl coborau de pe bac. Marie aruncă o privire Îngrijorată În jur și se aplecă spre urechea tatălui ei: - Unde e Loïc? Milic avu o strîmbătură care Însemna că habar n-avea. O luă de braț și Începu să meargă În urma sicriului, dînd semnalul localnicilor insulei, care alcătuiră un cortegiu Înaintînd agale În direcția cimitirului. La cîțiva metri distanță, pe chei, Fersen și Morineau supravegheau descărcarea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
văzu cum pălește și nu rezistă plăcerii sălbatice de a o face să sufere, așa cum suferea și ea. - Din cîte spun cei de la televiziune, faptul că a refuzat să schimbe ruta, ca ceilalți, a fost un act sinucigaș! Avu o strîmbătură de ură. - Avea nevoie de tine, Marie, iar tu l-ai părăsit. Numai pe el Îl mai am pe lume, adăugă ea abia șoptit. Dacă pățește ceva, va fi din vina ta! Lucas prinse din zbor ultima frază. - Nu te-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
viața În primejdie. A fost cît pe ce să fie ucisă din cauza mea. - Și cum s-au terminat toate astea? Întrebă ea, uitînd pe moment de propria ei stare de confuzie. - Ne-am despărțit cîțiva ani mai tîrziu. Făcu o strîmbătură comică. - Pentru alte motive decît cele religioase. Marie Înălță ușor din umeri. - Văd unde bați, dar dragostea nu scuză chiar totul. Știi, tatăl meu m-a crescut În respectul pentru anumite valori, iar minciuna, disimularea, manipularea nu au În ochii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
Îngăimă el ridicîndu-se În șezut. Cu cine vorbeai? Întrebă el, bănuitor. - Cu medicul. A ieșit tocmai Înainte ca dumneata... Îl cercetă cu privirea. - Parcă ai fi văzut o fantomă. - N-ai plecat la Plymouth? reluă el sec, desprinzînd cu o strîmbătură perfuzia. - Văd că ți-ai recuperat toate facultățile de deducție, comandante. Privirile li se Încrucișară și rămaseră ațintite una În alta, la fel de orgolioși și unul, și celălalt, plini de acea ironie de care știau să se folosească spre a-și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
fi avut un complice. - Nu e exclus nici să te Înșeli. - I-ai citit cartea? Nu face parte din marea literatură polițistă, iar personajele sînt la limita caricaturii, dar intriga e destul de bine legată. - Un scriitor devenit asasin? Făcu o strîmbătură dubitativă. - De obicei, e mai curînd invers. Mie mi se pare un tip simpatic. Un motiv În plus ca să-i ceară lui Morineau să scotocească un pic, se gîndi Fersen. Bacul acostă un ceas mai tîrziu, iar Yvonne coborî prima

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
ei. Din miezul stîncii sîngele va picura Iar lumina brusc va apărea... Lumina brusc va apărea. Lumina. Soarele. - Am crezut mereu că lumina voia să Însemne adevărul, dar poate că e un mesaj ascuns, se Încumetă ea. Lucas făcu o strîmbătură dubitativă. - Ce fel de mesaj? - Un mecanism secret care deschide un pasaj pe faleză. Un mecanism situat În miezul stîncii. Ca semnul ăsta. Și, Însoțind vorba de faptă, Marie apăsă În centrul micului soare săpat În mijlocul altarului. Degetul se afundă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
să plece. Urcară stîncile În tăcere, pînă sus, la faleză. El Îi Întinse mîna ca s-o ajute la ultima parte a urcușului. Ea nu se grăbi să și-o retragă și, Încercînd să-și aranjeze părul, Îi adresă o strîmbătură În chip de scuză. - Atîtea lucruri se Înghesuie acum În mintea mea... Atîta timp cît ucigașul va fi liber, eu... Înțelegi? - Am să mă străduiesc... Numai de l-am găsi mai repede! RÎse sincer În fața aerului Încurcat al Mariei și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
un zîmbet chinuit. - Cum ai dat de mine? - Tatăl tău mi-a spus unde veneai cînd erai necăjită... - A făcut bine... * * * Yvonne, pitulată Într-un ungher al scării, stătea complet nemișcată. Cu privirea fixată parcă asupra unei prăzi, cu o strîmbătură involuntară de dezgust, Îl pîndea pe Pierric care se agita Într-un mod Încă și mai dezordonat decît de obicei. Își legăna frenetic capul mare, cuprins de o excitație neobișnuită. Cu stîngăcie, labele lui mari traseră dintr-o ascunzătoare de sub

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
mă lași să fug. TÎnăra femeie se forță să-și stăpînească emoțiile care o asaltau și, ridicîndu-și arma, Îl ochi. - Nici vorbă! Treci În fața mea, Înaintează! Scriitorul o privi o clipă ca o fiară gata să sară, apoi făcu o strîmbătură decepționată și se Întoarse Încet. Coborîră interminabila scară fără ca Ryan să Încerce vreun gest. Ajunseră la ușă cînd, brusc, se răsuci, mătură arma Mariei cu un gest fulgerător și precis, o Împinse violent În lături, ieși, apoi Închise ușa grea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
adauge ceva, cînd scîrțîitul unei trepte Îl făcu să se răzgîndească. În clipa următoare, Marie Își făcu apariția Înotînd Într-una din pijamalele, prea mari pentru ea, ale tatălui ei, iar bătrînul o Întîmpină cu un zîmbet care aducea a strîmbătură. - Sper că nu eu te-am trezit, copila mea. Pentru Marie, vorbele astea răsunară ca un ecou al unei Îndepărtate amintiri: ca să te mănînc mai bine, copila mea... Se scutură și-i spuse fără vlagă bătrînului că nu el o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
Îi smulse un scurt surîs nostalgic venerabilului bătrîn. - Dacă ai fi cunoscut-o cînd avea douăzeci de ani, nici măcar nu ți-ai mai pune această Întrebare. Întrezări pieptul palid și descărnat al nurorii lui prin deschizătura corsajului și făcu o strîmbătură. - Fata aceea transpira senzualitate, dar mă Îndoiesc că știi ce Înseamnă asta, draga mea. Se Întoarse spre fiul lui, care Îl privea cu ochii holbați, cu gura căscată. - Scutește-mă de aerul ăsta stupid, Pierre-Marie, și nu mai tremura pentru

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
o coadă groasă. - E greu, e atît de imprecis, dar... De fiecare dată, chiar Înainte să mă trezesc, am impresia că sînt pe punctul să pricep ceva, ceva ce deja cunosc... cum să spun... fizic. În trupul meu... Făcu o strîmbătură, arătînd că știa bine că e vorba de ceva irațional. Lucas stărui. - De cînd ai coșmarul ăsta? - Eram foarte mică, mama m-a dus chiar la un medic, el a diagnosticat spaime nocturne, destul de banale la copiii mici... Mi-a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
erau ocupați să care cadavrele. Erau trei... Doi tineri, nu aveau mai mult de treizeci de ani, și apoi o fată, mai tînără, mi se pare. Era plină de sînge, hainele, pieptul, pîntecele, totul era mînjit de sînge... Avu o strîmbătură de dezgust care se transformă Într-un rictus amar. - Arthus și Pérec hotărîseră deja totul. Aveau să lesteze trupurile și să le arunce În largul mării, iar eu trebuia să strîng tot ce căzuse, să ard tot, să fac să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
se opereze de apendicită Înainte de a se Îmbarca pentru cîteva luni. Tocmai deschidea gura să-i răspundă cînd ea adăugă: - A sunat adineaori Armelle de Kersaint. Zice că se petrec lucruri ciudate la castel. - Cum adică ciudate? Secretara făcu o strîmbătură neștiutoare: - A zis că lucrurile astea nu se pot povesti. Ci doar se arată. Friptura la tavă era rumenită exact cît trebuie, menajera care o Înlocuia pe Jeanne era o adevărată comoară; În ciuda evenimentelor, Arthus coborîse la dejun, Juliette strălucea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
ea imediat după plecarea lui. - Vezi cumva o altă soluție? Demonstrația lui era de o abilitate diabolică. Fără o dovadă tangibilă, va mai face doar cîteva ore În plus de arest preventiv. Nu Închizîndu-l Îl vom Înfunda. Ea făcu o strîmbătură. - E ceva ce-mi scapă. Ar fi putut foarte bine să ia lingourile și s-o Întindă. De ce a rămas? - După părerea mea, pentru că altceva caută. - Crezi că e la curent În legătură cu copilul lui? - A priori, nu, dar cred că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]