1,936 matches
-
sorb zeama cu care-i servește tanti Maria, ies, unul câte unul, și se pierd, asemeni unor umbre, în mulțimea tristă a străzii. Mă cutremur. Mai privesc odată, la cei de pe la, ori de printre, mesuțele tantei Maria. Îi privesc: triști, strâmbi, sfrijiți, rufoși, pe cap cu câte ceva, pe care, întorcându mi privirea, îmi vine ori să urlu de durere și de milă, ori, să pufnesc în nas. și, în clipa în care prind a mă îndepărta, repet, în sinea mea, ce
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
astfel de locuri, doar trunchiuri retezate și arbori diformi se ridicau în împrejurimile drumului. De-a curmezișul, se zăreau case, unele joase, altele înalte, dar mereu cu o anume formă geometrică, conice sau trunchiuri de con, cu ferestre strâmte și strâmbe, din care ieșeau nuferi albaștri, ce se cățărau de-a lungul pereților. Dintr-odată, spectacolul dispăru dincolo de ceața groasă. Nori grei, încărcați de umiditate, apăsau pe creasta colinelor; o ploaie fină se pulveriza în aer ca un praf rătăcit și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
un timbru unic. De dincolo de nori, stelele contemplau pământul, asemenea unor pupile de ochi strălucitori țâșnind dintr-un sânge negru, închegat. O tihnă plăcută mă cuprinse. Dar vasul îmi apăsa pe piept ca un cadavru. Copacii suciți, cu ramurile lor strâmbe, păreau că se țin de mână, de teamă să nu alunece în obscuritate și să cadă. Case bizare, ca dinții de ferăstrău, de forme geometrice, cu ferestre întunecoase, de parcă erau părăsite, străjuiau drumul. Dar pereții revărsau aceeași lumină alburie și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
ultima țărăncuță proastă din fundu' Moldovii. Mă și amuz, zău, de cât poa' să fie de puștoaică. Zici că nu s-a copt la cap, măcar că și-a luat doctoratu' fără o pilă, fără nimic. Și nici nu e vreo strâmbă, vreo d-aia de să-ți faci pomană cu ea, să i-o pui din milă." "Măi, Anicuțo, măi!", exclamă Corneluș, roșindu-se în obraji, evident stânjenit de limbajul cam slobod al colegei de universitate. Pe mine deja începuse să
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
se împotrivească propriei lui naturi. Ironia, sarcasmul, deriziunea, grotescul erau tot atâtea arme cu care el se apăra pe sine însuși. Lacrimii interioare îi opunea virulența unui verb coroziv, menit s-o strivească. [...] Arghezi nu vedea lumea printr-o oglindă strâmbă, ci o strâmba el însuși spre a-și disimula propriile-i afecte, de care se sfia în fața oamenilor și, poate, în fața lui însuși" (citat după Bâgiu, p. 337). Opera lui Valeriu Anania mai cuprinde și un volum de dialoguri închipuite
O monografie Valeriu Anania by Tiberiu Stamate () [Corola-journal/Journalistic/9188_a_10513]
-
să rezume câteva variante în formă cât mai redusă, ca să le poată apoi critica într-o formulă sintetică, care apare, prin comparație, de o evidență fără replică. Or, simplificarea problemelor este făcută fără nuanțe și conduce astfel la un rezultat strâmb și superficial. Deși prelegerile de filozofie a religiei de care pomeneam mi se par a fi unul din cele mai consistente cursuri, nu scapă nici ele de viciul unor efecte prea ușor obținute. Nu am de gând să intru în
Portret cu ocazia unei corecturi by Marin Tarangul () [Corola-journal/Journalistic/9213_a_10538]
-
cap. De ce să-i invidiezi pe alții doar pentru că ție nu ți-a ieșit? De ce să-ți fie ciudă că înte unii s-au mai păstrat vechile legături, să încerci cu orice ocazie să le strici ploile, să le bagi strîmbe? Pînă la urmă Timișoara e singurul de care nu te poți plînge. El a intrat mai tîrziu în joc, după ce toată lumea uitase de pățania de la Baricadă, a revenit în prim-plan și fără să se consulte cu nimeni și-a
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
am luat-o pe jos prin oraș și am mers acasă la Dora, În vest. Dar de data aceasta, intrând În casa scărilor, luminile nu s-au aprins. Trecuse un Stadtbahn, urmat de un curent lin de dreptunghiuri, luminos și strâmb, deplasându-se În direcția opusă, de-a lungul peretelui. Imediat ce Întunericul se așternu din nou, am Început să bâjbâim pe hol. Apoi Dora, care știa unde Încep scările, Îmi șopti jucăuș: — Anton nu mă prinde! Și, dându-mi drumul la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
prin cămașa descheiată din pieptul său luceau de la uleiul de castane. Probabil că era unul din adoratorii soarelui ai lui Koch. În ușă stătea un chelner cu mâinile la spate și cu un șort imaculat, care Îi venea până la picioarele strâmbe. Și el se Întorsese cu fața la soare. Un client Îi atrase atenția. Tăcut, chelnerul schiță câteva gesturi profesioniste cu un tirbușon, apoi se duse la o femeie care, jucându-se cu poșeta, reuși cumva să țină o mână Întinsă În sus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
se gândi femeia cu mândrie, ar fi fost În stare să sesizeze momentul așa cum o făcuse ea, beată fiind. Cum se tot clătina prin fața compartimentelor de clasa Întâi, triumful de pe față Îi dădea un aer ciudat, ca o coroană pusă strâmb. Norocul o favoriză. Un bărbat ieși dintr-un compartiment și Își făcu drum spre toaletă, iar ea, În timp ce se lipi cu spinarea de-o fereastră ca să-i facă loc, Îl zări pe omul În balonzaid moțăind Într-un colț, deocamdată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
doamna doctor Sara Lowenstein a fost ștacheta morală prin prisma căreia milioane de ascultători și-au judecat propria viață. A fost sabia de foc a Domnului, trimisă pe pământ pentru a-i izgoni pe făcătorii de rele și pe cei strâmbi din templul lui... Și vocea bărbatului se întrerupe și ea. Mona izbește din toate puterile în spătarul scaunului meu, zicând: — Nu e deloc amuzant! Predicatorii de la radio sunt oameni în carne și oase. Și eu îi zic că n-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
și ne mai toarnă niște cafea. Se uită pe fereastră la zidurile verzi, brăzdate de vițe groase și cenușii. E singurul lucru care mai ține în picioare partea asta de oraș, zice. Dedesubtul păienjenișului de vițe și frunze, cărămizile sunt strâmbe și dezghiocate. Betonul e împânzit de fisuri. Ferestrele sunt comprimate până li se sparg geamurile. În tocurile scâlciate, ușile nu mai au cum să se deschidă. Pe falezele verzi e un du-te-vino de păsări care mănâncă semințe de iederă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
radio, îi zic că Dumnezeu este ștacheta morală prin prisma căreia milioane de oameni ar trebui să-și judece propria viață. El este sabia de foc, trimisă pe pământ pentru a-i izgoni pe făcătorii de rele și pe cei strâmbi din templul... — Căcat, strigă bărbatul la oglindirea lui din glasvand. Spuma berii i se scurge pe fața oglindită. Helen stă în ușa care dă spre hol, cu mâna la gură, mușcându-și încheietura degetului. Se uită la mine și ridică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
cum a stins țigara de programul ce-l avea în mînă minte Mihai, simțind că a transpirat tot. A, da; bine încuviințează Săteanu și se ridică, rămînînd un timp sprijinit de birou, să privească una din pozele de sub sticlă, apoi strîmbă din nas și merge cu pași mici, a lehamite, la fereastră, rezemîndu-și fruntea de sticla rece. "Să-l fi pus Maria să-mi spună toate astea?... gîndește el. Eu, el, Maria, Doina... Dacă eu pic, s-ar putea repeta toată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
o cățea. O femeie cu un trup de bărbat sedentar între două vârste. Țâțe ca două farfurii albe - ca plăcintele de pe masa din bucătărie - terminate cu sfârcuri ce păreau a se scufunda în piele dacă le apăsai. Coapse și gambe strâmbe, de travestit. Se așeză din nou și își desfăcu genunchii, punându-mi în față miezul problemei. Era o bijuterie uriașă, maronie, așezată pe o perniță de pluș catifelat. Contorsionată și plină de vene, ca trunchiul retezat al unui stejar bătrân
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
domnișorică agățată în vreun bar.) Și e cam măritată. Gillis fu surprins să-și dea seama că e ușurat de mărturisire. — Păi și de ce n-ai zis nimic? Ce naiba, am fi înțeles cu toții. Of! Băieți, Johnnie a călcat un pic strâmb. De asta se fofila el în turneu. Membrii echipei Wanderers începură să chicotească. Tipi mari, siguri pe ei, îmbrăcați în pulovere. Bull era apreciat pentru constituția lui atletică. Pentru că înscrisese așa de multe puncte, chiar dacă încă se resimțea după noaptea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
de pe fundul sufletului său să sclipească aidoma luminii de poziție a unui avion în noapte - ce-și poate dori mai mult un artist? Al doilea personaj despre care vreau să vă povestesc s-ar putea numi Hidoșel. Era urât, slab, strâmb și îmbrăcat ca vai de el: o haină ațuită și slinoasă direct peste un maiou cândva albăstrui. Strâmb în două planuri de secțiune, ca un copăcel japonez: și șui, și adus de spate. Ochii, aruncați unul mai sus, unul mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
boxelor, unde mirosea a gogonele și a cartofi umezi. Ciocații mei negri o făceau să râdă strepezit pe Alexandra Ștefănescu, o ființă cu ochi puțin strabici, care-a izbutit să nu fie poreclită Sârmoasa, deși dinții ei, ca să nu crească strâmbi, au fost protejați lung timp de-o întăritură metalică, tipa cu care cot la cot îmi spărgeam ochelarii izbindu-i de tablă de la mare distanță, în ovațiile colegilor cu vederea bună și spre supărarea maică-mii, care nu mai înceta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
executat În urma unui proces controversat și devenit subiect al mai multor cîntece folk. Anarhist rus, de descendență nobiliară (1842-1921), reprezentant al mișcării anarho-sindicaliste. Celebră grevă din anul 1913, izbucnită la fabrica de mătase Paterson din New Jersey. Aproximativ „tataie picior strîmb”
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
bruma de ostilitate erotică pe care o simțea față de mine și de bărbatul mort. Pe când treceam de porțile Laboratorului, Helen se aplecă în față peste volan, brațele ei subțiri ținându-l într-o priză stranie. Corpul său forma o geometrie strâmbă cu stâlpii parbrizului și cu unghiul coloanei de direcție, aproape ca și când ar fi mimat conștient poziția tinerei femei infirme, Gabrielle. Am mers pe jos de la parcarea aglomerată până la spațiile de testare. Helen discută cu cercetătorul care ne întâmpinase plănuita legislație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
bine; chiar apăsându-i capul ca să-l bag în sac calota părului rămânea sferică și se segmenta doar în șuvițe compacte, arcuite în sus. Nodul de la cravată se cam strâmbase; instinctiv, era să-l îndrept, de parcă un cadavru cu cravata strâmbă ar fi putut să sară în ochi mai mult decât un cadavru pus la punct — E nevoie de un al doilea sac, să i-l punem peste cap, a spus Bernadette, și o dată mai mult a trebuit să recunosc că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
Un ochi și o sprânceană a Elfridei, un picior în cizmele lipite pe pulpă, colțul gurii ei cu buzele subțiri și dinții prea albi, o mână inelată ce strânge un revolver se repetă gigantice în oglinzi și între aceste bucăți strâmbe ale ei se interpune pielea Lornei în racursiuri, ca un peisaj de carne. Nu mai pot distinge ceea ce aparține uneia sau alteia, mă pierd, mi se pare că m-am pierdut pe mine, nu-mi mai văd reflecția, ci doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
vreme după aceea, nu fusese În stare să spună cine era sau de unde apăruse, motiv pentru care capriciosul său căpitan Îi schimbase numele inițial de Jack sau de John În absurda poreclă de „roșcovanul Oberlus“. Crescuse fără grabă, cu picioarele strîmbe, scheletic și cocoșat, aproape fără să cunoască mirosul pămîntului sau sunetul unui glas prietenos și Îl spintecase cu cuțitul pe primul său dușman Într-o crîșmă din Panamá, fapt pentru care fusese nevoit să se alăture, ca un fugar ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
și apucîndu-l brusc de bărbie obligîndu-l să ridice capul. Privește-mi chipul... E urît, nu-i așa? Uită-te la cicatricea asta de pe obraz și la pata asta roșie și păroasă... Și uită-te la spinarea mea, la picioarele mele strîmbe, la mîna mea stîngă inertă, care pare o gheară... Surîse. Văd că nu ești În stare să-ți ascunzi scîrba... Îți par respingător! Dar sînt eu oare vinovat că m-am născut așa? Am cerut eu oare să mi se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
care o iubea. Se Întreba uneori dacă Într-o zi avea să Întîlnească și el o asemenea femeie, cineva În stare să vadă dincolo de chipul lui diform și să-l descopere pe adevăratul bărbat pe care-l ascundea acel trup strîmb și respingător. Dar se străduia Întotdeauna să alunge imediat asemenea gînduri care-i făceau rău pentru că, În acele momente, mintea lui zbura către ochii Întunecați ai frumoasei fete ce cîntase Într-o noapte, pentru el, pe mica plajă din ansa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]