2,683 matches
-
Urbe, treceau pe podul Șanț’ Angelo, intrau pe poarta Castello în „borgo” Castello, apoi străbăteau alt „borgo”, Sânto Spirito,si, fie pe Porta Sânto Spirito, fie pe Porta Viridaria, ajungeau la Bazilica. Efectul, scontat, era de uimire admirativa: după străzile strâmte, brusc, minunea Bazilicii mărețe, si, din secolul al XVI-lea, scenografia coloanelor uriașe. Obeliscul în mijlocul unei piețe rotunde, unde respiri universalitatea credinței creștine... „Burgurile” erau pasaje, ori vestibule, deci, ale Vaticanului, nu Vaticanul propriu-zis. Cei mai multi pelerini veneau dinspre nord, credincioși
Ce e și ce nu e în Vatican? by Adrian Popescu () [Corola-journal/Journalistic/2583_a_3908]
-
doilea al probei de dublu mixt a început pe terenul 1 la miezul nopții!!! S-au aflat față-n față perechile Irina Begu-Horia Tecău și Lucie Hradecka- Radek Stepanek(Cehia). Pe un frig pătrunzător(Horia a purtat niște pantaloni foarte strâmți pe sub sort) am asistat,impreruna cu Marian Ursescu(GSP),Sandu Enciu(ProSport) și Criști Mândru(TVR) la un meci foarte disputat pentru acea oră târzie din noapte...Am intrat de două ori în direct la Radio, la rubricile de sport
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92541_a_93833]
-
apreciată de multe nume sonore ale unor oameni de cultură — scriitori, critici literari, academicieni — care și-au declarat, de-a lungul anilor, aprecierea față de valoarea incontestabilă a creației acestuia. Eugen Simion: ”Pentru Adrian Păunescu lucrurile, ca și cuvintele, sunt prea strâmte. El crește repede și haina logicii normale rămâne prea mică pentru al imaginației sale trup. Energia interioară, condensată, este pe punctul de a arunca în aer structura formală a ultrasentimentelor. Totuși, poemele rezistă și, la sfârșit, poetul trimite un poruncitor
In Memoriam Adrian Păunescu – cinci ani de la moartea poetului și omului politic [Corola-blog/BlogPost/92631_a_93923]
-
a slălbiciunii Și iarăși lumea fără de cuvinte piere Și anotimpul trece mirosind a fiere, Căci totul plânge, totul fără vlagă zace De parcă n-ar fi fost nimic până încoace Iar vechiul vis atins devine visul vechi Al vieții strecurate prin strâmtele urechi De ac, într-o interpretare veșnic solo Cu scopul devenirii de acum încolo. Silvana Andrada Tcacenco- 21.02. 2017 ... Citește mai mult POEMA DEVENIRIIDin nou, în universul care veșnic trece,Uitarea se transformă în lumină receSe pierde în zare
SILVANA ANDRADA [Corola-blog/BlogPost/381528_a_382857]
-
al luminiiCu delăsarea controlat- a slălbiciuniiși iarăși lumea fără de cuvinte piereși anotimpul trece mirosind a fiere,Căci totul plânge, totul fără vlagă zaceDe parcă n-ar fi fost nimic până încoaceIar vechiul vis atins devine visul vechiAl vieții strecurate prin strâmtele urechiDe ac, într-o interpretare veșnic soloCu scopul devenirii de acum încolo.Silvana Andrada Tcacenco- 21.02. 2017... IX. MOTIV DE PLOAIE, de Silvana Andrada , publicat în Ediția nr. 2241 din 18 februarie 2017. MOTIV DE PLOAIE Să iubesc precum
SILVANA ANDRADA [Corola-blog/BlogPost/381528_a_382857]
-
visat, Iubirea se numără în morțile verii, În verile- n care tu ai plecat, Zidită de vie-n zidul iubirii Clădit pe destinul acelor palate, Privesc candelabrele preaîmplinirii Prin porțile lor doar ferecate, Iubite, pământul îl simt că mi-e strâmt Iar destinul consimt când mă strânge, Nu iubirea iubite ne- a înfrant, Doar viața uneori ne învinge. Citește mai mult DESTINUL CONSIMTUmbrele norilor cad peste zări,Ploi de lumină răsfrâng din potir, Voalul de foc se mistuie-n mări,Mistuie
SILVANA ANDRADA [Corola-blog/BlogPost/381528_a_382857]
-
publicat în Ediția nr. 2148 din 17 noiembrie 2016. VIAȚA O VISAM Brusc, în geana dintre-a nopții umbre și- ale dimineții zori, Pe covorul lin și umed, ocrotit din cer de nori, Pășim, Încet, Gândim, Concret, Fugari suntem în strâmta arie din a vieții noastre clipă Ce-i topită și se pierde, apoi iar se înfiripă..., Am trecut Dar nu știam, Că în pas necunoscut, Însăși viața o visam. Silvana Andrada Tcacenco- 2000 Citește mai mult VIAȚA O VISAMBrusc, în
SILVANA ANDRADA [Corola-blog/BlogPost/381528_a_382857]
-
viața o visam. Silvana Andrada Tcacenco- 2000 Citește mai mult VIAȚA O VISAMBrusc, în geana dintre-a nopții umbre și- ale dimineții zori, Pe covorul lin și umed, ocrotit din cer de nori,Pășim,Încet,Gândim,Concret,Fugari suntem în strâmta arie din a vieții noastre clipăCe-i topită și se pierde, apoi iar se înfiripă..., Am trecutDar nu știam,Că în pas necunoscut,Însăși viața o visam.Silvana Andrada Tcacenco- 2000... XXVII. GOL DE CER, de Silvana Andrada , publicat în
SILVANA ANDRADA [Corola-blog/BlogPost/381528_a_382857]
-
I only were closer I would've cursed him between nocturnal calls or I would've suffocated him with the pleasures of reading * DACĂ Dacă ai apărut și ți-ai intrat în pâine și ți-ai intrat în pantofii prea strâmți Întoarce-te și mă privește Adânc în ochi Părăsindu-ți tabieturile, Doar să mă iei de mână și să-mi zici: A mai rămas loc și pentru tine În casa albă a inimii mele A mai rămas loc În sala
PUTEREA CUVINTELOR / THE POWER OF WORDS (POEME BILINGVE / BILINGUAL POEMS) de BIANCA MARCOVICI în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/381706_a_383035]
-
loc înghesuit din care nu pot ieși. Televiziunea e plină de reality show-uri și concursuri claustrofobice. De la El ángel exterminador (1962) al lui Buñuel și până la Buried (2010) al lui Rodrigo Cortés, unde totul se întâmplă în cel mai strâmt loc imaginabil: un coșciug. Provocarea este atât pentru persoana prinsă acolo, cât și pentru regizorul care trebuie să redea povestea respectivă. În cazul “Amanților”, provocarea pentru ei este să-și depășească frica, coșmarurile, obsesiile. Și asta fără ajutorul tehnologiei, chestie
Amanţii pasageri ai lui Almodóvar aterizează în cinematografe! [Corola-blog/BlogPost/98163_a_99455]
-
cuta adâncă în colțul de ochi străvăziu, mai trece peste obraji c-o pensula muiată-n culori diluate spre griu desprinse parcă dintr-o bucată de stâncă... * mereu și mereu mă destrăma că pe un pulover prea larg sau prea strâmt , mă izgonește cumva din mine afară lăsând în locu-mi o pată neclară o adiere de vânt.. * femei că Elenă din Troia Ioana D`Arc Nefertiti care-mi apar în minte dintr-o lume bizară, secretă îmi amintesc de-un Rembrandt
TRANSFIGURĂRI de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2149 din 18 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384305_a_385634]
-
Simona Tache Da, da, alea care, dacă ies din cercul ăla strâmt de două persoane, sunt extrem de caraghioase spre ridicole. Spuneți-mi-le repede, fac un sondaj. Hai, sunteți sub protecția anonimatului, nu vă faceți de râs. Cum îl/o alintați? Cum vă alintă?
Nume de alint în cuplu by Simona Tache () [Corola-blog/Other/18345_a_19670]
-
Răsunet ascuțit de pinioane ruginite zgâriindu-mi timpanul zodia cancerului iar urcă pe cer înălbind orizontul și-obrajii pântec ai celui pe trei surcele vândut muștele bâzâie insistent prevăzându-l curând frugală masă suculentă și dureros oftez răsucindu-mă în strâmta teacă a pielii stăruind în măcănitul iritant al zilei să mai adorm încă un an lumină. Referință Bibliografică: PE TREI SURCELE / Tania Nicolescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2312, Anul VII, 30 aprilie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017
PE TREI SURCELE de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2312 din 30 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383650_a_384979]
-
Autorului și se făcea târziu în noapte c-un vânt de nori îmi potolea prin șoapte perna zăcândă și se făcea că întrebam de ceva pierdere la primul colț și se făcea că am găsit o legătură de chei prea strâmtă era una dintre ele a daaa daaa mi-am amintit pe o altă pernă lacătul tău era deschis ca o sângerie lanternă romnada ea promenada îmi făcea semn dar nada? Referință Bibliografică: PROMENADA 3 / Florica Ranta Cândea : Confluențe Literare, ISSN
PROMENADA 3 de FLORICA RANTA CÂNDEA în ediţia nr. 1962 din 15 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/383666_a_384995]
-
viața, cel mai desăvârșit dintre creatorii noștri„. Însă nici nu putem eludă adevărul istorico-sacral al românilor, intru care, după 1989, au început a da tot mai viguros mărturie atât erudiți, precum N. Georgescu (A doua viața a lui Eminescu, Cercul strâmt, Boala și moartea lui Eminescu), Theodor Codreanu (Eminescu - dramă sacrificării), Ion Spânu (Asasinarea lui Eminescu) - cât și ziariști de onestitate spirituală, precum George Roncea și Victor Roncea... - sau, mărturisitori intru Adevăr, cu aplecare spre expertize științific-medicale, precum Ovidiu Vuia (Misterul
Mihai Eminescu – Martir al credinţei [Corola-blog/BlogPost/93640_a_94932]
-
treptat și ea aspectul inițial, ajungând astăzi într-o oarecare discodranță cu locurile și zidurile ce o înconjoară. Ieșită în mijlocul străzii, ca o gazdă ce-și întâmpină oaspeții, ea ne primește tăcută, cu ușile înguste și înalte, cu coridorașe la fel de strâmte și întunecoase, ce aduc mai mult a chilii călugărești. Scările de lemn ce duc la etaj sunt roase de vreme și de pași. Aici Eminescu obține cele mai bune note la învățătură în viața sa. După cum se vede din cataloagele
O călătorie virtuală prin Cernăuţii lui Eminescu [Corola-blog/BlogPost/93714_a_95006]
-
reședința faimosului Porto Montenegro, locul de relaxare al împătimiților de navigație cu iahtul. Budva, „Orașul Teatrului”, datorita manifestărilor teatrale ce au loc aici, anual atrage prin plajele sale și infrastructura hoteliera, dar și prin arhitectura sa tipic mediteraneeana, cu străduțe strâmte, piațete și vechi biserici precum Sfântul Ioan (sec. al VII-lea) și Santa Maria în Punta (anul 840). Nu departe, se afla Insula Sfântul Stefan, unde în vechile locuințe s-a amenajat astăzi o stațiune de lux. Printre clienți nume
Muntenegru – o țară care știe ce vrea [Corola-blog/BlogPost/93730_a_95022]
-
tăiat cu adevărat cu o singură săgeată a paloșului nodul gordian. Nu a trăit într-o lume favorabilă preocupărilor sale, seriozității sale intelectuale, exigenței sale; o lume a drumurilor care nu duc nicăieri, a descumpănirilor, a oamenilor cu capul prea strâmt ( expresia îi aparține lui Mihai Eminescu), o lume a iepurilor speriați, dar care nu a putut să-i oprească idealul. Poate că era precum pescarii din Evanghelie care la început nu au întâlnit rodul pe Marea Ghenizaret, dar au aruncat
Comemorarea lui Nicolae Dan Cetină la PUNTI DE LUMINA [Corola-blog/BlogPost/93194_a_94486]
-
europene", pe cînd surdul satului răspunde la chestionare, mutul îi umple rubricile, iar orbul face lumină în privința Constituției. Fruntașii politichiei dâmbovițene în curs au trăsături asemănătoare, integrîndu-se într-un joc al cărui final nu se întrevede. Ion Iliescu, ieșind din "strîmta lui bolgie de opoziționist", în 1998, se înveșmîntă rapid într-o cămașă de vară cu mîneci scurte și, "după o nesfîrșită călătorie cu automobilul, pe caniculă, coboară între electorii săi", în număr foarte variabil, care s-au adunat "să-i
Ultimul mohican (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8284_a_9609]
-
cu titlu infamator din Cultura și ce aflăm? Nimic altceva decât că Dan Deșliu intervenise cândva în favoarea unei femei-miner din Baia Mare care, deși muncitoare-fruntașă, locuia împreună cu numeroasa-i familie "în condițiuni de igienă inadmisibile", "într-o singură cameră , murdară și strâmtă". "Cred, scria poetul-reporter, că trebuie luate măsuri neîntârziate pentru schimbarea acestei stări de lucruri". Ce este aici "turnătorie"? Ori M. I. (Mihai Iovănel?) nu prea stăpânește sensul cuvintelor pe care le aruncă pe hârtie, ori a ținut să dea neapărat
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/8484_a_9809]
-
faci socoteala anilor pe degete. N-ai decât s-o duci așa mult și bine, să te lași dus, așa cum toți se lasă duși." (pp. 340-341) Și totuși, ce se petrece, care sunt întâmplările din acest roman-cronică al unui perimetru strâmt și criogenizat? Se întâmplă multe.
Flacăra Roșie by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8533_a_9858]
-
Cluj, fiind în relații afectuoase. Desigur, printre frustrările menționate anterior se număra, pe lângă cea de natură etnică, și aceasta, familială. Mama a fost o independentă, cu puseuri de răzvrătire, dornică să experimenteze viața, dincolo de cadrul familial socotit de ea prea strâmt și convențional. Nu o judec câtuși de puțin. Am rămas până la capăt prieteni apropiați. Tata a suferit mult, deși nemărturisit. Eu am fost doar marcat... de introvertire. La aceasta concurau toate cele dimprejur; cu toate că, la vedere, nu mă afectau lucruri
Ion Ianoși: "Ziua sunt optimist, noaptea - pesimist" by Aura Christi () [Corola-journal/Journalistic/8581_a_9906]
-
am stabilit să-i facem o vizită la hotel, unde avea să ne arate ultimele ei lucrări. Ne-am dus în ziua următoare. Locuia într-o mică odaie la etajul I, prost luminată, cu fereastră dând spre o curte interioară, strâmta, meschina, un puț de piatră că atâtea în Paris. Cameră de o persoană în care nu încăpeau decât un pat simplu, un garderob vechi cu o singură ușa, un scaun și o măsuță în fața ferestrei. Intrai în ea că într-
Magdalena by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Journalistic/8388_a_9713]
-
câteva lieduri cu multă duioșie în glas. Între timp se deslănțuie o furtună puternică, iar Regina pregătindu-se să plece își ia rămas bun de la lume. Dar pas, să poată ieși în curte unde turna cu găleata, iar curtea fiind strâmtă, nu îngăduia mașinei regale să intre, ci trebuia să parcurgă câțiva metri până la poartă. Ce e de făcut? Soțul meu nici una, nici alta, înșfacă o umbrelă de ploaie, iar pe regină la braț, și o conduce cu multă grație în
Amintiri(III) by Aurelia Cionca () [Corola-journal/Journalistic/83673_a_84998]
-
Ministerul Educației Naționale ca membră în comisa de definitivare a profesorului de conservator Radu Constantinescu. Era un frig de crăpau lemnele și pietrele și Zirra cu mine ne pusesem în cap să vedem străvechile biserici ale Iașului. Într-o trăsură strâmtă și cu coșul ridicat, tremurând de frig, mai să înghețăm, dar bucuroși ca niște copii de școală, făcurăm vizite pe la biserica Bernowski, Trei Ierarhi, Mitropoliei și alte minunății. Trei Ierarhi, o comoară adevărată, plină de pietre scumpe și îmbrăcată în
Amintiri(III) by Aurelia Cionca () [Corola-journal/Journalistic/83673_a_84998]