221 matches
-
situația incomodă și paradoxală de a transforma în reper limita unui obiect care cade în afara percepțiilor noastre și care abia urmează să fie cunoscut, prin străbaterea suprafeței care desparte de limitele lui. Grecii au făcut experiența acestei cunoașteri, în care străbaterea apare ca element obligatoriu, sub forma marilor călătorii maritime. Dar dacă ființa mării nu putea fi cunoscută decât prin străbaterea ei, mai însemna oare atunci că limita ei era dată? Oare nu era ea mereu de atins? Inclusă în sistemul
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
urmează să fie cunoscut, prin străbaterea suprafeței care desparte de limitele lui. Grecii au făcut experiența acestei cunoașteri, în care străbaterea apare ca element obligatoriu, sub forma marilor călătorii maritime. Dar dacă ființa mării nu putea fi cunoscută decât prin străbaterea ei, mai însemna oare atunci că limita ei era dată? Oare nu era ea mereu de atins? Inclusă în sistemul proiectiv al atingerii, limita nu mai era die vorhandene Grenze, proprie corpurilor perceptibile nemijlocit și simultan, care lâncezesc în imperiul
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
confruntați cu ființa unui peisaj a cărui linie de orizont era inexistentă sau care, mai precis, lua forma fictivă a limitei unde marea se întîlnește cu cerul. Acest peisaj care se anulează constant în propria lui ficțiune este resimțit, atâta vreme cât străbaterea nu s-a împlinit, ca obstacol. Obstacolul este deci însăși marea ca spațiu lipsit de repere. În aceste condiții, țărmul ca limită ultimă este țelul nevăzut al unei străbateri care face din chiar acest nevăzut propriul ei reper. El pune
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
care se anulează constant în propria lui ficțiune este resimțit, atâta vreme cât străbaterea nu s-a împlinit, ca obstacol. Obstacolul este deci însăși marea ca spațiu lipsit de repere. În aceste condiții, țărmul ca limită ultimă este țelul nevăzut al unei străbateri care face din chiar acest nevăzut propriul ei reper. El pune în joc cunoașterea paradoxală a unui obiect care este recunoscut în absența cunoașterii lui și care presupune ca prealabilă o cunoaștere ce abia urmează să aibă loc. Ne putem
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
devenea reper al cunoașterii, de vreme ce reperul însuși se confunda cu limita necunoscută? Dar ne putem oare totodată imagina cât de stimulativă pentru spirit era această situație, în care limita trebuia cucerită printr-un demers indirect, care se confunda cu dinamismul străbaterii, traversării, ba chiar al depășirii spațiului cuprins între limite, de vreme ce, prin însăși mărimea și necuprinderea lui, acesta era resimțit ca obstacol? Existența unui obstacol care desparte de limita vizată a putut crea cazul particular al unei limite care ia forma
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
stabilit definitiv în Hlipiceni. Cu timpul, după școlarizare și instruire, toate posturile, în afară de cel de șef de gară, au putut fi ocupate și de băștinași. Acest lucru a fost binefăcător, care a adus mari și multe schimbări în viața oamenilor: străbaterea distanțelor într-un timp de 8-10 ori mai repede, scutire de efort, lărgirea ariei de cunoaștere, trimiterea de corespondență și mărfuri, obiecte, vietăți, în deplină siguranță, apoi noi locuri de muncă, ca și învățarea noilor profesii. Denumirea gărilor s-a
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
stabilit definitiv în Hlipiceni. Cu timpul, după școlarizare și instruire, toate posturile, în afară de cel de șef de gară, au putut fi ocupate și de băștinași. Acest lucru a fost binefăcător, care a adus mari și multe schimbări în viața oamenilor: străbaterea distanțelor într-un timp de 8-10 ori mai repede, scutire de efort, lărgirea ariei de cunoaștere, trimiterea de corespondență și mărfuri, obiecte, vietăți, în deplină siguranță, apoi noi locuri de muncă, ca și învățarea noilor profesii. Denumirea gărilor s-a
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
urmărea gândul la Ivan și la vasul lui care plutea spre Nord, ducând cu sine toate aromele pământului, toată geo grafia cunoscută a gastronomiei universale, gata să bulverseze definitiv cerul gurii oricărui călător avid de plăcere culinară și de poezia străbaterii apelor din ce în ce mai înghețate, mai fără viață, de trupul acelei nave sfârâitoare ca un ceaun în care fierbeau, tăvăliți în mirodenii din cele patru zări, toți peștii de pe lume. Așa, cu chipul rusului care-și transformase în legendă visul lui de
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
pot deveni nemuritor. Eram tânăr; îmi priveam pielea netedă, părul îmi era des și lucios, dinții intacți, chiar așteptam să-mi mai crească unii, măselele de minte. Pasul sprinten, vedeam departe. Meditam adânc, încredințat că sunt o formă hiperconștientă de străbatere a Spațiului. A Timpului. Propriul meu Tată, Fiu și Duh. Cum puteam, așadar, să mor? Oamenii sfârșeau pentru că, educați în spiritul unei existențe efemere, declanșau în ființa lor un mecanism care anula voința de viață. Printr-un efort psihic nemaiântâlnit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
egoistei vitejii de erou neînfrânt, neîngenuncheat de cavalcada cailor hrăniți cu jar, din copite săreau scântei de soare, însuși soarele își dăruise fierbințeala nucleului atomic orbital, postulat și paradox echidistant al vieții și al morții, algoritm și paradigmă, nebunie, hotărâre, străbatere, învingere, ascensiune, amețeală, rotire, descifrabilul care scapă, cunoașterea pare zadarnic deslușită, desfăcută, coerentă, distrusă, absorbită din nou și din nou, fără oprire, fă-ră-o-pri-re-adânc, A-DÂNC-S-U-S-S-U-S, ciocanul lovea nicovala, fierul nu voia să ia chip, râdea deformat ca vioara lui Paganini, scânteile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
relația noastră patetică a ființei așa cum este raportarea ființei la ea însăși. A ne folosi energia, această Energie pe care o primim ca pe ceea ce ne poartă în sporirea ființei noastre, înseamnă în mod necesar a străbate această suferire, această străbatere este efortul nostru, ceea ce, aflat în opera ființei, înfăptuim la rândul nostru. Aici devine vizibilă și inteligibilă trăsătura oricărui proces de pierire și ceea ce constituie propriu-zis posibilitatea acestuia, punctul de origine pornind de la care acesta se produce negrești: barbaria este
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
Energie nefolosită în noi? În ce fel sporirea, contravenind într-un anumit fel propriei sale esențe, se inversează în stagnare și regres? Cum de există și cum de poate exista, pe undeva, o oprire? Deoarece sporirea se înfăptuiește ca o străbatere a suferirii și ca un efort: acesta din urmă, din cauza patosului său, este cel care se întrerupe, oprirea se produce în suferire, în faza sa de suferință și odată cu ea se produce și inversarea. Căci, în fond, oprirea ca atare
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
negustorii albi cu bărbi negre din insula lungă de la răsărit Marea dintre Pământuri, iar de acești băștinași rome, fără nici un rost, sau poate că din pricina câmpiei gurilor lui Hapi, Verdeața cea Mare. Armata lui Puarem avea nevoie de odihnă. Dacă străbaterea deșertului n-a ridicat în drum piedici grele, n-au fost însă ușoare luptele pentru aur și robi în Ta Kemet. Șiretenia lui Puarem, ajutată de sfaturile înțeleptului preot Tefnaht, era bună, dar ea nu putuse cruța și sângele câtorva
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
de zahăr, se cântărește zilnic, face sport. Echitație, box. La 17 ani Învață scrima și boxul cu maeștrii Jackson și Angelo, În preajma cărora mărturisește că se simte mai bine decât În mijlocul colegilor de la Cambridge. Înoată ca un campion, dovadă că străbaterea Helespontului Îi ia doar o oră și zece minute. Face toate acestea din plăcere, dar, cu siguranță, și pentru a-și Înfrânge umilitoarea povară a șchiopătatului. Așa cum, de pildă, vor Încerca să-și Învingă debilitățile, ceva mai târziu, Marcel Proust
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
mulți, cu precădere englezi. Primul - Brummell Însuși, cu orele sale de echitație, mai mult sau mai puțin izbutite. Apoi Byron, cu antrenamentele de box, călărie și gimnastică, dar mai ales de Înot. El poate intra oricând În analele natației, cu străbaterea Helespontului sau a distanței dintre Lido și capătul lui Canal Grande, la Veneția. Practicarea sportului impune Însă și ea câteva exigențe. Dandy-i nu au Încrâncenarea celor ce vor să cucerească trofee În competiții, dar nici relaxarea unor burghezi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
legi într-un final că el este mai important decât tine, fiindcă fidel la nesfârșit celui care a părăsit neantul ca să devină cineva. * Orice suferință în viață poate fi înțeleasă ca o cursă atletică de o sută de metri: viteza străbaterii acestei distanțe a durerii consemnează viteza înțelesului, o consumare a ceea ce materia poate îndura până la sfârșit, iar înțelesul nu poate înfrânge... Chiar dacă Ulise iese învingător în această cursă cu suferința, Orfeu este cel care pătrunde înțelesul „vitezei“. Câți dintre noi
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
Sadalmaș pe înălțimile de la Slovenski-Kras. În jurul zilei de 20 ianuarie 1945, după mai mult e atacuri în care au căzut mulți morți și răniți, de ambele părți, am luat muntele în piept și, înaintând prin zăpada mare care ne îngreuia străbaterea masivului împădurit, am reușit să-l împingem pe inamic peste munte, forțându l să se retragă spre localitatea Harskut. Numai după ce l-am respins de pe această poziție, ne am dat seama de importanța acțiunii n oastre, fiindcă aici, favorizat de
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
încheiat. Boabele îngropate superficial nu germinează din lipsă de umiditate, sau germinează cu întârziere. Nu trebuie să se piardă din vedere că năutul are nevoie pentru 35 germinație să găsească un strat de sol bine umezit și că puterea de străbatere a colțului este relativ mică, ceea ce ne impune să nu exagerăm adâncimea, chiar dacă boabele sunt mai mari (PADUȚI K., 1954; BĂLTEANU GH., 1998). Semănatul în teren cât mai bine pregătit, nivelat încă din toamnă, crează condiții pentru respectarea unei adâncimi
NĂUTUL by OVIDIU UNGUREANU, MIHAIL AXINTE, GINA UNGUREANU, ELENA UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/91866_a_92807]
-
de preț pentru tine, În beneficiul ipotetic al cărții, dar În defavoarea ta. Paradoxul lecturii este faptul că drumul către tine trece prin carte, dar trebuie să facă loc unui loc de trecere. Un bun cititor trebuie să dea curs unei străbateri a cărților, știind că fiecare dintre ele este purtătoarea unei părți din el Însuși și poate să Îi deschidă calea dacă are Înțelepciunea să nu se oprească. Am asistat tocmai la o traversare de acest gen la cititori cu totul
[Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
ca și autobiografia - pentru cel care știe să-i sesizeze șansa - un spațiu privilegiat pentru descoperirea de sine. În această situație de discurs oral sau scris, eliberat de necesitatea constrângătoare de transpunere În lume, limbajul poate să-și găsească, prin străbaterea cărții, modul de a vorbi despre ceea ce suntem privați În mod obișnuit. Dincolo de posibilitatea descoperirii de sine, discursul despre cărțile necitite ne așază În miezul procesului creativ, căci ne Întoarce la originea lui. Asta pentru că face vizibil subiectul creator, reînsuflețindu
[Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
ale vieții mele/ îndepărtare secretă și perpetuă/ a insului de sine însuși,/ pretutindeni și cu atâta pasiune/ încât tot ceea ce se vede ar trebui să nu se vadă/ din pricina răspândirii lui pretutindeni." Ipostaza creatorului este similară cu cea a Alephului, străbaterea infinitului este tot una cu atingerea absolutului, așa se explică deplasarea spre roșu, spre ultimele linii ale spectrului, cu cea mai mare lungime de undă și cu frecvența cea mai redusă: "Deplasare spre roșu, mereu aceeași deplasare spre roșu/ o
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
Cel care Îi face față poate fi sigur că-și va regăsi echilibrul; cel care va căuta să scape de problemă se va confrunta din nou cu ea. Compensare: Acceptarea de bunăvoie a unui moment de retragere, de singurătate, de „străbatere a deșertului” poate corespunde unei perioade de meditație, de maturizare, care va servi succeselor viitoare. Așa cum se spune În Yi-King „ cel ce știe să renunțe la ceea ce-i e aproape va câștiga ce e departe”. Exemplu: Jacques Brel În 1975
[Corola-publishinghouse/Science/1869_a_3194]
-
Roderick Usher (Parafrază la volumul Eulalii de Dan Botta, 1931) cristalizează viziunea barbiană asupra poeziei și cunoașterii. Sînt pagini prefigurate de unul dintre poemele abjurate, refuzate în Joc secund. (Aici avem un spațiu liric mai puțin criptat, bun îndreptar în străbaterea cosmologiei barbiene.) Citim în Dezrobire: "Castelul tău de gheață l-am cunoscut, Gîndire!/ Pe netedele dale mult timp am rătăcit,/ De noi răsfrîngeri dornic, dar nici o oglindire/ În sloiuri, în poleiuri, în scuti n-a întregit/ Răzlețul gest, cu gestul
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
mine... Paradoxal, continua punere sub semnul Întrebării sfârșește prin a deschide noi serii de alternative. Jurnalul descrie cu o mare acuitate transferul dintre obsesiile individului spre cele ale creatorului. Trecerea nu e lipsită, ea Însăși, de dubii și de sinuoase străbateri ale unui drum Încă indecis. Știe că Își va petrece viața scriind, dar nu posedă Încă tehnica prin care să-și anexeze domeniul artisticului: Deci mi-au mai rămas una sau două alegeri! Sunt În stare să scriu? Voi scrie
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
a participat. De pildă, timpul nașterii celui care scrie. Un timp-limită, adus În pagină prin dorința de organizare, dorința de a Începe cu Începutul 66. De a pune o minimă ordine În haosul cotidian al mărturisirii, În labirintul a cărui străbatere necesită cel puțin clarificarea inițială, stabilirea coordonatelor timpului zero. Puține jurnale intime scapă străbaterii, cvasiobligatorii, prin acest timp. Viața reportată dintr-un plan În altul, din neant În dreptunghiul paginii scrise, trece, trebuie să treacă prin prelungirea timpului pe care
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]