1,470 matches
-
culturale generate de lumi diferite. Acolo a învățat o altă istorie, o altă dimensiune a valorii, strecurându-se precum „licuriciul prin întuneric” cum a știut mai bine, pentru a-și împlini visele, dar păstrând mereu în suflet dorul de matca străbună... Emilia Țuțuianu
BEN TODICĂ, CASA DIN SUFLET, DINCOLO DE MERIDIANE de EMILIA ȚUŢUIANU în ediţia nr. 2285 din 03 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383012_a_384341]
-
SFÂNTUL ANDREI Bogată-n sacralitate, Creștinească sărbătoare, Din vremuri străvechi răzbate Cu legende populare. Despre ursit se zvonește, Că-n visul nopții se-arată Celor cu gându-n poveste, Să le dezvăluie soartă. Se invocă de sărbători, Tradiții din popor străbun Sau erezii ce dau fiori, De la Sântandrei la Crăciun. Feciorii pornesc prin sate, Noaptea-n ajun să fure porți, Fetelor nemăritate. Dorind să le devină soți. În vase, lângă ferestre Se pune grâu la germinat. Într-o lună de va
TRADIȚII CREȘTINE ȘI RITUALURI POPULARE DE SF. ANDREI de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1793 din 28 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383098_a_384427]
-
bată. Dar a murit cu sufletu-mpăcat Că pe Iisus se duce să Il vadă. Trupu-a rămas pe mal langă izvor Și-au pus pe pleoapa de sicriu țărână Și pod i-au pus, și podului zăvor Să se-mplinească datina străbună. Crini albi i-am pus peste mormânt Ca voal de nuntă mamei să îi țeasă Să meargă mama la ospățul sfânt Să-I fie lui Iisus mireasă. Pe vale cresc păduri de spice Și vinul nou se pritrocește-n vii Vin
MARIN MIHALACHE [Corola-blog/BlogPost/382951_a_384280]
-
n-a mai voit să bată.Dar a murit cu sufletu-mpăcatCă pe Iisus se duce să Il vadă.Trupu-a rămas pe mal langă izvorși-au pus pe pleoapa de sicriu țărânăși pod i-au pus, și podului zăvorSă se-mplinească datina străbună. Crini albi i-am pus peste mormântCa voal de nuntă mamei să îi țeasăSă meargă mama la ospățul sfântSă-I fie lui Iisus mireasă.Pe vale cresc păduri de spiceși vinul nou se pritrocește-n viiVin îngerii din ceruri s-o
MARIN MIHALACHE [Corola-blog/BlogPost/382951_a_384280]
-
asta e un ‘off prea dramatic al României...de n-ar fi fost acea “regalitate ..comoda, care nu mai putea cu fanfaronadele de atunci, poate că nu s-ar fi spălat identitatea națională în așa măsură prin acest tărâm sfânt, străbun și strămoșesc pe care străbunii mei razasi l-au aparat în vreme de rastriste și sărăcie mai mare...acea regalitate considerase că nu are cum să-l apere la vremea respectivă...phuuu, inima! “Cea mai tare proba a realității pentru
FILE DE JURNAL de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1992 din 14 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385274_a_386603]
-
Subtil raportul tu - eu, un Tot al căutărilor („tu”) și-al regăsirii („eu”). Versul-refren invocă cele trei trepte ale existențialului nostru: tinerețea feciorelnică și cea a rodniciei („o fragedă nalbă”, „o salcie albă”), urmată de statornicia și fidelitatea față de magma străbună („tăcerea, pământul”). Și-ntr-această îmbrățișare, cuvântul se dorește - lumină. Da, Cuvântul Poetului Dominic Stanca degajă Lumină întru duioasă Amintire. Livia Ciupercă, UZPR
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92373_a_93665]
-
Noiembrie, totodată și în timpul slujbei prohodirii și înmormântării sale, care s-a desfășurat în ziua de sâmbătă - 24 Noiembrie anul 2007 la Mănăstirea Sihăstria - Neamț, la care am reușit să particip și eu alături de foarte mulți slujitori ai altarului bisericesc străbun și ai cinului călugăresc, precum și de mulți fii duhovnicești și ucenici, cunoscuți ori apropiați!... Pentru a fi sincer, doresc să recunosc că, în iureșul acelor zile dintre moartea și înmormântarea sa, am constatat cu oarecare srângere de inimă, că nu
In Memoriam: Preacuviosul Părinte Arhim. Ioanichie Bălan [Corola-blog/BlogPost/92387_a_93679]
-
sau de altă etnie - îmbracă veșmântul sfințeniei spre a fi părtaș la marea bucurie a Învierii. Or, aici, în provincia istorică, arhetipul sărbătorii pascale este reactualizat și individualizat, păstrat cu sacralitate, dovadă a unei trăiri fidele a tradițiilor și datinilor străbune. La o sinceră reculegere, la o cuminicare sufletească cu divinitatea, ne-am reunit în oaza credinței, în Miercurea Mare din Săptămâna Patimilor, la Consulatul General al României la Cernăuți, gazdă a 3 expoziții pascale. Mai bine zis, ne-a adunat
LA CONSULATUL GENERAL AL ROMÂNIEI LA CERNĂUŢI – UNIŢI ÎN PUTEREA CREDINŢEI [Corola-blog/BlogPost/92411_a_93703]
-
cărui plecare dintre noi, neașteptată și mai ales nedorită, o regretăm foarte mult cu toții!... De ce acest lucru, pentru că odată cu plecarea sa dintre noi am senzația că se încheie o epocă, o generație și o pleiadă formidabilă de slujitori ai altarului străbun; și îndeosebi fiindcă îi regretăm calitățile sale, personalitatea lui remarcabilă și admirabilă, abilitățile sale foarte competente în disciplina teologică și în spiritualitatea tradițională și autentic - mărturisitoare a Părinților Bisericii, pe care ni le-a cultivat nouă în orice loc și
Pro memoria: Nouă ani de la trecerea la cele veşnice a Preafericitului Părinte Teoctist Arăpaşu – Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române (1915 – 2007)… [Corola-blog/BlogPost/92425_a_93717]
-
și regretat cu toată sinceritatea și convingerea!... Am mai observat faptul, pe parcursul acelor zile, că acest eveniment a fost foarte mediatizat și a meritat acest lucru cu prisosință, căci a trecut la cele veșnice Blândul Păstor Duhovnicesc al bisericii noastre străbune și a poporului nostru românesc, majoritar ortodox!... Am văzut, în tot acel răstimp, foarte multă lume, și clericală și laică, plângându-l pe părintele lor, simțindu-se de acum încolo părăsiți și văduviți, dar convinși că Arhiereul Teoctist a plecat
Pro memoria: Nouă ani de la trecerea la cele veşnice a Preafericitului Părinte Teoctist Arăpaşu – Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române (1915 – 2007)… [Corola-blog/BlogPost/92425_a_93717]
-
totdeauna inspirat - ca poet, ca publicist și eseist, ca făurar de reviste și edituri, ca fervent om de cultură și animator cultural în sensul major al expresiei, ca om și cetățean pentru care spiritul civic, iubirea de istorie și glie străbună, devoțiunea față de Limba Română (patria dintâi a oricărui scriitor, a oricărui român adevărat) au constituit nu doar idealuri supreme, dar și misiuni, ținte cărora li s-a dedicat cu har și cu toată energia sa, debordantă, cuceritoare și contagioasă. L-
ILARIE HINOVEANU Ultimul Pandur al Românismului [Corola-blog/BlogPost/92469_a_93761]
-
în orașe, fie chiar în străinătate. Însă întotdeauna, la marile sărbători și praznice, aceștia se adună, demonstrând, iată, că, în ciuda faptului că nu au studiat limba română în școală, nu au fost sprijiniți, și-au păstrat graiul, cultura și obiceiurile străbune. „Românii din Timoc care știu să vorbească, dar nu știu să scrie și să citească în limba maternă și-au păstrat totuși credința, obiceiurile și cântecele strămoșești, dovadă stând sărbătorile pe care le ținem (Colindrețu - în seara de Ajun, Moașâli
Drama românilor din Valea Timocului „Nu avem nici măcar dreptul să ştim că suntem români“ [Corola-blog/BlogPost/92493_a_93785]
-
preot slujitor timp de patruzeci și unu (41) de ani la Biserica „Duminica Tuturor Sfinților” din comuna Botiza, județul Maramureș, este și ne este (re)cunoscut ca un intelectual rafinat, vrednic misionar și apologet, autentic liturghisitor și slujitor al altarului străbun, precum și un neobosit condeier, scriitor, cărturar și participant activ la multe conferințe, simpozioane și manifestări culturale ori spirituale - momente și evenimente la care l-am întâlnit și cunoscut și eu, de atunci rămânând, amândoi, într-o sinceră și nedisimulată prietenie
O icoană vie a spiritualităţii autentice, strămoşeşti şi româneşti… [Corola-blog/BlogPost/92490_a_93782]
-
din care redau o parte:„ Mă gândesc și-acum cu drag la munții mei/ Nebiruiți de timp și aspre vijelii,/ Munți românești ai Ardealului Făclii,/ Creșteau spre cer, O, veșnic singuri, munții mei!/ Mi se păreau peste adâncuri-veșnicii/ De glorie străbună, Încă, printre ei,/ Mai rătăceam din basme, româneștii smei / Și feți frumoși și zâne-pure veșnicii!” etc Cu emoție, dragoste și recunoștință s-au depus flori pentru eroii care au căzut la datorie. Spre final,Radu Botiș își exprimă încă o dată
SĂRBĂTORIREA ZILEI NAȚIONALE A ROMÂNIEI 1 DECEMBRIE 2016 LA ZVOLEN ÎN SLOVENIA [Corola-blog/BlogPost/92941_a_94233]
-
cos cămăși, fac cergi și țoluri. Lemnul este cioplit cu migală și pricepere, iar copiii deprind devreme acest meșteșug. La festival se învață și cum se cos costumele populare, cum se pictează icoane pe sticlă, cum se gătește după datina străbună. Cam tot ce ai învățat sau ai fi vrut să înveți de la bunici. Atelierul de olărit este găzduit de un meșter din Săcel, unul dintre ultimii artizani din Maramureș care folosește o tehnică de pe vremea dacilor. Programul Festivalului de cântece
Festivalul „Stan Ioan Pătraș” de la Săpânța [Corola-blog/BlogPost/93028_a_94320]
-
roșiorean, să lăsăm de-o parte faptul că mi-e rudă și discipol literar, că are un talent excepțional și o viziune epică de care mulți au rămași surprinși, un roșiorean deci care e om de-al nostru, din pământul străbun, cum s-ar zice, nu numai în sens metaforic, cu care ne vom mândri atât ca diplomat al unei facultăți de prestigiu, cât și ca scriitor”. Despre ce este vorba? Tânărul era student la Comerț exterior și locuia la Cămin
Alexandru Popescu Tair – Poetul oraşului [Corola-blog/BlogPost/93016_a_94308]
-
de a pleca în lume, pentru a îmbrățișa lumina cunoștinței, dar fără a uita nicio clipă de unde a plecat și care-i sunt rădăcinile. E drept, poți urca mai multe trepte în acest urcuș prin viață, însă conform unei vorbe străbune: „să fii (devii) mare nu-i mirare / Să fii om e lucru mare...” Acesta-i miezul îndemnului său scriitoricesc. Vârtejul existențial e complex: „Am colindat prin orașe cu aur în vitrine, m-am strecurat prin saloane pline de miresme și
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93324_a_94616]
-
împotriva legiferării limbii române în documentație, învățământ etc. Pentru acești trădători de Neam și Țară am publicat textul unei adresări, către deputații locali, în limba română, și un model al hotărârii sesiunii locale, în limba ucraineană. Or, întru dăinuirea graiului străbun, neamului românesc, de acum 9 localități, din nordul Bucovinei, au demonstrat deja că își iubesc Graiul, susținând astfel, sus și tare, că sunt ROMÂNI, vrednici urmași ai Voievodului Ștefan cel Mare și ai Marelui Eminescu. Bisăptămânalul „ZORILE BUCOVINEI” este publicația
Bucovinenii se vor declara români [Corola-blog/BlogPost/93361_a_94653]
-
Vlădica Melchisedec ”s-a adăugat la neamul de sub țară”... Pierderea ce încercăm astăzi prin moartea, trecerea de la noi a Prea Sfințitului Melchisedec este nereparabilă; în el pierdem coloana cea mai puternică, ce ținea cu tărie și curaj creștinesc devorat Ortodoxia străbună, prin el pierdem pe cel mai înfocat, ghibaciu și prudent apărător al drepturilor Bisericei Naționale; prin el pierdem pe cel mai aprig luptător al naționalității, pe clerical și cetățeanul model, care a știut a le împreuna pe amândouă datoriile în
Episcopul Melchisede Ștefănescu (1823-1892) – așa cum nu l-ați descoperit [Corola-blog/BlogPost/93272_a_94564]
-
celui care, vreme de un sfert de veac, a știut să conducă în mod autonom țara lui, deși condițiile vremii erau vitrege, a reușit să ridice prestigiul cultural al Țării Românești, și mai ales, a știut să moară pentru credința străbună, în acest fel dovedind încă o dată întregii lumi că românii au avut parte și de conducători destoinici, ridicați la rangul sfințeniei. De aceea, în anul 1992, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române va trece pe cei șase martiri în rândurile
Sfinţii Martiri Brâncoveni / Drd. Stelian Gomboş [Corola-blog/BlogPost/93346_a_94638]
-
binecuvântare divină și creștinească smerenie. Pentru istoria noastră - durată din lupte fără răgaz împotriva asupritorilor, din munca nepregetată pentru valorificarea bogățiilor pământului, s-au dăruit cu aurul din adâncimi, pentru rodirea ogoarelor și pășunilor, pentru păstrarea cu sfințenie a credinței străbune, a datinilor, a identității naționale, mereu amenințate de veneticii năvălitori - peste toate s-a așternut uitarea, nepăsarea sau reaua voință, pentru a nu rămâne în continuare pe lista localităților cu trecut istoric. Orașul Zlatna în decursul timpului, până la evenimentele din
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93455_a_94747]
-
Radu Vodă din București, în ziua de sâmbătă - 02 Decembrie anul 2006, iar apoi a înmormântării sale în cimitirul Mănăstirii Petru Vodă din județul Neamț, la care am reușit să particip și eu alături de foarte mulți slujitori ai altarului bisericesc străbun, în frunte fiind un alt vrednic de pomenire - Prea Fericitul Părinte Teoctist - Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, precum și (de) foarte mulți fii duhovnicești și ucenici, cunoscuți ori apropiați,!... Pentru a fi sincer, doresc să recunosc că în iureșul acestor zile, am
In memoriam: zece ani de la săvârşirea din această viaţă, pământească, a Părintelui Gheorghe Calciu Dumitreasa [Corola-blog/BlogPost/93415_a_94707]
-
dintre care 26 de nou-născuți până la un anișor, 98 de copilași de la 1 anișor până la 7 ani, 210 copii, cu vârste cuprinse între 7 și 15 ani. La foarte puțini dintre ei le-a zâmbit norocul să-și revadă glia străbună, casa părintească și pe cei dragi. La fel precum și Domnica, soția lui Florea Maslovschi, soțul căreia și-a găsit sfârșitul în apele clocotinde de sânge ale Prutului, fiind împușcat de grănicerii sovietici la Lunca. Considerați „dușmani ai poporului”, a fost
ÎN MEMORIA CELOR CE AU FĂCUT SĂ DĂINUIE CREDINŢA, LIMBA ŞI NEAMUL [Corola-blog/BlogPost/93523_a_94815]
-
familie refugiată pe plaiurile bănățene care nu uită meleagurile unde i-au trăit strămoșii. Venind din obârșia nordului moldav, cu dorul patriei fagilor în simțire, poeta Mariana Gurza strigă durere și dragoste, generozitate și seninătate, așterne blând dorul de matca străbună în sufletul pădurii. Doar ea știe cum și de ce înaintașii ei au plecat să apere glia moldavă în eternitate, păstrând slovele Măritului Ștefan în catafalcul durerii: ,,Moldova nu e a mea ci a urmașilor urmașilor noștri...”, a lor, celor plecați
EMILIA ȚUŢUIANU [Corola-blog/BlogPost/383059_a_384388]
-
familie refugiată pe plaiurile bănățene care nu uită meleagurile unde i-au trăit strămoșii.Venind din obârșia nordului moldav, cu dorul patriei fagilor în simțire, poeta Mariana Gurza strigă durere și dragoste, generozitate și seninătate, așterne blând dorul de matca străbună în sufletul pădurii. Doar ea știe cum și de ce înaintașii ei au plecat să apere glia moldavă în eternitate, păstrând slovele Măritului Ștefan în catafalcul durerii: ,,Moldova nu e a mea ci a urmașilor urmașilor noștri...”, a lor, celor plecați
EMILIA ȚUŢUIANU [Corola-blog/BlogPost/383059_a_384388]