1,728 matches
-
în lumea pământeană era „parte înger și parte om/ mijlocul fiindu-i mamă”, în lipsa ei acum e o privighetoare „în grădina visului fără somn” și este de datoria ei de a nemuri pe hârtie ceea ce mama ei cântă: despre „Sionul străbunilor”, despre „vechea Austrie”, despre „munții și codrii de fag/ ai Bucovinei” (Privighetoarea mea). Biblia, Talmudul, legendele, mistica iudaică îi dau sentimentul apartenenței la un spațiu propriu, dacă e vorba de un mesianism în poezia sa, atunci el se manifestă prin
Rose Ausländer în „grădina visului fără somn“ by Horațiu Stamatin () [Corola-journal/Journalistic/3817_a_5142]
-
trăire națională a acestui loc, În răstimpuri simțit a fi Însăși România În miniatură: “La noul ctitorit lăcaș divin/ Răsună clopotul În ritmic ton:/ Aici românii grupuri, grupuri vin/ Din Hamilton, Toronto, Burlington...// Se-nalță-n jur, În graiul din străbuni,/ Cuvinte dulci, pulsând de voie bună-/ E Câmpul tot un freamăt de români/ Încinși de dorul de a fi-mpreună... “(Zi de Paște la Câmpul Românesc).și noi ne-am bucurat să fim În miez de vară pentru o săptămână
Radiografia unei săptămâni internaționale de cultură la câmpul românesc Hamilton. In: Editura Destine Literare by Anca Sîrghie () [Corola-journal/Journalistic/99_a_396]
-
alta mormintele morților noștri ca să ne binecuvînteze țărîna, duceam și apele, și vîntul, momeam norii de pe cer și păsările ce-și fîlfîiau aripile deasupra sîrmei ghimpate; dresam porumbeii călători să facă drumul acolo și îndărăt; le legam sub aripi cenușa străbunilor adunată în urne ce fumegau încă, le legam de gheare bucăți de parpuri și cruci și le trimiteam ca pe niște soli, ca pe niște arhangheli luminoși în țară străină și apoi îi chemam înapoi. Cărînd saci de pământ dintr-
Recviem pentru zaruri și vînt by Nichita Danilov () [Corola-journal/Imaginative/3182_a_4507]
-
că de la Bahrim ieși tobă de carte, dar noi învățam de frică, într-o bună zi am venit la școală ras în cap, decizie radicală care m-a salvat de trasul zilnic de perciuni, o specialitate a învățătorului, moștenită din străbunii glorioși. Rasul în cap nu i-a fost pe plac nici lui Bahrim și nici lui Papago, îngrozit de cât de neatrăgător arătam. Drept consolare, în loc să-mi fac lecțiile, preferam să stau singur în fața oglinzii ore în șir și să
O biografie by Andrei Serban () [Corola-journal/Journalistic/10649_a_11974]
-
mie unde-i gardul dintre viață și moarte femeia mea - știe - am să plec nicăieri eu am dedus demult că timpul se târâie spre locul unde săpăm groapa de veci dacă pleci dracu - nebun - din patrie... FUGA îN AXIOMĂ stimați străbuni, voi mi-ați ucis nevasta pe mine mă-ngropați între calvare și semănați nebănuind năpasta ce va curvăsări prin calendare în clipa mare de extaz extazul e ca-ntr-o acuarelă din retină pe care -cade anonim pervazul dintre real
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
de atacurile animalice din avion ale unor suporteri rapidiști asupra unuia dinamovist n-au trecut decât vreo două ore. Exact timpul suficient pentru a metamorfoza invocatul sublim într-o respingătoare și puturoasă băltoacă de vulgaritate, brutalitate și primitivism. Pentru că, spre deosebire de străbunul său, care se deplasa per pedes, mitocanul de azi circulă cu avionul, scena care ne-a făcut de râsul Europei s-a petrecut în aer. Protagoniștii ei nici măcar nu sunt conștienți că au participat la o porcărie. Șeful galeriei rapidiștilor
Prăbușirea ca triumf by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11064_a_12389]
-
munca de cuviință te voi izgoni! Au mai trecut câteva luni, iar într-o noapte tot cu lună plină străina stătea din nou rezemată la poalele mărului. Ofta și vorbea pe limba ei. Cânta un cântec de cătănie învățat de la străbuni. Sub lumina lunii era mai frumoasă decât sub cea a soarelui. Părul auriu cu luciri verzui strălucea mai tare, iar ochii mari albaștrii păreau sticlă vrăjită. Vântul bătea, iar astrul se lăsă învelit de nori. Grigore veni din spatele copacului și
Şerpoaica. In: Editura Destine Literare by ANDREEA VIOLETA BOBE () [Corola-journal/Journalistic/101_a_272]
-
Și de ce n-ar fi? Uitați-vă ce timpuri trăim. Pentru ca să vorbim românește sau nu, să nu mai fim romani, unii nu se dau la o parte de la nimic. Iar noi, noi vrem să fim ceea ce au fost bunii și străbunii noștri: romani.” “Nu puțini au fost cei care au plătit greu de tot această decizie: unii cu viața lor, alții cu cea a copiilor lor. Și dvs ați primit o lovitură... „ “Dacă vă referiți la fiul meu cel mare, da
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_214]
-
Mărțișorul, tot o tradiție dacică, se păstrează și astăzi tocmai pentru că nu a murit niciodată. Nu s-a comercializat atât de tare, chiar dacă șnurul alb-roșu a devenit o adevărată bijuterie a primăverii. Revenind la Dragobete, concluzionez cu o vorbă din străbuni: „ochii care nu se văd, se uită”. L-am uitat de mult pe fiul babei Dochia, deși pe aceasta o așteptăm an de an să își lepede cojoacele. Cineva și-a amintit de el cu câțiva ani în urmă, dar
De ce sărbătoarea Dragobetelui a pierdut teren în fața Valentine's Day [Corola-blog/BlogPost/96772_a_98064]
-
Mărțișorul, tot o tradiție dacică, se păstrează și astăzi tocmai pentru că nu a murit niciodată. Nu s-a comercializat atât de tare, chiar dacă șnurul alb-roșu a devenit o adevărată bijuterie a primăverii. Revenind la Dragobete, concluzionez cu o vorbă din străbuni: „ochii care nu se văd, se uită”. L-am uitat de mult pe fiul babei Dochia, deși pe aceasta o așteptăm an de an să își lepede cojoacele. Cineva și-a amintit de el cu câțiva ani în urmă, dar
De ce sărbătoarea Dragobetelui a pierdut teren în fața Valentine's Day [Corola-blog/BlogPost/96774_a_98066]
-
liric: "Eu sînt o scoică alcătuită de-a-ndoaselea./ Miezul cel moale și cald îl port înveliș./ Ceea ce e puternic - calcarul, visul -/ e așezat adînc în lăuntru./ Cum bine se vede/ viața a uitat, odată cu mine, să se apere./ Osuarul cu numele străbunilor mei/ se clădește în mine./ Sub umărul cel puternic/ e omoplatul lat al părinților mei, păstori și soldați./ Umărul celălalt, de carne frumos rotunjită,/ fără omoplat, cel felin,/ e al femeilor, maicele mele./ Trec prin viață cu zîmbetul acesta/ de
Omul de hîrtie by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/10768_a_12093]
-
și mor, iar alții nu se mai nasc. Sau dacă se nasc, se nasc în altă parte, nu la Brodina și nici în satele din jur. Da, satul îmbătrînise. Se facuse mai mic, mai bicisnic. Bătrînii uitaseră limba învățată de la străbuni. Uitaseră obiceiurile. Uitaseră pînă și rugăciunile și rînduielile bisericești. Dacă, prin absurd, s-ar fi născut un copil, n-ar fi avut cine să îl boteze" (p. 55). În lumea copilăriei Mașei totul avea sens, viața era clădită în jurul valorilor
Mașa față cu postmodernitatea by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10819_a_12144]
-
cină. Parcă de veacuri, parcă de cinci ani, am suge fier, am roade bolovăni, am hăpăi moloz și rogojina. În foamea noastră vâjâie păduri, se cască mari, se surpa munți din coame. În foamea noastră vâjâie păduri, și parcă din străbuni sau din scripturi, de la'nceputul lumii ne e foame. Ziua pândim cu nările în vânt năluca unui abur de mâncare. Ziua pândim cu nările în vânt, poate din cer, din iad, sau din mormânt, or să ne-arunce resturi că
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
otravă concentrată toată seria umilințelor indurate și nu trosnesc în voi toate dorințele de răzbunare, acumulate în sute de ani”? Impresionantă confesiune, ce vine să confirme convingerea că Cioran s-a identificat cu suferințele indurate de-a lungul veacurilor de străbunii lui transilvani, suferințe care i-au fost transmise genetic și au alcătuit fermentul ce a statornicit viziunea lui asupra vieții, transformându-l într-un moralist dur, incisiv, fără pic de respect față de conveniente, care „a vrut să demoleze toți zeii
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
pesimist, negativist, un moralist cu accente mizantropice, „Un amestec de zbor liric și cinism, exaltat și glacial, difuz și incisiv” cum s-a caracterizat el însuși, un ardelean care a dus cu el pe malurile Senei toată revoltă și tristețea străbunilor săi din veac. Dacă Franța îl revendică astăzi cu mândrie, așa cum este el, cu atat mai mult noi nu avem dreptul să-l marginalizam pentru convingerile lui naționaliste din tinerețe, deoarece Cioran face parte din patrimoniul cultural al universalității, la
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
pe un trofeu, si a început pledoaria. Trebuie recunoscut că își știa meseria căci și acum după atâția ani îmi răsună în urechi patosul cu care"ne-a dus" -Vedeți voi penița asta? Realizați voi câte milenii le-au trebuit străbunilor voștri pînă să ajungă să creeze această penița de care voi vă bateți joc și o aruncați pe jos? - Vă imaginați voi ce a însemnat focul și roată, căci fără foc și roată, nu s-ar fi creat nimic? (asta
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
lucruri, ele vor pierde treptat din spiritul primit și vor reveni astfel la starea profana. Trebuie să acționezi ca să previi acest lucru. (continuare din numărul anterior) Voi scrie cât se poate de repede continuarea la Pe calea lui Zamolxe - Trezirea străbunilor. În ea voi preciza cu claritate aceste idei. Sunt acum, ca scriitor, într-o bună perioadă creatoare. Așa este cel mai bine. Cum crezi că vor evolua în viața lor personală zânele moderne? Deși au roluri sacerdotale, sunt și ele
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
se va întâmpla de acum încolo cu spiritul Marelui Preot Deceneu? întreb. A aparținut unui mare patriarh zamolxian. Este un spirit inepuizabil al luminii. Va fi prezent în sacerdoții zamolxieni moderni, deceneii care, având rol sacerdotal, se conectează la tradiția străbunilor noștri. Zamolxianismul modern nu este o spiritualitate centralizată instituțional, cum se întâmplă la unele religii bazate pe un sistem de dominație patriarhala. Existența unui patriarh zamolxian nu are astăzi nici un sens, deși în timpurile vechi el a existat în poziția
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
vetre, altare, temple, sanctuare, sau la orice activități care necesită prezența lor. În acest fel se crează sub ochiii noștri o structură sacerdotala a timpurilor moderne, a mileniului al treilea. Noi românii suntem foarte avansați în această direcție. Avem spiritualitatea străbunilor încă vie, pe când alte popoare, mai cu seamă din Europa, vor trebui să o ia de la capăt. Religiile patriarhale, primitive doctrinar, sunt în agonie. Zamolxianismul de astăzi este un crez modern în ton cu gândirea științifică și paradigmă fizicii cuantice
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
Desigur că rămân valabile ideile clarificate mai înainte de noi. În sensul că în timp un cler zamolxian se va desprinde și din cel creștin-ortodox. Așa cum știm din vechime, clerul zamolxian a fost absorbit sincretic în noua religie venită pe pământul străbunilor noștri. Ceea ce-mi spui este o noutate revoluționară de idei. Deci nu mai este nevoie să așteptăm clerul zamolxian modern să iasă la suprafață. Avem zânele decenee care pot consacră pe cei de gen masculin că sacerdoți zamolxieni, deci
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
în Siberia. E o Atlantidă de vis coruptă de apele mari de orgolii de râs de pofte nebune de milioane de ani Pe timpul Reginei Maria și poftele erau pofte. Poate de aceea acum le înțelegem astfel pe toate... Mesteacănul spun străbunii ajunge să țină-n tărie o viață de viață Azi ne întrebăm: De unde atâta hârtie IOAN ȚEPELEA NICK Vrei Doamne să vrei să pătrunzi sensul și informația? E doar o poveste meșteșugită de entuziasme și vise. Pe piață se vinde
Ioan Țepelea by Ioan Țepelea () [Corola-journal/Imaginative/10426_a_11751]
-
mai inspirată cu cât o asemenea deconspirare a mediului actoricesc ar putea lesne aluneca în vodevil. Și, în fond, cu ce folos? Așadar, amatorii de filiații sau de identificări vor avea surpriza de a rămâne blocați în ipoteze. Teatrul Național "Străbunul Dromichetes" din Călărași, în care se petrec toate intrigile volumului, e impenetrabil cu instrumentele versatilelor mondenități. Numele actorilor și ale notabilităților locale se pretează mai greu anagramărilor. Poate ceva-ceva din biografiile personajelor să-i mai edifice pe curioși. În tot
Căderea Elsinore-ului by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Imaginative/10096_a_11421]
-
prunci./ Spunem povești cu zmei și zâne./ Ne par acele vremi bătrâne...” (Vremea vremuie pe noi...). Iar despre datini Domnia Sa spune: „Trăiam prin munți, cu toți desculți/ Și creșteam oi și făceam nunți/ Și ne-nmormântam bătrânii/ După datini, ca străbunii,/ Apărându-ne cu câinii, Ne-adormiți în fața stânii.” (Baladă despre limba română). Dan Bodea (România, prof., dr., savant, scriitor, poet, eseist, publicist) este omul de creație și știință care contribuie esențial în dezvoltarea culturii naționale. Iar operele literare scrise sunt
DE ULTIMAORA CARMEN - GALINA MARTEA de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 2286 din 04 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/373584_a_374913]
-
multe. “Sibiul literar” din 1934 ne semnalează două catrene inedite de Goga: Negoiul și Astăzi, scrise la 14 august 1929 în cartea turiștilor de la cabana Negoiul. Ele arată astfel: “Sărmanii noștri munți bătrâni,/ Eu nu mă mir că sunteți triști / Străbunii noștri v-au fost stăpâni / Noi, cei de azi, abia turiști”. Și Astăzi: “Frumoșii noștri munți bătrâni / E timpu- acum să nu fiți triști / Căci azi vă suntem noi stăpâni / Iar cei de ieri, abia turiști”, versuri necunoscute de I.D.
Ediție Goga la “Univers Enciclopedic” by Mircea Popa () [Corola-journal/Imaginative/13419_a_14744]
-
poeme,deși-i timidă, inima-puzzle ingână, cuvinte alese:... XVI. DRAGOBETELE ( SĂRBĂTOAREA IUBIRII LA ROMÂNI), de Maria Ileana Tănase , publicat în Ediția nr. 2247 din 24 februarie 2017. Prin sate și azi, se mai păstrează, încă, tradiții și obiceiuri rămase din străbuni, iar o sărbatoare cu simbolistică adâncă, îngemănează anotimpurile-succesiuni. Datini multe se primeneau la sat odată, când în poiană fete, flăcăi se-ntâlneau, horele cu strigături se-ncingeau-ndată și doar, prin lăsarea serii se domoleau. Iar când Făurar se-apropie
MARIA ILEANA TĂNASE [Corola-blog/BlogPost/385103_a_386432]