1,253 matches
-
să pătrundă în oasele oamenilor, chiar dacă nu sufereau de reumatism cronic. În primele momente, cînd omul ieșea afară, pielea se făcea de găină și perișorii, moi și incolori, deveneau bățoși, capabili de o poziție verticală raportat la suprafața pielii. Pe străduța Padocului, rătăcită prin cartierul Dalas, un omuleț îmbrăcat întrun burnuz tip pufoaică sovietică înota prin noroiul cleios spre nicăieri. Omul avea capul descoperit și ploaia își făcuse de lucru cu această victimă sigură. Sinuzita, bronșita și pneumonia, plus gîlmele, concurau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
dacă... războiul, cutremurul, inundațiile, dom' președinte, dom' prim ministru și atîtor alți domni și nedomni le crapă măseaua după mine?! Mare pacoste ești pe capul meu, monstrule! Plimbări liniștite Duminica trecută mi-am luat bastonul și m-am aventurat pe străduțele înguste și în formare din cartierul Galata. De fiecare dată cînd mă decid să ies din casă, cîinii consideră că este un eveniment și țin să mai stau de vorbă cu ei. Se apropie de gard și-mi fac uneori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
spre origini. Este nebună, mă consolează un localnic. Văd și eu. Poate ne duce în altă parte containerul acesta. Am să văd. Cîinii, auzind disputa cu baba, mă cruță și abia dacă mă mai salută. Mă întorc pe o altă străduță, cu garduri mai acătării și cu oameni binevoitori. Ce o să facem cu criza asta, dom' președinte? Vom ieși noi și din asta... Credeți că va fi și mai rău? Cam da. Mă tem de serviciu. Acum, cu schimbarea conducerii... Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
scene ipotetice, cu gospodari generoși cu "îngerașul ăsta" și cu bănet adunat pentru băutură. Răducu a învățat și o bucățică de urătură, după ce a primit nenumărate palme și pumni în cap. Ajunul sosește și pe la amiază Vasile echipează copilul. Pe străduța lui erau și "barosani", așa că va începe cu ei. Sună la o poartă și o voce întreabă: Cine-i? Colindători, sărut mîna. Așa devreme? Ăsta micu n-are răbdare. Bine, intrați. Sînt primiți pe terasă și Răducu privește intens la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
doua însă a neutralizat complet uriașul, care, în plus, a scăpat cuțitul din mînă. Burtosul al treilea nici nu a încercat să se lanseze într-un demers, pierdut din start. Ilarion fuge, trece de casa lui, apucă să coboare pe străduța Împăcării și apoi aleargă în zig-zag pe străduțele din cartierul său. Cîinii, afurisiți cum sînt, îi dezvăluie oarecum traseul. Mașina celor cu dinții galbeni zbîrnîie, scrîșnește și aleargă bezmetică pe ulițele strîmte ale bătrînului cartier. După kilometri de alergătură, Ilarion
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
plus, a scăpat cuțitul din mînă. Burtosul al treilea nici nu a încercat să se lanseze într-un demers, pierdut din start. Ilarion fuge, trece de casa lui, apucă să coboare pe străduța Împăcării și apoi aleargă în zig-zag pe străduțele din cartierul său. Cîinii, afurisiți cum sînt, îi dezvăluie oarecum traseul. Mașina celor cu dinții galbeni zbîrnîie, scrîșnește și aleargă bezmetică pe ulițele strîmte ale bătrînului cartier. După kilometri de alergătură, Ilarion simte că se sufocă. Nu mai poate și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
compenseze cu o haină mai groasă acest inconvenient. Îmi este frig și, ca să-mi fie bine, trebuie să distrug codrii seculari, ocrotiți de străbuni. Cu ce drept vine Dorohoi să distrugă ceea ce nu-i aparține? Afară fulgii cad greoi și străduța sa devine impracticabilă pentru mașini. Strămoșii noștri foloseau sania, simplu, ecologic. Un huruit specific anunță că vine plugul să deszăpezească. Apoi vine mașina cu nisip și sare. Sarea schimbă apa dulce din rîuri cu apă sărată. Fauna va avea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
cu oameni și locuri, cu descrierile alea ale tale, chiar nu pricepi? Pot să le scriu și aici și să le public oricînd. — Și cine o să te creadă? Am traversat dintr-o margine În alta cartierul Vatra Lumi noasă, cu străduțele lui pline de case, de grădini și de duplexuri construite de Malaxa pentru muncitorii lui În anii ’30, Înainte de război. Erica le sorbea din ochi. — Așa trebuie să fie și În Germania. Oare o să mă repartizeze la Weingarten?... A fost
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
ar fi avut ce să caute la mine, ar fi trebuit s-o găzduiască o soră a mamei, dar casa ăleia se umpluse de musafiri de prin Statele Unite. Așa că, din soră În soră, a ajuns În Canion, după cum botezasem eu străduța pe care locuiam, scurtă, Îngustă și flancată de blocuri de zece etaje. Candidata aștepta rezultatele și dădea o mînă de ajutor la schimbarea la față a casei. Tot cu „dumneavoastră“, cu „domnul Radu“ uneori, alteori cu „domnul Sergiu“, mi se
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
revedere. ― La revedere do... Petrică. Vă... Te rog să-mi spui de unde să te iau când vor veni ai mei la Iași? ―Păi, cum ai intrat În Sărărie, din strada Muzelor, o iei la vale și te oprești la prima străduță pe dreapta. Intri pe ea și a treia casă... Ce spun eu casă? La poarta „hanului” te oprești și bați cu „toiagul”... ― Acolo am să vă... am să te caut. Cu pas alignit, omul a plecat după ce, Însă, cu zâmbet
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
din niște megafoane puternice se revărsau imnuri proletare. Ticu îl trase de mânecă pe Stelian și îi făcu un semn din cap, fără să-i spună nici un cuvânt. De-abia după ce trecură de palatul poștei și o apucară pe o străduța lăturalnică, unde nu-i mai putea auzi nimeni, îi spuse scurt și cuprinzător: Să-i fie țărâna grea ca plumbul, că a fost un criminal!... Marele conducător..., articulă Stelian din vârful buzelor. Ticu scuipă scârbit, fără să mai facă nici un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
scris că pleacă... Da, Iorgu e mai norocos decât noi..., cu nevasta lui evreică... și cu băiatul ăla al lui..., comentă Ticu fără prea mare entuziasm. Uite, în casa lui Iorgu ai putea să te muți, dacă pleacă... Coborâră pe străduța care ducea spre Splai și se opriră mai înainte de a ajunge în capătul ei. Fosta cârciumă a lui Tănase avea acum o firmă nouă deasupra ușii de la intrare și fațada văruită proaspăt în galben căcăniu. În semiobscuritatea dinăuntru se vedeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
închisoare și spunea că ar fi vrut să poată trăi destul, ca să-și răscumpere greșelile. E încă tânăr, zise Stelian încurajator. Are timp. Da, adevărat, încuviință ceasornicarul. Dar căile Domnului sunt neștiute!... Coborâră din tramvai și o porniră pe o străduță lungă și întortocheată. Peste vreun sfert de oră se opriră în fața unui bloc cenușiu, cu bucăți de tencuială desprinse din fațadă, și intrară în el, apucând-o în sus pe o scară în spirală, luminată slab din loc în loc de câte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
gară, ca să vadă dacă, totuși, nu erau așteptați de cineva, Felicia îl urcă pe Victor într-un autobuz, din care coborâră peste vreo trei sferturi de ceas la un capăt de linie, iar de aici ea îl călăuzi pe niște străduțe întortocheate, care urcau și coborau. În cele din urmă se opriră în dreptul unei căsuțe modeste, pe frontispiciul căreia se vedea înscris cu cifre romane anul 1798. Să nu te-aștepți cumva să intri într-un palat ca-n o mie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
al patrulea, cel cu doina de haiducie cântată din bojoci. Ieșiră apoi cu toții din universitate și trecură pe la arhitectură, unde li se alăturară încă doi studenți. De la arhitectură mai merseră vreun sfert de oră pe bulevard, o cotiră pe câteva străduțe lăturalnice și intrară într-un bloc elegant din epoca interbelică, cu numele proiectantului Asquini înscris pe o plăcuță de marmură fixată la intrare. Acolo locuiau, cu chirie, cei doi studenți de la arhitectură, veri și prieteni de altfel. Fiți atenți, îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
Gualterio Malatesta. Și, În legătură cu Întâlnirea aceea, preludiul unei lungi și accidentate serii, căpitanul avea să-mi povestească mai târziu că, În chiar acel moment, Îl bătuse gândul că dacă vreodată cineva Îi va adresa un astfel de zâmbet pe o străduță lăturalnică, n-avea să mai aștepte un al doilea ca să ducă mâna la spadă și s-o tragă fulgerător din teacă. A-ți Încrucișa cărările cu personajul acela era totuna cu a simți nevoia nestăvilită de a-i face de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
orașul de reședință al Curții, Diego Alatriste regretă din nou câmpiile Flandrei, trosnetul archebuzelor și nechezatul cailor, sudoarea bătăliei alături de camarazi, răpăitul tobelor și pasul liniștit al corpurilor de infanterie tercios intrând În luptă sub vechile flamuri. În comparație cu Madridul, cu străduța aia În care se pregătea să omoare doi oameni pe care nu-i văzuse În viața lui, cu propria-i memorie, războiul, câmpul de luptă i se păreau În noaptea aceea ceva curat și Îndepărtat, unde inamicul era cel ce-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
dădu de știre că și colegul său era cât se poate de atent. Dezlegă șnurul care Îi ținea capa și se descotorosi de ea ca să nu-l stingherească În mișcări, lăsând-o Împăturită În portic. Rămase cu ochii pe colțul străduței luminat de fanar, În timp ce zgomotul făcut de doi cai potcoviți se apropia tot mai mult. Lumina gălbuie se reflectă o clipă pe o lamă goală de oțel În cotlonul italianului. Căpitanul Își potrivi pieptarul de piele și trase spada din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
cu spada În mâna dreaptă, În timp ce cu stânga scotea din teacă daga vizcaína. La jumătatea drumului, din bezna porții ieși Încă o umbră, cu câte o scăpărare metalică În fiecare mână; și umbra aceea, alături de a căpitanului, se mișcă pe străduță În Întâmpinarea celorlalte forme omenești pe care fanarul le proiecta deja pe zid. Un pas, doi, Încă unul. Totul era Îndrăcit de aproape pe drumeagul acela atât de strâmt, Încât, dând colțul, umbrele se pomeniră Într-o mare Învălmășeală străbătută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
armei sale spre gâtul aceluia și Își retrase puțin cotul ca să i-l străpungă fără probleme și să Încheie afacerea. Cruțați-l pe camaradul meu. Auzi dumneata. Trebuie să fii bătut În cap sau englez ca să strigi așa ceva pe o străduță Întunecoasă din Madrid unde plouă cu pumnale. Și atunci, din nou, englezul făcu ceva ciudat. În loc să ceară Îndurare pentru sine sau - era clar că era un băiat viteaz - să apuce micul jungher inutil pe care Îl purta la cingătoare, Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
Mă privește. Englezii schimbară iar câteva cuvinte. Cel În gri părea să reflecteze, cu brațele Încrucișate și cu bărbia sprijinită pe degetele mare și arătător. Un gest neobișnuit, plin de afectare, mai potrivit cu palatele elegante din Londra decât cu o străduță Întunecoasă din partea veche a Madridului, dar la el probabil uzual; ca și când era deprins să ia adesea poze Îngrijite În fața oamenilor. Așa alb și blond cum era, avea aerul unui fante sau al unui curtean; dar adevărul e că se bătuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
aflată pe atunci față În față cu mânăstirea Santa Ana. Când căpitanul și cu mine am ajuns acolo nu mai eram singuri: ni se alăturaseră În drum Juan Vicuña și Licențiatul Calzas, mari admiratori ai lui Lope, și chiar pe străduța Del Princípe, don Francisco de Quevedo. Astfel am ajuns cu toții Împreună la intrarea corral-ului de comedii, unde abia de te puteai mișca de atâția oameni. Toate stările sociale din orașul de reședință a Curții erau reprezentate: de la nobilii din Încăperile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
liber din spatele scenei, pentru cei ce urmăreau reprezentația În picioare: adică faimoșii mușchetari conduși de căpetenia lor spirituală, ciubotarul Tabarca; acesta, Întâlnind grupul nostru, ne-a salutat grav și solemn, foarte pătruns de importanța rolului său. La ora două după-amiaza, străduța Del Príncipe și intrările corral-ului erau un vălmășag de negustori, meseriași, paji, studenți, preoți, conțopiști, soldați, lachei, scutieri și pungași care cu ocazia aceasta purtau capă, spadă și pumnal, adresându-se unul altuia numai cu caballero și gata să sară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
vacanțele de vară și toamnele prelungite, interminabile, singuratice". Ebrietat de năvala percepțiilor, "mărită, exacerbată de fiece amănunt ce-mi lărgea ochiul și-mi surescita pavilionul galant al urechii", deambula de unul singur prin Iași, "în orele toride ale amiezii, pe străduțe necunoscute, la periferia orașului, închipuind scene tandre și obscene, ascunse în spatele geamurilor căscate, negre, mistuitoare". Sedus tocmai de imaginile caracteristice liricii d-sale aflate avant la lettre, joacă rolul unei candide dezinteresări de asamblarea lor în stih, cu folosirea unui
Cum scriu autorii români? (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7849_a_9174]
-
competiție al țării gazdă, debutul scriitoarei și actriței Emma Dante Via Castellana Bandiera este, în aparență, o comedie despre încăpățânarea de catâr a unor palermitani care nu vor să cedeze o amărâtă de trecere, prinși cu mașinile în strâmtoarea unei străduțe. Nici una dintre cele două femei de la volan nu face un pas înapoi pentru a lăsa cale liberă alteia. Nu contează că se grăbesc, că timpul trece, nu te pui cu ogoliul sicilienilor. Inevitabilul tragic se produce, ultim act al așteptărilor
Veneția 2013: George Clooney la el acasă by Magda Mihăilescu () [Corola-journal/Journalistic/74088_a_75413]