374 matches
-
de la distanță, munții și pădurile întunecate, cu poienile lor sure, înzăpezite, să văd ceva care să-mi indice căderea vreunui meteorit, mare sau mic. Mă așteptam să văd fum, vreun crater pe undeva, sau ceva asemănător. Dintr-odată m-a străfulgerat un gând: te pomenești că evenimentul ăsta are vreo legătură cu ciudata mea stea albastră. Îmi trecu asta prin cap, așa, dintr-odată. A trebuit să surâd mai apoi la năstrușnica mea idee, prea mi se păru că nu aveau
PUTEREA RAZEI ALBASTRE (5A) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1985 din 07 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379347_a_380676]
-
Sofianis Publicat în: Ediția nr. 1759 din 25 octombrie 2015 Toate Articolele Autorului Poem hieratic XXIV de David Sofianis reeditare 25.10.2015 (A.D.) Șah la masa Ta.cerule Șah pe portativele anxi.etății uitată de ploi printre amintirile cerului străfulgerate de Cai ino.rugi întraripate proiecții pe di.agonale geo.metrice anti sem.antice mutarea I. Drago.stea împărțită în pătrate albe și negre împreună legate când dăm nevoiți cu capul de semne de circul.ație sang.vină redimensionarea viziunii
POEM HIERATIC XXIV-ŞAH LA MASA TA.CERULE de DAVID SOFIANIS în ediţia nr. 1759 din 25 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381226_a_382555]
-
cei ce nu ați părăsit speranța în Libertate, cei ce ați rostit sau ați murmurat în fiecare clipă de restriște pildele pline de umor și sarcasm împotriva celor ce încearcă să înăbușe libertatea OMULUI.” Din când în când, textul e străfulgerat de metafore-sentințe precum: „Noi suntem mereu desculți, ca Libertatea.” sau „Calul voia să se răzbune pe răufăcător, dar nu alerga cu iuțeala cerbului”. Andrei Neagu redescoperă narațiunea de tip parabolic, fabula și fabulația, interesându-l nu atât morala (prezentă întotdeauna
AESOPICAE de LUCIAN STROCHI în ediţia nr. 2251 din 28 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380898_a_382227]
-
inimii din tine îl vei afla într-o zi, Când dorul s-a hrănit din seva minții unei nopți pustii. Vei plânge rezemându-ți ochii între palme, Pentru a vedea mai bine marea care ne desparte. Și valurile îți vor străfulgera privirea, dar tu, nu te lăsa! Mergi mai departe! Chiar de durerea în clipa aceasta se împarte, Prin atâtea cioburi rătăcite și-n inimă cuibărite, ale unor chipuri risipite, Pentru a nu cădea, iubite, mergi mai departe! Topit de atâtea
LABIRINTUL INIMII (VERSURI) de CLAUDIA BOTA în ediţia nr. 2286 din 04 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374564_a_375893]
-
rup din cerul defunct, Vântul se ține de zgarda, jilav, Zarea pliază din linie-n punct Păsări planând din zborul firav. La maluri de-argint, copil-semilună Așază din spumă de mare-n pocal, Din cer și pământuri, el își adună Străfulgere lungi, tăind vertical. „Să beau din pocal inocentă și pradă!” Mi-a spus de curând un tanar luntraș, Cu fruntea-nvelită de nopți în șarada, Pe Charon, târziu, făcându-mi nuntaș. Ființă din mine tăcea că pământul Sub tropot de cai
SĂ BEAU DIN POCAL INOCENŢĂ ŞI PRADĂ de LORENA GEORGIANA CRAIA în ediţia nr. 2018 din 10 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371333_a_372662]
-
vorbit. Doare tăcerea respirațiilor căutate în alte suflete. Țipă închise atele, volutele inimilor îngropate amuțesc, însingurarea rană linsă pretinsă civilizație devine treptat enumerație: unul după altul, niciunul. EPOPEEA CALULUI FĂRĂ OCHELARI (sacrificiul calului adus zeului purificării, „veșnic tânărului” Agni) încă străfulgerat de raza soarelui de apus, el vorbește ca orbul braille înțeles al degetelor-copite tăiate, de dinții fierăstrăului pe care-l știa instrument muzical, armoniu. caval. cântare din frunză. gândește...din dizarmonică exprimare, el, calul, își cere iertare c-a nechezat
DESLUŞIRI (POEME) de ADINA DUMITRESCU în ediţia nr. 2200 din 08 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/373971_a_375300]
-
după ea. La un moment dat, subconștientul nostru clachează și construiește scenarii, aparent dăunătoare, dar care au ca scop final, deconectarea noastră. Tot acest declic se petrece într-o fracțiune de secundă. Ori stăm în pat și dintr-o dată suntem străfulgerați de întrebarea: Chiar sunt fericit cu adevărat așa cum sunt acum?. Ori stăm pe Facebook, ne uităm la fotografii ale prietenilor sau chiar ale necunoscuților, care par atât de fericiți în Santorini, Thailanda, Tenerife sau chiar pe plaja din Mamaia, încât
RĂSPUNSUL LA DEPRESIE ESTE SIMPLU: „IEŞI DIN CASĂ!” de ANDRA TĂNĂSESCU în ediţia nr. 2353 din 10 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/344857_a_346186]
-
dincolo de Prut, care-și păstraseră identitatea națională, în ciuda condițiilor istorice de care nimeni nu mai putea fi învinuit atunci. Ea asculta atentă. Fără intenția declarată de-a se lăuda, îi spuse în treacăt că promovase prima din clasă. Atunci îl străfulgeră un gând: - Oare eu n-aș putea fi premiant? Urmarea, în clasa a IV-a, a promovat al doilea, fiind după aceea, mereu primul, cu excepția clasei a șaptea, când fu al patrulea. Ca o recunoaștere a conștiinciozității lui, fu numit
INSTRAINAREA PARTEA I de MIHAI ŞTIRBU în ediţia nr. 209 din 28 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345716_a_347045]
-
șase jumătate și-a luat poșeta și a pornit spre fermă. Avea de mers vreo doi kilometri până acolo, așa că va ajunge la timp. La intrarea în biroul său o văzu pe Ramona venind și ea pe stradă. Parcă o străfulgeră un fior ca un curent electric la vederea sa. Ce să fie asta? se întrebă fata. Începu să-și facă cruce cu limba în cerul gurii cum o învățase mama sa când era mică. - Mama, ca să nu te vadă nimeni
CAT DE MULT TE IUBESC..., ROMAN; CAP.XVI FIARA CU CHIP UMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1144 din 17 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347305_a_348634]
-
Iosif. Mnemosina, muza memoriei, muza asimilării prin amintire, este totodată muza libertății spirituale: “ Zboară și acum spre Curtea regală a cerurilor/ Cu veșmântul verde, hrănit din somnul florilor./ Eliberează prințesele cu odăjdii roșii. Mestecând culoarea/ Portocalie a zorilor, Gânditorul ne străfulgeră și azi, Cântarea.“( Gânditorul). Acesta, Gânditorul, este simbolul memoriei și amintirii ce absoarbe în el arta trecută, tradiția dar și pe cea contemporană, precum și îndrăzneala noii experimentări a acelor formule extraordinare care se opun formei, constituie aceeași activitate a spiritului
POETICA TIMPULUI REAL DIN TRANSCENDENTUL IMAGINAR de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 407 din 11 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346747_a_348076]
-
băgat palma dreaptă între coapsele bărbatului și l-a strâns cu băgare de seamă de testicule. După care a fugit repede după tocul ușii de la bucătărie. Aștepta să vadă reacția bărbatului. Cine știe? Poate - poate! Vasilică, luat prin surprindere, fu străfulgerat de cel mai pervers gând: “Oare dracul ăsta se dă la mine, s-a bolânzât?” Întoarse cu iuțeală capul, dar se lovi cu tâmpla de colțul vaporizatorului și se prăbuși cu fața în sus, izbindu-se cu ceafa de gresia
ZIUA PROASTĂ SE CUNOAŞTE DE DIMINEAŢĂ de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 891 din 09 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346282_a_347611]
-
Oana își luă rămas bun în grabă și trecu pe altă alee, îndreptându-se spre casă. Era prea preocupată de întâmplarea cu Maur, ca să-și mai bată capul și cu ce se întâmpla cu prietenii lor. Dar un gând îi străfulgeră prin minte. -Dacă au și ei aceeași problemă? La asta chiar nu se gândise. Oricum se vor vedea la școală și se vor lămuri. Citise cândva într-o carte, că un trecut fără pată, este o comoară de neprețuit, dar
NE-NTINATA de FLORA MĂRGĂRIT STĂNESCU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348272_a_349601]
-
profundă a Scripturii, cu o viziune duhovnicească asupra Legii, pentru ce un om care pricepe că ținta vieții este SÄ IUBEȘTI, pentru care motiv alege el să ispitească un Om neprihănit? De unde izvorăște opoziția față de Isus din Nazaret? Învățătorul este străfulgerat de ideea că, dacă și-ar urma propria învățătură, nu ar urzi șiretlicuri pentru a-L compromite pe Isus. Își vede păcatul, dar refuză să se pocăiască. Prin urmare, continuă provocarea: „Cine este aproapele meu?”. Cu alte cuvinte „Ai Tu
SAMARITEANUL MILOS de RODICA STOICA în ediţia nr. 47 din 16 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345110_a_346439]
-
avut acel sentiment rar că mă aflu în preajma unuia dintre acei oameni, puțini, pe care Dumnezeu ni-i aduce în viață că pe un dar. Era o femeie trecută de prima tinerețe, inca frumoasă, dar foarte tristă. Ochii plecați, blânzi, străfulgerați de o lumină nefirească, vorbeau despre ea și despre durerea ei mai mult decât ar fi făcut-o cuvintele. M-am așezat în apropiere. Intuiam că voi avea multe de învățat din tăcerea ei, o tăcere cuvântătoare, adâncă, plină de
TITIANA DUMITRANA [Corola-blog/BlogPost/345149_a_346478]
-
avut acel sentiment rar că mă aflu în preajma unuia dintre acei oameni, puțini, pe care Dumnezeu ni-i aduce în viață că pe un dar.Era o femeie trecută de prima tinerețe, inca frumoasă, dar foarte tristă. Ochii plecați, blânzi, străfulgerați de o lumină nefirească, vorbeau despre ea și despre durerea ei mai mult decât ar fi făcut-o cuvintele.M-am așezat în apropiere. Intuiam că voi avea multe de învățat din tăcerea ei, o tăcere cuvântătoare, adâncă, plină de
TITIANA DUMITRANA [Corola-blog/BlogPost/345149_a_346478]
-
ființă, fosila pe care noi N-o vom găsi niciodată și leagă maimuța de om, ca răspuns La-ntrebarea pusă de Domnul. *** Eram păgân, aveam un munte, Urcam la el din piatră-n piatră Ajuns, eu îl rugam - Mă iartă, Străfulgera privirea cruntă. Mă iartă, îi spuneam, că minte Iubirea mea, că trufaș sunt, Că mă răzbun, am suflet crunt, Deși am arme din cuvinte. Alb mă privea idolul, vântul Venea să-mi mângâie obrazul, Ca o fecioară fără nazuri, Dar
ALIENARE (VERSURI) de BORIS MEHR în ediţia nr. 1534 din 14 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377836_a_379165]
-
pentru pietoni. GGB - nasul neoficial Îmi aduc aminte cu nostalgie și bucurie de ziua când am pășit pentru prima dată pe Golden Gate Bridge, acum mai bine de 15 ani... O senzație instantanee de fericire și de bine mi-a străfulgerat ființă la atingerea acestei minuni arhitecturale. Era o senzație greu de explicat în cuvinte, trebuie să fii acolo, să experimentezi live această stare, era o stare euforica care imi gâdilă endorfinele și mă purta într-o stare feerica de vis
HAPPY BIRTHDAY, GOLDEN GATE BRIDGE! de VIOREL VINTILĂ în ediţia nr. 1970 din 23 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/377977_a_379306]
-
din înaltul cer, acum prea neîmblânzit, Dureri perpetuum s-au împânzit, Și glasul Blândului Păstor, pe Cruce pentru noi grăind: ”Eu sunt cel ce sunt- YAHWEH și V-am zidit, Iar azi cei nemiloși M-au răstignit”. Un tunet crunt străfulgerând, Întunecând stihiile mult prea curând, Încât lumea întreagă s-a îngrozit, Pământul cel pustiit s-a cutremurat, Și peste tot și toate s-au tulburat, când pietrele s-au despicat. Iar Maica plânge și suspină, neîncetat. Însă un om, prea
POEME DE SUFLET (1) de CLAUDIA BOTA în ediţia nr. 1951 din 04 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/376521_a_377850]
-
Se lipi și mai tare de el. Văzând răspunsul fetei, lăsă totul în voia sorții. Știa că se expune dezaprobării Gloriei care desigur că era cu ochii pe ei. Ridică capul și se uită spre masă. O văzu cum îl străfulgeră cu o privire tăioasă și plină de furie. - " Ingratule! parcă îi spunea: Cu mine nu ai dansat atât de tandru și pasional. Lasă că vă stric eu frumoasa poveste de amor ce pare să se cuibărească la sânul vostru". Melodia
ROMAN PREMIAT DE L.S.R. ÎN 2012 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2331 din 19 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376629_a_377958]
-
care au zămislit infernul penitenciar.[1] Apar și numele lui Hugo Herskovits, profesor la școala elementară israelită din Iosefin, și al lui Iosef Schwartz, tot din Timișoara. Evocările dureroase ale unor prieteni care au trecut prin calvarul temnițelor comuniste îmi străfulgerau prin minte în cele aproape 3 ore pe care le-am petrecut în acest muzeu în care ești pătruns de groaza și suferințele victimelor. În penitenciarul renovat, fiecare celulă a devenit o sală de muzeu, în care sunt amplasate obiecte
MEMORIALUL VICTIMELOR COMUNISMULUI ŞI AL REZISTENŢEI de GETTA NEUMANN în ediţia nr. 2148 din 17 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372714_a_374043]
-
pielea” dar până atunci, câtă chin și „luat pe coajă” de la cei ce se opuneau cu strășnicie pierderii de timp și zbenguielilor noastre nevinovate pe ăle coclauri!...Când să retrimit mingea scăpată peste gard la Popanița, ochii mi-au fost străfulgerați într-o fracțiune de secundă de un spectacol care m-a îngrozit, am scăpat mingea din mână înainte de a o degaja și-am început să strig cutremurat, bâlbîâit și sacadat: „Foooc... foooc... la biserică, arde clopotnița !, abia îngăimând, arătând cu
CARTEA DINTRE LESPEZI! de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 225 din 13 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/373116_a_374445]
-
iau gâtul!), toate astea l-au aruncat într-o stare de nesiguranță și frică imensă, ce i-a provocat o transpirație de sudoare rece și o sufocare, parcă l-ar fi strâns cineva de gât. Într-o clipită i-a străfulgerat ideea salvatoare: aruncă oaia neagră lupului flămând! Dar era prea târziu. Coasa ce sângera în ultimele raze de soare, se agita fioros, căpătând proporții cosmice, amorțindu-i voința și mișcările. Țipetele mulțimii se amplificau și ele, transformându-se într-o
SRL AMARU-17 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1665 din 23 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373187_a_374516]
-
și totul pare să se oprească, să rămână agățat în rădăcini de univers. „Acum sunt obosită...aș vrea să dorm”...și a adormit la fel de calm ca ultimele cuvinte din vocea ei... era Mo. „Spune-mi cât mai am de trăit”...străfulgeră din nou printre crâmpeie de amintiri. Era un bărbat înalt, cu părul grizonat, care întindea hotărât biletul de ieșire din spital ca o confirmare întunecată a ceea ce urma să vină. „Mi-e frică să dorm să nu mor în somn
DESPRE NOI…. …PENTRU EI CEI CARE AU FOST…(AUTOR DR.RUXANDRA FILIPESCU) de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1415 din 15 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371681_a_373010]
-
apropiindu-se de casă făptura salvată în pădure. Venea îndemnând, parcă zorit de-o chemare. Aducea pe după grumaz o cunună de cetină. Niște lumini jucăușe aidoma unor licurici-stele împodobeau coronița, străluminând preajma mai abitir ca niște făclii. Un fior o străfulgeră pe față. Ieși pe prispă, bucuroasă și de lumini, și de oaspete. Nici nu prinse podoaba, că pe dată întunecatul Silvan se lumină și el, de sub blana ce-i stase învelitoare ițindu-se un flăcău pe cinste ce-i zâmbea larg
DARUL NATALIEI de ANGELA DINA în ediţia nr. 2186 din 25 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371705_a_373034]
-
consternată către fiul său și îl privi mut, fără să poată articula nici un sunet. Maria ce stătea prăbușită în fotoliul adânc, deveni palidă ca ceara și își ascunse fața brăzdată de lacrimi, în palme. - Ce se întâmplă aici? întrebă copilul străfulgerat de o presimțire rea. Unde e Lea? Alergă în hol dar valiza nu mai era acolo. Palid și cu ochii măriți de spaimă se repezi la mamă, zgâlțâind-o disperat: - Mamă, te rog, vorbește! Unde e sora mea? Liviu și
DILEME ( FRAGMENT 22) de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2191 din 30 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375654_a_376983]