1,751 matches
-
prin dăltuirea milenară a râului în duritatea încrâncenată a rocilor, valea Cernei este un prilej de popas și de încântare. Cât cuprinzi cu ochii, în depărtare, șerpuind printre munți, Cerna curge grăbită când prin pajiști înflorite, când prin tinere lunci străjuite de fagi și mesteceni, aducând zvon de viață în aceste locuri mai puțin umblate. Un fluture mare, strălucind în toată transparența unei palete multicolore, zbura prin iarba grasă și moale, așezându-se pe o floare. Bătea un vânticel cald; nu
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
În lumea aceea învolburată, pășeam încet către cabanele veșniciei, presărate printre ținuturile aceste înalte cu miresme puternice ale vegetației coniferelor. Din toate părțile cuprinsului, o panoramă de înălțimi adevărate măsoară enorma catedrală a pădurilor ca într-un templu uriaș ce străjuiește zi de zi freamătul pădurii, șuietul apei și aerul curat de munte. În lumina fermecată a cerurilor albastre, calde, mângâiat de razele aurii și dulci ale soarelui, pe întinse revărsări de plaiuri pasc turme de oi, iar ecoul transmite în
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
o nouă zi de școală. Mă gândesc atunci... Și totuși, multe soiuri de peisaje zugrăvesc streașina unor țări; dar nicăieri nu răsare acea frumusețe măreață și sălbatică care deosebește munții venerați ai României. Lumea de legende și de miresme tari străjuiește culmi unice în blânda lor arcuire, înconjurând prăpăstii adânci și contemplând acel peisaj paradisiac în marile sale aripi de fantezie. Priveliștea vrednică a munților încântă sufletele cele mai adormite și vrăjmașii cei mai aprigi ai naturii. Adina-Giorgiana Ciomaga, clasa a
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
serii, te făceau să visezi la o lume unde aceste frumuseți sunt veșnice, unde este liniște și toți se înțeleg unii pe alții, unde moartea nu există. Văpaia lunii îmi demonstra că pământul nu rămâne niciodată singur, luna și soarele străjuindu-l neîncetat. Dar, după acest vis, undele nopții ne purtară spre casă, călăuzindu-ne cu lumina argintie, văzând cum ning steluțe albe de fericire că aceste locuri vor rămâne etern pentru a aduce aminte tuturor că pe vremuri de demult
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
învârt după cum merge trenul, lent sau în plină viteză prin serpentinele făcute parcă înadins ca oamenii care vin să-l citească ca-n palmă. Prestigiul acestui minunat colț de țară este dat de însăși așezarea orașului Huși: ... cu contururi iluzorii / Străjuit de patru dealuri / Încărcate de podgorii ..., locul fiind dintotdeauna frumos și prielnic vieții. Poalele tărăgănate ale dealurilor alcătuiesc un impresionant amfiteatru, cu fagurii viilor învăluindu-te la ceas de toamnă cu adieri de arome, cu sclipiri ale strugurilor în bobițele
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
deșertul a devenit un loc obișnuit, pe care s-au amenajat parcuri de distracții, hoteluri moderne și magazine cu reclame luminoase. Dacă în anul 1999, a continuat spiridușul, în Sahara nu creșteau decât palmieri și cactuși, acum trotuarele străzilor sunt străjuite de diferiți arbori. În parcuri special amenajate, privirile turiștilor sunt furate de florile în mii de culori și de fluturașii care zboară veseli. La Polul Nord sunt amenajate acum cele mai frumoase patinoare și pârtii de schi, unde se antrenează campionii
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
aceste flori. Regina nopții, fermecătoare și ea, se întrece cu celelalte flori. În grădina mea se află și alte flori, una mai frumoasă decât alta: ochiul-boului, crizanteme, guraleului și laleaua care își înalță floarea ei ca o cupă. Un liliac străjuiește alături de un măr și un păr grădina mea cea minunată. Fluturii cei frumoși, cu aripile lor frumos colorate, se amestecă și ei printre flori. Albinele zboară din floare în floare culegând nectarul. Frumoasa grădină este plină de farmec și mirosuri
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
apoi Într-un loc anume În magazia de lemne, și cu crăpăturile tot mai adânci din rondul de flori devastat de căldură. Ducea cu el această singurătate În timp ce urmărea cu fruntea lipită de geam succesiunea regulată a merilor bătrâni care străjuiau șoseaua națională cu indicativul prezumțios DN1C. Ce va duce cu el acum? Va putea alege ceva oare din această lume? Căci nu de amintiri era vorba, ci de ceva mai mult, așa cum, bunăoară, amprenta unei mâini nu e doar amintirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
orbi și surzi, iar cel din mijloc avea fața acoperită de un văl și îi atingea pe ceilalți doi cu mâinile, descriind tot felul de curbe și puncte. Mâinile lui se mișcau febril, fără oprire, alergând pe trupurile ce-l străjuiau lateral. Erau trei oameni ce foloseau în comun doi ochi, o limbă și două urechi. Desfășurătorul visului visa cum îi întâlnea pe acești oameni și cerea celui din mijloc să-și spună numele, ce de fapt era numele lui. Omul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
și transportul oalelor atât de casante, moțăia ghemuit Va. Pătura de casă ce-l acoperea Îi lăsa să se zărească numai nasul un pic și ochii cu care, Între realitate și vis, copilul vedea frânturi din decorul natural al drumului străjuit de o parte și de alta de tufe Înalte de măcieși, pruni pitici și cucute uscate. Toate formau vietăți neprietenoase ce se mișcau și fugeau după căruță, se apropiau și se aplecau peste el amenințător și atunci copilul Întindea mâna
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
o sticlă de vin de țară, Va Își lăsa privirea să cutreiere peste șesul Vasluiului, verde și Întins de nu-l putea cuprinde cu privirea, peste locurile și oamenii tuciurii ai Rediului, peste câmpurile cu porumb, vii și livezi care străjuiesc de-a parte și de alta șoseaua Vaslui-Bacău, a tresărit la revederea pădurii dinspre Ceresteie, apoi satul Pușcași situat pe dealurile joase și râpele care-i sporesc frumusețea, Fântâna Pușcașului și cea a Moșneagului, dealul până la cooperativă și ograda bunicului
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
arătând cu mâna a spus: La picioarele noastre, pe dreapta se vede un sat destul de mare, se numește Verdeș, are o poveste frumoasă și o așezare pe măsură: poalele de deal Îl mărginesc În partea aia, plopi Înalți și rămuroși străjuiesc drumul mare, biserica este aia mare și Învelită cu tablă, casele, curțile și grădinile sunt curate și frumos Îngrijite, semn că aici locuiesc oameni gospodari. Mai departe, până unde vezi cu ochii, se Întinde Bogdana spre care ... ne Îndreptăm noi
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
către amiaza seninei zile de toamnă. O clădire mare și Înaltă, care impunea respect, l-a convins pe băiat că era o mândrețe de biserică. Drumul urma cursul unui râu mic și leneș, cu apă limpede și cu maluri Înalte, străjuite de tufe și arbuști pitici. Pe măsură ce Înainta, Va era cuprins de o emoție greu de explicat și tocmai se Întreba: „Ce-i cu mine că parcă am căpiat?”, Își spuse el imitându-l pe bunicu’ Ghiorghi, care susținea că nu
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
Îl acostezi și-l strângi până suspină / La pieptul tău. Biet lujer! Se înclină / Pios, pe spata ta rănit,-arcană. Pumnalul vârstei, nemilos, mă-ncearcă, / Mi-aud statura cum mi se prăvale... / Fântâna mea! cu plânset de chimvale, / Te-o străjui, în lipsa mea, o Parcă?“ (Fântâna) Poemul despre moară este și el asurzitor-imnic (și, bineînțeles, plin de o simbolistică obscură): „Mișcarea roade întârjit și tace. Împinge ne-ntrerupt, ca pe vâltoare, / Destinul lumii însetat de soare, / În mările absentelor soroace. Tu, moara
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
vîrful verticalei L-ului mare de tipar carevasăzică, fumega o bucătărie de vară tot a noastră, a familiei primarului. De-a lungul părții interioare a celor două aripi ale clădirii, se Întindea, de la un capăt la altul, o prispă cimentuită, străjuită de stîlpi de lemn și, pînă la acoperiș, de o perdea de viță-de-vie. Cele două catete ale edificiului ocroteau În unghiul lor o grădină de flori, iar În dreptul bucătăriei de vară, un liliac În care mă suiam și cîntam fals
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
în zona dinspre Conservator. Felicia locuia, împreună cu părinții ei adoptivi, nu departe de Cișmigiu, într-o zonă veche și liniștită a orașului. Când ajunseră, ea îl trase de mână în curtea casei și-l purtă pe o alee de cărămizi, străjuită de-o parte și de alta de tufe de liliac alb de curând înflorit. În fața ușii de la intrare stătea ghemuit un cățeluș pekinez, care se porni să latre ascuțit, vestindu-le sosirea. Felicia îi porunci să tacă, dar nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
anul 1798. Să nu te-aștepți cumva să intri într-un palat ca-n o mie și una de nopți! îl preveni glumeț Felicia, scoțând din buzunar o cheie și descuind cu siguranță portița veche și ruginită de metal, care străjuia casa și curtea. La Sibiu Victor rămase trei săptămâni încheiate, făcând bine cunoștință cu mama Feliciei, o femeie cumsecade și înțeleaptă, îmbătrânită înainte de vreme de necazurile prin care îi fusese dat să treacă. În discuțiile purtate cu el, femeia îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
mai potrivit. Da, iată că a intrat cu ușurință. Să vedem mai departe. Cercetarea prin binocular este de data aceasta mult mai îndelungată și reluată de câteva ori. Ieșită din penumbră, o mână grijulie tamponează broboanele apărute pe fruntea care străjuiește fantele ochilor cu aparența a două tăieturi orizontale. Profesorul Grand repetă observarea folosind cu multă prudență distanțierul pentru a vizualiza mai bine. Privește îndelung și cu concentrare ecranul luminos până când firele din mănunchiul vital par să înceapă un dans demențial
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
an cât a trecut de la operația Dorei, profesorul a devenit și mai suplu iar părul i-a albit complet. Cât despre Alindora Bosch, se poate spune că a dobândit o maturitate a frumuseții. Coroana de păr care îi înconjoară capul, străjuindu-i fruntea înaltă, pare un nimb arămiu. La fiecare pas, la fiecare mișcare, din făptura ei delicată și în același timp maiestuoasă se degajă un proaspăt parfum suav. După câteva întrebări convenționale despre evoluția sănătății, savurând cu vădită plăcere afinata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
țară... Bărbatul și-a scos căciula ca să o scuture de zăpadă și își șterge fața cu o batistă enormă în carouri bleu. Dora îl poate studia mai bine. Așa cum se putea presupune din culoarea bărbii, nu este tânăr ; în jurul ochilor străjuiți de gene dese, lungi și negre de parcă ar fi rimelate, este săpat un păienjeniș de riduri vizibile chiar și la lumina slabă din sala glacială. "Bărbații ! Știu să-și disimuleze bine anii lăsându-și barba să crească", gândește Dora cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
să fi fost blond, căci acum doar o șuviță răsucită cu grijă pe chelie în forma unei cochilii de melc lasă să se vadă culoarea a ceea ce cândva au fost probabil pletele cu care se mândrea în tinerețe. Gura mică, străjuită de o mustăcioară blondă, tunsă scurt, îi dă înfățișarea unui portret de modă veche. Ochii sunt albaștri, de un albastru intens și limpede ca rupt dintr-un cer fără nor al unei dimineți geroase. Dar în privirea, pe care Dora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
și că tremură de teama că ea va rămâne unica de acest fel. Iată-i ajunși în apropierea mănăstirii, care poartă același nume cu satul Arbore. De fapt este o biserică mică, pierdută în imensitatea unei întinderi albe pe care străjuiesc troițe înveșmântate și ele în alb imaculat. Sătenii sunt încă la slujba care se va termina în curând și vom putea intra dar până atunci merită privit exteriorul. Spre deosebire de toate celelalte mănăstiri din Bucovina, în care predomină culoarea albastră, mica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
cu vânturi puternice dinspre miazănoapte. În urma noastră, mulți dintre vitejii mei cei credincioși vor deveni stane de gheață... își vorbea sieși de acum resemnatul crai. Din depărtare, Crivățul aducea urlete sinistre și croncănit de corbi înveșmântați în negru. Răzașii ropceni străjuiau cu atenție toate cărările către sat pentru a stâmpăra pohta de jaf a năvălitorilor ajunși la capătul puterilor. De la Ropcea mai la deal,/ Cade leahu de pe cal./ De la Ropcea mai la vale,/ Îmblă moartea de-a călare,/ Leahu n-are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
îi porecleau escavatoare cu barbă. Un așa escavator cu barbă a fost și tatăl meu, iertate fie-i păcatele, că s-a săvârșit de inimă rea! La ieșirea din târgul Siretelui către Ruina, încă până pe vremea bunicilor noștri, mahalaua era străjuită de un holm destul de înalt și cu laturile abrupte că nici huțulii nu izbuteau prea lesne să-i atingă creasta cu talpa lor. Doar câte un afumat ce căta să-și facă sama îi cerca asprimea povârnișurilor. Acestora li s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
a devenit ciobăniță la turma de sterpăciuni a satului. Peste o sută de capete de oi nemulgătoare, de mioare, de miei, de berbeci și batali îi dădeau mari bătăi de cap proaspetei păstorițe pentru că se răsfirau grupuri-grupuri pe tot imașul străjuit de ogoare cu diferite culturi atrăgătoare pentru ovine, oricând pregătite de mari stricăciuni. Din tot necazul, Ionela s-a ales și cu oarece bucurii, anume că băiatul cel bubos al scripcarului se mai furișa adesea prin lanurile de păpușoi pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]