6,816 matches
-
nu ni-l furi, Ce mai e iarna fără de troian ? Și fără nea, ce cade în noian, Cât oare ai putea să mai înduri ?’’ Doar tu mai ești în stare să m-ajuți, Dar vino fără vânturi, fără ploi, Cu strălucirea ochilor tăcuți Și când vom fi alături, amândoi, În brațe să mă iei, să mă săruți Și să ne luăm zăpezile-napoi. GERUL Am regăsit zăpezile pierdute Și viscolul ce urlă și ce geme De-acum nu mai avem de ce
12 SONETE DE IARNA de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1837 din 11 ianuarie 2016 by http://confluente.ro/leonte_petre_1452534062.html [Corola-blog/BlogPost/340326_a_341655]
-
Articolele Autorului M-aș întrupa M-aș întrupa, pe înserat, din razele arzânde. Tandră, te-aș sufoca cu-mbratisari flămânde Și-am reclădi din cioburi clepsidra timpului, Tribut să dăm uitării, și viață, gândului. M-aș întrupa, în noapte, din străluciri de stea. Ți-aș alinta privirea, ca să mă vezi aievea... Și-ar scânteia sub pleoape dorințele nespuse Iar palmele, cuminți, le-ar contura supuse.. M-aș întrupa, în zori, din străvezia zare Țesând pânză de rouă, ce da zilei culoare
M-AȘ ÎNTRUPA de CORINA NEGREA în ediţia nr. 2080 din 10 septembrie 2016 by http://confluente.ro/corina_negrea_1473524061.html [Corola-blog/BlogPost/371381_a_372710]
-
Acasa > Orizont > Selectii > TABLOUL Autor: Camelia Constantin Publicat în: Ediția nr. 305 din 01 noiembrie 2011 Toate Articolele Autorului În sala de muzeu era liniște. Oamenii vorbeau în șoaptă! Albul imaculat al pereților și strălucirea marmurei impuneau respect! Se perindau prin fața picturilor, admirând sau schimbând păreri cu voci joase. Se opri în dreptul tabloului, atrasă de un fir nevăzut! Privea fascinată, portretul ce înfățișa un bărbat cu părul negru, lung și ondulat! Un zâmbet ușor îi
TABLOUL de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 305 din 01 noiembrie 2011 by http://confluente.ro/Tabloul.html [Corola-blog/BlogPost/357269_a_358598]
-
după succesul lumii, uităm să ne bucurăm de gingășia unei clipe petrecută alături de cei dragi. Ba chiar nici nu mai observăm că înlăuntrul nostru, la un moment dat, domnește pustiul. Privind în jur, observi în fiecare zi oameni orbiți de strălucirea banilor, ce uită adevărata valoare a vieții, care se află în ei, în lumina lor interioară. Fiecare om are în el o parte bună și una rea, credeam până de curând. Dar... viața mi-a demonstrat că oamenii au zeci
FEŢELE NEVĂZUTE ALE OMULUI... de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 434 din 09 martie 2012 by http://confluente.ro/Fetele_nevazute_ale_omului_cornelia_viju_1331303280.html [Corola-blog/BlogPost/354778_a_356107]
-
necesară formare. De ce am intitulat această carte “Amintiri cu sfinți” ? Au fost oare acești oameni “sfinți” în adevărată accepție a cuvântului? Eu cred că da. Pentru alții este însă probabil nevoie de o mică explicație. Asemenea soarelui care-și reflectă strălucirea în bobul de roua sau în ciobul de sticlă, si Dumnezeu își poate reflectă ceva din sfințenia Lui în viața oamenilor. Unii sunt curați și neprihăniți că roua dimineții, alții sunt doborați de viață că ciobul rătăcit în praful pământului
AMINTIRI CU SFINTI de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 11 din 11 ianuarie 2011 by http://confluente.ro/Amintiri_cu_sfinti.html [Corola-blog/BlogPost/344892_a_346221]
-
în bobul de roua sau în ciobul de sticlă, si Dumnezeu își poate reflectă ceva din sfințenia Lui în viața oamenilor. Unii sunt curați și neprihăniți că roua dimineții, alții sunt doborați de viață că ciobul rătăcit în praful pământului. Strălucirea divină se desfată însă și intr-unii și-n ceilalți, manifestând prin ei pentru noi ceva din splendoarea unor alte țărmuri și a unor alte vremuri de dincolo de înviere. Sfinții bisericii creștine nu sunt figuri bizantine lunguiețe agățate pe pereții
AMINTIRI CU SFINTI de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 11 din 11 ianuarie 2011 by http://confluente.ro/Amintiri_cu_sfinti.html [Corola-blog/BlogPost/344892_a_346221]
-
Părintele Episcop Vicar Timotei Aioanei Prahoveanul este autor a peste 16 cărți și peste 575 de studii și articole de teologie. Mănăstiri, locuri pitorești, oameni care păstrează tradițiile vii sunt o picătură din temele abordate în paginile iubitului cronicar. Această strălucire din slovele nemuritoare demonstrează, încă o dată, că iubirile adevărate nu se pierd niciodată. Ne îndulcim cu toții din scrisul Preasfinției Sale și mereu devenim contemporani cu acele chipuri zugrăvite cu multă atenție, nume vrednice de evocări înalte, multe din ele veritabile
CHIPURI DE IERI ŞI DE AZI ÎN RAMA VEŞNICIEI, COLECŢIA „MEDIA CHRISTIANA”, SERIA „LUMINA”, A EDITURII BASILICA, 2015... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1831 din 05 ianuarie 2016 by http://confluente.ro/stelian_gombos_1451983646.html [Corola-blog/BlogPost/368174_a_369503]
-
lumină , tot ceea ce ne dăruiești,e preaplinul din a ta inimă, ne-împărți și nouă din dragostea pură, divină, ne-înveți cum să fim drepți și omenoși,cu pace senină. Tu omule sincer, devotat, plin de candoare, ce-mi dăruiești strălucire din raze de soare, din sufletul tău cald plin de culoare, răspândești frumusețe, fără încetare .. Omule bun, sidefiu fluture de lumina , dăruiești generos iubire, tu creație divină . te înalți tot mereu spre o zare senină, ne ajuți să găsim drumul
RUGĂCIUNE CĂTRE OMUL DE LUMINĂ de GABRIELA MARIA IONESCU în ediţia nr. 2050 din 11 august 2016 by http://confluente.ro/gabriela_maria_ionescu_1470934830.html [Corola-blog/BlogPost/383882_a_385211]
-
voi! Auzind cuvintele fratelui lor, uriașii cu câte un ochi se repeziră către inima strălucitoare. Se prinseră toți trei într-o încăierare soră cu moartea din care nu scăpă nici unul nevătămat. În fața lor, inima cea nouă prinse să își piardă strălucirea și să se ofilească așa cum se ofilesc petalele unei flori rupte. Când cearta uriașilor se sfârși, din inimă mai rămăsese doar un pumn de cenușă pe care vântul strecurat prin fereastra deschisă îl împrăștie la picioarele lor. Departe de palat
BUJOR ŞI PRINŢESA FĂRĂ INIMĂ de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2329 din 17 mai 2017 by http://confluente.ro/mihaela_alexandra_rascu_1494991658.html [Corola-blog/BlogPost/375814_a_377143]
-
Acasa > Eveniment > Comemorari > CARUSEL Autor: George Nicolae Podișor Publicat în: Ediția nr. 376 din 11 ianuarie 2012 Toate Articolele Autorului Carusel Dantelărie albă - salbe și tăceri În dimineți scăldate în auriul soare, Cu pomi visând în strălucirea orbitoare, Transfigurați de fulgurantele poveri. Prin zile lungi, toropitoare, nesfârșite, Când curge lent un cer topit ori cântă ploaie, Iar umbra deasă se ascunde prin zăvoaie, Sunt lanuri coapte, din senin tălăzuite. Vin ceruri nalte și buchet de tămâioasă, Și
CARUSEL de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 376 din 11 ianuarie 2012 by http://confluente.ro/Carusel_george_nicolae_podisor_1326265236.html [Corola-blog/BlogPost/361926_a_363255]
-
lume, să îi ia locul femeii absente. În această pictură, Anna, o persoană în vârstă, sobră, îmbrăcată în negru, a fost înfățișată din profil, într-un decor auster, parcă de doliu. Totul în jurul ei arată cernit. Singurele lucruri ce dau strălucire imaginii sunt dantelele sumare cu care ea și-a împodobit capul și rochia, batista de dantelă pe care o ține în mâini și aurul verighetei din deget. Pe scurt, mama lui Whistler pare o femeie resemnată, cu un fiu faimos
LA CE SE GÂNDEA DOAMNA WHISTLER? de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 1890 din 04 martie 2016 by http://confluente.ro/corina_diamanta_lupu_1457087623.html [Corola-blog/BlogPost/377657_a_378986]
-
valuri„ ; un alt orizont este figurat astfel, trăind în „nonsensul limitat și tolerant al prezentului„ ! Sunt aici sensuri vizionare ce redau metaforic pulsul lumii în care trăim și în care „simțim durerea ca pe-o ispită„ în „negura albastră a strălucirilor de-o clipă„ . Alteori „un zâmbet printr-o lacrimă ascundem„ , iar „amintirea unei dimineți de-azur„ conferă spontaneitate gândului ce ne guvernează existența. „Cu fiecare clipă / care trece / ne apropiem„ de marele Albastru - Infinit„ versurile acestea reflectă un lirism cu
VIVIANA MILIVOIEVICI ȘI LIRISMUL CUANTIC ÎN UNIVERSUL ALBASTRU-INFINIT de FLORICA PATAN în ediţia nr. 2234 din 11 februarie 2017 by http://confluente.ro/florica_patan_1486806169.html [Corola-blog/BlogPost/368793_a_370122]
-
observat că „Moromeții” este un roman care ne aduce în față un nou tip de țăran care se deosebește de țăranul lui Sadoveanu, Creangă, Zaharia Stancu sau Rebreanu. Acestă carte e ca aurul, de ce se învechește, de-aia capătă noi străluciri. De fapt cu moartea lui Ilie Moromete, viața satului de la câmpie ia o nouă întorsătură. Va intra într-o perioadă de prefaceri care nu se va mai întoarce la ce a fost. Vizitând satul și stând de vorbă cu țăranii
GÂNDURI DESPRE MOROMEŢII LA 60 DE ANI DE LA APARIŢIE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1664 din 22 iulie 2015 by http://confluente.ro/ion_ionescu_bucovu_1437556830.html [Corola-blog/BlogPost/372615_a_373944]
-
e visarea În cele prea lumești, Mai vezi doar alinarea Din lacrimi îngerești. Iar zborul înspre stele Mi-e măsurat în ani, Lumina dintre ele E șoaptă de profani. Și toate-acestea-n firea Ce stai de o citește, Gândești că-s strălucirea Ce poate izvorăște Și-n sete, să-ți iei apă Când vei sorbi nectarul Din floarea ce te-așteaptă, Eu să îți fiu altarul ... M-aș face (R.T.) M-aș face pisc de munte pentru tine Și pentru ochii tăi
DIALOGURI LIRICE RALUCA NICOLETA BOCU ŞI ROMEO TARHON de ROMEO TARHON în ediţia nr. 569 din 22 iulie 2012 by http://confluente.ro/Dialoguri_lirice_raluca_nicoleta_bocu_s_romeo_tarhon_1343019065.html [Corola-blog/BlogPost/340454_a_341783]
-
noi? Sigur că DA! De ce oare, noi, românii, știm de fiecare dată să aruncăm cu piatra, socotindu-ne imaculați? De ce, oare, noi, românii, ne pricepem atât de bine să îngropăm aurul în noroi, din dorința morbidă de a-i ascunde strălucirea? Indiferent de ce se va mai spune despre el, dat fiind prostul obicei al mediei românești de a scotoci și de a scoate la iveală lucruri care nu ar trebui spuse ori strigate, chiar, în gura mare, SERGIU NICOLAESCU va rămâne
A MAI PLECAT ÎNCĂ UN GENIU ROMÂNESC: SERGIU NICOLAESCU de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 736 din 05 ianuarie 2013 by http://confluente.ro/Gheorghe_a_stroia_a_mai_plecat_inca_gheorghe_stroia_1357369542.html [Corola-blog/BlogPost/350213_a_351542]
-
un lirism mesianic echilibrat, oracular în sensul bun,închipuindu-și eul în postura unui arheu melancholic.La judecata vieții,renaște-mă din lut/Și-nalță-mă la Tine, cu cel ce m-a vândut.( Îți cer iertare Doamne). Rostirea are strălucire și densitate echilibrată,spre deosebire de optzeciști care au densitate incoerentă și dezechilibrată.Poetul Gavril Moisa a știut să ridice criza la solemnitate, ceea ce arată nu doar o sensibilitate în expansiune, ci și o conștiință în stare de veghe la hotarele divinității
ALERGÂND DUPĂ FLUTURI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 299 din 26 octombrie 2011 by http://confluente.ro/Alergand_dupa_fluturi.html [Corola-blog/BlogPost/356790_a_358119]
-
gândul meu Și mă gândesc într-una să-l sting nu-i așa greu, Să-mi potolesc simțirea cu minunate stele, Să îmi hrănesc uimirea cu una dintre ele. Să-mi amintesc mereu cum nopțile sunt grele, Când nu am strălucirea, când nu sunt ale mele... LĂCOMIE De ce să te oprești la una dintre stele, Când iți dorești cu foc să nu ai nopți mai grele ? De ce nu le culegi pe toate de pe cer Să nu mai fii tot timpul un
DORINŢĂ (VERSURI) de GEORGE NICOLAE STROIA în ediţia nr. 1972 din 25 mai 2016 by http://confluente.ro/george_nicolae_stroia_1464168479.html [Corola-blog/BlogPost/378945_a_380274]
-
în străinătate. Vocea ei se ridica împotriva multor strâmbatăți ale actualei noastre societăți. Deși „cartea este o tentative irezistibilă” rămâne totuși „o voce conștientă strigând in pustiu” cum afirmă remarcabila scriitoare și critic literar, Cezarina Adamescu. Poeta redă viață și strălucire marilor personalități ale științei, artei și literaturii românești, o parte din ei căzuți în nedreaptă uitare. Absorbită total de valorile morale ale poporului nostru, în poeziile sale, poeta Virginia Vini Popescu le pune în valoare uneori ca un fel de
O PRIMĂVARĂ ÎN MIEZUL TOAMNEI de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 2159 din 28 noiembrie 2016 by http://confluente.ro/elena_buica_1480349352.html [Corola-blog/BlogPost/368456_a_369785]
-
în veșnicia de nimburi siderale; Mi-s gândurile arse de astre-n labirint Ce se prefac în cioburi ș-n aripi abisale. Pribeag, prin crisalide de lumi în devenire, Prin curgerea lividă de fluxuri renăscând, Plutesc printre himere prin marea strălucire Consolidând tăcerea din aerul plăpând. Revin apoi în taină, sfârșndu-mi reveria: Un punct mă simt atuncea în spașul meu defunct, Un punct devine Terra, un punct e Galaxia Ș-ntregul Univers devine-n mine-un Punct ! Citește mai mult În
CRISTIAN PETRU BĂLAN by http://confluente.ro/articole/cristian_petru_b%C4%83lan/canal [Corola-blog/BlogPost/375193_a_376522]
-
Nicolae Vălăreanu Publicat în: Ediția nr. 1454 din 24 decembrie 2014 Toate Articolele Autorului Lumina are ochii strălucitori, unghiurile își desfac buzele, în umbră rămân numai amintirile într-o uitare pregătită de atac. În soare crești drept ca lumînarea nicio strălucire nu rămâne neobservată doar te înalți. Lumina intră pe geamuri cu-n aer de bucurie în care te regăsești împlinire clădită-n pereți, prin care urcă și coboară iubiri și-n aer foșnesc cuvintele spuse de tremurul inimii într-un
LUMINA INTRĂ PE GEAMURI de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 1454 din 24 decembrie 2014 by http://confluente.ro/llelu_nicolae_valareanu_1419424092.html [Corola-blog/BlogPost/368997_a_370326]
-
mării. Metal topit și carne amestecată cu suflet s-au împrăștiat toate, de-a valma, în milioane și milioane de bucăți imposibil de recompus vreodată... Chipuri, identități, partituri, geamantane, uniforme, instrumente, inimi, tot ceea ce fusese cu o singură clipă înainte strălucire și viață dispărea subit în amestecul nervos al valurilor sărate de culoarea întunericului. Destine și timp, deopotrivă, și-au finalizat, prin Voie divină, creșterea și descreșterea în matca îngustă a punctului ultim - moartea... Se poate spune că pasărea ”TU” nu
PASĂREA „TU” de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 2202 din 10 ianuarie 2017 by http://confluente.ro/magdalena_albu_1484026349.html [Corola-blog/BlogPost/362897_a_364226]
-
îmi seamănă. Poate-s oasele străbunilor mei ceva din înțeleptul suflet respirând în conturul măsurat. Mă simt rudă cu acest bulgăre cuminte și-l pipăi simțindu-i respirația în acea dimineață nerăbdătoare când bobul de grâu plesnește în lutul cu străluciri solare. Când mănânc pâinea,urcă până la mine neamurile noastre toate, seva înțelepciunii adusă până la noi de limba ce o vorbesc. Patria îmi este Limba Română în ea bobul de grâu germinează verbele poemelor eminesciene. Al.Florin ȚENE Referință Bibliografică: Înțelepciunea
ÎNŢELEPCIUNEA LIMBII ROMÂNE, POEM DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 972 din 29 august 2013 by http://confluente.ro/Intelepciunea_limbii_romane_al_florin_tene_1377747938.html [Corola-blog/BlogPost/364396_a_365725]
-
acumulată în căușul plăcerilor nebinecuvântate de nimeni până la tine așa de pătrunzător. Te rog să mă alinți desăvârșindu-ți opera, precum un sculptor care tocmai și-a încheiat lucrarea și acum netezește din nou fiecare parte pentru a-i da strălucirea finală! Explorează-mă toată și gustă din deliciul fructului meu copt și plin de aromă! Tânărul nu se lăsă mult îndemnat. Alinta întreaga piersică cu buzele sale senzuale sau cu vrednica și neoprita lui limbă, apoi simțind că se apropie
CAT DE MULT TE IUBESC..., ROMAN; CAP. XI PLĂCERE SI SPERANŢĂ de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1136 din 09 februarie 2014 by http://confluente.ro/Cat_de_mult_te_iubesc_ro_stan_virgil_1391960704.html [Corola-blog/BlogPost/341217_a_342546]
-
Sârbesc, inteligentă, ce studiase la o universitate din România și care vorbea perfect franceza, engleza, germana, sârba și româna. „Avea o voce frumoasă și cânta în corul unei biserici din Montreal” - își amintește nea Mitică. Cu o atracție deosebită spre strălucirea banului, Zâna - pentru că așa se numește doamna Ștefănescu -, dorea ca Eugen să facă mulți bani, se agita, se consuma și-l impulsiona mereu pentru a câștiga cât mai mult. Probabil că așa a ajuns să stea o perioadă destul de însemnată
UN ALT FEL DE PAŞOPTIŞTI ROMÂNI ÎN FRANŢA, CANADA ŞI STATELE UNITE de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 312 din 08 noiembrie 2011 by http://confluente.ro/Exilul_romanesc_la_mijloc_de_secol_xx_un_alt_fel_de_pasoptisti_romani_in_franta_canada_si_statele_unite_0_1_2_3_4_5_6_7_8_9_10_11.html [Corola-blog/BlogPost/357057_a_358386]
-
ei înțepat liniștea serii, acea liniște stânjenitoare care se așezase între noi. -Și ce faci aici? - o întreb eu. -Păzesc bostănăria! - repetă ea de câteva ori și râse dezvelindu-și mărgelele albe ale dinților. În acel semiîntuneric, fața ei căpătase străluciri de opal. -Și unde sunt ai tăi de te-au lăsat singură? -Cum, zice, nu știi? -Ce să știu? -Că nu sunt ai mei! Și se uită la mine curioasă că o astfel de știre banală n-a ajuns până la
PRINŢESA ŞI PATEFONUL- PROZĂ SCURTĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1336 din 28 august 2014 by http://confluente.ro/ion_ionescu_bucovu_1409227876.html [Corola-blog/BlogPost/371555_a_372884]