6,757 matches
-
cu obsesiile și fantasmele lor (nu neapărat interbelice). Capitala se oferă astfel ca viață în roz, pe de o parte, și în negru, pe de alta, după cum dă verdictul Ioana Pârvulescu: inteligență, occidentalism, vitalitate; dar și convenții sociale, superficialitate, pierzanie. Strălucire și mizerie. De aceea, Întoarcere în Bucureștiul interbelic este un fel de aromat Tabel Mendeleev și o ikebana balcanică: autoarea își definește cartea ca fiind un "decupaj" subiectiv; eu spun că este o carte a detaliului fin încastrat și comentat
"Misterele" Bucurestilor -de la miresme la miasme- by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Imaginative/12910_a_14235]
-
testament. Găsim titlul. Rugăciune. Dar atît. Pare extrem de simplu să iei cuvinte și să le așezi cam așa: dulap crin înger fluture etc... Numai că eu doream prin această enumerare monotonă, interminabilă, să le “trezesc”, să le dau o nouă “strălucire!”, totul să apară o rouă ubicuă, nemaipomenit de rotundă și fragedă pe brusturii vechilor prejudecăți verbale. Vroisem să folosesc cuvintele “mele”, numai cele ale mele. N-am putut, nici nu am început măcar, oprindu-mă desigur, dinainte, “incapacitatea” de-a
O rugă sfîșietoare a cuvintelor către Cuvînt! by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12976_a_14301]
-
de cănd a fost capabil să-i citească în original. Revine mereu cu pasiune la lecturile romanești cele mai dragi, adică Balzac, Dostoievski și Tolstoi, comentați deseori în detalii tehnice, în glose de romancier îndrăgostit. Perioada portugheză se încheie fără strălucire, de-a dreptul tragic: Nina moare în noiembrie 1944, lăsăndu-l pe Eliade bolnav de suferință, România e ocupată de ruși, întoarcerea în țară devine imposibilă, diplomatul (dat afară din Ministerul de Externe în toamna lui 1944) nu are nici un mijloc
Jurnalul tuturor sincerităților by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Imaginative/12877_a_14202]
-
un nouă și-apoi ducîndu-le-n brațe pînă-n prima odăiță luată cu chirie, atîrnînd o pătură la geam, încuind ușa c-o cheie subțire de alamă, ajutîndu-le febril să se descotorosească de întregul lor harnașament bătut în ținte, orbit deodată, de strălucirea lustruită a șoldurilor. N-am citit jurnalul lui Kafka, n-am citit scrisorile lui, care, aud, sînt formidabile! Uneori sînt disperat că nu voi citi cărți esențiale ce m-ar fi făcut să trăiesc înzecit, însutit, înmiit. Cu cîte mii
Ce soare lent e o femeie! by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13211_a_14536]
-
cel din Anatolida lui Ion Heliade Rădulescu, mânzul este asediat de văz, auz, miros, pipăit: ,, Dar presimțea lumina cum dă în el năvală,/ Și arborii pădurii din depărtare, hăt,/ Îi frământau auzul trăsnind pe verticală:// Răuri veneau în goană cu străluciri de stea/ Și vânturi cu miresme de ierburi necosite,/ Și dintre toate-acestea mai iute se-afirma/ Pământul - el vorbea cu mânzul prin copite.” Un an mai târziu, în Viața deocamdată (1965), Ioan Alexandru dezvăluie un nou chip - acela de poet
Ioan Alexandru, în câteva poeme by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/13115_a_14440]
-
țară (din frigul depozitelor interzise), via Cluj. Interbelicii exemplari, canonici sunt tolerați de nu deplin acceptați acum de canonul socialist, canon jdanovist, s-a spus, deteriorat lent, dar ireversibil. Pe acest amurg al idolilor cu consistență precară axiologic, își recapătă strălucirea, sau măcar o parte din ea, pentru ochii tinerilor cititori, câteva mari nume de poeți, recitiți, restituiți sistematic, oficial, în Istoria literaturii române între cele două războaie, inițial un curs, 1964, apoi amplificat în cele două tomuri, 1967-1975 ale lui
Semicentenarul unei reviste - La „Steaua“ care a răsărit by Adrian Popescu () [Corola-journal/Imaginative/13044_a_14369]
-
Est... Poate că tocmai de aceea s-au și pierdut." Exemplul pe care îl alege nu este, cum ar fi fost de așteptat, "portughezul" Victor Buescu, ci "spaniolul" Alexandru Busuioceanu, a cărui evoluție în etapa sa madrilenă a avut o strălucire extraordinară prin anii '50, dar curând după aceea numele lui a fost dat uitării, ceea ce îndreptățește întrutotul întrebarea din paragraful final al scrisorii: "Mai știe oare astăzi cineva la Madrid că a trecut pe acolo, lăsând o urmă culturală specifică
O evocare pe fondul uitării by Andrei Ionescu () [Corola-journal/Imaginative/13960_a_15285]
-
Vicente Aleixandre, puțin înainte ca acesta să publice în aceeași revistă declarațiile despre Poezie, morală, public". Și încheie, spre bucuria noastră, cu un amplu citat dintr-un articol publicat de Busuioceanu în 15 martie 1949, din perioada când susținea cu strălucire o rubrică permanentă de reflecții asupra artei. Iată, în încheierea acestei pomeniri reparatorii amplul citat de care se slujește Pilar Gómez Badete pentru a demonstra influența hotărâtoare pe care au avut-o ideile lui Busuioceanu despre poezie ca mod de
O evocare pe fondul uitării by Andrei Ionescu () [Corola-journal/Imaginative/13960_a_15285]
-
cu copiii lor, absolvenți mai vechi ai învățământului elementar. Bărbați cu bărbi cărunte, neveste care nu mai aveau tinereță decât în priviri, se supuneau rânduielii timpului nou, deveneau cititori ai bibliotecii căminului cultural, dădeau primăverii de la Pietrile un spor de strălucire spirituală care mi-a făcut mai scumpă misiunea periodică a anotimpului." 11
Despre cărturar ca soldat credincios by Ion Stanomir () [Corola-journal/Imaginative/13844_a_15169]
-
primită ca un oaspete înalt cînd ea nu e decît un martor umil pregătit mereu să-și suflece mînecile iar la colțul străzii simți cum timpului îi crește o altă falangă fața și mîinile ți-s scăldate în lumina electrică strălucirea ferestrelor ți-a înfipt în carne mii de ace de gheață și gheața înaintează prin fiecare țesut corpul descrește și în tot acest timp lași lumina să-ți pătrundă în ochi să se rotească acolo ca o mireasă în rochia
Poezie by Dan-Bogdan Hanu () [Corola-journal/Imaginative/14353_a_15678]
-
Te grăbește, iubito, Hai te grăbește, Cupeul așteaptă. Nu simți cum această planetă Se-ndreaptă Spre crematoriul Astral. * * * Îngerii paznici îmi răzuie țeasta: "Lumea e plină de anatemă, Afurisenie și scârbă. Suprem deasupra doar duhul, Antimateria plutind senină" Am căpătat strălucirea crisolidu- lui. Numai un creier monstruos Găsește păcate-n tot locul, Livida pacoste Și pustiirea urâciunii. Meditând septic Umplu paharul adânc Cu un gol metafizic. Smulsă ori trasă cuviincios Mantia-mi va fi îmbrăcată de îngeri Așa năclăită de pofte
Poezii by Ștefan Radof () [Corola-journal/Imaginative/14543_a_15868]
-
înapoi, de la Zoltan spre mine, lingându-ne la amândoi fețele. Apăruse și Rakel cu un pled roșu punându-l pe umerii lui Zoltan, care părea închis într-un cocon, exact așa cum îl văzusem eu în Templul Coral din București. O strălucire îi ieșea din corpul îmbătrânit, amintindu-mi de acel fluture de fân care dispăruse complet în timpul primului război mondial. O specie curioasă, hrănindu-se cu mirosul de aur al fânului cosit. Mi-l închipuiam pe Zoltan ca fluture de fân
Logica visului by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Imaginative/14173_a_15498]
-
și ficțiune. „Bucureștiul - spune Sergiu Singer - este fermecător, iar secretul acestui farmec durabil este ascuns adînc. încercînd să dezvălui acest secret, descoperi mai întîi o lumină neobișnuită, care colorează pomii și acoperișurile, revărsîndu-se pe toate planurile și dăruind florilor o strălucire magică". Realul înseamnă un oraș pe care îl știm cu toții, cu clădiri ușor de recunoscut în fotografiile din carte, ficțiunea se compune lent din alăturarea petecelor de real. Amintirea redescoperă oameni și personaje - mamaia și caietul de rețete, Coana Filoteia
LECTURI LA ZI by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Imaginative/14370_a_15695]
-
poate înghiți în orice clipă. Bucură-te încă", îmi zice el " Ți-a mai rămas fântâna inimii Acolo mai poți vedea Cer, stele oameni dragi Zâmbind Ca odinioară". Bătrânul și Magda Bătrânul și Magda Scriu în fiecare seară poeme Cu străluciri de diamant Pe care le atârnă Pe gardurile nopții. Oh, noaptea Are multe garduri și gardieni nevăzuți, E bine păzită Și pe fiecare gard al nopții Luminează un poem Un șirag de cuvinte Ca o plasă de pescuit Constelații Din
Poezii by Silvia Chițimia () [Corola-journal/Imaginative/14567_a_15892]
-
nebănuite la o primă lectură lineară, să-i descopere legături secrete între elemente aparent disparate, accidentale. Evident, nu toate textele suportă alegorizarea: multe se prăbușesc în "literalitatea" lor întîmplătoare, altele rezistă cu succes, se încarcă de noi sensuri și noi străluciri, se oferă seducător (re)lecturii. Scrierile lui Mateiu Caragiale intră în această din urmă categorie. În primul paragraf al povestirii, naratorul insistă asupra caracterului ei autentic, asupra faptului că e "o poveste adevărată" în ciuda senzației de vis (sau, aș adăuga
Recitind Remember by Matei Călinescu () [Corola-journal/Imaginative/14139_a_15464]
-
maidan": Pena Corcodușa) e mai rezistentă, mai vitală, mai longevivă decît "floarea de grădină". Căci naratorul îi supraviețuiește delicatului, pervesului, seraficului Aubrey tot așa cum Pena îi supraviețuiește (demențial și tragic) îndrăgostitului nepot imperial Leuchtenberg-Beauharnais, "în ființa căruia se răsfrîngeau întrunite strălucirile a două cununi împărătești". Într-un fel, s-ar putea argumenta că în ipostaza conștientă de "floare de cîmp" naratorul din Remember lasă deschisă posibilitatea unei variante feminine. Aceasta se va încorpora literar în personajul central feminin al Crailor... , în
Recitind Remember by Matei Călinescu () [Corola-journal/Imaginative/14139_a_15464]
-
un copil! Ambele, desigur, mari melomane! Le place să asculte, mai cu seamă, plăci de patefon "Columbia", de-acelea cu un ogar galben în mijloc. Dacă acul e prea tocit sau placa plesnită, se ofilesc, dar, c-o secundă înainte, strălucirea lor atinge o intensitate maximă, extatică. * Acoperișurile verzi au un pluș fin, alb, topit pe-alocuri: urmele îngerilor cu tălpi fierbinți.
Vechi cotidian de gingasie (3) by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/14746_a_16071]
-
era acolo toată iubirea noastră care se ducea caldă și vie, la el, adânc în pământ. Ion Pillat observase că Durerea era unul din motivele predilecte ale poetului; prin ea și numai prin ea sufletul nostru va ajunge la marea strălucire și fericire cerească, poemul din Poeme cu îngeri, poate fi epitaful vieții lui V.Voiculescu: Oprită să urce în ceruri vreo-dată, Durerea n-are aripi să-și facă vânt, Ci calcă, peste lespezi încovo-iată, Înger pururi încătușat de pământ. Adâncu-i
Ultimul mag, poetul Vasile Voiculescu by Cornelia Pillat () [Corola-journal/Imaginative/14749_a_16074]
-
Emil Brumaru (monolog) Și, iată, apare un fel de înger de tranzacție, de transpirație, de tăvăleală-n fulgi mototoliți, cu nimbul tuns de vechea-i strălucire, pîlpîind strîmb, lampant; se umflă brusc în aerul străpezit de lumina rece, zbate o aripă, o fîlfîie flenduros pe cealaltă, mă pocnește-n ochii zemoși, de-mi duduie crierii în țeastă ca trenu-n tunel, și-mi zice c-o lăcomie
Îngerul mototolit (3) by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/14998_a_16323]
-
cinstea lor, le-au propus organizatorilor să găsească un spațiu mai încăpător, pe potriva noilor dimensiuni ale evenimentului. Așa că anul acesta, Balul s-a mutat peste drum, la Radisson. Nu este doar o creștere în amploare, este și o creștere în strălucire. Anul acesta, Balul este sprijinit de Pro TV, așa că programul și invitații vor fi pe măsură. Nu pot să vă dezvălui alte detalii decât că tema serii va fi lumea filmului, dar ieri noapte, când am trecut în revistă programul
Poftiți la Bal! by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82439_a_83764]
-
în drum spre mine, gata să-mi sară în ajutor. Brunetă amazoana a venit înarmata până-n dinți cu marele mop, temută cârpa și nemiloasele șervetele. Mi-am șters tovarășul argintiu până când, în lumina blândă a becurilor economice, și-a recăpătat strălucirea. “Poate nu-i mort, ci numai doarme”, mi-am spus, cu capul aplecat că pentru rugăciune... Când l-am deschis și l-am găsit nevătămat, am mulțumit Zeului Cafelei și mi-am blestemat apucăturile de copil pofticios. Ramona a insistat
Ispitirea cafegiului by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82528_a_83853]
-
manele Salut Dragoș. Eu am văzut emisiunea și sunt de acord cu tine, dar nu ca să-ți fac plăcere... eu stau gard în gard cu ei de 6 ani și ” nu mia făcut vere nicio stricăciune” sunt 11 copii minori: Strălucirea, Prințesa, Sofian, Armâni... în îngrijirea celor doi adulți repatriați: Lămâia și Brundi...sunt oameni ca și noi... uneori când gătesc în curte la țuci, ne e pofta tuturor. o seară plăcută tuturor! Am auzit părerile fiecăruia...dar nimeni nu a
Ipocritica românească by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82568_a_83893]
-
prin venitul “dispozabil”, de omul obișnuit din România dar chiar și din vest, om care nu ar cheltui mii de dolari pentru ziua de naștere a unui prieten”. Este prea scumpă experiența asta pentru a fi “thoughtful,” deși este thoughtful - strălucirea monetară acoperă pentru mine plăcerea noutății și a surprizei. Miroase un pic a laudă, și deși este “ironică”, cheltuiala este cheltuiala și arată o putere de cumpărare care ar merita obiecte mai legitime. Tinerii cu bani au dreptul la urma
Ce-şi doreşte omul cu mâna lui by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82587_a_83912]
-
metrou de ex.) Când merg pe strada nu văd oamenii, decât dacă mă uit atentă sau mă atrage ceva în mod special. Dar când îi privesc în ochi, văd multe dintre lucrurile sau trăsăturile lor de caracter. După privire, după strălucirea ochilor, oamenii pot exprima atât de multe lucruri. De multe ori, comunicarea nonverbală este mult mai aproape de adevăr. Privesc oamenii adânc în suflet și îi analizez după fapte. Vorbele, dau doar culoare și o notă subiectivă persoanei. mi se pare
Privitul în ochi by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82623_a_83948]
-
Apartenența la grupul luat de noi drept model nu se reducea la informația culturală; era, desigur, obligatorie, dar nu și suficientă. în aura unei personalități intrau pentru noi pe atunci biografia, familia și relațiile ei, modul de a te purta, strălucirea spontană la nivel social și, evident, atitudinea politică: ea rămînea pînă la urmă criteriul fundamental. Paradoxul oferit la acest capitol de dictatură mi se pare unul dintre cele mai curioase și mai fertile: doar sub dictatură observi aproape instantaneu care
Doamna Zoe by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Imaginative/10616_a_11941]