4,708 matches
-
miel purtător al stegulețului cu însemn creștinesc, ambele simbolizând inocența, castitatea, puritatea, jertfite pe altarul unui crez divin. Mielul din blazon este însă unul triumfător, purtător al simbolului creștin ca semn al biruinței și al păstrării peste veacuri a credinței străvechi, în pofida tuturor sacrificiilor și a impedimentelor. Fundalul albastru pe care se distinge mielul purtător al însemnului creștinesc este o culoare spirituală, simbolizând cerul senin, eterul încărcat de reprezentări spirituale și care se regăsește emblematic în portul popular al bulgarilor din
Agenda2004-33-04-a () [Corola-journal/Journalistic/282750_a_284079]
-
o distanță de o oră și jumătate de zbor direct cu avionul sau la circa 15-17 ore de mers pe șosea (este situat la 50 km de Veneția). „Cittŕ d’arte” („Oraș al artelor”), amplasat pe un teritoriu cu origini străvechi, având o istorie palpitantă, cu repere majore determinate de dominația venețiană, Treviso este astăzi un important centru economic și cultural cu 83 000 de locuitori, într-o zonă în care predomină întreprinderile mici și mijlocii în plină expansiune. Orașul este
Agenda2004-33-04-turistic () [Corola-journal/Journalistic/282773_a_284102]
-
de-a face cu istoria cruciaților, care și-au scris Istoria aici. Femeia încearcă să nu ia în seamă frisonul inexplicabil, neliniștea ce ii intra și iese prin epiderma unsa cu parfumuri preparate din iasomie verde în amestec cu ambra străveche. Se străduiește și chiar reușește să pară că este puternică. Trece cu fruntea sus, pe sub frontoa nele din gresii, depășește locul care a delimitat odată lumea profana de mănăstirea unde, se spune că și-ar fi găsit adăpost Johanes de
Vara leoaicei. In: Editura Destine Literare by Melania Cuc () [Corola-journal/Journalistic/97_a_208]
-
obiectivului de azi, susțin, ca aud horcăiturile bolnavilor de ftizie, țipetele femeilor care au născut, dar mai cu seamă, suspinele entităților care bântuie locul fără să se lase a fi văzute de om. Doar capelă a mai rămas întreaga din străvechiul locaș și constituie mostră palpabila din ceea ce a fost la apogeu incinta arhi tec tonica, lovită, mai apoi, pe rând și fără milă, de Hoarda de Aur, de raz meritele iobăgești, războaiele mondiale și... măcinișul lent dar și gur al
Vara leoaicei. In: Editura Destine Literare by Melania Cuc () [Corola-journal/Journalistic/97_a_208]
-
să i se zburlească și sudoarea rece să i se prelingă pe șira spinării, umezindu-i bluză de mătasă arsă de soare. Acum, doar constată că, îndată ce alo cuțiunile criticilor de artă s-au încheiat cu aplauze furtunoase, patio-ul străvechi, și el refăcut și pardosit cu gresii urâte, industriale și curtea interioară s-au umplut de bărbați și femei, tot persoane importante, care nu ar lipsi nici arse de la un eveniment monden. Domnii și-au deschis telefoanele mobile. Vorbesc instant
Vara leoaicei. In: Editura Destine Literare by Melania Cuc () [Corola-journal/Journalistic/97_a_208]
-
dirijor, Mircea Idvoreanu, care, de fapt, cu ani în urmă, a înjghebat acest cor. De numele său se leagă constituirea formației. A ales acest nume pentru a fi ceva simbolic. Carmina este un nume al artelor, Dacia este pământul nostru străvechi românesc. Carmina înseamnă cântec. Acest nume se potrivește foarte bine și în zilele noastre, pentru că în repertoriul actual avem foarte multe cântece românești, prelucrări folclorice semnate de mari maeștri cum au fost Ion Vidu sau Sabin Drăgoi și Brediceanu. Când
Agenda2004-25-04-c () [Corola-journal/Journalistic/282546_a_283875]
-
un an al îndurării, în care să vă vedeți împlinite dorințele bune, bucurându-vă de sănătate, fericire și bunăstare sufletească. La mulți și fericiți ani! Pastor Constantin Leontiuc, Comunitatea Penticostală Timișoara De ce sărbătoarea Nașterii Domnului se numește Crăciun? Din vremuri străvechi, românii păstrează în folclor o poveste care explică de ce sărbătoarea Nașterii Domnului poartă numele de Crăciun. Se spune că Fecioara Maria a fost dată la o mănăstire încă de copilă. După ce-a crescut, arhanghelul Gavril i s-a arătat
Agenda2004-52-04-supliment () [Corola-journal/Journalistic/283213_a_284542]
-
bărbații se îmbrăcau în femei, femeile - în bărbați, stăpânii - în sclavi, iar sclavii în stăpâni. Denumirea precreștină a solstițiului de iarnă, „Yule”, provine din termenul „Hjol” semnificând „roată” - roata anului care se află în punctul cel mai de jos, în străvechile mitologii nordice. Druizii, preoții vechilor celți, obișnuiau să sărbătorească solstițiul de iarnă tăind o bucată de vâsc care creștea pe un stejar și oferindu-l ca o binecuvântare. Stejarii erau considerați arbori sacri, iar vâscul care îi parazita era un
Agenda2004-52-04-supliment () [Corola-journal/Journalistic/283213_a_284542]
-
a Bisericii sfinților, se cuvine să trăim ca niște mlădițe vii și aducătoare de rod. Una dintre cele mai frumoase istorii din Noul Testament este pomenirea eroilor credinței. Sf. Ap. Pavel, ca de pe o culme de munte, privește înapoi la vremurile străvechi, prin care a trecut poporul ales, și face pomenirea celor mai străluciți drepți care și-au mărturisit credința și curajul lor pentru slava lui Dumnezeu. Sunt amintiți cu admirație Avraam, Moise, David, proorocii, femeile curajoase care au fost tari și
Agenda2005-05-05-stiri () [Corola-journal/Journalistic/283345_a_284674]
-
sunt doar câteva din numele mari cu care începe afișul Rugii Timișoarei 2004. „În total, avem 26 de faimoși soliști bănățeni în program, ca să se bucure timișorenii și goștii lor. Încercăm să readucem evenimentul pe făgașul și în ritualurile lui străvechi, fie că țin de semnificația religioasă, fie că ne referim la ceremonialul popular“, ne-a dezvăluit prof. Pavel Dehelean, directorul Casei de Cultură a Municipiului. Consiliul Local Timișoara a alocat 320 milioane de lei pentru evenimentul care va avea loc
Agenda2004-36-04-cultura () [Corola-journal/Journalistic/282835_a_284164]
-
și, munte după munte (5 km), până la Căpâlna, sat adunat ca într-o căldare, în fundul unei văi adânci, unde în prima sa călătorie pe Valea Sebeșului copilul Lucian Blaga (în 1903, când avea 8 ani) stăruie îndelung „asupra unei mori străvechi, ale cărei roți mi se părea că se învârt fără întrerupere chiar de la începutul lumii“. Impresiile de-atunci vor fi redescoperite în vara anului 1944, când poetul se va retrage din calea războiului în munții copilăriei, la Căpâlna, fiind găzduit
Agenda2004-36-04-turistic () [Corola-journal/Journalistic/282852_a_284181]
-
fi celebrată de către Excelența Sa Martin Roos, episcop de Timișoara, avându-i ca invitați pe episcopii diecezelor de Zrenjanin și Szeged-Csanad. Până la primul război mondial, cele trei dieceze actuale - de Timișoara, de Szeged-Csanad în Ungaria și Zrenjanin în Serbia - au format străvechea dieceză de Cenad, întemeiată în anul 1030 prin Sfântul Ștefan, rege al Ungariei. Vali Corduneanu Roș Hașana 5765 l Anul Nou evreiesc Credincioșii cultului mozaic sărbătoresc Anul Nou (Roș Hașana) după o lună de pocăință, timp în care rememorează faptele
Agenda2004-37-04-general7 () [Corola-journal/Journalistic/282870_a_284199]
-
Pagină realizată de LILIANA SCRIPCĂ Episcopul Martin Roos, reorganizator al Diecezei romano-catolice de Timișoara Episcopia romano-catolică de Timișoara, succesoare a străvechii Episcopii de Cenad - înființată în urmă cu aproape 1 000 de ani -, a parcurs o serie de transformări de-a lungul veacurilor. În regimul comunist i s-au confiscat bunurile, Episcopia romano-catolică de Timișoara supraviețuind într-o structură simplificată. Ultima
Agenda2003-14-03-a () [Corola-journal/Journalistic/280878_a_282207]
-
credincioși), comunitățile catolice de diferite etnii din Banat își mențin tradițiile seculare. Inițiativa renașterii acestor pelerinaje a avut-o episcopul Martin Roos în anul 2000 - „An jubiliar“ -, când toate decanatele Diecezei romano-catolice de Timișoara au avut programate deplasări la toate străvechile locuri de pelerinaj. Legăturile cu Vaticanul Pe lângă audiențele comune și individuale la Papa Ioan Paul II, legăturile cu Vaticanul ale episcopului romano-catolic de Timișoara se mențin și prin vizite și întâlniri cu înalți prelați. Așa, spre exemplu, Nunțiul papal din
Agenda2003-14-03-a () [Corola-journal/Journalistic/280878_a_282207]
-
Mateloții o duc într-un etern concediu neplătit, bând apă din butoi și hrănindu-se cu pește prins de ei înșiși. Amiralitatea studiază o modalitate de a impozită peștele astfel capturat, pe o navă care, firește, îi aparține. Popoare cu străveche civilizație mănâncă peste crud, pe un subțire pat de orez. Mateloții noștri preferă mămăligă. Saci numeroși sunt tot timpul descarcați în magazii, cu această particularitate că, totuși, acestea nu se umplu niciodată, pentru că vasul să poată, în fine, ridică ancoră
Vasul fantomă al economiei by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/17724_a_19049]
-
ediția din acest an a fost una tematica. Fără a fi restrictivă, tema Femeie și Înger a dirijat totuși, în mod subtil, deopotrivă gîndirea formală a sculptorilor și viziunea lor plastică. Într-un mod evident, această temă a resuscitat motivul străvechi al erosului în artă, înțeles în dublă să ipostază de aspirație sacra și de act profan. După cum era și previzibil, sculptorii s-au așezat spontan la o distanță convenabilă de provocarea tematica și într-o perspectivă conformă structurii lor psihologice
Cărbunari '99 by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17834_a_19159]
-
de respect față de Maiestatea Voastră, mă rog lui Dumnezeu să așeze deasupra dumneavoastră și a mea acoperămîntul indurării sale." * Text țeapăn și din care răzbate, ultragiata de protestanți, autoritatea declarat universală a Șefului spiritual al religiei romano-catolice, precum și infailibilitatea Să, străveche. Ce vremuri!... Împăratul Henric al IV-lea mergînd desculț prin zăpadă pe jos la papă Grigore al șaptelea să-l ierte de îndrăzneala de a i se împotrivi, de unde formulă celebra în lume: "a face Canossa", - castelul din nordul Italiei
Scrisoarea Papei by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17836_a_19161]
-
mari maeștri ai absurdului), descrierea nunții atinge sublimul. Să spunem, înainte de toate, că este vorba de o nuntă că atâtea altele desfășurată într-un spațiu urban (cu ceea ce are mai rau acest cuvânt) și nu de una care respectă ritualul străvechi, tainic, așa cum se întâmplă, probabil din ce in ce mai rar, în satele noastre. Un extraordinar simt al ridicolului îi permite lui Ioan Lăcusta să surprindă "luciditatea" socrului mic, Aurica Drâmbu, care ar vrea să privească cu un ochean "că Columb când a descoperit
Contrapunct by Dan Croitoru () [Corola-journal/Journalistic/17908_a_19233]
-
că am transcris corect. Dar să-l fi văzut cînd, vara mai ales, și noaptea mai curînd, cînd îl vizită, zbîrnîind, țintarul Arthur...Sigur, nu era unul și același. Erau sumedenii, avînd caracteristici diferite; însă dl. Sache, în calitatea lui străveche de jurist, avea obiceiul să lipească un nume sau un numar pe figură criminalului, sau a persoanei, uneori îi dădea și porecle, ca de pildă numele pomenit adineauri, ce nu era chiar o poreclă, dar te trimitea cu gîndul la
Tzîntzarul Arthur by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17899_a_19224]
-
verticală, xenofobia apare în toată goliciunea ei: desuetă, absurdă, antidemocratică. Și, totuși, dușmănia în raport cu cei de altă naționalitate revendică nobilul merit de a deriva, culmea, din patriotism. Să fie oare obligatoriu simțămîntul potrivit căruia rostul tău, ca individ și cetățean străvechi al unei nații, este acela de a-i ostraciza în fel și chip, la infinit, pe nou-veniți, așa-zișii "venetici" (în pofida a mii și mii de dovezi a iubirii lor de patrie - așa cum scria George Călinescu cîndva, dînd drept exemplu
Orice om este păzitorul fratelui său by Mihai Stoian () [Corola-journal/Journalistic/17191_a_18516]
-
desfătări din spatele camerei. In al doilea rînd, alegerea lucrărilor, în special din expoziții, se face întotdeauna cu siguranță maximă, indiferent dacă este vorba de artiști români sau străini, de pictură, de fotografie sau de artă decorativă. Urmărind parcă acea axiomă străveche a naturii însăși, conform căreia întregul este conținut în parte, prin investigația adîncă a părții, adică a unui singur obiect, Clip Art-ul descrie de fapt, metonimic, chiar expoziția și autorul. Iar prin extensie sugerează anvergura și profunzimea unui spațiu
O clipă de artă: Clip Art by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17216_a_18541]
-
mi s-a întîmplat să văd, prin locuri istorice, fotografii de oameni participînd la fel de fel de evenimente de demult. Aceste mărturii mi se păreau convenționale, - nici o emoție. Pe cînd, în încăperea aceasta de la baza Statuii plină cu mii de fotografii străvechi, palide, șterse, agățate pe pereți și avînd patetismul, fix, speriat, al abia apărutei invenții din cea de a doua parte a secolului XIX, figurile supte de foame și de suferințe ale imigranților veniți aici din toate colțurile pămîntului, irlandezi, italieni
Statuia Libertății by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17201_a_18526]
-
să pice într-un fel de platou gri, crăpat, de plastic probabil, după ușurința lui în spațiu... Asta fusese totul. Deși, remarca mea de bucureștean, obișnuit să nu scape ce vede pe stradă, mai avea îndărăt încă una; o remarcă străveche, de pe timpuri, și dintr-o cu totul altă lume. Eram la New York, prin una mie nouă sute șaptezeci și șase, în luna noiembrie, abia începută. Mă plimbam pe strada 52 foarte animată la acea oră a amiezii. Cînd, deodată, după aerul
Ziua recunoștinței by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17219_a_18544]
-
care nu există poteci. Împrejurare care-l face, firește, mai enigmatic, mai incitant pentru critica ce, neputîndu-l încadra lesnicios într-o serie sau într-alta, e nevoită a-i glosa în primul rînd originalitatea. Cezar Ivănescu pornește de la o concepție străveche, orfică, a creației, care afirmă împletirea lirismului cu cîntecul, statuîndu-i un sens oracular. Dacă celebrul bard prehomeric, trac de obîrșie, căruia însuși Apolo i-ar fi dăruit propria liră, era atît poet cît și cîntăreț, să nu uităm că Euterpe
Poezia lui Cezar Ivănescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17243_a_18568]
-
coelum-ruit oceano nox involvens umbra magna teramque polumque mirmidonumque dolos... Preotul lăsase capul pe un umăr și surîdea de plăcere, ascultînd. Fiindcă nu mai era între noi nimic de tradus, mă gîndeam la ziua de afară imperială unde de atîta străveche evlavie, pietate, ură și iubire, și sacrificiu și devoțiune, la ziua aceea imperială ce mi se părea că treptat se întuneca și că se făcea grea, dură, încît, de la un moment dat încolo, începeai s-o ronțăi ca pe un
Penitenciario by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17307_a_18632]