76,894 matches
-
cu străduța Blaga, Alexander von Humbolt cu... Ion Morțun etc. Dintre numele care lipsesc din biblioteca stradală a Bucureștiului sînt Costache Negruzzi (există doar fiul său, Iacob, poate pentru că a trăit atît de mult încît să fie contemporan și cu strada Eminescu și cu intrarea Camil Petrescu), Mihail Sadoveanu (există în schimb strada Baltagului), Ion Barbu (ironia soartei face să fie reprezentat doar un tiz al său, sergent), Cioran și Ionesco, Urmuz, Geo Bogza, suprarealiștii. în schimb, cred că am putea
Topografia nemuririi by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/14854_a_16179]
-
care lipsesc din biblioteca stradală a Bucureștiului sînt Costache Negruzzi (există doar fiul său, Iacob, poate pentru că a trăit atît de mult încît să fie contemporan și cu strada Eminescu și cu intrarea Camil Petrescu), Mihail Sadoveanu (există în schimb strada Baltagului), Ion Barbu (ironia soartei face să fie reprezentat doar un tiz al său, sergent), Cioran și Ionesco, Urmuz, Geo Bogza, suprarealiștii. în schimb, cred că am putea suporta cu bine pierderea din biblioteca pașilor noștri a lui Theodor Neculuță
Topografia nemuririi by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/14854_a_16179]
-
găsească tonul, unde decorul suprarealist și personajele mecanice nu vor să demonstreze, ci să se arate și, privind-o, autorul nu are un rictus, ci un soi de duioșie amar-veselă : Tata era ca un orb, care reușea să meargă pe stradă ajutîndu-se doar de un baston alb; adevărul este că nu apuca niciodată să meargă mai mult de o sută de metri ș...ț, căci o dată ajuns pe trotuarul din față, bîjbîind, legănîndu-și corpul nesigur, bastonul lui de sticlă, alb, se
Poză cu Proteus C. by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/14893_a_16218]
-
ea îi spune: "Mi-e rușine să-ți spun, însă parcă am jăratec în pîntec." El îi răspunde: "Să nu te rușinezi. Și mie sexul mi se întărește de fiecare dată cînd mă gîndesc la privirea ta, chiar și pe stradă, chiar și în atelier, cînd lucrez." Încetul cu încetul, ea începe să-l cheme la orișice oră. Fără să țină seama de timp. Măcar pentru un minut. E atît de nesățioasă și de insistentă că i se face rușine, însă
Pascal Quignard - Terasă la Roma by Emanoil Marcu () [Corola-journal/Journalistic/14858_a_16183]
-
mătase/ clovnii fac tumbe la paralele de fum." (p.49) De sorginte expresionistă este și viziunea din poemul intitulat apocalipsa de gheață : "mari roți de fum arteziene de hîrtie mîzgălită cu laudă/ pe ecrane enorme soarele vișiniu ca fierea/ pe străzile înțepenite în dezastre/ chipurile amestecate devin arsuri similare/ cînd pe gaura cheii se insinuau vocile de tablă/ lăcustele biții de informație sfîșiindu-mi creierul/ cascadele nedemne de sticlă strălucitoare/ malaxoarele prin care trecem cu toții spre un singur/ copac de carne."(p.
Un poet neo-expresionist by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/14867_a_16192]
-
au populat nu se poate să nu ai sentimentul identității regăsite. O identitate care presupune coexistența armonioasă a românilor, nemților, ungurilor, sîrbilor, slovacilor, bulgarilor etc. Copil fiind la nivelul claselor primare vedeam zilnic trecînd prin cartierul Elisabetin din Timișoara, pe strada Pescarilor, în și dinspre Piața Lahovary un bătrîn înalt, distins, cu un păr alb, nepermis de lung pentru vîrsta lui. Multă vreme am crezut că este un pianist celebru. în mintea mea, complet aberant, imaginea lui se asocia cu numele
Europa iluziilor pierdute by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14892_a_16217]
-
celuilalt. Fețele ni le acopereau hainele atârnate înăuntru. Dulapul își închise ușa. Așa ne-am instalat în el. La început R. ieșea pe undeva, cumpărături, ceva de lucru. Dar ulterior acest efort a devenit prea dureros. Zilele se lungiră. Din stradă vine câteodată zgomotul atenuat al orchestrelor minierilor. Soarele apare și dispare și atunci ferestrele încearcă zadarnic să-l atragă spre interior. Mobilele, șervețelele, porțelanurile se acoperă de un strat tot mai gros de praf, iar locuința noastră continuă să fie
Olga Tokarczuk () [Corola-journal/Journalistic/14912_a_16237]
-
târziu s-a auzit că soția i-a murit la Râmnicu Vâlcea la un spectacol de trapez - i-a scăpat cârligul de siguranță ce o susținea de spate și la un număr a ieșit prin cupola circului prăbușindu-se În stradă unde a murit pe loc. După terminarea programului am ieșit afară, Începea să se Întunece, Îmi era foame, și tot gândindu-mă ce să-mi cumpăr de mâncare la banii pe care Îi aveam În buzunar, apare o doamnă și
Amintiri de la circ. In: Editura Destine Literare by Valeriu Diaconescu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_349]
-
O întîmplare misterioasă Mă aflam încă sub influența povestirii prietenului meu cînd, iată, în timpul unei vizite la Madrid, am cumpărat o umbrelă într-o prăvălie de umbrele care se găsește chiar în casa unde trag de obicei; numărul 27 de pe strada Desengaño. Din cîte umbrele am pierdut, nici una nu s-a bucurat de o prețuire atît de mare. Era înzestrată cu un sistem magnific de spițe duble și am comandat chiar acolo, în acea prăvălie, un mîner de baston special pentru
Dincolo de ceea ce este omenesc () [Corola-journal/Journalistic/14911_a_16236]
-
Toate această revoluție avea și urmări nefaste, puse în scenă cu umor de Ilina Gregori: "Dar nu mai puțin anevoioasă și primejdioasă era în Berlin deplasarea pe jos: cum reguli de circulație nu există, iar puținii polițiști responsabili cu ordinea străzii nu fac față situației, pietonii care se hazardează să traverseze străzile prin haosul de căruțe, trăsuri, calești, roabe, echipaje, călăreți etc., o fac și ei cu riscul vieții. Pe marginile străzilor curg în șanțuri deschise apele murdare cu toate gunoaiele
Despre Eminescu, așa cum trebuie by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/14897_a_16222]
-
umor de Ilina Gregori: "Dar nu mai puțin anevoioasă și primejdioasă era în Berlin deplasarea pe jos: cum reguli de circulație nu există, iar puținii polițiști responsabili cu ordinea străzii nu fac față situației, pietonii care se hazardează să traverseze străzile prin haosul de căruțe, trăsuri, calești, roabe, echipaje, călăreți etc., o fac și ei cu riscul vieții. Pe marginile străzilor curg în șanțuri deschise apele murdare cu toate gunoaiele, reziduurile industriale și dejecțiile orașului." Eminescu avea motive să nu fie
Despre Eminescu, așa cum trebuie by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/14897_a_16222]
-
circulație nu există, iar puținii polițiști responsabili cu ordinea străzii nu fac față situației, pietonii care se hazardează să traverseze străzile prin haosul de căruțe, trăsuri, calești, roabe, echipaje, călăreți etc., o fac și ei cu riscul vieții. Pe marginile străzilor curg în șanțuri deschise apele murdare cu toate gunoaiele, reziduurile industriale și dejecțiile orașului." Eminescu avea motive să nu fie încîntat de Berlinul acelor vremuri. în plus moartea fratelui său Șerban s-a produs tot în acest oraș, tot în
Despre Eminescu, așa cum trebuie by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/14897_a_16222]
-
al culturii din stânga Senei, inima Parisului pulsând contopită cu a cărturarului de geniu care stă în fața mea picior peste picior cu atenția aceea a lui extrem de prezentă ce pare o fină luare în râs... Nu ai decât să urci dealul străzii Sfintei Genevieva, care a apărat Luteția de barbari, ca să dai sus de cele două străzi, baza Franței, strada Clovis și strada Clotilda, regina lui, de pe la 500, revărsându-se în Piața Panteonului, unindu-se într-un unghi ascuțit, îmbrățișând strâns amândouă
Reflexe pariziene (1) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14927_a_16252]
-
în fața mea picior peste picior cu atenția aceea a lui extrem de prezentă ce pare o fină luare în râs... Nu ai decât să urci dealul străzii Sfintei Genevieva, care a apărat Luteția de barbari, ca să dai sus de cele două străzi, baza Franței, strada Clovis și strada Clotilda, regina lui, de pe la 500, revărsându-se în Piața Panteonului, unindu-se într-un unghi ascuțit, îmbrățișând strâns amândouă liceul Henri IV, clădire de fapt întemeiată de ei în anul 510, Clovis fiind înmormântat
Reflexe pariziene (1) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14927_a_16252]
-
peste picior cu atenția aceea a lui extrem de prezentă ce pare o fină luare în râs... Nu ai decât să urci dealul străzii Sfintei Genevieva, care a apărat Luteția de barbari, ca să dai sus de cele două străzi, baza Franței, strada Clovis și strada Clotilda, regina lui, de pe la 500, revărsându-se în Piața Panteonului, unindu-se într-un unghi ascuțit, îmbrățișând strâns amândouă liceul Henri IV, clădire de fapt întemeiată de ei în anul 510, Clovis fiind înmormântat aici în 511
Reflexe pariziene (1) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14927_a_16252]
-
atenția aceea a lui extrem de prezentă ce pare o fină luare în râs... Nu ai decât să urci dealul străzii Sfintei Genevieva, care a apărat Luteția de barbari, ca să dai sus de cele două străzi, baza Franței, strada Clovis și strada Clotilda, regina lui, de pe la 500, revărsându-se în Piața Panteonului, unindu-se într-un unghi ascuțit, îmbrățișând strâns amândouă liceul Henri IV, clădire de fapt întemeiată de ei în anul 510, Clovis fiind înmormântat aici în 511, urmat de Genevieva
Reflexe pariziene (1) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14927_a_16252]
-
Descartes și Pascal, Panteonul fiind rezervat doar modernilor... Vizavi de biserică, bistroul britanic The Bombardier, iar peste drum de el, La Dame blanche și Gaudeamus. De unde, coborând colina salvatoarei Parisului, dai într-o mică piațetă de restaurantul La Méthode, cu strada Descartes, lăsând în stânga străduța Laplace. Nu lipsește nici romancierul pornit în căutarea timpului pierdut, evocat pe firma localului pe care scrie apăsat La Madeleine de Proust. Istovit de atâta umblet pe jos, pe înserat, în iulie, când ziua-i lungă
Reflexe pariziene (1) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14927_a_16252]
-
sumă! în jur de 700!), înseamnă un ALT spectacol, de o teatralitate specială (teatralitate, adică un amestec de "semne și senzații" independente de orice "text", am spune, dacă ar fi să-l invocăm pe dl Barthes). La Avignon, hălăduind pe străzile invadate de oameni care iubesc teatrul, te simți liber și în dulce fraternitate cu toată lumea. Ai senzația, nu contează cît de înșelătoare, că ai putea să faci orice și să fii oricum, iar micul tău spectacol ar fi privit ca
Teatrul unor nopți de vară by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14910_a_16235]
-
te simți liber și în dulce fraternitate cu toată lumea. Ai senzația, nu contează cît de înșelătoare, că ai putea să faci orice și să fii oricum, iar micul tău spectacol ar fi privit ca normal. Așa cum pare normal ca, pe străzi tăbăcite de afișe, să te trezești, la fiecare pas, că ți se pasează cîte un nou "fluturaș", invitîndu-te la un spectacol; așa cum pare la fel de normal că peste tot se face teatru - pe trotuare, în piețe, în mijlocul drumului, în pivnițe, în
Teatrul unor nopți de vară by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14910_a_16235]
-
liberă. Și am redactat, repede, inspirat, într-un cot: "DISPARUTĂ. Femeie frumoasă, cu palton de vulpe argintie (bogat înspicată), șal verde pe cap, fardată, pantofi de șevro, răspunde la numele de Maria de Mangop. Telefonați la 14120, sau comunicați în strada Remus 16." Tovarășul de la ghișeu, după lectură, se ridică de pe scaun, ieși din cămăruța sa, mă luă aspru de braț, mă strînse tare și-mi șopti, tăios, printre dinți: Ieși afară că te dau pe mîna poliției! Provocatorule!" L-am
Comunismul cu Stan și Bran by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/14923_a_16248]
-
copiii în sânge o Doamne ochiul meu vede casa zidarului și chinul lumii deopotrivă și nu știe pe ce drum s-o apuce așa cum iarna copacul mă doboară-n tăcere cuvântul meu norocul meu plânsul meu. Nu mai știu nici o stradă care duce undeva nu mai știu nici o stradă vino ajută-mă nu mai știu ce mă va năpădi în astă noapte nu mai știu ce este dimineața și seara sunt atât de-nsingurat o Doamne nimeni nu-mi bea suferința nimeni
Thomas Bernhard by Florica Madritsch-Marin () [Corola-journal/Journalistic/14939_a_16264]
-
casa zidarului și chinul lumii deopotrivă și nu știe pe ce drum s-o apuce așa cum iarna copacul mă doboară-n tăcere cuvântul meu norocul meu plânsul meu. Nu mai știu nici o stradă care duce undeva nu mai știu nici o stradă vino ajută-mă nu mai știu ce mă va năpădi în astă noapte nu mai știu ce este dimineața și seara sunt atât de-nsingurat o Doamne nimeni nu-mi bea suferința nimeni nu stă la patul meu să-mi suporte
Thomas Bernhard by Florica Madritsch-Marin () [Corola-journal/Journalistic/14939_a_16264]
-
acest termen de flâneur, care a fost creat în secolul XIX și care desemna apariția unui tip de individ, care avea timp, așa că mergea să se așeze pe terasele cafenelelor, care existau în pasaje. Flâneur-ul avea o perspectivă "deschisă" asupra străzilor, asupra a ceea ce se întîmplă, asupra mișcării umane din jurul lui. Acest individ se afla puțin "în afară" și avea acea privire foarte intensă, care era, spune Benjamin, aproape aceea a unui detectiv. De multe ori, mi s-a întîmplat și
Sanda Nițescu - Cum pot comunica două culturi by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/14938_a_16263]
-
amărâți ca el. Numai Schneider putea să-l întreacă pe Păstorel în ce privește respectul, sfios, pe care poetul-copil, cu mustățile lui de haiduc și cu ciubote ca-n basme, i-l arăta amândurora... Slab, famelic, o umbră ce se târa pe străzile Capitalei, alt soi de om decât conaționalii săi de tristă calitate ocupând în epocă posturi grase în propagandă și cultură, Schneider, acest inenarabil Schneider, bunătatea în persoană pe pământ, pe care l-am cunoscut și eu și am vorbit cu
Schneider by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14955_a_16280]
-
astfel pe termen nedefinit tragedia cărții românești. Conform Legii Depozitului Legal, cel puțin un exemplar din fiecare tipăritură se păstrează la Biblioteca Națională. În ce condiții, am văzut. Culpa ministerului este deopotrivă materială și morală. Bibliotecarii, care au ieșit în stradă, ar putea alege calea justiției. Pe cine să sperie însă? Ei n-au aflat cu ce emoție se referă guvernanții la cultură cînd se reunesc în Forum? Hotărîrea de Guvern este nu doar anticulturală în spirit, dar nu e capabilă
De ce n-am participat la Forumul Culturii by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14964_a_16289]