363 matches
-
parte. Însă acest lucru nu-l transformă într-un loc funebru. Ar fi complet nepotrivit dacă am privi astfel lucrurile. Și am trăda cu totul lumea din paginile scriitorului, teribil de însuflețită și viguroasă, o lume a voinței de viață. Stranietatea labirintului se descoperă, cred, în alt chip. Aduce în față ceva care, deși ține de lumea omului, comportă un element neomenesc. Anunță deodată ceva care excede puterile omului. Cel părăsit în lumea deșertului nu are cum să-l străbată, căci
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
sensus communis 77 „se spune“ 28-33 simbol, simbolism 26-27, 29 (n. 16), 33, 44, 84, 135, 142 singularitate 19, 32, 39, 46, 104, 181 speculativ (mod de a privi) 10, 15, 18, 54, 59, 83, 94 speculum mentis 49 straniu (stranietate) 7, 11, 16, 18, 24, 33, 38 (n. 22), 39, 41-43, 45, 65, 71, 104, 116, 155 ~ sau absurd 9, 31, 35, 43, 46, 61, 69, 74, 88, 129, 145, 164, 190, 191 (vezi și „absurd“) ~ ca átopon 145, 177
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
în altă parte. Însă acest lucru nul transformă întrun loc funebru. Ar fi complet nepotrivit dacă am privi astfel lucrurile. Și am trăda cu totul lumea din paginile scriitorului, teribil de însuflețită și viguroasă, o lume a voinței de viață. Stranietatea labirintului se descoperă, cred, în alt chip. Aduce în față ceva care, deși ține de lumea omului, comportă un element neomenesc. Anunță deodată ceva care excede puterile omului. Cel părăsit în lumea deșertului nu are cum săl străbată, căci se
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
sensus communis 77 „se spune“ 28-33 simbol, simbolism 26-27, 29 (n. 16), 33, 44, 84, 135, 142 singularitate 19, 32, 39, 46, 104, 181 speculativ (mod de a privi) 10, 15, 18, 54, 59, 83, 94 speculum mentis 49 straniu (stranietate) 7, 11, 16, 18, 24, 33, 38 (n. 22), 39, 41-43, 45, 65, 71, 104, 116, 155 ~ sau absurd 9, 31, 35, 43, 46, 61, 69, 74, 88, 129, 145, 164, 190, 191 (vezi și „absurd“) ~ ca átopon 145, 177
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
le-au posedat, le-au atins, le-au privit sau le-au folosit. De multe ori, povestea lor era povestea posesorilor lor. Nu obiecte stranii colecționase Bătrânul, ci ceea ce îi dăduseră oamenii ca fiind obiecte stranii. Era în ele o stranietate conferită, dobândită printr-o conviețuire intimă și de durată. în condiția obiectelor intervenise un element necunoscut până nu demult Bătrânului condiția umană care îl speria, îl neliniștea, îl înhiba și îl incita în același timp. în labirintul arhivei nu avusese
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
probabil că nu era lipsită de vină, dar adesea se gândea că viața nu era și nu putea fi ceea ce vedea el. Și apoi iarăși, extreme de puternic, ocazional simțea opusul, că era de un milion de ori depășit În stranietate de fenomenele Înseși. Ce ciudățenii! — Serios, Lionel, doar nu o să cumperi o locomotivă Întreagă. — Nu singur. Ca parte dintr-un grup. O sută de mii de dolari partea. — Și cum rămâne cu planul celălalt, cu Wallace? Fotografiatul de case și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
există adâncime sub acea suprafață. Nici măcar nu putem spune că știința noastră despre moarte este superficială. Nu există știință. Există dor, suferință, jelire. Acestea pornesc din nevoie, afecțiune și dragoste - nevoile creaturii vii, pentru că este o creatură vie. Există și stranietate, implicit. Mai există și o vagă intuiție. Se simt și alte stări. Nu totul este pur și simplu cognoscibil. N-ar fi existat niciodată nici o Întrebare fără această intuiție vagă, n-ar fi existat niciodată nici o cunoaștere fără ea. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
mai devreme decât planificaseră. O parte din remorcă s-a înclinat voioasă deasupra râului Salmon, până când Zach a apăsat pe accelerație și-a tras-o înapoi, pe drum. Într-un final, au ieșit din canionul împădurit în deșertul de o stranietate marțiană de lângă Challis. Ușurați, s-au reîntâlnit cu râul de-a lungul autostrăzii 93 și, înainte de miezul nopții, au ajuns în Salmon. Au pus benzină la stația Exxon de pe Main Street, apoi au tras în parcarea pustie a bisericii catolice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
pe Ceaușescu de pe ring. El a căzut foarte jos, la picioarele mulțimii și s-a transformat într-un morman de mațe. Când mă întorceam prin aceeași livadă, merii erau colorați în culorile lor naturale. Al doilea vis (și aici începe stranietatea experienței mele americane): eram singură într-un oraș metalic, cu clădiri până la cer. Tot ce vedeam era imaginea fiecărei clădiri reflectată în geamurile clădirii din fața ei. Nimic, nimic nu arăta ca acel oraș să fie locuit. Mergeam pe străzi îngrozită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
bîntuit de visele acestor materii fără a prinde chiar de veste. Mi-am dat seama, cu timpul, și de fascinația primară, neintelectuală, pe care o exercita această lume asupra mea. O lume alteră, dar caldă și complementară, străinătatea marcată de stranietatea unei alte materii căreia i-aș fi dus parcă dorul. În timp, toate aceste așezări ale pietrei s-au așezat la rîndul lor în amintirea mea, alcătuind un soi de topologie imaginară a orașului mediteranean, astfel încît acum, oriunde aș
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
déjà-vu. încercînd din toate puterile să-mi imaginez ce înseamnă să locuiești piatra, ca și cum prin aceasta aș fi umplut o lipsă din ființa mea, ajungeam însă totdeauna la o saturație și la sentimentul că nu acesta este locul meu. Fascinația stranietății redevenea străinătate. De data aceasta, lîngă bradul din Spoleto, mi-am descoperit rădăcinile olfactive ale patriei. Mirosea a lemn, ca acasă, ca în copilărie... Nu-mi era dor de țară, nu îmi displăcea Italia și nu eram bîntuit de nici un
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
pop-art, de la salonul unei case de toleranță din New Orleansul începutului de secol până la o lo cuință americană tipică din anii ’50. Am urcat în cele din urmă cu un ascensor chiar prin mijlocul cupolei, ascensiune lentă și de o stranietate inexpri mabilă, căci puteai privi, prin ușile de cristal ale liftului, arama plină de ornamente sinistre a cupolei tronconice, ce-și schimba tot mai abrupt perspec tivele către vârf. Cei de jos și tot mai de jos, lungiți pe fotoliile
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
au ajuns aici? Le-am lăsat lîngă carele acelea. N-aveau cum să se tîrască pe drum să ne întîlnească. — Oare e vreun lucru groaznic care să nu se întîmple aici? — Fii rațională, Rima. S-au petrecut tot felul de stranietăți pe-aici, dar nimic groaznic. Ciuperca e o formă de viață, ca tine și ca mine. Ca tine, poate. Nu-i ca mine. Lanark era fascinat. Uitîndu-se îndeaproape, merse în jurul ciorchinelui și simți cum încheieturile îi sînt atinse scurt de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
la Glay și magazinul de arme nu mai era acolo unde fusese. Vreo zece oameni trecură pe lângă Fara pentru a se alătura unei cozi foarte lungi, ceva mai departe de el. Dar Fara se simțea imun la prezența lor, la stranietatea lor. Întreaga-i ființă se concentra acum asupra mașinii aflate pe locul unde fusese mai înainte magazinul. Creierul parcă i se împrăștia în efortul lui de a cuprinde imensitatea înspăimântătoare a acelui colos de metal fără luciu care se întindea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
sfântă care era, așa spuneau zvonurile din Istanbul, nu cerea nici un ban de la clientele sale nevoiașe, ci le cerea să-i aducă În schimb doar o mână de alune. Alunele au devenit un simbol al mărinimiei ei. În orice caz, stranietatea tehnicii ei a făcut să-i sporească și mai mult faima și așa foarte mare. Oamenii au Început să-i spună „Maica Alună“ sau chiar „Șeicul Alună“, uitând de faptul că femeile, În mărginirea lor, nu puteau lua acest titlu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
numeroși copii, care scurta drumul spre casă trecând de pe o coastă pe cealaltă, fără să știe ce imagine uluitoare oferea trăgând după el ploaia aia de culori și o dâră de fum pe deasupra valurilor albastre. Luate total pe nepregătite de stranietatea acelei scene, Armanoush și Asya au rămas fără grai, urmărind din priviri barca aceea cu motor până când toate baloanele au dispărut În zare. — Hai să ne așezăm undeva, vrei? a Întrebat Asya de parcă ceea ce văzuse o obosise. În apropiere era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
văzut, oricum femeia îmi aduce aminte de cineva, Cum e până la urmă, întrebă Cipriano Algor, zici că nu seamănă cu nimic din ce-ai mai văzut, și apoi adaugi că femeia îți amintește de cineva, E o dublă impresie, de stranietate și de familiaritate, Poate că nu va trebui să cresc câini, poate că mă voi dedica sculpturii, care e o artă din cele mai bănoase, din câte am auzit, O familie exemplară de artiști, observă Marta cu un zâmbet pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
un taxi. Le spuneam că acasă, dacă fac o baie fierbinte, o să mă simt mult mai bine. - În cinci minute pot să ajung acasă. E chiar după colț. Adeseori mi se părea că mă aflu sub Kenmore Square din Boston. Stranietatea acestor Împrejurimi halucinatorii era, Într‑un fel, eliberatoare. Mă Întreb uneori dacă, aflat În pragul morții, nu cumva m‑am desfătat nepăsător, ca orice persoană normală, cu aceste năluciri fantasmagorice - ficțiuni care nu trebuiau născocite. Mă găseam Într‑o pivniță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
și nu există decît o diferență de grad dintre acesta și relația dintre sugestionat și individul care sugestionează. Prin pasivitatea, docilitatea sa, pe cît de incorigibile pe atît de inconștiente, mulțimea de imitatori este o specie de somnambuli, în timp ce prin stranietatea, monomania sa, credința lui imperturbabilă în sine și în propria-i idee credință pe care scepticismul din jur nu o diminuează cu nimic, căci ea are cauze sociale inventatorul, inițiatorul din orice domeniu este, în conformitate cu cele spuse mai sus, un
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
construcției cunoașterii ex nihilo 2. Prejudecățile - iar istoria teologiei o dovedește din plin - sunt constitutive ființelor idiomatice 1. Spre deosebire de îngeri, omul a fost înzestrat cu darul limbilor, chiar dacă - după Babel - ele au rămas încâlcite. Alogenul este (re)marcat întotdeauna prin stranietatea limbii sale. Familiaritatea se obține printr-un efect de rodaj care topește convențiile lingvistice într-un creuzet viu din care rezultă înțelegerea alterității. Tacitul lingvistic al oricărei întâlniri între „eu” și „tu” dozează o sumă profetică de coincidențe. În filozofia
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
imagini, introducerea frecventă a visului În spațiul asociativ Îl situează pe autorul Brățării nopților În aceeași arie de rezonanță. Cu toate acestea, scrisul lui Voronca nu atinge decît rareori, În modul de construcție al imaginii, gradul de imprecizie și de stranietate pe care suprarealismul autentic Îl realizează (destul de rar, ce-i drept, chiar la promotorii săi francezi cei mai Înflăcărați!). Similaritatea (metaforei) și contiguitatea (metonimică) funcționează la el nu atît (sau aproape deloc) În sensul revelării unor obscure straturi ale inconștientului
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
lui Voronca nu e străin, desigur, nici de experiența suprarealistă, cu „povestirile de vise” caracteristice. Atît În versuri cît și În pasajele de poem În proză (bunăoară În descrierea „Insulei-Nălucă”), el trimite la tot pasul spre „miraculosul” și insolitul, spre stranietatea unor „peisaje” și „obiecte” În care starea de beatitudine e acompaniată În surdină de un substrat de neliniște. CÎte un poem poate duce cu gîndul chiar la coșmarul suprarealist, ca aceste strofe de tulburătoare viziune din Pregătiri de plecare: ... și
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
nu eludează referința „realistă”, oricîte straturi ale fanteziei ar acoperi-o. Abia În Patmos ajunge de fapt În pragul vizionarismului oniric, ce substituie În mare măsură freneziei de „operator al limbajului” ambiguitatea specifică a unor stări de spirit aliind angoasa, stranietatea programaticului „depaysement”, cu reveria totalizantă. La Întrebările puse de G. Călinescu cu privire la apartenența poetului la una sau alta dintre orientările avangardei, se poate așadar răspunde că fiecăreia dintre acestea scrisul său Îi este dator prin cîteva note caracteristice, topite Însă
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
inconștient colectiv ce concentrează experiența speciei umane, Jung Îi reliefează dimensiunea supraindividuală. Această Însușire a inconștientului colectiv de a fi supraindividual, adică de a fi structurat de conținuturi care nu au fost niciodată conștiente, deoarece conștiința aparține numai indivizilor, explică „stranietatea ce definește inconștientul colectiv”. Acest inconștient colectiv constă din forme preexistente arthetipuri, care pot deveni conștiente numai În mod nemijlocit prin simboluri și care produc anumite forme culturale. Într-o Încercare de definire a arhetipurilor, Jung afirmă următoarele: „Am numit
FORMELE FUNDAMENTALE ALE SACRULUI ÎN OPERA LUI MIRCEA ELIADE by GHEOCA MARIOARA () [Corola-publishinghouse/Science/1287_a_2109]
-
islamic, și nu creștin), s-a născut în altă țară. Altul este, desigur, altul identic, dar în același timp identicul acesta este altul. Iar identicul care este altul (altă limbă, alți părinți, alt sex, altă nație etc.) e straniu, e stranietatea, e străinul, e cel din atâtea puncte de vedere (din cele douăsprezece care ne unesc, dar care totodată ne despart) diferit de mine. Pentru mine, ca bărbat, femeia e stranie și străină (atît de stranie încît sfârșește prin a deveni
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]