8,805 matches
-
absolutului" și pe cea a "esențelor" din paradigma literară modernistă a deceniului patru, fără "metafizica transcendentală" a acesteia, interzisă în epocă și înlocuită de artiști cu o transcendență a operei care se relevă numai în gestul sacru al creației. Această stranie "metafizică a artei", dominantă în deceniile șapte-opt, a iscat în rândul generației postbelice o poetică a imaginarului absolut, generatoare adesea de metafore complicate, oculte, ermetice, menite să comunice peste capul cenzurii un mesaj aluziv, uneori esopic, cititorului familiarizat cu cele
Utopia literaturii by Alexandru Con () [Corola-journal/Journalistic/12608_a_13933]
-
de personaje vii se află printre noi. Că mai există speranța de a ne cuceri normalitatea, oricât de atroce ar fi asediile prostiei, nebuniei și lăcomiei. Că frumusețea poate salva lumea - spus-a Dostoievski -, iar bunătatea, întrupată și în vibrația stranie, în încăpățânarea delicată de a crede în bine, în chimia învăluitoare și irezistibilă a câte unei femei precum Marie-Rose Mociornița ne mai dau o nesperată șansă.
Marie-Rose by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12617_a_13942]
-
Simona Vasilache (care tocmai a debutat și în revista noastră). BeTONURI are 32 de pagini mici și vioaie. Este bine ilustrată (Teodor Arghir) și paginată (Nitsch-Petioky Lorand). Argumentul e scurt și convingător: revista a apărut pur și simplu pentru că e straniu ca o facultate de "Litere" să nu aibă așa ceva, își propune să fie actuală, dar nu "școlărească", să le vorbească studenților, pe limba lor, dar "cu puțină bunăvoință" să poată fi citită și de cei care nu mai sînt de
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12637_a_13962]
-
direct fragmente de spectacol, cînd folosesc extrase din emisiuni celebre. în această practică, azi aproape generalizată, putem recunoaște dorința oamenilor de teatru de a nu disocia scena de ritualul televiziunii impus la scară mondială. Efectele îi sunt fie derutante și stranii - adevărate reușite! - fie perverse - eșecuri insuportabile. Imaginea retransmisă nu interesează decît în măsura în care produce poezie grație tensiunii dialectice pe care o instalează cu prezența actorilor, altfel se reduce la o simplă retransmisie în care doar vorbele o diferențiază de un program
Un Avignon renăscut by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/12649_a_13974]
-
a numerelor clasice cu lei și clovni, grație unor mașini imaginare al căror echilibru doar el îl poate menține. Apoi, după multe performanțe, reprezentația se termină prin elaborarea, sub ochii noștri, a unei gigantice sculpturi din lemn. Fragilă, instabilă și stranie, Le Guillerm o abandonează pentru a o expune singură, fără el, defintiv dispărut în culise. între Nora lui Ostermeier și sculptura lui Guillerm un dialog se leagă. Dialogul singurătăților.
Un Avignon renăscut by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/12649_a_13974]
-
Tudorel Urian Stranii și singuratici, sfidînd cu superbie și blazare "aerul timpului", aflați mereu pe un scandalos contrasens cu normele comportamentale și morale ale vremii lor, indiferenți la farmecul eternului feminin, admirați, disprețuiți, imitați, maimuțăriți, dar niciodată ignorați, promotori ai noului din plictiseală
Cavalerii dreptului la diferență by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12731_a_14056]
-
fascicol de atracție și repulsie mutuală, a existat în tot cursul istoriei și îl putem urmări la toate nivelele, de la lupta singulară a lui Dante la cea a șansonetiștilor din cabaretele franceze. Raporturile între cei doi actori ai acestei drame stranii au variat mai mult în amănunte decât în ansamblu: situația obietivă rămâne aceeași pentru toate tipurile de personalități. N-avem aici a ne ocupa de soluțiile care stau la îndemâna principelui, dar ne interesează foarte mult cele care au întovărășit, în
Steaua Dubla by Annie Bentoiu () [Corola-journal/Journalistic/12741_a_14066]
-
al fiecăruia dintre noi. Cărăm, mereu, și necesarul existenței, și balastul ei. De care nu ne putem elibera. Aș spune că în acest spectacol, unul dintre protagoniști este și scenografia lui Helmuth Stürmer. Camera străvezie, cu podele de un alb straniu, filtrat sau, dimpotrivă, foarte lăptos, o cameră goală, imaculată, curățată de urmele altui locatar, întregul comentariu elaborat al luminilor, aducerea fiecărui obiect în parte " expresia trecutului de care vorbeam, populat de obiecte-fetiș, ce se găsesc pe retină și în amintiri
Orașul minunilor (II) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12762_a_14087]
-
roman în patru părți", după cum se anunță, Pâlnia și Stamate de Urmuz, datând din 1922. Criza formelor literare, ca și criza sensului, e comună tuturor experimentelor avangardiste. Narațiunea incoerentă, delirantă, frizează fie infantilismul, fie patologicul. Absența oricărei logici a imaginarului straniu și șocant produce o succesiune de surprize a disparităților: " Trecând prin mijlocul grădinii și prelungindu-se dincolo de zare, o alee, străjuită pe dreapta și pe stânga de mii și mii de clopote, părea menită să ducă lumii întregi solia nunții
Al doilea Urmuz by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12778_a_14103]
-
filozofia apocaliptică", Monica Râpeanu despre "feminitatea fără alibi", articole care nu se citesc, chiar toate, cu sufletul la gură, dar toate sunt serioase, grave. Doar la p. 36 apare un mic element conturbant, ceva neașteptat, nescontat, un titlu de rubrică straniu, chiar surprinzător, dacă îl raportăm la restul revistei. Ne referim, țineți-vă bine, la "Felinarul roșu", titlul rubricii pe care o susține dl. Adrian Mihalache, un publicist sobru, după cât îl știam, necontaminat, cum îl crezusem, de spiritul șugubăț de la Aspirina
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12804_a_14129]
-
a fost, de altfel, pînă alaltăieri! Neterminarea e chiar esența operei lui și una din marile teme ale filmului: neterminarea dorinței, a libertății, a ta însăți..." Frumos spus. Și filmul are multe lucruri frumoase, are o muzicalitate senzuală, o fibră stranie, o melancolie evanescentă - toată acea aură elegiacă în care se simte, tot timpul, marca autorului. Doar că e confuz și lungit, ca și cînd "mecanicul" a adormit la masa de montaj sau ca și cînd bobinele s-au încurcat între
VIVE LA DIFFÉRENCE ! by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/12801_a_14126]
-
place cel mai mult, hazardul a știut iarăși unde să-mi deschidă cartea. Mai mult ca oriunde, poezia cărtăresciană e aici, totul mă încîntă, concretețea ei seacă, lumea fantastică a Bucureștiului pe care o instituie avid și real în imagini stranii, mute. Relectura îmi descoperă familiarul unui oraș pe care-l cunosc abia acum. L-am învățat de la Mircea Cărtărescu, îl știu, e un oraș poetic. Dar ca să descopăr că-l știu a fost nevoie de Plurivers. Încă unul dintre efectele
Un visător incurabil by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12826_a_14151]
-
deplin nici a cuvântului și nici a imaginii, ci a emoției de dincolo, acolo unde iminența unei indicibile armonii a descompus definitiv contururile riguros limitatoare. Poezia devine astfel o fascinantă abordare a infinit-simetricelor crescențe fractalice: "Răspântia lor e-o pată stranie / cu bule,-n jur, ca de șampanie, / sau ca un șir de peri tactili / înfrigurați și retractili, / de nu cumva o fi un spectru / de greiere, cu corzi și plectru, / sau un păianjen într-o pânză / ultrasensibilă, la pândă, / un
Ode în metru fractalic by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12847_a_14172]
-
de fapt, nici bună, nici rea, așa stau lucrurile și nu altfel. S-a schimbat paradigma, a anunțat Paul Cezar Bădescu, pe tineri nu-i mai interesează literatura. Și, la urma urmei, a continuat Paul Cezar Bădescu, purtat de un straniu elan (neo)proletcultist, de ce i-ar interesa pe tineri literatura, de ce i-ar interesa Război și pace? Nici nu e nevoie de așa ceva! |n cuvântul său, care a stârnit o oarecare rumoare într-o anumită parte a sălii, Nicolae Breban
Confruntarea între generații by Reporter () [Corola-journal/Journalistic/12882_a_14207]
-
și hipnotic nu era decât Mircea al nostru (Geoană, pentru restul lumii). N-am putut să mă dezlipesc de televizor, în ciuda protestelor familiei, care dorea să vadă lucruri mai de Doamne-ajută. Dar spectacolul era absolut fascinant: îmi părea atât de straniu și de cunoscut totodată, încât nu mă hotăram să-i pun capăt. Un văl mi s-a ridicat de pe ochi atunci când copilul, în trecere prin cameră, a întrebat: "Îi dau pe pesedei pe Discovery Channel?" Asta era! Urmăream un film
Amurgul graseiaților by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12845_a_14170]
-
Alex. Ștefănescu le conține e plasticitatea lor, apropiată de cea a picturii naive. Atunci cînd, meditînd la opera unui critic, literatura îi apare Ťca un uriaș foc aprins noaptea, în jurul căruia chipurile cititorilor, inundate de lumină și dogoare, capătă expresii stranii: contaminate de frenezie sau, dimpotrivă, placide și somnolente, pierdute în actul contemplației sau schimonosite de refuz și neînțelegereť (Jurnal de critic, p. 166), comparația e revelatoare pentru ce vrea să spună despre diversele stiluri critice". Ion Bogdan Lefter se silește
Trei decenii de critică (III) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12257_a_13582]
-
Foarță. La rubrica Ce ne pregătesc scriitorii, el își anunță fanii (printre care Cronicarul se numără) că au ce aștepta: Predate unei edituri bucureștene (dar fără, deocamdată, feedback): Istoriile unui matroz de pe Planeta Roz (descriere ludică, în versuri, a unui straniu univers exsanguu și bidimensional); Rebis (paisprezece holorime, a cîte, fiecare, nouă strofe, - melanj de biografism și alchimie). La sertar (mai bine zis: în folder): o autobiografie, în vers alexandrin, referitoare la un timp dintîi; un opuscul de prozopoeme, intitulat Prozariu
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12272_a_13597]
-
că adusă aminte diferit. Pe de-o parte, un surogat de viață, cu blăniță și ochi de mărgea, pe de altă parte, surogatul de moarte, mica statuie nesimțitoare, deși fragilă, cu trăsături familiare, ca ale tale, și totuși atît de stranie. Este, de fapt, deosebirea dintre tihna anilor de răsfăț vrednică, peste timp, de ultima milă și o anume precocitate necontrolată a corpului foarte tînăr care-și consumă vîrstele în avans. Despre amestecul lor, al bucuriei lipsite de răspundere, dar întrucîtva
Camera păpușilor by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12276_a_13601]
-
pragul intrării în text. Sey Mondy știe lumea, e un mondialist în sensul îmbrățișării totalizatoare a lumii, dar un anti-globalist. De patruzeci de ani e tot pe drum, a făcut înconjurul lumii de mai multe ori, fiind înscris la un straniu concurs "Tardif Globe-Trotter", dotat cu un premiu de un milion de dolari pentru cel care ajunge ultimul. A abandonat studiul filosofiei la Sorbona pentru a se înscrie la acest concurs alături de alți optsprezece aventurieri, dintre care în momentul relatării au
Viața ca o călătorie imaginară by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12281_a_13606]
-
la haina roșie de motocros a lui Gitanas sau la blugii lui Jonas. În schimb, "polițiștii" cu cagule se strînseră în jurul lui, pipăindu-i pielea fină a pantalonilor și jachetei. Scoțînd aburi prin găurile rotunde pentru gură, cu buzele acelea straniu decontextualizate, îi încercară gradul de flexibilitate al tălpii de la cizma stîngă. Un strigăt se ridică în clipa în care, din cizmă, căzu un teanc de dolari americani. }eava puștii se lipi iar de obrazul lui Chip. Degete reci descoperiră plicul
Jonathan Franzen - CORECȚII by Cornelia Bucur () [Corola-journal/Journalistic/12292_a_13617]
-
a dictaturilor. Sub pretextul totalitarismelor sud-americane, Iordan se referă la dictatura ceaușistă intrată în cea mai oribilă fază a ei. Cine mai vrea să știe azi ce însemna să publici - în 1984! - următoarele fraze: "Utopia contemporană oferă o variantă destul de stranie a unei filosofii în care tocmai filosofii lipsesc, singura filosofie admisă fiind cea a Teoreticianului Șef, formulată în ordonanțe, sentințe, decrete, imperative, interdicții și suspiciuni de tot felul, care vor reglementa pînă și cele mai neînsemnate nuanțe ale vieții sociale
O minune de om: Iordan Chimet by Adriana Bittel () [Corola-journal/Journalistic/12310_a_13635]
-
străbăteau în beznă drumul cu multe ocolișuri unde, din când în când, se arată ființe înfricoșătoare) ajungi în fine în nordul insulei . și vezi în vale o pată de lumină - ca o altă lume în marea de beznă. În mod straniu, până la urechi îți ajung. Dansurile pentru orchestră de Constantin Silvestri! Recunoașteți, așa ceva e greu de închipuit. Și totuși e pură realitate. După un drum de mai multe ore, noaptea căzuse brusc și ne aflam încă destul de departe când începuse deja
Concert în livada cu măslini by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/12314_a_13639]
-
Alex. Ștefănescu le conține e plasticitatea lor, apropiată de cea a picturii naďve. Atunci cînd, meditînd la opera unui critic, literatura îi apare Ťca un uriaș foc aprins noaptea, în jurul căruia chipurile cititorilor, inundate de lumină și dogoare, capătă expresii stranii: contaminate de frenezie sau, dimpotrivă, placide și somnolente, pierdute în actul contemplației sau schimonosite de refuz și neînțelegereť (Jurnal de critic, p. 166), comparația e revelatoare pentru ce vrea să spună despre diversele stiluri critice". Ion Bogdan Lefter se silește
Trei decenii dew critică (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12280_a_13605]
-
al acestui moment. Surprins în atitudini impozante și hieratice, văzut în egală măsură din spate, din față și chiar din profil, acest personaj încremenit într-un eroism inefabil și nondiscursiv pare a fi un elogiu patetic adus unei umanități mitice, stranii și incoruptibile. Anatomii care capătă dimensiuni cosmice, adevărate punți de încrengături nervoase și inserții musculare între pămînt și cer, arhitecturi antropomorfe copleșitoare și fragile în același timp, cam așa s-ar putea descrie, în termeni oarecum literari, lumea de forme
Ultimul Mattis Teutsch by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12435_a_13760]
-
complicate, cu o epică evidentă, dar greu de explicitat, în care totul intră într-un fel de serialism, de creștere modulară, atît la nivel formal cît și la acela cromatic. Siluete rigide, provenite nemijlocit din repertoriul său constructivist, se amestecă straniu, după o logică pe care o instaurează mai curînd ritmurile compoziționale decît necesități exterioare, cu frize de capete, cu atitudini care sugerează mișcări încremenite, cu fragmente anatomice diverse (mîini, urechi etc), cu diverse instrumente din lumea tehnicii, cu forme de
Ultimul Mattis Teutsch by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12435_a_13760]